What do you think?
Rate this book
Șapte ani stranii. Jurnal 2018-2024
„E ca şi când aș fi ghidat cu blândeţe printre scrieri, filme, muzică, peisaje şi mii de feluri de tristeţe. Cineva îmi atinge uşor, dar insistent, tâmplele cu palma, cum îndrumi o pisică spre vasul cu mâncare sau apă, îmi şi vorbeşte peltic şi rudimentar, ca unui bebeluş. Pentru mine gesturile lui sunt însă teribile îndemnuri şi interdicţii, iar vocea e insuportabilă ca de un tunet. Mi se impune ce să citesc, ce să ascult, dar de atâtea porunci (cele câteva trilioane scrise pe plăcile de piatră), de atâtea afurisite porunci pe secundă nu pot decât să-ncremenesc, deşi niciuna nu-mi spune «încremeneşte!» Lumea e ţăndări şi aşchii, fiecare indescriptibilă geometric, şi care nu se-mbină, fiindcă cele mai multe sunt din materie-ntunecată. Iar dacă nu se-mbină-n mintea mea, nu se-mbină nici în scrisul meu şi, prin urmare, lumea mea nu mai există. Mai există doar tristeţea mea de pe altă lume.
«Arată-mi slava Ta!» am strigat, şi El m-a pus într-o crestătură în stâncă. Naşterea mea n-am putut-o vedea, căci nu poate omul să-şi vadă naşterea şi să trăiască. A trecut pe lângă mine copilăria mea, şi slava Lui nu era-n ea. A trecut apoi adolescenţa, şi slava Lui nu era-n ea. Au trecut anii bărbăţiei mele, şi slava Lui nu era nici acolo. Apoi a venit bătrâneţea, urmată de un susur blând. A urmat noaptea fără sfârşit.“
«Arată-mi slava Ta!» am strigat, şi El m-a pus într-o crestătură în stâncă. Naşterea mea n-am putut-o vedea, căci nu poate omul să-şi vadă naşterea şi să trăiască. A trecut pe lângă mine copilăria mea, şi slava Lui nu era-n ea. A trecut apoi adolescenţa, şi slava Lui nu era-n ea. Au trecut anii bărbăţiei mele, şi slava Lui nu era nici acolo. Apoi a venit bătrâneţea, urmată de un susur blând. A urmat noaptea fără sfârşit.“
680 pages, Paperback
First published January 1, 2025
21 people are currently reading
44 people want to read
About the author
Mircea Cărtărescu
124 books2,289 followersRomanian poet, novelist, essayist and a professor at the University of Bucharest.
Born in Bucharest, he graduated from the University of Bucharest's Faculty of Letters, Department of Romanian Language And Literature, in 1980. Between 1980 and 1989 he worked as a Romanian language teacher, and then he worked at the Writers Union and as an editor at the Caiete Critice magazine. In 1991 he became a lecturer at the Chair of Romanian Literary History, part of the University of Bucharest Faculty of Letters. As of 2010, he is an associate professor. Between 1994-1995 he was a visiting lecturer at the University of Amsterdam.
Among his writings: "Nostalgia" (a full edition of the earlier published "Visul"), 1993, "Travesti" 1994, "Orbitor" 2001, "Enciclopedia zmeilor" ("The Encyclopedia of Dragons") 2002, "Pururi tânãr, înfãsurat în pixeli" ("Forever young, convolved in pixels") 2002, "De ce iubim femeile" bestseller ("Why do we love women") 2004.
Born in Bucharest, he graduated from the University of Bucharest's Faculty of Letters, Department of Romanian Language And Literature, in 1980. Between 1980 and 1989 he worked as a Romanian language teacher, and then he worked at the Writers Union and as an editor at the Caiete Critice magazine. In 1991 he became a lecturer at the Chair of Romanian Literary History, part of the University of Bucharest Faculty of Letters. As of 2010, he is an associate professor. Between 1994-1995 he was a visiting lecturer at the University of Amsterdam.
Among his writings: "Nostalgia" (a full edition of the earlier published "Visul"), 1993, "Travesti" 1994, "Orbitor" 2001, "Enciclopedia zmeilor" ("The Encyclopedia of Dragons") 2002, "Pururi tânãr, înfãsurat în pixeli" ("Forever young, convolved in pixels") 2002, "De ce iubim femeile" bestseller ("Why do we love women") 2004.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 11 of 11 reviews
August 17, 2025
Citind jurnalul lui MC se creează un raport de intimitate între autor și cititor, ca un pact secret, parcă vorbindu-mi doar mie, ca fiind singurul destinatar al cărții.
