„Ediţia de faţă reproduce textul integral al însemnărilor reginei Maria din perioada Primului Război Mondial, din care doar mai puţin de jumătate au fost preluate în memoriile sale, Povestea vieţii mele. În plus, chiar fragmentele preluate, de regulă fără mari modificări, au fost supuse totuşi unei «autocenzuri». Sunt eliminate sau atenuate tocmai impresiile – şi uneori izbucnirile – cele mai sincere ale reginei, care, evident, nu pu-teau fi făcute publice: cuvinte adesea grele la adresa regelui Ferdinand, a prinţului moştenitor Carol, a prim-ministrului Ionel Brătianu sau a clasei poli-tice româneşti în genere. Nu e nevoie de mai multe argumente pentru a justifica publicarea integrală a Jurnalului; odată ce dispunem de textul originar complet, n-avem nici un motiv să ne mulţumim cu versiunea trunchiată şi edulcorată a volumului memorialistic. Cu atât mai mult cu cât aceştia sunt anii mari ai reginei Maria, anii care i-au creat legenda.“ (Lucian BOIA)
„14/27 august 1916: ziua intrării României în Primul Război Mondial. Este şi ziua când regina Maria începe să-şi ţină jurnalul, pe deplin conştientă că trăieşte un moment de maximă semnificaţie, atât pentru ţară, cât şi pentru propriul său destin. Titlul Jurnal de război ne aparţine şi necesită, poate, o precizare. Uniforma albă de infirmieră în care a apărut în toţi aceşti ani ar putea lăsa impresia unui efort, desigur demn de elogii, dar de ordin aproape exclusiv «sanitar» şi umanitar. În fapt, regina intervine în toate resorturile războiului. Chiar dacă nu avea nici o calitate oficială în dirijarea treburilor publice (nu era regină domnitoare, ci doar soţie de rege), a jucat un rol deloc neglijabil în orientarea generală a României în preajma şi în timpul războiului. Într-un anume sens, a fost războiul ei. Volumul prim al Jurnalului de război se încheie în preajma marilor bătălii din vara anului 1917. Vor urma încă două volume. Pe regină o aşteaptă momente de triumf, dar şi noi şi teribile încercări.“ (Lucian BOIA)
Marie of Romania (Marie Alexandra Victoria), previously Princess Marie of Edinburgh, was a British Princess by birth and Romanian Queen by marriage.
She was the eldest daughter of Prince Alfred, Duke of Edinburgh, and Grand Duchess Maria Alexandrovna of Russia. Her father was the second-eldest son of Queen Victoria and Prince Albert of Saxe-Coburg-Gotha. Her mother was the only surviving daughter of Alexander II of Russia and Maria Alexandrovna of Hesse. She was baptised in the Private Chapel of Windsor Castle on 15 December 1875 and her godparents were the Empress and Tsarevitch of Russia, the Duchess of Saxe-Coburg and Gotha, the Princess of Wales and the Duke of Connaught. As her father was in the Royal Navy, she spent much of her early childhood abroad, particularly in Malta.
" Românii întotdeauna își închipuie că va interveni Dumnezeu sau soarta sau norocul, ca să-i salveze. Dar motto-ul meu e 'Ajută-te singur și te va ajuta și Dumnezeu'."
"Miercuri, 7-10 septembrie 1916. Vreme minunată de toamnă. Cum e cu putință ca oamenii să se ucidă unii pe alții sub chipul unui soare atât de splendid? Și totuși, se omoară cu miile în lumea-ntreagă, iar morții s-au înmulțit de când am intrat în război."
" Românii întotdeauna își închipuie că va interveni Dumnezeu sau soarta sau norocul, ca să-i salveze. Dar motto-ul meu e 'Ajută-te singur și te va ajuta și Dumnezeu'."
Jurnalele Reginei Maria a României sunt toate cronici de inestimabilă valoare ale unei epoci, scrise cu deosebit talent, pline de portrete fin schițate și de informații interesante despre mica și marea istorie a țării. Primul volum al Jurnalului de razboi nu face excepție: entuziasmul intrării în război de partea Antantei este rapid urmat de tragedia refugiului la Iași, dar și de drama personală a pierderii celui mai mic dintre copiii Reginei, Principele Mircea. Lacrimi, moarte, înfrângeri militare, refugiu, disperare, epidemie de tifos exantematic, iarnă grea, revoluție în Rusia aliată - toate se pravălesc peste România și familia sa regală în mai puțin de un an. Singură, Regina, pare să își păstreze credința și optimismul în acest noian de drame.
"Era o picătură de sînge rar, venit de la strămoși barbari - am simțit-o toată viața: o anumită indiferență față de aparențe , o anumită răzvrătire față de restricții, o anumită dorință de neînfrânt pentru adevăr, în locul convențiilor mincinoase (...) În toate împrejurimile, mi-a dat o putere neașteptată împotriva oprimării, a împiedicat lumea să îmi frângă aripile."
"...Dar în astfel de clipe trebuie sa ne obligăm inima să fie puternică și să se detașeze de bunurile materiale, trebuie să fim curajoși și hotărîți și să nu oftăm, să nu ne plîngem"
[en] Awesome book! [ro] Foarte intersantă cartea. Cred că e ceva ce merită fi citit de oricare român care dorește să știe mai mult despre România în Primul Război. Este scrisă într-un mod la care nu te-ai fi așteptat. Aparent am avut o Regină care a știut să scrie bine un jurnal. Deși prezintă fapte adevărate (și e util să ai wikipedia la îndemână uneori), textul pare a fi o poveste. Voi continua, probabil, și cu volumul al doilea când va fi timpul.
O carte exceptionala! Merita citita de orice roman. O carte care te face sa-i iubesti, sa-i intelegi pe toti marii politicieni si conducatori, romani sau straini, care impreuna au facut Romania Mare.
O carte ce merită "trăită" prin ochii Ms sale Reginei Maria. România în vreme de război, o perioadă foarte grea din istorie, poveste sa, relată cu mult suflet și dragoste.
Istorie, patriotism, figuri de seamă ale epocii, cancan regal - cartea are mai multe valențe. Însă nu te întâlnești în fiecare zi cu o astfel de perspectivă asupra războiului. Deși titlul nu îi aparține reginei, jurnalul se concentrează în proporție foarte mare pe activitatea acesteia în dezvoltarea sistemului de spitale și ambulanțe, în vizitele printre soldați și în implicarea în scena politică. Deși ajunsă foarte de tânără într-o Românie despre care nu știa nimic, alături de un soț pe care abia îl cunoștea, urmând să descopere și să menționeze în jurnal multe defecte (există o serie de episoade în care este nemulțumită de atitudinea poporului, de lipsa de organizare și rigurozitate, de temperamentul regelui Ferdinand și de deciziile acestuia), ea ajunge să își asume rolul de regină și se dedică în totalitate cauzei războiului folosindu-se de toate calitățile diplomatice și relațiile de care dispune.
" Țara noastră trebuie trezită ca să-și ducă lupta cu spatele drept, să moară în glorie cel puțin, dacă nu poate supraviețui. "
" O nenorocire întâmpinată cu curaj e pe jumătate învinsă, viața se teme de cei curajoși. "
" Zilele acestea m-am aplecat peste atâtea paturi și am privit în atâția ochi-și toți mă urmăresc la fiecare mișcare, de cum mă întorc îi simt asupra mea, sute și sute..." - Regina Maria, Mama Răniților