Tinerii traiesc intens si "nu pot iubi decât vesnic", au pudori, îndrazneli si politeturi retro, se îndragostesc fulgerator, vorbesc pretios, fac declaratii pasionale, juraminte si gesturi de viata si de moarte, cad în genunchi, saruta fotografii, ameninta cu sinuciderea... Ei sînt "prea tineri", trec prin "faza eroica a tineretii", au farmecul candorii si al ero(t)ismului adolescentin, sunt naivi si idealisti, sinceri si exagerati, impetuosi si impertinenti, puri si solidari. Inocenti, încapatînati, plini de vitalitate si gata pentru sacrificii în numele unui ideal, arpetistii sunt, în frunte cu catalizatorul Grig Dima, niste eroi ai adolescentei.
Mihail Drumeş (n. Mihail V. Dumitrescu, 26 noiembrie 1901, Ohrida, Macedonia - d. 7 februarie 1982, Bucureşti) a fost un romancier român, foarte popular in perioada interbelică.
Fiul lui Vasilie Dimitrie (devenit Dumitrescu) şi al Despinei (n. Gero). Familia sa, la origine aromână, se stabileşte în Oltenia. Liceul l-a urmat la Caracal şi Craiova, bacalaureatul l-a obţinut în 1925. Urmează Facultatea de litere şi filozofie a Universităţii din Bucureşti, absolvită în 1928. O vreme funcţionează ca profesor de liceu, va trece mai apoi în învăţământul superior. Debut la revista Flamura în 1922, debut editorial cu volumul de nuvele şi schiţe Capcana in 1927. Între anii 1922 şi 1924 Teatrul Naţional din Craiova îi înscrie în repertoriu piesa Rămăşagul, dar nu vede lumina rampei. Este cronicar dramatic la ziarul Rampa din Bucureşti pentru Teatrul Naţional din Craiova. În 1925 susţine bacalaureatul la Colegiul Carol I din Craiova, unde a urmat ultimele două clase după ce întrerupsese studiile din cauza stagiului militar şi a războiului. Între anii 1924 şi 1928 este student la Facultatea de Filosofie şi Litere a Universităţii din Bucureşti. În anul 1927 devine membru al Societăţii Scriitorilor Români, ulterior şi al Societăţii Autorilor Dramatici. Mai înainte publicase prima sa carte de proză, Capcana. Nuvele şi schiţe, primită bine de critica literară. În 1930 publică, în foileton, în ziarul Dimineaţa, primul său roman, Sfântul Părere, apărut în acelaşi an şi la Editura Cartea românească. În 1932 tipăreşte, la invitaţia lui Nicolae Iorga, în cadrul Editurii Datina românească din Vălenii de Munte, prima sa piesă, Ioana d'Arc, înscrisă mai târziu în repertoriul Naţionalului clujean. În anul 1936 apare, în Editura Vremea, romanul Invitaţia la vals, care înregistrează, de-a lungul timpului, 35 de ediţii, obţinând un record unic în materie de tiraj. Autorul devine unul dintre cei mai citiţi scriitori din perioada interbelică. În anul 1938 apare romanul Scrisoarea de dragoste în colecţia Universul literar al ziarului Universul. Autorul reia tema nuvelei Capcana, pe care o amplifică, dându-i şi unele sensuri sociale, încât se poate spune că romanul dezbate tema carierismului. 1940, piesa Năluca este publicată în colecţia "Universul literar", împreună cu volumul Trei comedii: Şcoala nevestelor, Calul de curse, Liniştea soţului - difuzate anterior şi de Radio Bucureşti. În 1941, O crimă pasională, care fusese interzisă din repertoriul Naţionalului clujean în 1935, după a doua reprezentaţie, caz unic în perioada interbelică, vede lumina tiparului în aceeaşi colecţie a "Universului literar", cu o prezentare de Teodor Scarlat.În 1942, romanul Sfântul Părere, publicat În 1930, în foileton, în coloanele cotidianului "Dimineaţa" şi imediat î Ed. Cartea românească, reapare cu titlul schimbat în Cazul Magheru, în Ed. Bucur Ciobanul şi este recenzat pozitiv de "Viaţa românească:, "Gândirea", "Rampa". Apare volumul Teatrul, ediţie bibliofilă. În 1946, romanul Elevul Dima dintr-a şaptea, frescă a adolescenţei din literatura noastră, alături de Medelenii lui Ionel Teodoreanu, îl aduce pe autor din nou în atenţia cititorilor. În anul 1961 Editura militară îi publică romanul Se revarsă apele, cu subtitlul "Cronică împletită dintr-o seamă de povestiri despre oameni şi fapte întămplate în cei dintâi ani ai veacului nostru şi despre răscoalele ţăranilor din acea vreme". În 1967 Mihail Drumeş devine membru al Uniunii Scriitorilor şi pensionar al acesteia. 1969, povestirea istorică Iancu Jianu apare, în foileton, în ziarul "Oltul" din Slatina. 1972, îi apare în Editura Ion Creangă volumul Edison, reluat un an mai târziu cu titlul Mari invenţii. Povestiri adevărate, ed. a II-a, 1977, semnată cu pseudonimul Barbu Apelevianu. În 1974 Editura Albatros îi publică