Este mărturia unui om care iubește literatura, iar MC face literatură atunci cand nu își propune să o facă, evidente sunt descrierile despre natură, mici bijuterii literare.
Aflam nu doar ce i se întâmplă lui MC, gândurile, stările și îngrijorările privind pandemia de coronavirus, razboiul din Ucraina, viitorul omenirii, dar și cum se nasc cărțile lui, cum s-a scris Theodoros, ce se petrece cu o carte de-a sa înainte să apară în librării, care este parcursul internațional a cărților lui MC, cum arata un eveniment editorial petrecut în Columbia, Spania sau în alte țări, ce simte un candidat la un premiu important, relația lui cu alți autori, cu critica literară.
Este mărturia unui om care iubește literatura, iar MC face literatură atunci cand nu își propune să o facă, evidente sunt descrierile despre natură, mici bijuterii literare.
Aflam nu doar ce i se întâmplă lui MC, gândurile, stările și îngrijorările privind pandemia de coronavirus, razboiul din Ucraina, viitorul omenirii, dar și cum se nasc cărțile lui, cum s-a scris Theodoros, ce se petrece cu o carte de-a sa înainte să apară în librării, care este parcursul internațional a cărților lui MC, cum arata un eveniment editorial petrecut în Columbia, Spania sau în alte țări, ce simte un candidat la un premiu important, relația lui cu alți autori, cu critica literară.
June 9, 2025
La cele 680 de pagini, cel mai recent volum din jurnalul lui Mircea Cărtărescu poate fi descris ca un imens și intens ghem de impresii, trăiri, gânduri, perceptii, contradicții, lecturi și relecturi, formând "pielea scripturală" a lui Mircea Cărtărescu după cum singur o numește. Deși o extensie a operei sale, jurnalul nu îl va apropia sau dezvălui pe autor mai mult decât o face opera sa sau aparițiile sale publice. Cititorul va fi la fel de departe de Mircea Cărtărescu ca și când acest jurnal nu ar fi existat.
Dacă celelalte jurnale puteau fi asemănate unor camere cu pereții acoperiți cu oglinzi care reflectau doar interiorul lui Cărtărescu, multiplicând aproape monstruos trăirile și gândurile sale, volumul acesta are și ferestre spre exterior, în el găsim și notații despre lumea exterioară: notații politice despre PSD, rezultatele alegerilor parlamentare, prezidențiale, participarea la proteste, rânduri despre pandemie sau războiul din Ucraina.
Mai mult ca niciodată, volumul acesta poate să se constituie într-un adevărat jurnal de călătorie, căci Mircea Cărtărescu călătorește foarte mult atât în țară cât și în străinătate: Sângeorz, Brașov, Arad, Timișoara Cluj-Napoca, etc, dar mai ales Spania, Franța, Austria, Italia, Mexic, Columbia, Argentina, Chile sau SUA și cred că aceste peregrinările sunt aspectul inedit dacă nu chiar punctul forte al acestui nou volum. Altfel, cei obișnuiți cu jurnalul lui Cărtărescu vor regăsi acelaș tip notații ca în jurnalele anterioare: stări de depresii, de însingurare, criză scrisului și lipsa inspirației, impactul cărților sale în conștiința cititorilor, frica de a publica etc, de altfel se poate urmări un ciclu al creației de la tatonare unor noi creații la entuziasmul și încredere, la îndoielile inerente, imersarea în noul subiect până la publicarea și deznădejdea în succesul sau acceptarea noului volum și în final neîncrederea în receptarea corectă a noii cărți. Vom regăsi aceleași obsesii literare: Kafka și Salinger, o curiozitate aproape copilărească în a descoperii și cunoaște lumea prin lectură (Cărtărescu citește cărți de fizică cuantică, neuro-știinte sau cărți de popularizare a acestora și te miri pe ce alte subiecte).
Citind noul volum a lui Cărtărescu vei putea crede că lumea sa e o lume a literaturii și a cărților că autorul descoperă lumea citind și o recreează scriind.
