Balanţa

by Ion Băieşu

«Balanţa» este un roman pe care cu siguranţă îl citeşti pe nerăsuflate. Un roman care te prinde…, un roman care trebuie citit, nu povestit. Pentru că seamănă atât de bine cu ceea ce ne e dat să trăim astăzi. Este adevărat că realitatea acestui roman vorbeşte despre o perioadă nu foarte îndepăr­ta­tă, cea a comunismului. Este o panoramă a vieţii româneşti de atunci, dar care se potriveşte atât de bine cu noi, cei de acum. Hai să vedem cât de cunoscut îţi sună… vei descoperi că legea şi justiţia sunt puse în aplicare, in­diferent de situaţie, cu pumnul. Ca şi azi. Abuzuri de funcţie, corupţie şi bi­rocraţie în instituţiile statului. Atât de actual, nu-i aşa? Majoritatea popu­la­ţiei, din oraşe şi din sate, trăieşte la li­mi­ta sărăciei. Astăzi suntem în plină criză economică, nu? O lume lipsită de repere, cu un sistem al valorilor restrâns redată în cele mai sumbre culori. Ar fi redundant să mai adaugăm ceva despre sistemul de valori din România de azi… «Balanţa» este o carte la care merită să reflectăm... Pentru că astăzi stă în puterea noastră să schimbăm toate acele lucruri care nu ne lasă să trăim demn. Pentru că există şi oameni plini de lumină. Trebuie doar să-i observăm. Pentru că există acele întâlniri cruciale în viaţa noastră, care ne pot schimba destinul… Trebuie doar să nu trecem pur şi simplu pe lângă ele. Pentru că vom întâlni suflete tari, alcătuite dintr-o esenţă nobilă, chiar acolo unde nu credem că ele ar putea exista. Pentru că viaţa ne va lua mereu prin surpindere… Nu moartea trebuie să ne preocupe, ci viaţa, cu toate amănuntele ei de fiecare clipă" - "Balanţa", Ion Băieşu

Genres: Romanian Literature, Romania, Novels, Fiction

247 pages, Paperback

First published January 1, 1985

About the author

Ion Băieșu (pseudonimul literar al lui Ion Mihalache) a fost un scriitor român, dramaturg și autor de scenarii pentru televiziune și film. A lansat celebrul cuplu comic Tanța și Costel, în interpretarea a doi mari actori români, Coca Andronescu și Octavian Cotescu. A scris mai multe volume de schițe cu subiecte comice, explorând și genul dramatic. A publicat un singur roman, Balanța, ecranizat de Lucian Pintilie în anul 1992.

Reviews

[Stela · Rating 3 out of 5]

– De ce-ai dat, fă, curvo, în mine? Organismu-ăsta ți l-a dat Dumnezeu numai pentru tine, nu e bun obștesc, n-avem voie să-l privim și noi cu ochiul sau să-l atingem cu mîna?

Așa o apostrofează pe Nela, eroina romanului Balanța al lui Ion Băieșu, un navetist beat și indignat că fata s-a opus violent tentativei lui de a-i băga mîna sub fustă într-un tren supraaglomerat. Și acesta este procedeul, caragialian prin excelență, prin care situații penibile, bizare, adesea tragice capătă accente neverosimil comice: prin schimbarea perspectivei, care filtrează prin umor evenimentele, detensionîndu-le și redimensionîndu-le pînă la derizoriu.

Detaliu deloc de neglijat pentru receptarea justă a romanului, o cheie de lectură fiind oferită chiar de Nela, personajul reflector, ochii din spatele camerei de filmat (așa cum observă inspirat Lucian Chișu) care înregistrează în alb-negru (dar niciodată în cenușiu) întîmplările:

… simțul umorului este o primă și decisivă dovadă că individul respectiv nu este prost sau înapoiat.

Simțul umorului este (sau ar trebui să fie) partenerul nedespărțit al cititorului pe tot parcursul romanului, începînd cu imaginea ilar-hitchcockiană a vrăbiilor care o ciugulesc pe Nela, continuînd cu tot felul de întâmplări la limita neverosimilului (un chef în cimitir, un cîine vorbitor, un avocat chelner, un urs domesticit, o prințesă căsătorită cu un țigan, un preot manelist etc., etc., etc.) și terminînd cu refuzul normalității ca unică formă de rezistență la haos a celor două personaje principale nu mai puțin bizare – psiholoaga Nela și chirurgul Mitică:

…mă întreb ce copil ar putea ieși din noi doi, niște bezmetici și niște descreierați. (…) Dacă iese normal, îl strîng de gît. Cum să se descurce în viață dacă e normal?

