Sărmanul Dionis

by Mihai Eminescu

Nuvela "Sarmanul Dionis" este una dintre cele mai originale dintre prozele lui Eminescu, rezultatul contactului cu filosofia şi literatura europeană din perioada studiilor poetului de la Viena unde a şi fost redactată.

"Sarmanul Dionis" este o nuvela fantastica si pshihologica in acelasi timp, ce dezbate soarta tragica a omului de geniu într-o societate ostila adevaratelor valori spirituale, societate de care încearca sa se detaseze, refugiindu-se în vis.

Genres: Romanian Literature, Fiction, Classics, Fantasy, Philosophy, Romania, Short Stories

254 pages, Paperback

First published January 1, 1872

About the author

Mihai Eminescu (Romanian pronunciation: [miˈhaj emiˈnesku]; born Mihail Eminovici) was a Romantic poet, novelist and journalist, often regarded as the most famous and influential Romanian poet.

Eminescu was an active member of the Junimea literary society and he worked as an editor for the newspaper Timpul ("The Time"), the official newspaper of the Conservative Party (1880–1918).

His first poems volume was published when he was 16 and he went to Vienna to study when he was 19. The poet's manuscripts, containing 46 volumes and approximately 14,000 pages, were offered by Titu Maiorescu as a gift to the Romanian Academy during the meeting that was held on January 25, 1902.

Notable works include Luceafărul (Evening Star), Odă în metru antic (Ode in Ancient Meter), and the five Letters (Epistles/Satires). In his poems he frequently used metaphysical, mythological and historical subjects. In general his work was influenced by the German philosopher Arthur Schopenhauer.

Reviews

[Andrei Tamaş · Rating 4 out of 5]

Cu toate că se vorbeşte de romantism, în Ţările Române, chiar şi în perioada paşoptistă, eu nu cunosc alt romantic mioritic afară de Eminescu (fie el şi întârziat). Nu încadrez romantismul într-o anumită epoca (dacă ar fi pe-aşa, n-am avea romantism deloc). Vorbesc însă de principiile romantismului european pe care niciun român -fie el poet sau prozator deopotrivă-, afară de Eminescu, nu le-a respectat. Făcând abstracţie de Eminescu, în spaţiul carpatic nu se poate vorbi -după cum auzisem într-un anumit cerc, nu mai reţin unde- decât de un aşa-zis "romantism românesc", care nu se pliază pe valorile romantismului european.

1. Meditaţia ca mod de a fi: "Şi, într-un spaţiu închipuit ca fără margini, nu este o bucată a lui, oricât de mare şi oricât de mică ar fi, numai o picătură în raport cu nemărginirea? Asemenea, în eternitatea fără margini nu este orice bucată de timp, oricât de mare sau oricât de mică, numai o clipă suspendată?"

2. Înclinaţia spre visare: "Dacă lumea este un vis - de ce n-am putea să coordonăm şirul fenomenelor sale cum vrem noi? Nu e adevărat că există un trecut -consecutivitatea e în cugetarea noastră- cauzele fenomenelor, consecutive pentru noi, aceleaşi întotdeauna, există şi lucrează simultan."

Astfel, concluzionez asemenea masei pribegiei intelectuale româneşti din secolul XX, în frunte cu Eliade, căruia vorbele îi aparţin: "Recitindu-l pe Eminescu, ne reîntoarcem ca într-un dulce somn, la noi acasă."

[Andrei Bădică · Rating 2 out of 5]

Dezamăgitoare.


"... În faptă lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spațiu - ele sunt numai în sufletul nostru. Trecut și viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-un sâmbure de ghindă, și infinitul asemene, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă."

[Ralu]

Să te întorci la proza lui Eminescu, la ani lumină distanță față de prima lectură, e o experiență mult mai interesantă decât m-aș fi așteptat. În virtutea bagajului de lecturi ceva mai măricel, textul s-a așezat cu totul altfel în mintea mea și chiar mi-a plăcut jocul ‘nea poetului-național cu temporalitatea și cu spațialitatea.

