What do you think?
Rate this book
Apărarea lui Galilei
Ajuns în fața tribunalului Inchiziției după ce a susținut că Pământul se învârte, Galilei e nevoit să abjure, ca să nu fie ars pe rug. După abjurare, este trimis în exil într-un loc unde își va petrece restul vieții; aici se poate plimba liber, dar, în general, nu i se îngăduie să primească vizitatori. În acest loc ajunge autorul pentru a purta cu Galilei un dialog în care discuta pe rând toate acuzațiile aduse astronomului. Concluzia? Galilei trăiește între două Inchiziții: una care l-a condamnat pentru descoperirea sa și una care îl condamnă că nu a ales să moară ca un martir pentru propriile idei.
204 pages, Paperback
First published January 1, 1978
14 people are currently reading
201 people want to read
About the author
Octavian Paler
32 books280 followersOctavian Paler was born on July 2, 1926 in a small village called Lisa in Brasov, Romania. He is a writer, journalist and editor and he comments the political and cultural events in Romania.
He attended classes at the primary school in his birth village and after went to the Spiru Haret High School in Bucharest. He went to the Law College and Literature and Philosophy College at the same time.
Between 1974 and 1979 he was a substitute member of the PCR (Romanian Communist Party) and between 1980 and 1985 he was a MAN deputy of Vaslui.
In 1976 he was chosen President of Journalists' Council and for 13 years, since 1970 chief editor of the central newspaper "Romania Libera".
He was vice president of TVR (Romanian Television) and because the Securi ty condemned his pro-occidental visions they settled him a forced home and forbid his access to different activities in the artistic world.
After December 1989 he founded together with other writers the Group of Social Dialog which is known for its anti-communist position.
He was editor of newspapers like "Romania Libera", "Ziua" and "Cotidianul".
Many people criticized him because they say he called the communist era "The Gold Era" but he said it's not true and didn't want to comment very much about this.
He attended classes at the primary school in his birth village and after went to the Spiru Haret High School in Bucharest. He went to the Law College and Literature and Philosophy College at the same time.
Between 1974 and 1979 he was a substitute member of the PCR (Romanian Communist Party) and between 1980 and 1985 he was a MAN deputy of Vaslui.
In 1976 he was chosen President of Journalists' Council and for 13 years, since 1970 chief editor of the central newspaper "Romania Libera".
He was vice president of TVR (Romanian Television) and because the Securi ty condemned his pro-occidental visions they settled him a forced home and forbid his access to different activities in the artistic world.
After December 1989 he founded together with other writers the Group of Social Dialog which is known for its anti-communist position.
He was editor of newspapers like "Romania Libera", "Ziua" and "Cotidianul".
Many people criticized him because they say he called the communist era "The Gold Era" but he said it's not true and didn't want to comment very much about this.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 20 of 20 reviews
March 19, 2017
Din punctul meu de vedere, "Apărarea lui Galilei" reprezintă cea mai bună lucrare a lui Paler. Desigur, gusturile nu se discută, dar mie mi-a fost relativ greu să descifrez melancolia lui din celelalte cărți (dacă cineva are de gând să mă condamne pentru asta, rog să-și revizuiască iluzia descifrării și apoi, dacă se consideră că a înțeles, autojudecandu-se obiectiv, are tot dreptul s-o facă). Cartea de față nu prezintă deloc melancolie indescifrabilă (deoarece melancolia nu se poate transmite la maximă intensitate), ci este o dialectică pe tema prejudecăților, a vinovăției, a adevărului și a dorinței de a trăi. Nu prezintă, de asemenea, decât linii de dialog. Autorul este însuși un personaj (se înțelege că nu "este" ci "se vrea a fi", deoarece "acțiunea" se petrece după ce Galilei a abjurat, adică atunci când împlinise vârstă de 70 de ani), proiectat ca narator, cu idei aparent radical diferite (de aici și dialectia) de cele ale lui Galilei...
Așadar... autorul nu dorește ca acest volum să fie interpretat filosofic (după cum îl roagă pe cititor în "Cuvânt înainte"), ci pragmatic. Nu știu dacă cineva îi poate îndeplini dorința lui Paler, dar eu nu am reușit. La mine "viața", "prejudecata", "vinovăția" ori "adevărul" sunt strict legate de metafizic.
