What do you think?
Rate this book


128 pages, Hardcover
First published November 1, 2014






"Pajul Aeiou era un băiat parcă din hârtie, cu privirea de cerneală, iar firele de păr îi sunt fraze lungi din cuvinte de cărbune, dar care nu se pot citi, căci părul lui e mereu vâlvoi și încâlcit. Era oricând gata să facă din înșiruiri de sunete fără înțeles cuvinte și propoziții cu sens. Când Aeiou se bucura, fuioare de litere se ridicau în aer, dând văzduhului rostul înaltului și glas vântului." (p.9)
"Amintindu-și toate acestea, necunoscutul învăluit în întuneric privi destins prin mica fereastră din zidul Turnului ce lumina sumar culoarul din fața celulelor. Văzu o balenă imensă plutind printre nori. Zâmbi ca un copil. Din când în când, cetaceul dădea din coadă și arunca coloane de apă spre zenit, dar, ciudat, nu se auzea deloc sunetul puternic, ca de tunet, ce ar fi trebuit să însoțească tromba de apă. Se auzeau în schimb râsete și glasuri vesele venind dinspre grădinile Palatului Imperial și personajul ascuns în umbră înțelese că pajii se jucau fără griji, spre deosebire de el, care își făcea, peste măsură - poate doar împăratul să-l întreacă în frământări." (p.20-21)
"Aeiou și Aquarela reușeau întotdeauna să se oprească primii din accesul de sughiț, așa că imediat după plecarea intempestivă a împăratului și a micii sale suite au ieșit în grădinile palatului, alergând printre straturile de flori și roiurile de fluturi, râzând și cântând sub soarele cald al Basmaniei. Au privit pe cer la peștele mare ce continua să dea din coadă și să arunce jeturi înalte de apă sărată, aproape într-un mod mecanic. Din mișcările la indigo pe care balena le făcea și din faptul că nimic din atitudinea ei nu dădea semne că ar avea o voință proprie, Aquarela a tras concluzia că nu ghicise cuvântul ascuns de Aeiou. S-a rugat de el să i-l spună, dar Aeiou, încăpățânat, n-a vrut în ruptul capului să-l destăinuie și a continuat să râdă întruna, încercând să ascundă tristețea ce-l cuprindea de fiecare dată când Aquarela nu deslușea ce ascundea el." (p.58-59)
"Îți dau ție inelul ăsta, să te ajute să-ți aduci aminte și să te împiedice să uiți. Memoria e ca o rană. N-o lăsa să se vindece ușor că nu va face cicatrice." (p.78)