Cum încărunţeşte o blondă. Povestiri din secolul trecut

by Adriana Bittel

« Citiţi Cum încărunţeşte o blondă ca pe o unică poveste despre bucurie şi tristeţe, conformism şi aventură, viaţă (cu toate cele dinainte) şi moarte (cu surprizele ei... poetice) ! Dincolo de amănuntele revelatoare din imaginarul intens personal şi de umorul salvator, veţi da mereu de misterul puţin retro al literaturii adevărate. »
Simona Sora
Dilema Veche, 17- 23 noiembrie, 2006, p. 15

Genres: Short Stories, Romania, Romanian Literature, Fiction

262 pages, Paperback

First published January 1, 2006

About the author

Adriana Bittel, prozatoare și publicistă română, absolventă a Facultatății de Limba și Literatura Română a Universității din București în 1970. În calitatea de publicistă, contribuie cu cronică la revista România Literară, prozatoarea, critica și istorica literară Ioana Pârvulescu numind-o „Cronicarul en titre al ultimei pagini, căreia i-a impus un stil și o directețe”. Gabriel Dimisianu scrie că s-a vorbit cu dreptate „despre duhul cehovian al prozei sale, care unește empatia cu observația lucidă, lirismul cu notația realistă cât se poate de exactă, incisivă”. De altfel, Bittel a fost descrisă drept unul dintre prozatorii de marcă ai generației ’80.[4] În portretul Adrianei Bittel, Gabriel Dimisianu apreciază că „spiritul critic, inteligența și competența literară se întâlnesc cu generozitatea”. În „Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă” (1993), Radu G. Țeposu o include pe Adriana Bittel în categoria scriitorilor analiști, adică a scriitorilor neinteresați de construcții epice de mari dimensiuni.

Este prezentă în antologiile: „Generația 80 în proza scurtă“, alcătuită de Gheorghe Crăciun și Viorel Marineasa (Editura Paralela 45, 1998) și „Romanian Fiction of the 80s and 90s“ (Editura Paralela 45, 1999). Figurează cu texte de proză în antologii publicate în SUA, Austria, Germania, Iugoslavia.

A fost, din 1970, corector și apoi redactor la revista „România literară” unde lucrează și în prezent. Este și consilier editorial la Editura Universal Dalsi.

În perioada studenției a frecventat cenaclul „Junimea” al Universității din București, condus de criticul George Ivașcu.

Este membră a Uniunii Scriitorilor din România și a PEN-Clubului Român

În 2003, a făcut parte, alături de Ioana Pârvulescu, Marina Constantinescu, Nicolae Manolescu, Gabriel Dimisianu, Alex. Ștefănescu si Tudorel Urian dintr-un juriu care a acordat premiul „Cartea anului” cărții „Jurnal 1990-1993”, a Monicăi Lovinescu.

Volume publicate:

"Lucruri într-un pod albastru" (Editura Cartea Românească, 1980)
"Somnul după naștere" (Editura Cartea Românească, 1984)
"Iulia în iulie" (Editura Eminescu, 1986)
Fototeca (Ed. Cartea Românească, 1989)
Întâlnire la Paris (Ed. Compania, 2000) – Premiul Asociației Scriitorilor din București și Premiul ASPRO
Cum încărunțește o blondă (Ed. Compania, 2006)

La editura Humanitas cartea „Cinci iubiri fulgerătoare”, din care Bittel a scris una din cele cinci părți, celelalte fiind scrise de Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, Ana Blandiana și Ioana Pârvulescu.

Reviews

[Lavinia · Rating 4 out of 5]

Adriana Bittel scrie o proză extrem de feminină, fără a fi feministă, lucru pe care nu i-l imput, doar observ. Are un aer ușor aparte, parfum de Rexona din secolul trecut. Eroinele ei sînt mereu femei cu studii, literate în marea lor parte, parțial eșuate în slujbe sub capacitatea lor, cu preocupări domestice și profesionale: casă, copil, soț morocănos și neînțelegător, leafă, șef, colegi sau vecini insuportabili, un pic ancorate în trecut sau condițional optativ. Aproape-mi vine s-o compar un pic cu Alice Munro, păstrînd totuși niște limite decente.