Cand ti se face dor de liceu sau, stiu si eu, poate si de primii ani de facultate, dar mai ales vara, prin iulie, cand ti-e atat de dor sa fie iar vacanta si sa n-ai nicio grija ori treaba decat sa devorezi carti noaptea, cand canta greierii, poate la bunici, in livada, pe patura, poate la mare, langa cort sau la padure, ori in tren, in drum spre, ori pe stradutele de prin Sighisoara... cam atunci e vremea cand te poti intoarce la Grig Dima, la gasca lui de prieteni si la dragostea lui pentru Lotte. Numai atunci vei (re)citi acest roman cu ingaduinta si sinceritate, bucurandu-te ca un copil de fiecare fraza atinsa de lirism, de replicile spumoase ale personajelor, de aceste portrete atat de bine realizate (oameni vii, nu personaje!), de logica unor pustani care cheama in proces sistemul de invatamant, de planurile minutios intocmite pentru Marea Aventura... Nimic complicat, doar nostalgie!
"Asa sunt elevii nostri: nu pot sa iubeasca decat... vesnic."
"-Parca mi-e frica de atata fericire..."
"-De ce toate iubirile mari se dizolva in moarte? -Simplu de tot: pentru ca ele depasesc obisnuitul. Viata nu are nevoie decat de iubirea simpla, de toate zilele, cu scopul ei cert. Marile pasiuni infrunta timpul, legile firii, toata oranduiala lumii, in goana lor nebuna, fara tinta si fara frau. Si-si ard aripile, asemenea fluturelui care ravneste lumina prea orbitoare pentru el."
"Ce putere uriasa iti trebuie ca sa ajungi propriul tau stapan!"
Este prima carte pe care am citit-o a lui Mihail Drumeş, iar stilul lui de a scrie mă fascinează, îmbină superb cuvintele şi are anumite citate care ţi se împrimă în minte. Unele întâmplări au parut ireale, dar ce mai contează, când m-am putut identifica în personajele cărţii, în atitudinea lor şi în curajul pe care l-au avut. Au fost cu adevărat eroi.
Romanul are şi va avea un loc special în bibliotecă şi îl recomand oricui.
Niciodată, dar niciodată, nu mi-a venit în cap, în timp ce-o citeam, că Goodreads-ul nu are atâtea steluţe pe câte aş vrea eu să-i ofer cărţii ăsteia. Cinci sunt mult prea puţine. E absolut MAGISTRALĂ!
Romanian review: Atenție: opinie nepopulară incoming! ,,Elevul Dima dintr-a șaptea" este, în opinia mea— în mod evident, nu este literă de lege— una dintre cele mai supraestimate cărți din literatura română. Despre romanul acesta se spune că este cea mai bună alegere pe care o poți face, împreună cu ,,Cişmigiu et Comp.", dacă vrei să citești o carte care să îți amintească cu nostalgie de liceu, însă romanul lui Drumeș nu prea a făcut-o pentru mine. Problema este că acțiunea este atât de nerealistă, încât uneori cade în ridicol, mă refer mai ales la planul pentru călătoria transoceanică. Personajele se comportă mai mult ca niște puști de 12-13 ani decât ca niște adolescenți de 17-18 ani, sau chiar mai mari de atât, sunt mult prea imaturi și visători pentru vârsta lor, iar personajul principal este egoist, megalomaniac, îngâmfat și ipocrit (mă refer la numeroasele relații intime pe care le întreține cu diverse femei, în timp ce îi face iubitei sale declarați grandioase de dragoste, fără să se simtă de parcă o înșeală în vreun fel, pentru că, aparent, ,,femeile ușuratice nu se pun"). Am o problemă și cu felul cel puțin bizar în care Mihail Drumeș înțelege ideea de consimțământ. Asta nu înseamnă că ,,Elevul Dima dintr-a șaptea" este un gunoi de carte, nici pe departe. Grigore Dima are destule defecte, pe care le-am înșirat mai sus, dar este și normal. Niciun personaj cât de cât realist nu este lipsit de defecte, iar ipocrizia și îngâmfarea i se pot pune pe seama vârstei. Dima are și calități: este generos, inteligent și, în multe privințe, îmi amintește de Holden Caulfield, ca și personajul lui Salinger, Dima luptă împotriva ipocriziei și nedreptății lumii adulte, o luptă fără sorți de izbândă. Cartea în sine se simte ca o variantă mai puțin credibilă a ,,De veghe în lanul de secară" sau mai corect ar fi să spun că romanul american este o variantă mai realistă a cărții lui Drumeș, având în vedere că a fost publicat ulterior. Cu toate criticile pe care i le-am adus, ,,Elevul Dima dintr-a șaptea" este o carte distractivă, am citit-o în doar câteva zile și mi-a păstrat interesul de la început până la sfârșit. L-am citit într-o perioadă destul de neplăcută din viața mea și, totuși, a reușit să mă facă să râd zgomotos de multe ori, iar pe partea emoțională Drumeș este excelent, poate puțin prea melodramatic, dar asta nu schimbă faptul că transmite emoție. La urma urmelor, cele mai rele cărți sunt cele care te lasă indiferent. Când mă apropiam de finalul acestui roman, mi-am amintit că i-am dat cinci stele cărții ,,Invitaţie la vals" și am adăugat-o la favorite (statistic vorbind, am adăugat doar o optime din cărțile citite la favorite), și mă întrebam câți ani aveam când am citit-o și dacă mi-ar plăcea la fel de mult și acum. Am constatat, cu surprindere, că aveam doar 13 ani. Ce repede trece timpul...