[Bogdan Liviu · Rating 3 out of 5]

“Câţi oameni sunt într-un singur om? Tot atâţia câte stele sunt cuprinse într-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopţii. Şi, dac-ai mări acea picătură, să te poţi uita în adâncul ei, ai revedea toate miile de stele ale cerului, fiecare — o lume, fiecare cu ţări şi popoare, fiecare cu istoria evilor ei scrisă pe ea — un univers într-o picătură trecătoare.”

[Andra · Rating 5 out of 5]

Minunat!

[Mihai Ionescu · Rating 3 out of 5]

Interesanta opera datorita ideilor aduse in discutie si a felului in care se comporta Eminescu ca si nuvelist. Temele sunt, fara indoiala, fascinante - metempsihoza, cunoasterea absoluta, conditia geniului, etc. Motivele prezente sunt si ele remarcabile prin simbolismul si ambiguitatea specifice nuvelelor fantastice. Mai interesant este felul in care Eminescu abordeaza specia literara, una inedita pentru el. Neincadrandu-se in tiparele comune acestui tip de nuvela, autorul aduce o infuzie clara de romantism si lirism, vizibile mai ales in descrierile indelungate si intesate cu imagini artistice. De asemenea, nu se poate distanta complet de personajele sale, asa cum ar impune o naratiune obiectiva, facandu-si astfel prezenta simtita in text. In ciuda unor aspecte pozitive evidente, motivul pentru care nu ii acord o nota mai mare este, in principal, tocmai acest caracter evident al faptelor. Nuvela fantastica se remarca in mod exclusiv prin ambiguitate si lipsa unei explicatii logice. Sigur ca nu putem afirma ca o astfel de explicatie exista in cazul calatoriei lui Dionis, dar problema a fost ca, in ultimul paragraf al operei, autorul isi pune atat de multe intrebari care explica atat de clar unde ar trebui sa fuga mintea cititorului dupa lecturarea intamplarilor de mai sus. Iar acest lucru, cel putin pe mine, ma deranjeaza, pentru ca in acel moment mi se ia din fata tot farmecul lecturarii unei nuvele fantastice: speculatia, reflectia, analiza fiecarui detaliu pentru a gasi noi si noi intelesuri... A doua mare problema pe care am avut-o cu aceasta nuvela a fost felul atat de fatis in care isi descrie sursele de inspiratie (Kant-Laplace, Gautier, brahmanismul etc.). O face atat de clar si sec in acelasi ultim paragraf incat uita un detaliu semnificativ - sa imi lase mie, cititorului, ceva la care saa pot reflecta macar 10 minute dupa incheierea lecturii.

[Anastasia Pena · Rating 1 out of 5]

Știu că unii s-ar putea să nu fie de acord cu raitingul meu, dar așa am simțit prin prisma că nu am înțeles mai nimic din această carte.

Trecerile de la un personaj la altul (Dan și Dionis) mi s-au părut bruște, fără să fie delimitate.

Poate (cu siguranță) sunt încă prea mică pentru a-mi da seama de adevărata complexitate a acestei nuvele, tocmai de aceea o s-o recitesc mai târziu (poate în a noua sau a zecea), ca să îmi mai fac ordine prin gânduri, fiindcă atunci voi vedea altfel acțiunea și înțelesul al acestei nuvele ale lui Eminescu.

Totuși, mi-a plăcut cum descria lucrurile/personajele, cum o descria pe Maria, spre exemplu. Am mai apreciat faptul că nu a uitat de poezii, astfel adăugând câteva strofe în această nuvelă.

Însă, cred că o să am aceeași idee ca acum: Mihai Eminescu mai bine rămânea la scris poezii. (opinia mea)

[cosmina · Rating 5 out of 5]

Ador ador ador

Da, Dionis, cineva te-ar fi putut iubi

Ce-l scapă pe Dan de la a avea aceeași soartă ca și Lucifer e determinarea de crede între legătura a două suflete, speranța în dragoste, căci altfel el cade oricum. Când Dan (Dionis) ajunge sa creadă că ar putea fi Dumnezeu, starea lui de perfectă armonie — cea în care el și Maria trăiesc împreună pe lună — se destramă și el e aruncat înapoi pe pământ. Timpul Bucureștiului din secolul al XIX-lea și Iașul din vremea lui Alexandru cel Bun se schimbă între ele, la fel ca identitățile personajului. Umbra-i legătura lui Dionis cu avatarurile sale, adică viețile lui anterioare. Știa Eminescu ce face.

