Dacă e ceva ce a fost, este și va rămâne mereu subiectiv, acel ceva e poezia. Dar ce frumos când un volum de poeme reușește să se preschimbe într-o (aproape) poveste...
Acum, nu știu cum sunteți voi, dar când vine vorba de lirică, mă interesează prea puțin cutumele după care se ghidează vreun critic sau altul. Nu mă interesează neaparat nici construcția „eu”-lui și nici ritmul. Mă interesează doar ca ea să spună cu adevărat ceva. Să înceapă de undeva, să aibă o direcție și să se încheie „cu un bang”, nu în coadă de pește. Mă interesează ca acel micro-Univers al ei să conțină o poveste, iar acest volum excelează la acest capitol. Nu doar că-i o carte sinceră (ar putea zice unii că e prea sinceră dar „prea sincer” nu există în artă) dar e și una cu cap, inimă și coadă. Iar asta nu-i puțin lucru. Cât despre povețele ei, pe acelea ar trebui să le extrageți singuri, aveți de unde.
PS: Citatul din descriere chiar apare acolo unde te aștepți mai puțin.
PPS: Coperta e o mică minune. Știu, știu, „nu judeca o carte după copertă”, dar asta nu înseamnă că n-ar trebui să ne bucurăm pentru reușitele altora și pentru orice salt calitativ, fie și când paote fi vorba despre ceva ce poate fi interpretat drept superficial.
PPPS: La ora la care scriu review-ul ăsta cred că mai sunt exemplare cu autograf pe Libris. Fuguța acolo, orice volum cu autograf întregește cumva experiența unei cărți (și o spune cineva care chiar nu s-a gândit la asta până acum.
„n-am niciun bolovan și niciun buzunar
dar nici marea nu e river ouse
să am nevoie de unelte”