English review: Warning: Unpopular opinion incoming! "Elevul Dima dintr-a șaptea" is, in my opinion—obviously not law—one of the most overrated books in Romanian literature. This novel is often touted as the best choice, alongside Cişmigiu et Comp., if you want to read something that nostalgically reminds you of high school, but Drumeș's novel didn’t really do that for me. The issue is that the plot is so unrealistic that at times it borders on the ridiculous, especially when it comes to the plan for the transoceanic trip. The characters behave more like 12-13-year-olds than 17-18-year-old adolescents, or even older—they are far too immature and dreamy for their age. The main character is selfish, megalomaniac, arrogant, and hypocritical (I’m referring to the numerous intimate relationships he has with various women while making grand declarations of love to his girlfriend without feeling like he's cheating at all because, apparently, “easy women don’t count”). I also take issue with the rather bizarre way Mihail Drumeș interprets the concept of consent. That doesn’t mean "Elevul Dima dintr-a șaptea" is a terrible book—far from it. Grigore Dima has plenty of flaws, as I mentioned above, but that’s normal. No somewhat realistic character is without flaws, and his hypocrisy and arrogance can be attributed to his age. Dima also has qualities: he is generous, intelligent, and in many ways reminds me of Holden Caulfield. Like Salinger's character, Dima fights against the hypocrisy and injustice of the adult world—a battle doomed to fail. The book itself feels like a less believable version of The Catcher in the Rye, or rather I should say that the American novel is a more realistic version of Drumeș's work, considering it was published later. Despite the criticisms I’ve raised, "Elevul Dima dintr-a șaptea" is a fun book. I read it in just a few days, and it kept my interest from start to finish. I read it during a pretty unpleasant time in my life, yet it managed to make me laugh out loud many times. And emotionally, Drumeș is excellent—maybe a bit melodramatic, but that doesn’t change the fact that he conveys emotion. After all, the worst books are the ones that leave you indifferent. As I was nearing the end of the novel, I remembered that I gave five stars to Invitaţie la vals and even added it to my favorites (statistically, I’ve only added about one-eighth of the books I’ve read to my favorites), and I wondered how old I was when I read it and if I would still like it as much now. To my surprise, I found out I was only 13 years old. Time flies so fast...
Cu toate că am început cartea asta cu un mult elan și entuziasm, după primele 100 de pagini am înțeles că nu îmi place, nu e genul meu. I-aș fi dat mai puține steluțe, însă sfârșitul m-a emoționat foarte mult, astfel, brusc, mi s-a schimbat părerea despre roman în general. În primul rând mi s-a părut absurd faptul că niște băieți în toată firea, cu vârste cuprinse între 18 și 22 ani, se încred orbește într-un ideal imaginar și luptă cu ardoare, construind planuri mărețe și iluzii fără de vreo oarecare bază statornică, pentru a și-l atinge.
