„Unele dintre micile istorii adunate aici sunt basme, altele povestiri, altele, până la urmă, fragmente de jurnal. Toate sunt în definitiv amintiri, reale sau inventate. Nu imagini ale realităţii, ci ale minţii care o decupează din hiperrealitatea noastră de toate zilele. Au fost presărate până acum în multe dintre cărţile mele, în alte contexte şi cerând o altă lectură. M-am gândit să le strâng, pentru plăcerea cititorului, între coperţile unui singur volum, nu pentru că aş crede foarte mult – deşi cred – în calităţile prozei scurte, ci mai ales pentru că am o credinţă de neclintit în poezie. N-am prea avut de ales în alcătuirea acestei culegeri de «po¬vestiri alese». Am lăsat doar să intre texte de o lungime rezonabilă, pe care m-am amuzat să le aşez într-o ordine oarecare, dar altfel le-am lăsat să colaboreze, să se alieze, să se înfrunte, să se submineze-ntre ele ca orice grup de necunoscuţi adunat între zidurile unei odăi. Sperând ca până la urmă să iasă de-aici mallarméanul «beau livre».“ (Mircea CĂRTĂRESCU)
Romanian poet, novelist, essayist and a professor at the University of Bucharest.
Born in Bucharest, he graduated from the University of Bucharest's Faculty of Letters, Department of Romanian Language And Literature, in 1980. Between 1980 and 1989 he worked as a Romanian language teacher, and then he worked at the Writers Union and as an editor at the Caiete Critice magazine. In 1991 he became a lecturer at the Chair of Romanian Literary History, part of the University of Bucharest Faculty of Letters. As of 2010, he is an associate professor. Between 1994-1995 he was a visiting lecturer at the University of Amsterdam.
Among his writings: "Nostalgia" (a full edition of the earlier published "Visul"), 1993, "Travesti" 1994, "Orbitor" 2001, "Enciclopedia zmeilor" ("The Encyclopedia of Dragons") 2002, "Pururi tânãr, înfãsurat în pixeli" ("Forever young, convolved in pixels") 2002, "De ce iubim femeile" bestseller ("Why do we love women") 2004.
"... De-aici si meseria mea: constructor de ruine. Vocația mea: arhitect al ruinelor. Viciul meu: voyeur al ruinelor. Nu ma-ntrebați pe mine despre locuri uitate si parasite din Europa. Mama însăși a fost un astfel de loc. Eu însumi sunt un astfel de loc. Adunați-vă-n jur meu, deschideți-mi teasta si contemplați-mi creierul: se va sfărama sub ochii vostri ca un mulaj de ghips. Iar praful lui se va amesteca indescifrabil cu praful ruinelor între care-am trăit toata viata, amant al unui harem de ruine."
Povestiri de 5 stele dar singurul motiv pentru care am dat 4 este că unele dintre ele le-am mai citit și în alte cărți. Altele sunt originale însă per ansamblu este o culegere, un fel de "best of" al prozelor scurte scrise de Mircea Cărtărescu. Multe povestiri, pagini de jurnal, o carte pe care o parcurgi foarte repede și pe care o recomand!
I find it odd to review a Romanian book in English, but when time is limited, it is easier and more efficient to record my impressions this way. In general I try to read at least one book in my first language every year, so as to not lose my grip on it completely. Because my appreciation of Cartarescu is well known within my family, that book usually ends up being one of his novels or collections. The selection process is not lacking, seeing that a new volume is added to our library after every trip back to the mother country...
As such, Fata de la marginea vietii showed up this year (2017), in one of my parents' suitcases. I had not heard about it previously, meaning it must have been published within the last couple of years, and I was delighted to learn it aggregates a number of stories and essays from across the author's career. The fact that all of these except the title story had already been presented in previous works did not bother me in the least. It was actually interesting to revisit some of the older stories following my own life experience in the intervening years, and see if they resonated the same way. For the most part, they did not, but I still enjoyed them.
Overall, this collection is vintage Cartarescu: a distinct blend of magical realism and dreamy, nostalgic reminiscences of characters, events and landscapes from the author's past that were key to shaping his powerful imagination. Cartarescu has been acknowledged as one of Romania's top artists for more than two decades, primarily because his writing is able to express the essence of being Romanian, across wide swaths of time, better than anyone else. This is certainly the case with the volume at hand, even when some of the stories, such as the ones with zmei (the fantastic creatures of Romanian folklore and mythology), do not quite fit in with the rest of the prose, the vast majority of which is well-referenced historically to 20th and early 21st century Romanian society.
My favorite piece in this collection was 'Antrax' - a ridiculous scam that somehow ends up being hilarious thanks to the Kafkaesque involvement of the Romanian police (long a favorite stereotype for dysfunction and absurdity in all the countries behind the former Iron Curtain). I liked it so much that I am thinking about translating into English and sending it to the author for his impressions.