Lumea-i visul sufletului nostru — cât îmi place asta!

[rux · Rating 5 out of 5]

Dar vei fi băgat de samă o împrejurare: cartea mea, citind-o în şir, rămâne neînţeleasă...

[Radu Mihai · Rating 5 out of 5]

O opera ce imbina la perfectie sentimentele cu gandirea si ce ne inspira admiratie fata de scriitorul nemuritor al poporului roman.

[Alexandru Balaur]

Merită citită pentru îmbogățirea imaginației. Pe lângă ideile filosofice eronate conține și idei sublime, cu toate că rupte de realitate.

[Andreea · Rating 4 out of 5]

"Cine stie daca nu vede fiecare din oameni toate celea intr-alt fel - si numai limba, numirea intr-un fel a unui obiect ce unul il vede asa, altul altfel, ii uneste in intelegere."
"...In fapta lumea-i visul sufletului nostru. Nu exista nici timp, nici spatiu - ele sunt numai in sufletul nostru. Trecut si viitor e in sufletul nostru, ca padurea intr-un sambure de ghinda, si infinitul asemene, ca reflectarea cerului instelat intr-un strop de roua."
"...individului continut..." (in ciubote :D)
"...metafizicul nostru..." :D
"... pentru el visul era o viata si viata un vis"
"Din acest sir lasa pe unul sa-ti tie locul pe cata vreme vei lipsi din el. Se intelege ca acesta nu va putea fi intreg caci, intreg fiind, ti-ar nega existenta ta."
"Nu! fara ea ar fi raiul pustiu."
doma lui Dumnezeu
"...fetele vorbesc adesea singure..." :D
"Nu cumva indaratul culiselor vietei e un regizor a carui esistenta n-o putem esplica? Nu cumva suntem asemenea acelor figuranti cari, voind a reprezenta o armata mare, trec pe scena, incunjura fondalul si reapar iarasi? Nu este oare omenirea istoriei asemenea unei astfel de armate ce dispare intr-o companie veche spre a reaparea in una noua, armata mare pentru individul constituit in spectator, dar acelasi numar marginit pentru regisor. Nu suntem aceiasi actori, desi piesele sunt altele?"
"(Am fost intotdeauna surprins ca nu pricep curent limba araba.) Trebuie s-o fi uitat!"

[Eduard Gafton · Rating 3 out of 5]

Read as part of the volume "Proză".

Sărmanul Dionis much like Avatarii faraonului Tla offers a complicated and confusing plot and upon finishing the book, as the author himself desired to point out, you are left with a question: Who is the real protagonist of this story?

Most of the work is filled with pretentous nonsense as the protagonist has seemingly profound thoughts that are left in a raw and crude state which are never really intertwined.

However, it isin't all that bad and there were some fragments and pieces of this work that really appealed to me.

Sărmanul Dionis is, by comparison, superior to most of Eminescu's prosaic works that I have read by now, but only just.

[Cristina Ursu · Rating 5 out of 5]

„Omul cuprinde un loc în vreme. Dumnezeu e vremea însăși, cu tot ce se-ntâmplă în ea, dar vremea la un loc, asemenea unui izvor a cărui ape se întorc în el însuși, ori asemenea roții ce deodată cuprinde toate spițele ce se-ntorc vecinic”.

[Manea Ionut · Rating 4 out of 5]

"În aceste atome de spaţiu şi timp, cât infinit!"

[Andreea Seher · Rating 5 out of 5]

Cei ce au displăcut nuvela, de fapt nu au înțeles nimic din ea.

5/5 Eminescu nu mă dezamăgește niciodată.