Cu toate că am mai puțin de vârsta lor, tot nu-i pot crede, mai ales pe tânărul Dima. Cum să ai așa înclinații narcisiste, să fii egoist până la culme iar obstinația ta să încalce limitele altor persoane și, după toate astea, să nu suferi de schizofrenie sau altă maladie mentală? Și Lotte, Doamne, cât mai plânge fata asta. Legătura dintre Grig și ea mi s-a părut cel mai bun exemplu al relațiilor abuzive: el- manipulator, egoist, își supraapreciază mereu calitățile și pe sine însuși, arogant și agresiv, iar ea- nu iese din cuvântul lui, se mulțumește doar cu promisiuni, îl urmează orbește indiferent de consecințe, se lasă manipulată și, mai mult, recunoaște asta, dar tot îi joacă jocul până la sfârșit. Pe scurt, dacă toate personajele feminine ale lui Drumeș îi seamănă ei, nu mai vreau să-l citesc, oricât de recomandat nu ar fi, pentru că clar am făcut o criză de nervi până am finisat-o pe asta.
În rest, din părțile pozitive, cu toate că ideea cu comoara a fost una fără temelii, m-a fascinat voința și tăria de caracter a tinerilor, credința de care au dat dovadă îi lasă invidioși și pe cei mai de seamă creștini. Prietena care s-a format în urma acestei aventuri a fost unicul lor câștig, o comoară infinită, care face cât 100 de insule, fapt care a fost dovedit de timp.
Patru stele pentru scena sinuciderii lui Cătălin Șoimaru - magistral scrisă! Comparabilă, în literatura română, din punctul meu de vedere, cu scena descoperirii cadavrului lui Nechifor Lipan (or mai fi și altele, dar nu le știu).
Altfel, despre Grigore S. Dima și prietenii lui - eram curios ce o să le spulbere visul arpetiștilor - dacă Istoria o să vină peste ei (primul război mondial). Până la urmă, a fost incidentul nefericit cu profesorul de... istorie.
Închei prin citatul care rezumă cartea, și aș spune viața (sau destinul imprevizibil de care nu putem fugi), spus de Grig la reîntâlnirea cu Ioana, și promisiunea căsătoriei cu ea după 16 ani: "De altfel, tot ce s-a petrecut în viața mea n-a urmărit decât acest scop".
This entire review has been hidden because of spoilers.
"Nu te-au dat afara pentru ce-ai facut, ci pentru ceea ce se temeau ca ai putea sa faci de aici inainte."
"Elevul Dima dintr-a VIII-A" a fost o carte care mi-a intrecut cu mult asteptarile. Citind alte opere ale lui Drumes, am crezut ca acest roman va fi inca o carte de dragoste, probabil plina de stereotipuri precum inocenta pasiunii tinere sau focul liceenilor, dar a fost de nenumarate ori mai mult.
De-a lungul celor 550 de pagini ale editiei mele am trecut printr-o varietate surprinzatoare de teme si motive: liceu, profesori, revolta, pasiuni, ambitie, sinucidere, perseverenta, toate avand franturi mici de filozofie presarate printre ele. Desi dragostea este un subiect recurent in cadrul romanului, am simtit cum ca aparitia sa nu era des intalnita ca fiind de sine statator, ci era influentat sau alimentat de celelalte motive. Dragostea se impletea fie cu sentimentul de revolta al lui Grig, fie cu ambitia lui de a transforma A.R.P.E.T. intr-un succes.
Am reusit sa ma regasesc intr-adevar in caracterul protagonistului, iar continua lui lupta morala a preluat rolul de agent motivational in urmatoarele mele decizii. Mihail Drumes a reusit in acelasi timp si sa contureze un personaj extrem de complex si cu o personalitate puternica, dar totusi unidimensionala, cat si sa foloseasca tehnici narative si stilistice astfel incat sa transpuna idealul personajului principal in idealul cititorului in relatie cu naratiunea inlantuita in fata ochilor sai.
Un alt plus al cartii care imi ofera sperante fata de literatura romana sunt deja franturile de filozofie gasite. Cele mai evidente se afla in momentele in care Dima sta si povesteste impreuna cu Soimaru "de-ale vietii", punandu-se intr-un context mult mai mare decat realitatea lor si astfel urmarind idei existentialiste. De asemenea, monologurile interioare ale liceanului reprezinta un manifest al inegalitatilor ce au loc in jurul sau, acesta contempland de la valorile morala ale societatii sale pana la propriile sale principii.
"Asa sunt elevii nostri: nu pot sa iubeasca decat...vesnic."
Eram pe cale sa ii dau doar 3 stelute, insa ultimul capitol m-a facut sa ii mai adaug una. M.Drumes are un mod captivant de a scrie, cu fiecare pagina finisata, vrei sa mai citesti si sa nu te mai opresti. Insa exista si un minus mare al sau, care l-am descoperit citind 3 carti ale sale. Multe detalii, momente, tipuri de caracter se repeta, astfel formand un haos in imaginatia cititorului. Am observat acest lucru inca la a doua carte citita(Scrisoare de dragoste), si credeam ca va fi diferit cu aceasta, insa nu. Acest Grig Dima mi-a creat o impresie totalmente negativa, un tanar prea ambitios, egoist si narcisist, care este gata sa calce in picioare orice- prietenii, dragostea, parintii doar pentru realizarea visurilor si scopurilor personale. Lotte ca si toate personajele feminine principale din celelalte romane, iarasi e prezentata ca o fata naiva, care e gata sa rabde orice de la barbatul iubit. Doua din personajele prezente mi-au creat simpatie: profesorul Iliuta si tatal lui Grig, unicii care au fost corecti si rationali si s-au gandit nu doar la folosul propriu.
