Ultra Marin

by Dragoș C. Costache

Marin Bucea trăiește de pe o zi pe alta. Născut în Balș, în anii de pace și prosperitate ai unui nou mileniu, a crescut într-o lume din ce în ce mai rapidă și mai lipsită de sens, fugind din ce în ce mai departe de casă. Ajuns pe țărmurile Pacificului, își duce zilele cu mopul în mână, în timp ce nopțile le îneacă în alcool. Prins într-o situație dificilă, pe punctul de a fi deportat, Marin acceptă reticent o provocare nouă: paznic pe un cargobot automat, controlat de inteligență artificială.

Genres: Science Fiction

248 pages, Paperback

First published May 27, 2025

Reviews

[Alex Bucataru · Rating 4 out of 5]

Craiova mentioned

[Irma Butnaru · Rating 4 out of 5]

3.7*
Mi-a plăcut atmosfera romanului, care mi-a adus aminte de seria The Murderbot Diaries de Martha Wells. Deși temele abordate sunt diferite, am regăsit o senzație similară: un viitor minimalist, dar apăsător, în care tehnologia face parte din intimitatea omului. Sau invers în cazul lui Murderbot.*
Romanul m-a prins în prima parte, însă în a doua jumătate am simțit că ritmul încetinește, iar atenția mea a scăzut. Nu a mai fost la fel de alert pentru mine, deși poate alți cititori l-ar percepe diferit. Finalul însă (ultimile pagini) mi-a plăcut foarte mult și, în cele din urmă, a tras balanța în sus.
Un detaliu care m-a debusolat a fost prezența numeroaselor note de subsol. Marin Bucea, personajul principal, folosește o interfață care îi permite să acceseze informații online prin gând și toate aceste „căutări” sunt prezentate ca note de subsol. Informațiile în sine sunt interesante și chiar utile pentru înțelegerea lumii și a contextului, dar modul în care au fost integrate m-a scos constant din ritm: citeam un rând, apoi o notă jos, apoi reveneam, apoi iar o notă.

Una peste alta, Ultramarin este o lectură românească actuală, un SF contemporan dacă ii pot spune asa, cu o atmosferă convingătoare și un final reușit.

*recomand seria dacă v-a plăcut Ultra Marin sau invers.

[Urse Ilinca · Rating 5 out of 5]

10/10 stegarul dac mentioned

[Ioana Şopov · Rating 4 out of 5]

Probably the only romanian sci-fi book I've ever read and it was a wild ride, especially wild in the last few 20 to 30 pages.

Part depressing cyberpunk story - but perhaps painfully realistic plausible future given the references to AI constellations and other current issues - and part philosophical rumination on what place humanity has in an optimized technofeudalist future. I was surprised at how endearing the main character, Marin, was by the end. His past life is a mystery that you get to explore bit by bit as the present story unfolds and the more you know about him the easier it is to like and root for him.

*** MILD SPOILERS BELOW ***

He's the only POV character and while he's structured in such a way that it's enjoyable exploring the world and seeing the story through his eyes, I would have loved to get in the head of some of the other characters present, especially Vio. But that's because I'd enjoy seeing more of the world of EstaDu, more of the seedy underbelly of this cyberpunk depressingly automated future, etc. etc. Maybe I've just gotten too used to reading (almost exclusively) series of books set in the same universe and this book just left me wanting more.

[Vlad · Rating 4 out of 5]

probabil singura carte citită în care am dat de cuvântul “puleașcă”

4.5*

[Mihai Zodian · Rating 4 out of 5]

“High tech and low life” is cyberpunk`s motto. Even the AI knows that, as I noticed when googling the phrase for a source. Ultra Marin takes this line and wraps around it a noir-like tale of danger and adventure, written in Romanian. It is set somewhere after 2050, in a society where AI does most jobs and pampers humanity, who find some autonomy only in the marginal spaces. I recommend this small novel by Dragoș Costache to any reader interested in these genres and in liminal perspectives.