Simțul umorului camuflează totul, și seriozitatea adesea tragică a faptelor narate, și inconsistența structurii narative, care pare pe alocuri lejer înnădită, lejer superficială.

Simțul umorului se dovedește, ca mereu, principala armă a românului în vremuri de restriște, fie ele cele din perioada României comuniste cînd au loc evenimentele narate, fie cele din România actuală, alarmant de asemănătoare, în care ca să reziști fără să-ți pierzi demnitatea trebuie să te bați neîncetat (la propriu!) cum face doctorul Mitică, sau să accepți tot felul de absurdități ridicînd filosofic din umeri, cum face Nela.

Majoritatea personajelor, însă, s-au resemnat cu ideea că lumea în care trăiesc e un mic infern în care faci orice pentru a supraviețui:

Vorba lui tata, Dumnezeu sa-l ierte: de bine, de rău, o ducem bine.

În timp ce alții, mai puțini, mai privilegiați, apreciază chiar un oarecare confort imediat, cu care-și alimentează speranța în viitorul de aur:

…fiți calmi, c-o să fie bine. Nu se știe cînd, dar o să fie bine. Drept pentru care vă propun să ne îmbătăm imediat și temeinic, așa cum stă bine unor bărbați care iubesc viața și beneficiile ei trecătoare.

O lume pestriță și pitorească, în care o avalanșă de întâmplări nu face decît să arate că nimic fundamental nu se întîmplă de fapt – și aceasta este sursa fundamentală a tragicului: lipsa de speranță, revelarea mecanismului stricat al unei societăți care se învîrte bezmetic în cerc, care nu se mai poate referi la un sistem de valori, căci nu are nici o șansă de scăpare. O lume în care rîsu-plînsu stau într-o balanță perfectă. Și inutilă.

[Alex · Rating 5 out of 5]

O carte exceptionala, cu multe pilde filozofice, idei de viata si de moarte. Cutremurul din '77 este descris extrem de emotional pe mai putin de o pagina, insa marcant.
Dialogul nu oboseste.
Cartea lui Baiesu m-a facut sa ma gandesc la Murakami si la Sabato. ciudata combinatie.
o voi reciti. si poate o sa ma uit si la film.
trebuie sa citesc teatrul lui Eugen Ionesco
nu am amintit nici un citat pentru ca as fi trebuit sa transcriu toata cartea.
o lectura nemaipomenita, rapida, marcanta. De citit !

[Andrei Tamaş · Rating 5 out of 5]

De un cinism de neegalat, cu personaje care exhibă o dramă a comunismului românesc.

[Simona Cosma · Rating 4 out of 5]

"Domnule doctor, spuse primarul, care continua să mănânce cu lăcomie, românul e dat în mă-sa: se vaită toată ziua că n-are de nici unele, dar mănâncă de crapă. Vorba lui tata, Dumnezeu să-l ierte: de bine, de rău, o ducem bine."

Precum în 1985, asa și în 2020...

[Dana · Rating 3 out of 5]

Cartea asta a fost cu adevărat o surpriză: 2 personaje bezmetice, stil alert, acţiune care nu ştii unde naiba duce şi de ce, un autor inteligent, ironic, şmecher de-a dreptul. Mă tot întreb cum a trecut de cenzură...

[Julia Danciu · Rating 4 out of 5]

"Asta e, ne place să suferim și, dacă ni se ia suferința, parcă ni se ia placerea de a trăi, cum mi s-a întâmplat mie acum... Stupid! Stupid! Stupid"

gotta love mitică

[Florin Pitea · Rating 4 out of 5]

Am fost destul de surprins să citesc un roman serios scris de autorul volumului umoristic "Iubirea e un lucru foarte mare".

[Liliana · Rating 2 out of 5]

Nu mi-a plăcut deloc. Am citit-o pina la final din încăpăținare mai mult decat din curiozitate si interes.