Câteva frânturi (subliniate de mine, deci poate nu cele mai profunde pentru toți) sustrase din dialectica lor:
1. "-Și ce trebuia să fac?
-Să contești rugul ca mod de a gândi. Dacă Roma s-a umplut de cadavre în timpul lui Caligula, a fost pentru că ea a acceptat rațiunea crimei. Altfel, n-ar fi fost posibil ca un împărat să ceară senatorilor să-i sărute picioarele și să-i aleagă calul consul. Nici ca el să închidă grânarele, decretând foamea obligatorie; sau, dintr-un capriciu, pentru că într-o zi nu-i plăcea cum stătea capul cuiva pe umeri, să omoare... Tuturor acestor orori ce le-a opus Roma?"
2. " Pământul se învârte mai departe chiar dacă nu vrea Inchiziția..."
3. " Poate că rațiunea obosește înaintea inimii, și nu știu dacă e bine să se întâmple așa."
4. " ...singurătatea mea devenise aproape destin."
5. Referitor la faptul că lumea îl condamnă pe Galilei pentru abjurarea sa: "Cine n-a trăit o asemenea încordare greu de îndurat nu mă poate judeca. Pentru că sunt lucruri pe care le poți judeca doar dacă le-ai simțit în carnea ta, cu nervii tăi..."
6. "Oamenii se împart în două categorii: cei care sunt siliți să aleagă și cei care îi judecă."
7. Ca dovadă că textul are caracter filosofic: " În vreme ce animalele se mărginesc să trăiască, noi ne pierdem vremea cu eternitatea, deși suntem singurii care știm că nimic nu durează."
Așadar... autorul nu dorește ca acest volum să fie interpretat filosofic (după cum îl roagă pe cititor în "Cuvânt înainte"), ci pragmatic. Nu știu dacă cineva îi poate îndeplini dorința lui Paler, dar eu nu am reușit. La mine "viața", "prejudecata", "vinovăția" ori "adevărul" sunt strict legate de metafizic.
Câteva frânturi (subliniate de mine, deci poate nu cele mai profunde pentru toți) sustrase din dialectica lor:
1. "-Și ce trebuia să fac?
-Să contești rugul ca mod de a gândi. Dacă Roma s-a umplut de cadavre în timpul lui Caligula, a fost pentru că ea a acceptat rațiunea crimei. Altfel, n-ar fi fost posibil ca un împărat să ceară senatorilor să-i sărute picioarele și să-i aleagă calul consul. Nici ca el să închidă grânarele, decretând foamea obligatorie; sau, dintr-un capriciu, pentru că într-o zi nu-i plăcea cum stătea capul cuiva pe umeri, să omoare... Tuturor acestor orori ce le-a opus Roma?"
2. " Pământul se învârte mai departe chiar dacă nu vrea Inchiziția..."
3. " Poate că rațiunea obosește înaintea inimii, și nu știu dacă e bine să se întâmple așa."
4. " ...singurătatea mea devenise aproape destin."
5. Referitor la faptul că lumea îl condamnă pe Galilei pentru abjurarea sa: "Cine n-a trăit o asemenea încordare greu de îndurat nu mă poate judeca. Pentru că sunt lucruri pe care le poți judeca doar dacă le-ai simțit în carnea ta, cu nervii tăi..."
6. "Oamenii se împart în două categorii: cei care sunt siliți să aleagă și cei care îi judecă."
7. Ca dovadă că textul are caracter filosofic: " În vreme ce animalele se mărginesc să trăiască, noi ne pierdem vremea cu eternitatea, deși suntem singurii care știm că nimic nu durează."
August 2, 2014
"Cea mai mare fericire, după aceea de a iubi, e să-ţi mărturiseşti iubirea."
June 11, 2017
Descoperind teama, am învățat să iubesc violent ceea ce eram amenințat să pierd.
Niciodată nu poți spune: am încercat totul. Întotdeauna îți mai rămâne ceva de încercat.