There is a lot of humor in the book in the internal monologue of Marin, the main character, whose name evokes the sea. He`s a poor person, from a province, Oltenia, belonging to a peripheral society, Romania, who migrated to the more hopeful places of South-East Asia, pressed by survival and his dreams. He`s more lucid and wittier in his flux of consciousness, than he appears to the outsiders, who see him as a brute and a bully. Dragoș Costache is particularly good at irony on several levels by employing like native vs. immigrant, or civilization vs. nature.

AI is everywhere and that is a problem. The author used footnotes to shows how Marin`s awareness is fragmented, and the effect is more convincing if the reader goes way and back to the main text. Mental functions are diluted and is not clear what people will do in an AI dominated world. Dragoș Costache's procedure is more convincing that the usual practice of many cyberpunk writers who bombard the reader with tiring technical terms.

Emancipation is difficult, in Ultra Marin. While the world is not entirely gloomy, you need a miracle to gain some degree of meaning. The scariest thing was the idea that AI stole our imagination, even if we may have lost it since forever. Cyberpunk contains specific conventions about narrative and characters, synthetized in that motto. Dragoș Costache has experience in writing noir novels, and this helps him to play with these rules and to create an original tale.

The author used a lot of references and somehow, even the popular grill found its place in Ultra Marin. You can see that the author likes cats, and Minecraft a lot, or fandom culture in general. Also, the book is very well edited. The main defect is that these allusions seem overwhelming from time to time and may be difficult to understand from people who don`t share the same experiences as Dragoș Costache. But is a small flaw and the book tells a good story in a deplorable world, especially if the reader likes the sea.

PS
I know the author in RL so there may be some bias in the review.

[Beatrix · Rating 4 out of 5]

cea mai "radiohead" carte pe care am citit-o vreodata
ca tot vorbesc de radiohead si de ultra marin, poate vrei un playlist inspirat de carte daca citesti asta, uite aici unul:
https://open.spotify.com/playlist/1Fb...

ok, deci, per total a fost o carte bunicica, mi-a placut faptul ca autorul ne expune in fata cum vede el viitorul controlat de AI, te face sa te gandesti ca suntem in mod clar predestinati esecului si distrugerii, ca o sa ne omoare propria creatie, am scos multe citate care m-au pus pe ganduri noaptea
legat de marin, 3 sferturi din carte mi-a fost EXTREM de antipatic (e barbat hetero, ofc), foarte libidinos si ciudat, scarbos chiar, pe la final am inceput sa empatizez cu el si suferinta pe care o poarta, singurul personaj care mi-a placut cu adevarat a fost borough (rip space cowboy :( )
scarboase mi s-au parut si unele descrieri, cred ca autorul are o problema cu fluidele corporale (sau poate era marin??)
anyways, concluzia este ca mi-a placut ideea de reintoarcere la umanitate, la natura, dorinta inconstienta de a gandi singuri si de a nu fi marionetizati de niste circuite
un 3.5/5 cinstit
as mai citi-o inca odata? nu
as recomada-o prietenilor mei cu scos de introspectie ulterioara? foarte probabil

edit: ar fi fost probabil un 4/5 daca am fi aflat putin si ce gandea viorica, as fi vrut sa aflu mai multe despre povestea ei, despre ce gandea, desi poate se deplasa un pic de la titlu si tema principala (poate o sa avem si o ultra viorica?? i hope so)

[Ramona Cantaragiu · Rating 3 out of 5]

