"ce contează-i să-ți privești sfârșitul cum îți privești și nașterea cu inconștientă seninătate."
🏫 Am dat de curând peste cartea lui Marius Aldea și mi-a lăsat o senzație amestecată: crudă, incomodă, dar și surprinzător de lucidă. Versuri care trec brusc de la ironie la disperare, de la tandrețe la vulgaritate.
🏫 "Maruth" surprinde cu multă naturalețe alienarea urbană, depresia, relațiile toxice, presiunea banilor și corporalitatea.
🏫 Reușește să rupă convențiile poeziei "frumoase": nu-i e teamă să pună alături lirism și grotesc, sacru și profan, metafizic și trivial.
"munții nu râd
viermii nu cântă
e boring pe pământ şi sub şi dincolo de tâmplă"
🏫 Pe tot parcursul volumului e prezent un umor negru autentic.
🫣 Dacă ar păstra același curaj de a expune mizeria lumii, dar cu mai multă finețe în tratarea personajului feminin, poezia lui ar câștiga o profunzime universală, dincolo de efectul șocant.
"viaţa - o şină de tren pe care toci ceapa."