Niciodată nu poți spune: am încercat totul. Întotdeauna îți mai rămâne ceva de încercat.
August 29, 2017
poți, cu aceleași cuvinte, să speri și să deznădăjduiești
Mă doare tot ce iubesc, acum, pentru că presimt în orice frumusețe sfârșitul, dar poate că așa arată adevărata iubire.
Cred într-un mister divin, chiar dacă, nu izbutesc, cum vezi, să despart prea clar, sacrul de bucuriile profane.
Însă nu ne place să vedem în alții ceea ce vrem să combatem în noi.
Mi-a stat pe limbă, o clipă, să le spun că ereticii au împiedicat istoria omenirii să putrezească pe loc.
Niciodată nu-mi trecuse prin minte, că se poate iubi cu deznădejde și că tocmai deznădejdea e semnul cel mai înalt al iubirii...
Pământul se învârte mai departe, chiar dacă nu vrea Inchiziția...
Eppur si muove
Mă doare tot ce iubesc, acum, pentru că presimt în orice frumusețe sfârșitul, dar poate că așa arată adevărata iubire.
Cred într-un mister divin, chiar dacă, nu izbutesc, cum vezi, să despart prea clar, sacrul de bucuriile profane.
Însă nu ne place să vedem în alții ceea ce vrem să combatem în noi.
Mi-a stat pe limbă, o clipă, să le spun că ereticii au împiedicat istoria omenirii să putrezească pe loc.
Niciodată nu-mi trecuse prin minte, că se poate iubi cu deznădejde și că tocmai deznădejdea e semnul cel mai înalt al iubirii...
Pământul se învârte mai departe, chiar dacă nu vrea Inchiziția...
Eppur si muove
March 29, 2018
"Mă gândesc că nu există experiență căreia să nu-i pot supraviețui. Niciodată nu poți spune: am încercat totul. Întotdeauna îți rămâne ceva de încercat."
April 30, 2023
“-Lumea. Si tot ea spune ca acel rug va influenta istoria omenirii mai mult decât o bibliotecă întreaga. De altfel, ca si moartea lui Socrate.
-Dar de ce trebuia ca ei sa moară asa cum au murit?
-Nimeni nu spune: era necesar sa moară, ci: n-au murit zadarnic.
-E o chestiune de vorbe.
-Nu. Căci un rug care a ars inutil nu luminează nimic. Doar pătează. Atâta tot.
-Un rug e monstruos oricum.
-Da, Galilei, însă poate fi si monstruos si inutil.”
Poate una dintre cele mai bune opere a lui Paler, convorbirea dintre Galileo Galilei si personajul reprezentat de autor însuși. O lucrare extrem de relevanta pentru zilele noastre, care pune sub semnul întrebării idealismul statorniciei omului fata de principiile dupa care își ghidează viața. Cat de mult poți sa îți prețuiești viața in fata morții, cat de capabil ești sa plătești loial credinței tale, cu prețul vieții? Galileo încearcă sa justifice abjurarea teoriei sale ca pământul se învârte, bazat pe dragostea sa fata de viață (la 70 de ani, cu o patologie oculara care evoluează spre orbire, izolat si singur).
Autorul pune sub semnul întrebării importanta vieții trăite in minciuna, post-umilința si subliniază ideea ca ratarea scopului pe care Dumnezeu ne-a trimis sa îl ducem la îndeplinire e mai greu de suportat decât sfințenia: “intr-o zi, Galilei, pamântul se va invârti nu numai cu mormintele noastre, ci si cu mormintele celor de care ne temem.”
-Dar de ce trebuia ca ei sa moară asa cum au murit?
-Nimeni nu spune: era necesar sa moară, ci: n-au murit zadarnic.
-E o chestiune de vorbe.
-Nu. Căci un rug care a ars inutil nu luminează nimic. Doar pătează. Atâta tot.
-Un rug e monstruos oricum.
-Da, Galilei, însă poate fi si monstruos si inutil.”