Well, it's a good start. Știu că nu stăm deloc bine la capitolul sf-uri și din această cauză consider că Dragoș Costache deschide drumul și poate și apetitul cititorilor pentru astfel de literatură neoașă. I had high hopes for this book, o vânez de ceva timp, m-am bucurat să dau de ea la Gaudeamus. Am început-o cu aplomb, dar undeva pe la pagina 100 mi s-a cam diminuat aplombul. E greu să explic de ce, dar hai să încerc. Setting-ul e interesant, interfață om-AI, lume dominată de AI, personaj principal venit din păturile de jos ale societății, cumva hăituit de un trecut pe care îl înțelegem abia în final, o situație limită etc. Ai zice că toate astea fac un cocktail exploziv, dar undeva ceva se fâsâie. Prea multe explicații, prea puțină acțiune și când apare acțiunea parcă nu e suficient de cinematică (aș fi preferat ca unele pasaje să fie scrise de Cosmin Leucuța care stă mult mai bine la suspans și iz cinematografic), un pic de incoerență la nivelul motivațiilor (știu că s-a încercat, dar Vio merita un fleshing out mai bun). Overall, nici nu e cu adrenalină, nici nu e cu întrebări esențiale despre viitorul nostru alături de AI.

[Ioana Lucaciu (Potpourrio) · Rating 5 out of 5]

De ce "Ultra Marin"? Pentru că "Ultra Marin" = un veritabil SF românesc + suspans logic și impredictibil, umor autohton, vulnerabilitatea și intrinsecul unor personaje cum nu se poate mai recognoscibile social, extrem de puternic ancorate în cotidian și care "se simt" vii, autentice și, nu în ultimul rând, mult prea stăpâne pe limbajul lor colorat. 🤭

Să nu vă așteptați la o lectură statică, plină doar de filosofat gratuit și de arătat cu degetul înspre "marele AI" și "marele rău" întreprins de acesta, pentru că "Ultra Marin" nu va zice, ci va face "ultra-posibilul" să demonstreze asta… în felul său 😁 E genul acela de volum ce se pricepe la a pune lucrurile în perspectivă, oferind un punct de vedere – chiar dacă poate cu tușe ușor profetice, aș spune, asupra lumii ce ne-așteaptă dincolo de orizontul zilei de mâine.

Și, să nu uit, un subcapitol din partea a treia se cheamă așa: "???????"

Deci, n-ai cum!

[Leda · Rating 5 out of 5]

Spre deosebire de personajul eponim, Dragoș Costache le are și cu Eminescu, și cu Eminem. Un SF surprinzător de poetic, deși Eminescu o dă pe ici pe colo în Arghezi și a lui estetică a urâtului, începând cu lumina de culoarea pișatului și până la barca de salvare ca un furuncul pe suprafața mării. Cât despre Eminem, e un fel de Eminem după șase luni în Vaslui, sau, în cazul de față, în Craiova și peste Prut. Aparent Dragoș a scris cartea asta pentru că a zis cineva că nu se scrie SF în România pentru că ar fi dubi să auzi despre cum merge Maricica în Cosmos, dar na, acum știu cum ar suna Neal Stephenson de România. Dacă e vreun scriitor de SF care se potrivește mai bine pe partea asta de ce-ar fi dacă tehnologic, nu aruncați cu roșii în mine că sunt o diletantă în domeniu.

[Alex · Rating 5 out of 5]

Un SF chiar mișto: un pic de Snow Crash, niște John Scalzi și-o secvență din Upgrade. Cu literalmente nea Marin de la locală pe fondul unei umanități care refuză să moară de la schimbări climatice și turbo technofeudaliști, dar post marea unire cu Moldova?! (deci GS și-a luat țeapă, yay)

Pe lângă lumea bine conturată, m-au prins glumițele de lol pe bune ale personajului și-apoi, când mă așteptam cel mai puțin, m-a lovit cu niște întorsături de frază și gânduri foarte foarte deștepte.

Poate cea mai bine scrisă carte a lui Costache de până acum(?)