Dacă celelalte jurnale puteau fi asemănate unor camere cu pereții acoperiți cu oglinzi care reflectau doar interiorul lui Cărtărescu, multiplicând aproape monstruos trăirile și gândurile sale, volumul acesta are și ferestre spre exterior, în el găsim și notații despre lumea exterioară: notații politice despre PSD, rezultatele alegerilor parlamentare, prezidențiale, participarea la proteste, rânduri despre pandemie sau războiul din Ucraina.
Mai mult ca niciodată, volumul acesta poate să se constituie într-un adevărat jurnal de călătorie, căci Mircea Cărtărescu călătorește foarte mult atât în țară cât și în străinătate: Sângeorz, Brașov, Arad, Timișoara Cluj-Napoca, etc, dar mai ales Spania, Franța, Austria, Italia, Mexic, Columbia, Argentina, Chile sau SUA și cred că aceste peregrinările sunt aspectul inedit dacă nu chiar punctul forte al acestui nou volum. Altfel, cei obișnuiți cu jurnalul lui Cărtărescu vor regăsi acelaș tip notații ca în jurnalele anterioare: stări de depresii, de însingurare, criză scrisului și lipsa inspirației, impactul cărților sale în conștiința cititorilor, frica de a publica etc, de altfel se poate urmări un ciclu al creației de la tatonare unor noi creații la entuziasmul și încredere, la îndoielile inerente, imersarea în noul subiect până la publicarea și deznădejdea în succesul sau acceptarea noului volum și în final neîncrederea în receptarea corectă a noii cărți. Vom regăsi aceleași obsesii literare: Kafka și Salinger, o curiozitate aproape copilărească în a descoperii și cunoaște lumea prin lectură (Cărtărescu citește cărți de fizică cuantică, neuro-știinte sau cărți de popularizare a acestora și te miri pe ce alte subiecte).
Citind noul volum a lui Cărtărescu vei putea crede că lumea sa e o lume a literaturii și a cărților că autorul descoperă lumea citind și o recreează scriind.
July 18, 2025
Așteptat de mine cu mare nerăbdare, pot să vă spun după citirea lui câteva cuvinte.
Ultimul volum al Jurnalului cărtărescian mi s-a părut sensibil egal ca valoare cu celelalte toate apărute anterior, reluând și aici câteva teme cu caracter recurent: teama de îmbătrânire, aproape obsesivă, spaima lipsei de inspirație și de a nu mai avea nimic de spus în literatură, teama că meritele nu-i sunt recunoscute de către cititorii contemporani, depresia intermitentă ce-i afectează starea de spirit și creativitatea, oboseala pe care, odată cu trecerea timpului o simte tot mai apăsătoare. Jurnalul include totodată frecvente "ruminații" (cum le numește autorul) despre stări prezente, frici personale, neliniști, tensiuni, dureri interioare. Printre toate acestea, sunt intercalate inspirat impresii post lectură și de călătorie, parafrazări amuzante ale unor citate ușor de recunoscut de către cititorii pasionați, relatări ale unor vise personale foarte interesante.
Tot jurnalul pare de o sinceritate covârșitoare, iar impresia pe care mi-a produs-o autorul în toate jurnalele sale este că scrie la fel de ușor precum respiră: egal, echilibrat, elegant, elaborat. Iar umorul și autoironia de care dă adesea dovadă sunt subtile, rafinate.
Îmi amintesc cum, la lectura unuia dintre jurnalele anterioare, m-am gândit că jurnalele domniei sale conțin la fel de multă literatură ca proza pe care o scrie. Aș mai aminti aici cultura enciclopedică a autorului și relevanța stilului.
Recomand acest nou volum de jurnal cu toată căldura.
Ultimul volum al Jurnalului cărtărescian mi s-a părut sensibil egal ca valoare cu celelalte toate apărute anterior, reluând și aici câteva teme cu caracter recurent: teama de îmbătrânire, aproape obsesivă, spaima lipsei de inspirație și de a nu mai avea nimic de spus în literatură, teama că meritele nu-i sunt recunoscute de către cititorii contemporani, depresia intermitentă ce-i afectează starea de spirit și creativitatea, oboseala pe care, odată cu trecerea timpului o simte tot mai apăsătoare. Jurnalul include totodată frecvente "ruminații" (cum le numește autorul) despre stări prezente, frici personale, neliniști, tensiuni, dureri interioare. Printre toate acestea, sunt intercalate inspirat impresii post lectură și de călătorie, parafrazări amuzante ale unor citate ușor de recunoscut de către cititorii pasionați, relatări ale unor vise personale foarte interesante.