Critica literară de la finalul cartii s-a pronunțat in favoarea romanului considerandu-l drept "opera in proză cea mai buna a autorului, ... fermecătoare, bine scrisă, cu umor, dar si cu un remarcabil simt al tragicului social". (Eugen Simion). Chiar imi pare rau, pe mine nu m-a fermecat si nici de râs nu am râs, pe alocuri (destul de des) am fost doar plictisită. Nu am sesizat nici o linie de subiect, personaje multe si neverosimile, dialoguri absurde, istorii aiurite. Nustiu care ar putea fi mesajul operei. Nustiu despre ce e opera.

Luminați-ma!

[Emilia Muller · Rating 5 out of 5]

În limba română - https://bombitaluivladmusatescu.blogs...

In English - https://bombitaluivladmusatescuenglis...

[Cipi · Rating 4 out of 5]

am citit-o și mi-a plăcut, m-a distrat toată acțiunea asta maniacă, cele două personaje dezlânate (cuplul nela-mitică), ingeniozitatea cu care au fost îmbrăcate toate tragismele în fapte umoristice, toate discuțiile pline de substanță ale unor oameni (de cele mai multe ori inculți sau analfabeți), aparenta indiferență cu care era tratat totul, din cauza faptului că nu aveai nimic de făcut, căci și de te-ai fi revoltat, n-ai fi rezolvat nimic.
nela ascultă tot atâtea povești ale oamenilor cât zice și ea la rândul ei; multe dintre ele par ireale, deși oferă o puternică impresie de familiariate. cred că toate babele de stau astăzi pe la colțuri de porți, de bănci, de blocuri, sunt în sinea lor niște nele (a se citi țațe). și eu sunt o nelă, căci dacă ar să mă întrebe cineva de ce s-a întâmplat tot ceea ce s-a petrecut în romanul ăsta, dacă m-ar pune cumva să explic întreaga situație, caracterele personajelor, mi-aș aprinde o țigară, m-aș așeza picior peste picior, aș ridica pasiv din umeri, aș lua viața la mișto și aș începe să vorbesc despre esența vieții, importanța moralității, criza identității și chinurile geniului.
și totuși, nu știu dacă am rămas cu ceva concret după finalizarea romanului ăsta de ion băieșu.

,,Nela îl privi cu atenție câteva clipe și se întrebă din nou dacă un om atât de desăvârșit din punct de vedere fizic ar putea fi, totuși, printr-o excepție, și deștept. Ca să-și verifice încă o dată îndoiala, îl întrebă:
- Gelule, ție ți-e frică de moarte?
- Nu.
- Mie mi-e frică. Ce sfat îmi dai?
- Să trăiești.
,,Nu e chiar atât de prost", gândi ea."

[Cosmina Iordăchioaia · Rating 5 out of 5]

"sau despre o țară tristă, plină de umor"

[Iulia · Rating 4 out of 5]

doi zevzeci

[i hate books · Rating 5 out of 5]

5 zile 5 stele
dare i say mi a placut la fel de mult ca filmul it has the same feeling

[Elena Papadopol · Rating 4 out of 5]

Are cateva scene absolut geniale, iar umorul este pur si simplu delicios - mi-a placut tare mult! :)

[Marius Indrieş · Rating 5 out of 5]

still good.
vi-as da citate, dar cred c-ar veni Mitica sa ma bata.

uitati-va la film.

[Razmuzeta · Rating 4 out of 5]

"Despre o tara trista, plina de umor."

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Nela visa vrăbii. Se făcea că ședea culcată goală într-o curte, la soare. Îi era deosebit de plăcut, razele se jucau călduț pe trupul ei, cînd, deodată, tăbărîră peste ea niște vrăbii vesele, care începură s-o ciugulească de zor. Ea se gîdila, încerca să se apere cu mîinile, rîzînd („duce-ți-vă naibii, nebunelor!”), vrăbiile o ciuguleau însă în continuare cu tot mai mult spor, îndemnîndu-se una pe alta: „ciugulește, ciugulește, ciugulește”, iar ochișorii lor sclipeau de plăcerea ciugulitului; apoi Nela își dădu seama cu groază că păsărelele nevinovate nu numai că o gîdilau insuportabil, dar rupeau din carnea ei bucățele mici cît grăunța de porumb, pe care nu le înghițeau, ci le puneau alături, formînd grămăjoare perfect rotunde. Încercă să miște mîna, dar atît de multe vrăbii se așezaseră pe ea, ca pe o creangă, și atît de violent ciripeau, încît se simți învinsă și începu să plîngă. „Doamne”, se căina ea, „uite că se poate muri și de vrăbii, ce haz nebun vor face cunoscuții cînd vor povesti că am murit mîncată de niște păsărele.” Apoi, o vrabie mai îndrăzneață îi ciuguli ochii și atunci nu mai suportă durerea și umilința și se trezi. Între timp, zvîrcolindu-se, căzuse jos din pat și, cu toate că era conștientă de stupizenia poziției în care se afla, ea continuă să rămînă așezată pe burtă, jos, pe parchet, gîndindu-se ce-ar putea însemna un vis cu vrăbii. Avusese în liceu o prietenă care descifra vise și care-i spusese odată că păsărele mici care apar în vise aduc nenorocire, mai exact, moarte. Da, era clar că individa nu se înșela și că semnul adus de vrăbii se va împlini. „Fir-ați ale dracului de vrăbii, că de trei nopți numai pe voi vă visez.”