Poate una dintre cele mai bune opere a lui Paler, convorbirea dintre Galileo Galilei si personajul reprezentat de autor însuși. O lucrare extrem de relevanta pentru zilele noastre, care pune sub semnul întrebării idealismul statorniciei omului fata de principiile dupa care își ghidează viața. Cat de mult poți sa îți prețuiești viața in fata morții, cat de capabil ești sa plătești loial credinței tale, cu prețul vieții? Galileo încearcă sa justifice abjurarea teoriei sale ca pământul se învârte, bazat pe dragostea sa fata de viață (la 70 de ani, cu o patologie oculara care evoluează spre orbire, izolat si singur).
Autorul pune sub semnul întrebării importanta vieții trăite in minciuna, post-umilința si subliniază ideea ca ratarea scopului pe care Dumnezeu ne-a trimis sa îl ducem la îndeplinire e mai greu de suportat decât sfințenia: “intr-o zi, Galilei, pamântul se va invârti nu numai cu mormintele noastre, ci si cu mormintele celor de care ne temem.”
February 23, 2023
„Zilele și serile se aseamănă, și totuși inima descoperă în fiecare zi o bogăție nouă.
– Ea nu ne ajunge, totuși, pentru fericire, Galilei.
– Dar ne ajunge pentru ca între noi și moarte să se afle un pământ beat de toate miresmele verii.”
– Ea nu ne ajunge, totuși, pentru fericire, Galilei.
– Dar ne ajunge pentru ca între noi și moarte să se afle un pământ beat de toate miresmele verii.”
March 23, 2019
Apărarea lui Galilei este printre cele mai bune cărți citite de mine, de la Octavian Paler și una dintre cărțile, care mă face să î-mi pară rău, pentru că nu pot exprima mai bine, modul în care cartea mă face să mă simt. Și pentru acest lucru îl invidiez pe Octavian Paler.
July 15, 2024
Chiar am fost impresionat de acest volum. Nu mă așteptam să îmi placă vreo carte a lui Paler, dar s-a întâmplat și asta. Romanul e mai degrabă o serie de dialoguri despre frică, tente existențialiste și discurs mascat despre comunism.
March 25, 2020
Cartea părea să aibă potențial (și încă mult!). M-am bucurat când am găsit ficțiune istorică scrisă de un român. E toată scrisă sub formă de dialog, când între Galileo și un necunoscut, când între Galileo și o femeie pe care o visează. La început mi s-a părut un mod inedit de a scrie o carte, dar până la final mi s-a părut plictisitoare și greu de urmărit din cauza asta.
Așa cum spune și titlul, cartea este o apărare pe care Galilei o susține în fața altora și pentru sine însuși. Contrar așteptărilor, el se apară pentru că a abjurat în fața închizitorilor, nu pentru ideile susținute înainte de proces. De-a lungul cărții, Galileo își exprimă iubirea față de viață pe care a căpătat-o când și-a dat seama că ar putea muri și își apără slăbiciunea de care a dat dovadă.
Se putea și mai rău, se putea și mai bine. Sunt câteva citate bune de luat din carte, dar nu e ceva ce trebuie neapărat trecut pe lista de lectură.
Așa cum spune și titlul, cartea este o apărare pe care Galilei o susține în fața altora și pentru sine însuși. Contrar așteptărilor, el se apară pentru că a abjurat în fața închizitorilor, nu pentru ideile susținute înainte de proces. De-a lungul cărții, Galileo își exprimă iubirea față de viață pe care a căpătat-o când și-a dat seama că ar putea muri și își apără slăbiciunea de care a dat dovadă.
Se putea și mai rău, se putea și mai bine. Sunt câteva citate bune de luat din carte, dar nu e ceva ce trebuie neapărat trecut pe lista de lectură.
November 1, 2014
Cand am inceput sa citesc "Apararea lui Galilei" ma asteptam sa-mi placa, deoarece Paler este unul din scriitorii romani pe care imi face placere sa-i citesc. Cu toate acestea, cartea a reusit sa ma surprinda. Este atat de bine scrisa si are un subiect atat de fascinant incat, daca nu aveam si alte indatoriri de indeplinit, nu as fi lasat-o din mana pana nu as fi citit-o intr-o sedinta.
