Rar se poate întâlni o traducere mai bună, mai pasională, ca cea a lui Alexandru Al. Sahighian. Eu sunt, în general, un împătimit al edițiilor în limbile originale (pentru cele pe care le pot citi, evident), pentru că mă înnebunesc traducerile proaste ale multor traducători, dar Sahighian îmi oferă exact ceea ce simt că a vrut Günter Grass să spună. (Pentru cei care au citit și alte recenzii scrise de mine, știu că sunt foarte critic cu privire la traduceri).
Mai exact, e vorba de o simfonie literară. Frații Grimm, Jacob și William, au creat, în câteva decenii, ceea ce ar fi vrut ei să fie un dicționar final al limbii germane. Günter Grass povestește acest proces (inserțiile pe care le face cu privire la viața lui personală sunt, STRICT din acest punct de vedere, irelevante). Pentru a putea traduce o astfel de poveste și să păstreze acea sămânță de genialitate pe care autorul a strecurat-o în carte printr-o mânuire extrem de virtuoasă (dacă mi se permite asocierea) a limbii germane, unui traducător îi trebuie un strop de genialitate și lui. Iar Sahighian o are.
Îmi permit să reproduc nota traducătorului de la începutul capitolului „K”:
„De ce <>? Fiindcă am ajuns la litera K, foarte sărac reprezentată în vocabularul nostru. Și cum germana, pentru a-i cita pe Grimm & Grass, s-a folosit fluctuant de C și de K, cochetând, capricios, când cu o literă, când cu cealaltă, am optat la rândul meu pentru tratarea acestui capitol în registru ludic. Cu-atât mai mult cu cât unele cuvinte din română care încep cu litera C se trag din inițiala K în slavă, greacă, turcă, germană sau maghiară... Dar nu fac operă filologică. Karevasăzică, după cum se nimerește, cu C și cu K, claie și kăpițe peste grămadă, pe kap tuflite și scufițe - fără canon!”
Sper ca Alexandru Al. Sahighian să nu se simtă lezat de reproducea integrală și fără acordul său (sau al editurii) a acestei note. Am făcut-o doar pentru a aduce în atenția celui ce citește această recenzie (hardly, mai degrabă notă introductivă) capacitatea traducătorului de a jongla cu cuvintele. A se observa multitudinea de cuvinte care încep cu litera C (care ar putea fi înlocuită, iar uneori chiar este cu K). În fiecare capitol, fie că este „A”, „B”, „E” sau „F”, Günter Grass introduce pasaje încărcate de cuvinte care încep cu acea literă, iar Alexandru Al. Sahighian CHIAR reușește să facă o traducere nu doar extraordinar de frumoasă, dar și foarte pertinentă, păstrând și el, la fel ca și autorul, o pondere covârșitoare a cuvintelor care ÎN ROMÂNĂ încep cu respectiva literă. Chiar dacă mă repet, îmi permit să spun: mai rar asemenea virtuozitate când vine vorba de o traducere.