Este o carte buna, nu o carte extraordinara. Povestea este interesanta, dar nu sunt incantata de modul in care este structurata si actiunea este neverosimila. SI LOTTE PLANGE INTR-UNA!!
Problema cu aceasta carte, si probabil cu Cismigiu & Comp. (de Bajenaru) este ca sunt overhyped. Intotdeauna am auzit, ca aceasta si Cismigiu & Comp. sunt cele mai tari carti ale tineretii, si adolescentei tarzii din literatura romana. Ba chiar, am exact aceeasi varsta cu personajul principal din aceasta carte, si tot nu l-am crezut deloc!
Elevul Dima, un student transferat la liceul Mihai Viteazu din Craiova, reuseste in cateva luni sa organizeze un grup de colegi in a il urma intru-totul, ba chiar sa il denumeasca imparat. Practic sa ii radicalizeze (ce i-o fi luat miscarii legionare atat de mult nu stiu, probabil n-au citit acest roman) sub pretextul unei calatorii transoceanice catre insulele Galapagos.
Dupa aflarea premizei, am avut o teribila premonitie, ca va fi un fel de Ciresarii - the prequel. Ca acesti elevi de liceu, vor cumpara o barca cu care vor descoperi taramurile neexplorate al Pacificului. Cel mult sa apara un pirat viclean care sa se lupte cu ei. Din fericire n-a fost cazul.
Chiar si asa, trebuie sa apreciez povestea de dragoste, a nuvelei, care spre deosebire de firul narativ principal, mi-a parut chiar verosimil. O dragoste pudica intre doi adolescenti, ce vine in contrast cu hypersexualizarea societatii de peste 100 de ani.
Cu toate acestea, sfarsitul ... a fost ... odios. Poate ca sunt subiectiv in opinia asupra finalului. Defapt e un sfarsit consacrat genului Young Adult, al carui nu sunt fan. Defapt, defapt intregul roman este un proto-Young-Adult romanesc. Si cred ca asta este motivul fundamental pentru care mi-a displacut.
prima carte a lui drumeș pe care am pus mâna. am avut o supriză... relativ plăcută. în primele 100-200 de pagini, nu mă vedeam în stare să-i dau mai mult de 2 stele, dar ceva nu m-a lăsat să-i dau atâta. or fi fost scenetele lui magotu care m-au făcut să izbucnesc în râs, ori schimbarea bruscă de peisaj și fuga prin țară a lui grig, cert e că am terminat ultimele 189 de pagini în două ore, atât de mult voiam s-o dau gata. motivul pentru care nu i-am oferit 5 stele? simplu, față de mama mea care s-a îndrăgostit ce acest roman, eu n-am simțit nicio emoție. nici față de dima, sau lotte, sau șoimaru... am fost indiferentă. nu am îndrăgit personajele, dar nici nu le-am urît. da, am fost pe jar în anumite momente, dar nu am avut cine stie ce altă emoție. cred că pur și simplu nu sunt obișnuită cu acest tip de romane? who knows. over all, mi-a plăcut. nu am adorat-o, dar drumeș mi-a făcut o impresie bună despre stilul său de scris :). notă: 3.00
This entire review has been hidden because of spoilers.
Unele pasaje au fost destul de intunecate, tinand cont ca vorbim despre aventurile unui copil de 12-13 ani... nu m-am asteptat. O supriza placuta si abia astept sa mai trec pe la domnul Drumes (poate o bagam si noi in programa scolara, nu? Doriti sa ramanem cu Ion? Ok...)
Cu această carte, închei opera unuia dintre cei mai iubiți scriitori ai sufletului meu, Mihail Drumeș. Dacă Invitație la vals, Scrisoare de dragoste și Cazul Magheru efectiv m-au fermecat și îmi amintesc de ele cu cel mai mare drag, ei bine, Elevul Dima dintr-a șaptea nu a avut chiar același impact asupra mea. Însă, sunt convinsă că e o chestie subiectivă și de vină e faptul că nu am citit-o în adolescență, la 32 de ani mai greu apreciezi o carte infantilă.