Paler s-a folosit de dialog intr-o maniera atat de reusita incat in nici un moment nu simti ca pierzi sirul ideilor, al conversatiei. Episoadele sunt maiestuos construite, se deruleaza si se intrepatrund pe nesimtite. Personajele sunt fascinante si ajungi sa empatizezi cu amandoua si chiar sa fii de acord cu ele, chiar daca ele sunt in ipostaze de antagonisti.
Pentru o carte cu numai doua personaje, care nu are o actiune propriu-zisa si care aduce in prim-plan probleme idelologice si filosofice, ea reuseste sa nu fie plictisitoare in nici un moment. Consider ca citirea acestei carti este necesara pentru orice om pasionat de lectura, mai ales pentru cei care doresc sa descopere o literatura romana coerenta si de calitate.
Paler s-a folosit de dialog intr-o maniera atat de reusita incat in nici un moment nu simti ca pierzi sirul ideilor, al conversatiei. Episoadele sunt maiestuos construite, se deruleaza si se intrepatrund pe nesimtite. Personajele sunt fascinante si ajungi sa empatizezi cu amandoua si chiar sa fii de acord cu ele, chiar daca ele sunt in ipostaze de antagonisti.
Pentru o carte cu numai doua personaje, care nu are o actiune propriu-zisa si care aduce in prim-plan probleme idelologice si filosofice, ea reuseste sa nu fie plictisitoare in nici un moment. Consider ca citirea acestei carti este necesara pentru orice om pasionat de lectura, mai ales pentru cei care doresc sa descopere o literatura romana coerenta si de calitate.
February 28, 2013
A meditation on collaborationism. The idea that particularly impressed me was that we cannot ask others to be heroes. It is not up to us to judge the rightfulness of one's decision to collaborate with the regime. One's desire to live is to be respected... it is a powerful meditation on the role of the intellectual in an authoritarian regime... should one defend the truth against all odds or retreat into his ivory tower... is subversion nothing else than self-deception? something one tells himself in order to rationalize his decision to sell out his convictions
the regime knows that it won, when self-cenzorhsip, the most insidious form of cenzorship, becomes ubiquitous...
I think Paler, just as the title suggests, argued against public condemnation of one's tacit or expressed collaboration or acquiescence with regime's policies. It is in a sense a defense of the self-preservation instict.
the regime knows that it won, when self-cenzorhsip, the most insidious form of cenzorship, becomes ubiquitous...
I think Paler, just as the title suggests, argued against public condemnation of one's tacit or expressed collaboration or acquiescence with regime's policies. It is in a sense a defense of the self-preservation instict.
November 2, 2016
A book of choices...
February 25, 2021
„Și nu văd de ce mi-ar fi rușine să recunosc că mi-e, într-adevăr, frică de moarte și că iubesc lucrurile din jurul meu atât de mult încât mă tem să le pierd. În fond, în loc de frică ar trebui să vorbesc despre iubire. Atunci, totul ar deveni, poate, mai limpede sau, cel puțin, vei înțelege că-mi aduc aminte fără ipocrizie de cele întâmplate.”
„Inchiziția m-a obligat să simt lucruri pe care altfel nu le-aș fi simțit. M-a așezat în fața oglinzii și mi-a spus: privește-te! Și astfel, descoperind teama, am învățat să iubesc cu patimă ceea ce eram amenințat să pierd. Mi-au vorbit despre Dumnezeu și am descoperit astfel cât de mult sunt legat de ceea ce e omenesc. Și ce e mai omenesc decât fericirea? Mă trezesc uneori plin până la durere de o iubire necheltuită, când aș vrea să strâng toate lucrurile în brațe, să le mângâi…”
„Dar e aproape cu neputință să folosim un limbaj simplu în legătură cu moartea. Adevărurile simple aparțin vieții. Stând în acest soare, simțind în nări mirosul de iarbă coaptă îmi amintesc totul în detaliu. În jurul meu plutește un aer plin de parfumuri ciudate, de iubire și de amărăciune. Și mă gândesc că nu există experiență căreia să nu-i poți supraviețui dacă ai curajul să înfrunți viața. Niciodată nu poți spune: am încercat totul. Întotdeauna îți mai rămâne o cale. Întotdeauna îți mai rămâne ceva de iubit. A crede că ai atins o ultimă limită, de durere sau de nefericire, după care lucrurile își pierd semnificația, înseamnă să pierzi din vedere că în nicio situație nu ai dreptul să strigi: ajunge! Dragostea mea pentru această lumină e protestul meu împotriva morții și a Inchiziției.”