Odata, intr-un tinut atat de indepartat incat nu puteai ajunge acolo decat legand zece vieti una de alta, cum sunt înnodate eșarfele colorate pe care le scoate din gura iluzionistul la circ, traia o fata ce avea in pantec un mecanism de ceas. Nu era nimic deosebit in asta: toti locuitorii acelui tinut indepartat aveau in pantece mecanisme de ceas, altfel cum s-ar fi putut mișca? In mainile și-n picioarele for creșteau tije subtiri de alama puse-n mișcare de pinioanele, balantierele și rotitele dintate din pantece. Chiar și falca de jos le era actionata de o astfel de tijă proptind osul barbiei, pentru ca acele fiinte sa poata manca. Serile vedeai adeseori cum locuitorii acelei tari se aduna cate doi, sub cerurile bine lustruite, ca Ali intoarcea ceasul interior unul altuia.
Aceasta este prima carte de Cartarescu pe care o citesc. Nu sunt genul care sa citească literatura romana de buna voie, dar eram chiar curioasa sa vad cum sunt scrierile unui contemporan roman. Nu am vrut sa ma limitez doar la ceea ce studiem în liceu la literatura.
Pot spune ca am fost plăcut surprinsa de abordarea moderna pe care Cartarescu o are în scrierile sale. De asemenea, ca o adolescenta care nu a cunoscut vremurile grele ale comunismului, mi-a lărgit viziunea asupra acelor timpuri. Are o voce narativa plăcută, îți este ușor sa simți o conexiune cu naratorul și sa ii înțelegi experientele.
Îmi place îmbinarea pe care Cartarescu o face între realitate și ficțiune. De multe ori nu mi-am dat seama dacă ce scria erau pagini de jurnal sau pura imaginație, însă nu conta. Atâta timp cât o carte ma face sa simt, sa trăiesc în același ritm cu personajele, nu contează dacă acele lucruri chiar s-au întâmplat sau nu.
În cele din urma, îmi place latura sa relativ non conformista, chiar daca uneori opera lui devine extrem de subiectiva (ceea ce oricum mi se pare natural pentru acest tip de cărți) . Consider ca lucrul acesta e de apreciat, deoarece da un aer de sinceritate scrierii.
După lecturarea acestei carti, ma gândesc sa mai citesc Mircea Cartarescu și în viitor, deci per total am avut o impresie buna!
3.5 Au fost câteva povești care mi-au plăcut mult: cea care dă titlul volumului, Povestea micutei poete Vasiliska, Diavolul de hârtie, Ochiul căprui al dragostei noastre, Ada-Kaleh și A patra inimă. O poveste m-a amuzat - Antrax, dar pe restul, am tras de mine că să le citesc; de aici și nota pe care am acordat-o acestei antologii.
O colectie bizara de povestioare neomogene ca subiect si stil stranse laolalta. Personal nu prea vad cum povesti cu Ilene Cosanzene, innebunite dupa Ferrari se asorteaza cu istorisirea Ruletistului urmarit de ghinion si a fetei neatractive parasite de tanarul scriitor nepasator. Tocmai de aceea nu pot sa trec cu vederea ca sase (poate sunt mai multe) din douzeci si trei de povestiri se mai gasesc si in alt volum. Autorul motiveaza relecturarea lor intr-un alt context, insa acest argument nu mi se pare solid in ideea lipsei unei unitati in tema sau stil. Luate fiecare in parte, istorisirile sunt o lectura usoara, unele dinetre ele fiind chiar placute si interesante. Cele mai reusite par a fi cele povestite la persoana intai, cu fapte care desi desfasurate in lumea reala, sunt impinse la limita imaginarului. Amintim « Ruletistul » si « Bomba de aur ». Pe de alta parte povestioarele contnand elemente inspirate din folclor (« Povestea doftorului Chung ») sunt un pic cam puerile si relativ lipsite de un sens, desi, la urma urmei, poate aceasta a fost si intentia.
It was amazing. For me. Poate nu atât de mult conținutul în sine, cât experiența de a citi cartea.
Pentru început, a fost un cadou pe care îl apreciez mult. Apoi, nu mai citisem de mult o carte în română și în format fizic. Ador ilustrația de pe copertă, interiorul mov, coperțile rigide, cumva și greutatea cărții. (Deși da, formatul Kindle are avantajele sale pentru care îl voi prefera în continuare - woohoo animal print cover). Cireașa de pe tort, are o dedicație manuscrisă din partea autorului și îi șade tare bine în foarte micul meu raft cu cărți.
Revenind la carte, da, sunt povestiri pe care le-am mai citit și mi-au plăcut atunci. Dar cum nu am obiceiul să recitesc în mod normal, nu m-a deranjat excepția asta. Fără să urmăresc îndeaproape poveștile mai abstracte, stilul autorului rămâne o plăcere, cu limbajul suprinzător și melodios, fraze frumoase și construcții inedite.
Interesantă abordare, interesantă exprimare și punere în scenă. O dificultate de înțelegere relativă, dar își merită respectul și existența... este o scriere informată, fără limite de imaginație, gata să fie absorbită de lector.