Mi-aș fi dorit mai multă filosofie de viață, mai multe sondări ale ființei umane, fix așa cum m-a obișnuit Drumeș. Nici povestea de dragoste dintre eroul poveștii, tânărul Grigore Dima și Lotte nu m-a convins în totalitate, o relație destul de manipulatoare și cu un final tragic.
În concluzie, un roman perfect de citit în adolescență, nostalgic, care redă aventura unor tineri ambițioși care își fac planuri minuțioase în lupta lor pentru un ideal imaginar și răzvrătirea lor împotriva sistemului de învățământ.
Cu toate astea, nu ezit să vi-l recomand pe Mihail Drumeș, e unul dintre autorii mei preferați, cu un stil de scriere melodios și impecabil.
Many read this book in high school, but the ones that didn't I think will appreciate it even more later. What is better, to read about something that you can relate now or about something that makes you relive great moments? Maybe both, but to me it was like a time machine, in the last two days I felt a lifetime passed. I loved, I lived, I dreamed, I laughed, I...well, I was filled with all kinds of emotions from this unique love story. What can I say more? It was totally unexpected in every way! At least to me. And, even though there is no English edition, I chose not to write in my native language because its message is universal.
Cinci din cinci. Am citit 'Elevul Dima Dintr-a Saptea' cand treceam in clasa a noua, si am recitit-o de curand. O carte intr-adevar geniala care nu si-a pierdut farmecul nici dupa cinci ani de la prima lectura. Jos palaria :D
Sunt cărți pe care trebuie să le citești la o anumită vârstă ca să te poți bucura cu adevărat de ele. După puțin peste prima sută de pagini am decis să renunț să mai citesc. Poate că la 15, 16 ani aș fi avut altă părere despre această carte...
Drumeș are un mod deosebit al scrierii care te prinde și te ține lipit de carte. Aici accentul este pus pe vârsta idealurilor - pe adolescență. Atunci când toate simțurile sunt duse la extreme: dragoste, ură, entuziasm... Atunci când este gata să lupte cu toată lumea din jur doar pentru a-și păstra punctul de vedere sau a se face auzit.
✍️“În clipa asta mă simt atât de copil și totodată atât de uriaș, încât aș putea să fac cele mai mari prostii, dar și cele mai sublime fapte.”
Relația dintre elevi și profesori, micile rebeliuni, simpatii - sunt la ordinea de zi. Romanul de față conține dialoguri autentice; veți descoperi aici argoul școlăresc. Trăirile interne și zbuciumul adolescentin sunt creionate într-un mod desăvârșit. Este într-adevăr o poezie adusă adolescenței și idealului tineresc. Autorul a știut să zugrăvească perfect această vârstă, cu toate bucuriile, dar și dramele și provocările sale.
Eroul central al romanului este elevul Dima din clasa a VII-a, un adolescent cu ochi albaștri precum cerul primăverii. Dima ne cucerește chiar de la început prin puritatea sa de copil, deși este la vârsta majoratului. Este acel copil cocoloșit și ținut departe de toate relele și fărădelegile lumii. Până la înscrierea la școală în clasa a VII-a, el a cules viața din cărți. Iată de ce la început este nedumerit de apucăturile colegilor de clasă, de limbajul lor atât de diferit de cel al lui Moliere sau Dostoievski. Îi suntem alături în primele descoperiri, în aventura lui imaginară cu Alina Barbu, cântăreața de operă, primele experiențe cu femeile, dar și în prima dragoste.
Treptat, Dima devine idolul întregii școli împărtășind elevilor marele său vis de explorator, de descoperire a unei insule secrete pe care se află o comoară. Astfel, toți elevii în frunte cu Dima încep să lucreze de zor la o temerară expediție transoceanică pe întinsul Pacificului, unde conform unei scrisori s-ar afla o insulă secretă, și acolo o comoară. Acest vis măreț îi va uni pe elevi și le va alimenta fantezia purtându-i mereu între două vieți: realitate și reverie.
Însă pe lângă toată influența pe care o exercită asupra colegilor, el rămâne acel adolescent sensibil și nepregătit pentru a îndura loviturile vieții. Își țese în sufletul pur de adolescent o dragoste nemărginită, dar și acel ideal tineresc care îl va purta pe căi neimaginate.
Pe lângă partea visătoare a adolescentului, autorul a știut să descrie cu măiestrie și celelalte trăiri ale acestei vârste zbuciumate. Cu tot entuziasmul, curajul, intensitatea trăirilor și a luptei pentru dreptate de care dă dovadă, Dima se evidențiază nu doar printre elevi, dar ajunge să fie luat la ochi și de către profesori.
Spontan și impulsiv așa cum doar un adolescent poate fi, cu un spirit sporit al dreptății, Dima declanșează o întreagă revoluție în școală. Acei dascăli deprinși cu o supunere oarbă din partea elevilor, dusă adesea până la umilință, nu îndură înfruntarea lui. Lupta pentru dreptate este văzută treptat de către profesori drept impertinență.