[Ene Lucian · Rating 3 out of 5]

Toată filozofia legata de timp și spațiu exemplificata prin urmările lui Dionis întruchipat în călugărul Dan creează un dubiu anost. Totuși, aceste personaje au un scop comun, speranța în iubire. Pe de alta parte, trecerile dintre personaje par forțate, în unele pasaje fără context. Totodată, am remarcat însemnările lui Eminescu, câte o proza sau scrisoare adăugată din suflet pentru a-și asigura amprenta unica.

[Socrate · Rating 4 out of 5]

...şi tot astfel, dacă închid un ochi văd mâna mea mai mică decât cu amândoi. De aş avea trei ochi aş vedea-o şi mai mare, şi cu cât mai mulţi ochi aş avea cu atâta lucrurile toate dimprejurul meu ar părea mai mari. Cu toate astea, născut cu mii de ochi, în mijlocul unor arătări colosale, ele toate în raport cu mine, păstrându-şi proporţiunea, nu mi-ar părea nici mai mari, nici mai mici de cum îmi par azi. Să ne- nchipuim lumea redusă la dimensiunile unui glonte, şi toate celea din ea scăzute în
analogie, locuitorii acestei lumi, presupuindu-i dotaţi cu organele noastre, ar pricepe toate celea absolut în felul şi în proporţiunile în care le pricepem noi. Să ne-o închipuim, caeteris paribus, înmiit de mare – acelaşi lucru. Cu proporţiuni neschimbate – o lume înmiit de mare şi alta înmiit de mică ar fi pentru noi tot atât de mare. Şi obiectele ce le văd, privite c-un ochi, sunt mai mici; cu amândoi – mai mari; cât de mari sunt ele absolut? Cine ştie dacă nu trăim într-o lume microscopică şi numai făptura ochilor noştri ne face s-o vedem în mărimea în care o vedem? Cine ştie dacă nu vede fiecare din oameni toate celea într-alt fel, şi nu aude fiecare sunet într-alt fel – şi numai limba, numirea într-un fel a unui obiect ce unul îl vede aşa, altul altfel, îi uneşte în înţelegere. – Limba? – Nu. Poate fiecare vorbă sună diferit în urechile diferiţilor oameni – numai individul, acelaşi rămâind, o aude într-un fel. Şi, într-un spaţiu închipuit ca fără margini, nu este o bucată a lui, oricât de mare şi oricât de mică ar fi, numai o picătură în raport cu nemărginirea? Asemenea, în
eternitatea fără margini nu este orice bucată de timp, oricât de mare sau oricât de mică, numai o clipă suspendată? Şi iată cum. Presupuind lumea redusă la un bob de rouă şi raporturile de timp, la o picătură de vreme, secolii din istoria acestei lumi microscopice ar fi clipite, şi în aceste clipite oamenii ar lucra tot atâta şi ar cugeta tot atâta ca în evii noştri – evii lor pentru ei ar fi tot atât de lungi ca pentru noi ai noştri. În ce nefinire microscopică s-ar pierde milioanele de infuzorii ale
acelor cercetători, în ce infinire de timp clipa de bucurie – şi toate acestea, toate, ar fi – tot astfel ca şi azi.

[mări roșca · Rating 5 out of 5]

Ma simt asa de mica sa scriu despre aceasta nuvela de o frumusete ireala si invaluitoare care te poarta pe meleagurile viselor, filozofiei si intrebarilor referitoare la timp si spatiu. Exista acestea cu adevarat sau suntem doar niste actori pe o scena pusi sa joace dupa ceasul intern al sufletului ce indica doar prezentul? De fapt, nuvela in sine trebuie primita ca o intrebare de care sa ne agatam si sa plutim cu ea in infinitul vietii, in trecut si in viitor, pentru a putea descoperi fantasticul jocului de suflete si umbre din interiorul nostru-sufletele, muritoare sau nemuritoare, iar umbra, mereu eterna si atotstiutoare, cu o amprenta puternica in acest misterios concept de ,,timp si spatiu”.