[Emma-Maria Ciobanu · Rating 4 out of 5]

📌 ,,Ultra Marin" este cea de-a treia carte a lui Dragoș C. Costache pe care o citesc. În mare, pentru că doar trei are. Din păcate 🙂.
📌 Revenind la cartea în cauză, recunosc că mi-a fost puțin greu să intru în poveste, dar cred că problema a fost la mine, nu la carte. Citind cele două cărți din seria Popeștilor, cred că mă așteptam ca și ,,Ultra Marin" să meargă cumva pe aceeași idee și să fie scrisă într-un stil asemănător.
📌 În realitate, cartea m-a luat total prin surprindere. Plasată într-un viitor nu foarte îndepărtat, într-o societate condusă de AI, povestea ni-l prezintă pe Marin, un fost polițist local din România, ajuns marinar pe un vas AI de ultimă generație, unde este însărcinat cu securitatea. Când vasul este atacat de pirați, Marin eșuează lamentabil, căci nu reușește să salveze nici nava, nici pe ceilalți membrii ai echipajului. După ce plutește în derivă pe întinsul mării, Marin nimerește pe o insulă pustie, ajungând să creadă că a rămas ultimul om de pe pământ.
📌 Prima parte a cărții mi s-a părut mai greu de înțeles la început, până când am reușit să-mi dau seama exact unde și când are loc acțiunea. Trecerea de la ceea ce se întâmplă în plan real la ceea ce se petrece în interfața la care sunt conectate personajele poate stârni, pe alocuri, confuzie, mai ales pentru cei ce nu citesc, de obicei, S.F. Sunt convinsă că, dacă aș reciti cartea (ceea ce plănuiesc să fac la un moment dat), mi-ar fi mult mai ușor să intru în toată atmosfera de AR, cu care recunosc că nu sunt foarte familiarizată.
📌 În ultima parte a cărții, după ce personajul principal se deconectează total de la interfață, atmosfera se schimbă. Rămas singur cu gândurile lui, Marin filosofează despre sensul vieții, întrebându-se ce și unde ar fi putut schimba în cursul propriei existențe, pentru a ajunge la un final diferit.
📌 Fun fact: ,,Ultra Marin" este cartea cu cele mai multe note de subsol pe care am citit-o până în acest moment (153)🙂

[Bogdan · Rating 3 out of 5]

O istorioară low-stakes, scrisă destul de plăcut, dar care parcă nu își duce ideile până la final. Deși condimentele locale cu care e presărată cartea sunt destul cât să provoace ocazionale zâmbete, nu avem aici foarte multă substanță originală. Acum și câtă carne să bagi în 250 de pagini? Cred că e confirmat că mai urmează cel puțin un volum, motiv pentru care o să accept concesia că e doar un prim episod și universul ăsta mai are câte ceva de spus.

[Nicoleta Dascalu · Rating 5 out of 5]

Greu de lăsat din mâna datorită ritmului alert și, la nivel personal, pentru că nu sunt cititoare de SF. Adică am crezut că o să-mi fie greu să citesc așa ceva, dar nu a fost cazul. Marin merită urmărit. P. S. Rămân fana lui Popova și Popescu. ❤️

[Tataee · Rating 5 out of 5]

in some way every city is a bigger (or smaller) Tecuci (or Balș).

[Vlad Cojocaru · Rating 5 out of 5]

Iubesc romanele contemporane româneşti. Iubesc SF-urile. Deci am adorat cartea astea, mai ales că are şi referinţe memetice.

[Viva Zet · Rating 5 out of 5]

Pe aia cu Puya nu prea a nimerit-o

[Bogdan Nae · Rating 5 out of 5]

Prima carte SF romaneasca pe care o citesc.

Atmosfera cyberpunk, umor romanesc 100%, personaje amuzante si interesante.
Modul in care personajul principal vede lumea si interactiunile sale cu implantul neural este foarte ingenios construit.

World-building foarte interesant care m-a lasat cu dorinta de a afla mai multe despre lumea pe care a creat-o autorul

Cred ca autorul si a gasit stilul de scris cu aceasta a 3-a carte din portofoliul sau.

Recomand cu mare placere si astept cu nerabdare o noua carte in universul respectiv.