Felul în care Dima a fost perceput ulterior, drept un obraznic m-a dus cu gândul la sistemul comunist. Asemuirea este copleșitoare: sistemul luptă împotriva unui potențial element periculos care ar putea pe parcurs naște adevărate revolte. Sistemul preferă doar oameni supuși și docili, turma care este gata să urmeze conducătorii fără a pune prea multe întrebări sau care nu s-ar răzvrăti, care ar accepta rezoluția conducerii fără a zice un cuvânt.
✍️“Numitul elev, dotat cu o inteligență alertă și cultivată, a ajuns să stăpânească peste o mie de suflete fragede și entuziaste. E, prin urmare, depozitarul unei formidabile energii juvenile. Un cuvânt al acestui mic monarh este urmat orbește de către toți tovarășii săi de joacă. De aceea, socot că-i absolut necesar ca elevul Dima să fie supravegheat în toate acțiunile sale, pentru a nu comite greșeli care ar putea să aibă grave consecințe.”
Chiar și atunci când Dima face fapte trăsnite, pe-alocuri neverosimile și inacceptabile pentru cei maturi, totuși el rămâne un personaj simpatic cititorului. Suntem mereu alături de el și-l susținem în luptele pe care la poartă, deși acestea sunt parțial copilărești și purtate de vise adolescentine. Atunci când se crede npedreptățit adolescentul luptă cu toate armele posibile pentru a își afirma existența.
✍️“Lupt până la ultima picătură de sange... Vreau să-l înving cu orice preț pe dușmanul nostru, care ne-a rupt aripile.”
Aceasta este prima carte a lui Mihai Drumes pe care am citit-o si in acelasi timp este prima carte care chiar m-a emotionat. Am trait foarte puternic intamplarile impreuna cu personajele, am plans fantastic de mult, de parca mi se intamplau mie toate acele lucruri. Chiar daca autorul nu este prea iubit de critici, va ramane mereu pentru mine unul din cei mai importanti scriitori deoarece, datorita cartilor lui am inceput sa dezvolt aceasta pasiune pentru citit. Elevul Dima dintr-a VII-a va ramane mereu una din cele mai iubite si speciale carti pentru mine si va avea mereu un loc "de onoare" in biblioteca mea.
*o sa decid rating ul mai târziu, după ce am să mai contemplez asupra a ce mi a plăcut și ce nu.
ca sa fac spovedania completa, da, m a făcut puțin sa jelesc-
so i ll just stick to a 3,5 maybe? undeva spre 4 oricum. because unbelievably, i liked it, more than i thought i will. dar totuși n o recomand oricui. e destul de greu de înțeles și de parcurs, mai ales dacă stilul de scriere de acum un secol nu va priește la ochi. dar mie mi a plăcut totuși, lucru la care de altfel nu m am așteptat după ce am luat o impulsiv de la un fucking super market-
Cartea aceasta mi-a deschis pofta de citit! O recomand celor care nu au senzatia ca cititul e "over-rated". Iti da speranta si iti rascoleste toate sentimentele!
“Nu trebuie să dispreţuieşti noaptea.În umbra ei s-au zămislit cele mai de seamă fapte şi cuceriri ale minţii.Întunericul a dat cel mai mare preţ luminii.”
Elevul Dima Dintr-a Şaptea by Mihail Drumeş is a really good book.We are introduced to Grigore(Grig)Dima a teenager(age varies from 17 to 19 through the book) which has an impossible dream:to conquer an island from the Galapagos arhipelago which is said to posses a great treasure.Together with his friends and classmates,he sets the foundations of an entire team,or better said,an association which is named A.R.P.E.T.(Asociaţia Română pentru Expediţia Transoceanică or,in english,The Romanian Association for the Transoceanic Expedition)
Though,the path that they have chosen is full of obstacles at every turn.Love blindes some of them and they get trapped into a world of unjustness that they desperately try to change it by using the power of their youth.Unfortunately,their dreams along with their wings,get shattered apart when an unforseen incident destroys everything they have created.
------------------------------Story------------------------------------ Grig Dima has never been to a normal school before.He has lived his childhood in London and has an English citizenship.Then,he stayed for one school year in Bucharest,then in Paris,and his current school year,his 7th one(*notice:This book was written in 1946,at the current time,7th grade was considered to be the third year of high school,or 11th grade.)at the Mihai Bravu Highschool in Craiova.His father,has an important job at the minister,explaining why Dima had to move so much.Grig Dima's new life starts at Dona Bianca's house which he pays rent for.There,he meets Charlotte,or Lotte.In that same place,he be-friends Magotu,which introduces Dima to the class at the start of the school year.Dima instantly gets involved in the social life of the class,and he proposes a trip to the sea,so that they can have a lot of fun.Plans get changed,as their aim keeps getting higher and higher.They end up wanting to have a whole expedition to the Galapagos Islands.There,they plan to create a whole new state,named Grigorida,and the boys do everything that they can to make their dream true.Soon,their numbers reach an impressive number,1000 souls in the whole crew.As their dream catches wings,the teachers start noticing.
