„Pentru eroul lui Gib I. Mihăescu, idealul, din momentul în care devine obsesie, este etern, adică îl va însoți tot restul existenței sale biografice, în timp ce «realitatea» acestui ideal, forma lui concretă este efemeră, transformabilă cu necesitate și întîmplătoare ca alegere a unui obiect real. Se întîmplă ca obsesia idealului, crescută îndeobște pe o progresivă exaltare imaginativă, să modifice sistemul de referințe al personajelor așezîndu-l sub semnele unei duble antiteze: pe de o parte, între real și imaginar, pe de alta, în cuprinsul imaginarului, între dorință și aversiune.“ (Laurențiu Ulici)
Gib I. Mihăescu (n. 23 aprilie 1894, Drăgăşani - d. 19 octombrie 1935, Bucureşti ), a fost un prozator, romancier şi un dramaturg român interbelic.
A absolvit cursurile Colegiului Naţional "Carol I" din Craiova.
Este autorul volumelor de nuvele Grandiflora în 1928 şi Vedenia în 1929, al unor romane de analiză psihologică a apariţiei unor stări obsesive, îndeosebi erotice: Rusoaica (tradus şi în limba slovacă), Braţul Andromedei, Femeia de ciocolată, Zilele şi nopţile unui student întârziat, Donna Alba. A scris şi piese de teatru (adunate în volumul Pavilionul cu umbre) şi a purtat o interesantă corespondenţă cu Cezar Petrescu, Corneliu Moldovanu, Apriliana Medianu şi Susanne Dovalova, din Bratislava.
Romanele lui Mihăescu au influente ruseşti, mulţi critici vorbind despre "dostoievskianism", însă textele sale, deşi asemănătoare prin obiect, se deosebesc prin luciditate şi limpezime de tenebrele şi atmosfera neguroasă a operei lui Dostoievski.
Valoarea operei lăsate în urma sa de Gib I. Mihaescu l-a aşezat între marii nuvelişti români şi printre cei mai importanţi romancieri ai literaturii noastre.
[EN:] Gib I. Mihăescu (1894-1935) was a Romanian novelist and dramatist.
Born in Drăgăşani, Mihăescu wrote short stories such as Grandiflora, and novels. His work depicts obsessive, often erotic, feelings. His works include Rusoaica ("The Russian Woman"), Femeia de ciocolată ("The woman of Chocolate"), Donna Alba. His style has been compared by several critics to that of Fyodor Dostoevsky.
Și povestea continuă, arătând unde duce obsesia unui bărbat, timp de unsprezece ani, pentru o femeie frumoasă, poveste cu un fir bine construit, cu descrierea impecabilă a stărilor interioare, cu un limbaj fenomenal, cu personaje bine conturate. Povestea asta m-a dus într-o lume a domnițelor delicate, cu rochii frumoase, a bărbaților puternici și a iubirilor pure, cu bun simț și în același timp m-a dus în lumea mediocră a făuritorilor de planuri meschine, în lumea oamenilor josnici, m-a ridicat pe culmi înalte, dar mi-a arătat că oamenii sunt tot oameni, care se supun dorințelor...lumești. Un roman superb, un scriitor care împletește cuvinte și țese o poveste.