Discursul poetic al lui Marius Aldea din Maruth este al unui șaman autentic: incantația lui e menită să te hipnotizeze, purtându-te într-un microcosmos deopotrivă duios și abraziv, straniu și familiar, suprarealist.
De la un volum la altul, farmecul poeziei lui Marius Aldea sporește, ajungând să înglobeze spaime și revelații tot mai acaparante. Fostul rapsod din tărâmul moroilor este azi un ditai șamanul. Fostele sale tripuri lirice au devenit călătorii spirituale care învăluie, transportă și transformă. Am citit Maruth în transă, cu senzația clară a unei opere de căpătâi.
– Florin Dumitrescu
Nu că mi-ar plăcea să fiu, vreau musai să fiu cineva, oricine, o umbră, o voce, o tăcere, o prezență, un prieten, un bunic, un tată din poveștile lui Marius. Și mi-aș trece asta în CV, atât de multă încredere am în forța cântecului devastator (simt că aș comite o mare necinste numindu-l, simplu, volum de poezii) care a ajuns să se cheme frumos, ca o incantație, Maruth.
"ce contează-i să-ți privești sfârșitul cum îți privești și nașterea cu inconștientă seninătate."
🏫 Am dat de curând peste cartea lui Marius Aldea și mi-a lăsat o senzație amestecată: crudă, incomodă, dar și surprinzător de lucidă. Versuri care trec brusc de la ironie la disperare, de la tandrețe la vulgaritate.
🏫 "Maruth" surprinde cu multă naturalețe alienarea urbană, depresia, relațiile toxice, presiunea banilor și corporalitatea.
🏫 Reușește să rupă convențiile poeziei "frumoase": nu-i e teamă să pună alături lirism și grotesc, sacru și profan, metafizic și trivial.
"munții nu râd viermii nu cântă e boring pe pământ şi sub şi dincolo de tâmplă"
🏫 Pe tot parcursul volumului e prezent un umor negru autentic.
🫣 Dacă ar păstra același curaj de a expune mizeria lumii, dar cu mai multă finețe în tratarea personajului feminin, poezia lui ar câștiga o profunzime universală, dincolo de efectul șocant.
"Maruth" de Marius Aldea este cel de-al treilea volum din colecția de poezie / pocket coordonată de Mihók Tamás la Editura Art ✏️ Cartea cuprinde un microunivers apăsător, cu dezamăgiri și piedici resimțite în toate etapele vieții de către eul liric ✏️ Mai multe am scris într-un articol publicat pe blog ✍️ https://ciobanuldeazi.home.blog/2025/...
"cum te gândești la o viață pe care știi că n-o poți avea în față"
Probabil că după două vecine din colecția pocket, Pământul Plath (Dumnezeu acest volum!) și Habitat, Maruth a picat la momentul nepotrivit și nu mi-a dat alte bătăi de cap decât cum să trec mai repede de el. Deși un volum muncit. Atent. Poate cândva voi spune "justice for Maruth" și îi voi reda o șansă.
Poeziile lui Marius Aldea « se vad », se imagineaza, intra in carne, iti scot lacrimi, zambete, te jeneaza. Fiecare poezie este o poveste care se misca in capul tau, o vezi, o mirosi, vine peste tine si nu te lasa in pace. Dupa ce termini cartea te uiti sa vezi daca nu cumva ti-au aparut cicatrice pe corp. 😊 Intense, lucrate, bune rau povestile astea. Mai vrem!
Maruth mǎ face să strâng din suflet când îl citesc. E reflexia aurei unui poet care se aşează tăcut lângă tine în metrou şi îți împrumută pentru o clipă greutatea unei colecții de experiențe care te destabilizează pentru o vreme sau poate pentru totdeauna.
Să dai review-uri la poezie e ca și cum ai da review la soare. Uneori te arde prea tare, alteori te încălzește când ai nevoie. Ba te ascunzi de el, ba îl cauți. Cam așa e și cu poeziile din Maruth. Soare cu dinți, soare în nori, uneori caniculă. Cert e că fără soare, viața nu e sustenabilă.