The writing was okay,so that everyone could understand it.Nothing special,except for the latin and french influences.Also,in the beginning I thought that the author just wanted to showcase how much culture he accumulated in his years,kind of like a show-off.And while french and latin influences are explained for Dima,at least,I'm not so convinced about the others.How could they be so versed in both French and Latin?
What I liked most about this story was the dedication that the whole A.R.P.E.T crew had,and their solidarity(or not)that they have shown.I was cheering them on,like a fellow teenager.I wanted their dream to come true,even though I didin't believe in it one second.Also,I'm impressed by the love that Lotte could have.It seems so surreal,but then again,I believe love is magical.
I was involved in this emotionally.Touched by Lotte's love,I also learned that suffering and pain is a part of love,right,Şoimaru?
What I didin't like about the story was the fact that I never truly believed in it.I was never immersed there.I knew that they will never acomplish their dream;it was something impossible from the beginning.Another thing that I didin't like was that the story was hard to digest at some points(for example,when Dima was chased by the cops and so on.)I just thought it was too much.Yes,liberty and justice are things that we should all thrive towards but I just thought that some acts went way too far.I even thought that if Dima succeeded,he could have been unstoppable and I was even afraid that too much power would ruin him. ------------------------------Characters-------------------------------
Dima is the protagonist here,and I think that this is justified as he is often called "generalisime"or"sire".He is an intelligent student and well versed in Romanian,English,French and Latin,which is truly impressive for a boy his age.He's also confident in his abilities,but this leads to his arrogance that is shown a lot of times.He has a sense of liberty and justice that he wants to see in society,but I'm afraid that doing what he did didin't help bring more justice at all.He's selfish,in a way.He fights only for his justice and freedom and not for everyone else's.I think Dima was the perfect protagonist for this book,as he is intelligent and capable of doing great things but his arrogance and awkward desire of justice are the things that lead him and the whole A.R.P.E.T team,to dissolution.
Lotte is a character that loves,deeply.This is both her supreme quality and her ultimate flaw.She is willing to do everything for the one he loves,even if it will cost her everything.The love that she holds is so powerful that she is able to leave everything behind and even do the ultimate sacrifice.And because she loves deeply,she gets hurt a lot.She is often crying because as the book suggests,love cannot come without suffering.So I think that the greater the love,the greater the pain.
Şoimaru is probably my favourite character.He's a teenager,like many others.But his love is so pure and so powerful.He's really intelligent,polite,clever,dedicated,and most likely everything you would like in a friend.Unfortunately,
------------------------------Closing---------------------------------- Elevul Dima Dintr-a Şapteawas a surprsing book.I wasn't expecting this when I first picked up the book and that's a good thing.It's a really good book,but unfortunately,I saw a bit through the plot and sometimes the story wasn't convincing enough to immerse me in the world that the book presents.
Elevul Dima dintr-a șaptea este a 4a carte pe care o citesc de la autor. Am început cu Invitația la vals care rămâne favorită. Apoi Scrisoare de dragoste a fost și ea foarte bună. Dar Cazul Magheru am abandonat-o și îmi era cumva să o încep și pe aceasta.
Deși abia după 100 de pagini am devenit interesată de poveste, a meritat să aștept, a ajuns să îmi placă până la urmă.
Sunt mai multe planuri urmărite din viața lui Grigore Dima, un elev din clasa a șaptea. Ne e arătată firea lui pasională, iubirile imaginare și reale. E un băiat tare hotărât cu multe pretenții de la partenere. E o fată în prim-plan, a zăpăcit-o rău.
Apoi avem timpul petrecut la școală, interacțiunea cu profesorii și colegii lui. Dima este inteligent, loial și are un simț al dreptății. Nu ii este teamă de repercursiuni, apără ce îi este drag. Pe partea asta nu mi-au plăcut unii profesori, dar au făcut lectura mai palpitantă.
Aș mai menționa și prietenia incredibilă dintre Dima și colegii lui, un grup de-a dreptul de susținere morală, independent cu propria constituție.
Finalul a fost surprinzător, pe când mă împăcam cu o situație se întâmpla altceva.
O lectură chiar bună, dar cu siguranță mi-ar fi plăcut și mai mult dacă o citeam în adolescență.