,,Cine stie daca nu traim intr-o lume microscopica si numai faptura ochilor nostri ne face s-o vedem in marimea in care o vedem”
,,Si, intr un spatiu inchipuit ca fara margini, nu este o bucata a lui, oricat de mare si oricat de mica ar fi, numai o picatura in raport cu nemarginirea? Asemenea in eternitatea fara margini nu este orice bucata de timp, oricat de mare sau oricat de mica, numai o clipa suspendata?”
,,In fapta lumea-i visul sufletului nostru. Nu exista nici timp, nici spatiu-ele sunt numai in sufletul nostru. Trecut si viitor e in sufletul meu, ca padurea intr un sambure de ghinda, si infinitul asemene, ca reflectarea cerului instelat intr-un strop de roua”
,,Daca lumea este un vis- de ce n-am pute sa coordonam sirul fenomenelor sale cum voim noi? Nu e adevarat ca exista un trecut-consecutivitatea e in cugetarea noastra-cauzele fenomenelor, consecutivitate pentru noi, aceleasi intotdeauna, exista si lucreaza simultan. […] Un punct matematic se pierde-n nemarginirea dispozitiunii lui, o clipa de timp in impartibilitatea sa infinitezimala care nu inceteaza in veci. In aceste atome de spatiu si timp, cat infinit! Dac-as pute si eu sa ma pierd in infinitatea sufletului meu, pana in acea faza a emanatiunii lui…”

[Alexandru · Rating 4 out of 5]

Excelentă.... cred însă că nu ar trebui inclusă în programa școlară, fiind o lectură dificilă, care necesită un anumit grad de maturitate pentru a putea fi înțeleasă.

[bryanna m]

n am inteles nimic

[Tudor · Rating 5 out of 5]

Un vis?

[Bogdan Andrei · Rating 4 out of 5]

„anii vieții lui - o frunză pe apă”

[Ana Elena · Rating 5 out of 5]

"Around the Year in 52 Books" Challenge: A time travel novel

O capodopera literala spectrala si o lucrare filosofica si psihologica extraordinara. Wow! Daca as scrie citatele mele preferarate, as ajunge sa scriu aproape toata nuvela. Mind-blowing & haunting.

"Sarmanul Dionis este o nuvela fantastica si pshihologica in acelasi timp, ce dezbate soarta tragica a omului de geniu într-o societate ostila adevaratelor valori spirituale, societate de care încearca sa se detaseze, refugiindu-se în vis."

[Axyxd · Rating 4 out of 5]

"Tu știi, cugetă umbra și el îi auzea cugetările, știi bine că sufletul tău din începutul lumei și până acuma a făcut lunga călătorie prin mii de corpuri din care azi n-a mai rămas decât praf. El singur nu o știe, pentru că de câte ori s-a întrupat din nou, de atâtea ori a băut din apa fără gust și uitătoare a Letei; și nimeni nu l-a însoțit în uitata lui călătorie decât eu- umbra corpurilor în care a trăit el, umbra ta(...)"

[Nicoleta Gorea · Rating 4 out of 5]

Nuvelă-miraj. O fi incoerența acea scânteie care oferă o sclipire aparte acestei opere? Probabil. Deseori gândurile profunde se împotmolesc în rânduri dezorientate. Consider aceasta însă atuul necesar pentru a accentua senzația de plutire în univers sau poate însăși senzația de vid. Totuși, vid nu putem fi, căci, în cugetarea lui Eminescu, în sufletul nostru sălășluiește universul ideal.

Bună pentru proprie reflecție.

[Bianca · Rating 3 out of 5]

O nuvela interesanta ce te duce dintr-o lume in alta in timp ce noi ne straduim sa-i dam de capat. E destul de buna, mi-a placut.

[David Filat · Rating 1 out of 5]

Bred bredovii, otvechaiu

[Bianca Toma · Rating 2 out of 5]

too deep

[Iuliaaa · Rating 4 out of 5]

Filosofic, fantastic, complex, genial. Stilul lui Eminescu, este si va ramane unic.

Varianta completa audiobook: https://www.youtube.com/playlist?list...