[Gabriela Pistol · Rating 4 out of 5]

Când citesc Adriana Bittel sunt într-o lume familiară, în mare parte, din care lipsesc social media și tehnologia, dar abundă observația și se strecoară reveria. O lume care pare mai reală decât cea pe care o regăsesc când închid cartea.
E o bucurie să găsești proză scurtă atât de bine șlefuită, să ai senzația că autoarea știe atât de bine ce și cum vrea să spună.

[Oana · Rating 5 out of 5]

Mi-au trebuit doar 11 luni sa duc la bun final cartea, si in afara de oboseala si clasicele scuze trebuie sa mentionez si confortul unei lecturi bune si asa-zis sigure.

[Ioana Maria Stancescu · Rating 5 out of 5]

O carte despre femei și despre vârste. Nu numai ale lor, ci și ale orașului. Cu un comunism ce se declină în cozi la carne, praf și halate de molton, în replici și stereotipii de limbaj ridicate la rang de ticuri verbale, cu imagini în alb și negru în care sentimentele capătă parcă și mai multă culoare, cu familii unde cultura transpare prin inteligența umorului și vioiciunea schimburilor de replici. O carte despre existențe mici și banale, cu întâmplări ce capătă importanță doar pentru că sunt ale noastre, ale tuturor. O carte unde trecutul- fie că este vorba de copilărie, de Ceaușescu, de Holocaust, de naționalizări sau de demolări, de bunici de demult, de amanți sau pur și simplu de anii ce trecură- își face loc cu grație și umor, construindu-se într-o suită de povestiri de sine stătătoare ce se învârt în jurul unor personaje feminine care aleg pur și simplu să trăiască sub ochii noștri. Cum încărunțește o blondă? Dureros de frumos, dacă este să mă iau după scriitura Adrianei Bittel.

[Diana Geacăr · Rating 5 out of 5]

Sunt proze scurte scrise cu multă luciditate, umor, ironie şi autoironie, despre oameni simpli, oameni obişnuiţi, cu vieţile lor obişnuite, în care uneori se strecoară şi un element de fantastic, care mie mi-a plăcut foarte mult.

Vieţile unor personaje se desfăşoară acum câteva zeci de ani, şi aceste proze au un parfum de epocă apusă pe care numai în prozele lui Alice Munro l-am mai simţit, aşa cum doar acolo am mai găsit astfel de portrete de oameni fireşti. Şi chiar asta mi-am spus când am început să citesc Cum încărunţeşte o blondă: iată, Adriana Bittel este Alice Munro a literaturii române.

https://m.mediafax.ro/cultura-media/o...

[Sorana · Rating 5 out of 5]

Adriana Bittel scrie fabulos. Mi s-a întâmplat să cumpăr o întreagă antologie doar pentru că avea și o povestire a acestei doamne. Nu sunt mare fan al poveștilor care prezintă realitatea, dar, dacă sunt scrise de ea, să curgă! Oricum, nu se prea încurcă doamna Bittel cu realitatea. Face ce face și alunecă pe nesimțite dincolo de ea. Un deliciu absolut la fiecare lectură.

[Daniel · Rating 4 out of 5]

A fost interesanta, destul de comica pe alocuri.
M-a dus cu gandul la bunica care imi spune povesti din viata ei.

[laurentiu]

0

[Suzana · Rating 4 out of 5]

Recitită după 10-15 ani, pentru clubul de lectură.
Unele povestiri sunt de cinci stele (Alice la bariera Vergului, Numele, Întâlnire la Paris), altele de două stele, dar per ansamblu faină.

[Anda · Rating 5 out of 5]

De obicei imi plac autorii care par sa vada aceeasi bucatica de realitate ca si mine, dar o descriu putin mai profund decat pot eu sa o percep si mult mai frumos decat as putea vreodata sa o descriu. Mi se pare ca am intalnit un astfel de autor aici. Cum incarunteste o blonda? Citind, muncind, sperand si iubind. In cele 33 de povestiri scurte ni se arata tot atatea scene posibile din acest proces de incaruntire. Superbe. Preferata mea este Petrescu si Munteanu, unde autoarea pare sa iasa din carte si sa-ti faca cu mana.