„Inchiziția m-a obligat să simt lucruri pe care altfel nu le-aș fi simțit. M-a așezat în fața oglinzii și mi-a spus: privește-te! Și astfel, descoperind teama, am învățat să iubesc cu patimă ceea ce eram amenințat să pierd. Mi-au vorbit despre Dumnezeu și am descoperit astfel cât de mult sunt legat de ceea ce e omenesc. Și ce e mai omenesc decât fericirea? Mă trezesc uneori plin până la durere de o iubire necheltuită, când aș vrea să strâng toate lucrurile în brațe, să le mângâi…”
„Dar e aproape cu neputință să folosim un limbaj simplu în legătură cu moartea. Adevărurile simple aparțin vieții. Stând în acest soare, simțind în nări mirosul de iarbă coaptă îmi amintesc totul în detaliu. În jurul meu plutește un aer plin de parfumuri ciudate, de iubire și de amărăciune. Și mă gândesc că nu există experiență căreia să nu-i poți supraviețui dacă ai curajul să înfrunți viața. Niciodată nu poți spune: am încercat totul. Întotdeauna îți mai rămâne o cale. Întotdeauna îți mai rămâne ceva de iubit. A crede că ai atins o ultimă limită, de durere sau de nefericire, după care lucrurile își pierd semnificația, înseamnă să pierzi din vedere că în nicio situație nu ai dreptul să strigi: ajunge! Dragostea mea pentru această lumină e protestul meu împotriva morții și a Inchiziției.”
January 9, 2026
Imi place felul de a scrie a lui Octavian Paler insa nu m a convins dialogul aceste cărți.Simt ca ar fi putut face ceva mult mai frumos decat a rastalmacii simboluri sau referinte din antichitate
Ce este de apreciat in schimb,este modul cu asociaza Inchizitia(intr un mod indirect)cu regimul comunist.
Ce este de apreciat in schimb,este modul cu asociaza Inchizitia(intr un mod indirect)cu regimul comunist.
June 4, 2019
O carte plină de sens, umanitate, disperare și speranță, durere, iubire și frumusețe. Este profunzime în fiecare cuvânt.
July 8, 2024
Am înțeles și eu cã adevărul și iubirea au dreptate doar împreună.
This entire review has been hidden because of spoilers.
January 5, 2023
"- Vei propovădui, iarăși, că viața valorează mai mult decât ideile.
- Nu propovăduiesc nimic. Vreau să-mi explic ce simt. Atât. Și că trăim într-o lume rău alcătuită, strâmbă, dacă e nevoie să arzi în flăcări pentru a dovedi ce crezi....
- Și nu te miri că oamenii te judecă?
Nu mă mir. Am înțeles că oamenii găsesc întotdeauna ușor forța de a judeca nenorocirile altora."
- Nu propovăduiesc nimic. Vreau să-mi explic ce simt. Atât. Și că trăim într-o lume rău alcătuită, strâmbă, dacă e nevoie să arzi în flăcări pentru a dovedi ce crezi....
- Și nu te miri că oamenii te judecă?
Nu mă mir. Am înțeles că oamenii găsesc întotdeauna ușor forța de a judeca nenorocirile altora."
April 28, 2015
” Când vei ajunge la vârsta mea, vei pricepe că e mult mai uşor să fii erou la douăzeci de ani. La şaptezeci de ani, aşa ceva nu mai e posibil. Devii mai modest şi în privinţa adevărului. Marile adevăruri, ca acela că pământul se învârteşte, trec pe planul al doilea. ”
Read
January 20, 2017This book is an essay which makes you fall in love with the author. The profoundness of this book makes you think about every written paragraph for hours and hours.
Displaying 1 - 20 of 20 reviews