Peste vreo cinci minute deschise anevoie ochii și privi ceasul de la mînă. Era șase fără cinci, se simțea cumplit de obosită, o dureau oasele, carnea, ochii, degetele de la picioare și chiar părul, dar trebuia să se scoale, n-avea încotro, trebuia să-i facă o injecție tatălui, care era bolnav și alături de care dormise în același pat, pînă cînd căzuse pe parchet. Aprinse veioza, intră în bucătărie și puse seringa la fiert. În vreme ce apa clocotea, ea continua să doarmă în picioare. Cînd flacăra aragazului începu să sfîrîie din cauza apei care o stropea, se trezi și pregăti seringa pentru injecție, adică sparse o fiolă de morfină și trase lichidul înăuntru. Intră în dormitor și, continuînd să moțăie, dezveli trupul bolnavului pe jumătate și înfipse acul adînc în carnea moale și dospită de boală. Apoi așeză seringa pe noptieră, stinse lumina și se culcă pe pat, avînd grijă să lase un oarecare spațiu între corpul ei și al tatălui, ca să nu-l stingherească. Înainte de a adormi definitiv, întinse o mînă, automat, spre mîna lui, ca să-i ia pulsul, dar, pînă să-și dea seama dacă inima îi bate normal sau nu, adormi adînc.

Se trezi peste un anumit timp, auzind soneria telefonului. Speriată, ca și cum telefonul îi dăduse un anumit semnal de alarmă, se aplecă repede peste bolnav și își lipi urechea de partea stîngă a pieptului lui. Inima nu bătea. Rămase o clipă uimită, dar, pentru că telefonul continua să sune, se ridică și se îndreptă spre aparat, cu gîndul să-l trîntească de parchet. Curiozitatea o învinse și puse receptorul la ureche, strîngînd fălcile și închizînd ochii, ca și cum ar fi resimțit o durere fizică insuportabilă.

[Radu · Rating 2 out of 5]

am citit editia din 1992 si de câte ori găseam vreo șopârlă căutam respectivul pasaj în ediția 1985. în marea majoritate a cazurilor, textul era neschimbat. hai, că despre anii 50 mai puteai vorbi de rău, dar sunt niște chestii extrem de dure despre situația din anii 80. greu să pricep cum de s-a putut tipări așa ceva în comunism. altfel, cartea îmi pare lipsită de valoare literară. o însăilare de proze scurte ce se doresc in stilul lui mazilu

[Maria Irina · Rating 4 out of 5]

4.5⭐️
Cum a fost cartea aceasta… fermecătoare, bine scrisă, parcă grăbită pe alocuri, cu umor și un tragic social fascinant descris. Amuzantă și groteasca deopotriva. Razi, iar imediat după te înfiori.
Și, ce e cel mai șocant, pare că din ‘84 și până acum nu s-au schimbat prea multe în societatea românească.

[Lau Stanciu · Rating 5 out of 5]

un must read. baiesu e un scriitor incredibil. nu doar balanta e incredibil de buna, ci si puzderia de povesti, povestiri, schite si piese de teatru.

[Augustin Ganea · Rating 5 out of 5]

Extraordinară cartea. O capodoperă

[VladV27 · Rating 5 out of 5]

Una dintre cele mai actuale și bine scrise cărți pe care le am citit.

[Diana · Rating 4 out of 5]

Filmul a redat destul de fidel cartea. Imposibil sa nu iti placa