Tot jurnalul pare de o sinceritate covârșitoare, iar impresia pe care mi-a produs-o autorul în toate jurnalele sale este că scrie la fel de ușor precum respiră: egal, echilibrat, elegant, elaborat. Iar umorul și autoironia de care dă adesea dovadă sunt subtile, rafinate.
Îmi amintesc cum, la lectura unuia dintre jurnalele anterioare, m-am gândit că jurnalele domniei sale conțin la fel de multă literatură ca proza pe care o scrie. Aș mai aminti aici cultura enciclopedică a autorului și relevanța stilului.
Recomand acest nou volum de jurnal cu toată căldura.
June 17, 2025
Acest volum de jurnal este cel mai exterior al lui Mircea Cărtărescu. Sunt descrie lucruri din jurul lui, călătorii, premii, mutatul într-o casă nouă, conferințe. Există în continuare idei și păreri despre cărțile pe care le citește, mici notații despre cum a scris cărțile sale și o lungă plângere despre cum nu mai poate scrie. Dar totuși scrie, mărturie stau cărțile pe care le-a publicat în cei 7 ani care acoperă jurnalul. În continuare nu pot spune că am reușit să înțeleg cum a ajuns el să scrie aceste cărți, dar dacă aș înțelege asta aș fi MC și cu siguranță nu sunt.
October 9, 2025
Am adorat fiecare pagină. În cartea asta l-am văzut pe Cărtărescu dezgolit până în cele mai intime și dureroase situații. Scrie despre depresie, despre lipsa banilor, despre boli, despre eșecuri și disperări. Despre cum e să trăiești cu o minte care nu tace niciodată. Dar scrie și despre lumină, despre iubire, despre cărțile care l-au ținut în viață. E un jurnal sincer, obositor pe alocuri, dar fascinant, pentru că vezi omul din spatele scriitorului. Nu e perfect, dar e viu, fragil și autentic.
La final, nu pot spune altceva decât: citiți Cărtărescu, muritorilor!!!
La final, nu pot spune altceva decât: citiți Cărtărescu, muritorilor!!!
November 12, 2025
Un adevărat maraton şi din perspectiva scriitorului, şi din cea a cititorului. Mi-a luat câteva săptămâni să duc jurnalul la bun sfârşit, dar cred că a meritat, mai ales că e primul calup de jurnal cărtărescian pe care îl citesc. Consider că o astfel de carte îţi poate spune multe despre omul din spatele literaturii pe care o creează, iar în cel îl priveşte pe M.C., jurnalul acesta, care se încheie la sfârşitul lui 2024, dezvăluie multe pe atât de multe planuri, încât e greu să concentrezi totul în doar câteva rânduri. Ce rămâne cu mine? Aş zice în primul rând amprenta avansării în vârstă: mici note despre oboseală, impotenţa concentrării, plaja tot mai îngustă a posibilelor subiecte de exploatat literar etc. Apoi relaţia asta interesantă dintre scriitorul frustrat că nu are o receptare mai bună internaţională, nenumăratele premii şi invitaţii, infinitele şi extenuantele interviuri. M.C. pare sufocat de un univers paradoxal: celebritatea sa creşte, însă deşi a dorit-o, el e nemulţumit. E o luptă şi cu sinele tot mai impotent, dar şi cu timpul ireversibil. Senzaţia e că a ajuns cunoscut/tradus puţin cam târziu. Altă direcţie a cărţii e reprezentată de visele sale şi de diversele viziuni nocturne - o parte fascinantă a personalităţii sale. Plus relaţia cu prietenii - tot mai puţini - şi cu familia apropiată - soţia, creionată ceva mai atent decât fiul său, către care se fac câteva trimiteri delicate. Direcţii ar mai fi, însă m-aş opri aici. E clar o carte de excepţie, mai ales pentru cei care se consideră onoraţi de a fi contemporani cu un astfel de scriitor uriaş.
September 28, 2025
Some notes:
There are enough interesting and funny anecdotes to keep one entertained throughout the almost 700 pages. Lots of bite-size insights too.
The journal covers seven years, the time it apparently takes all cells in our body to turn over. So he's a new man in every journal. I haven't read the others to ascertain.
Speaking of change, he insists that the quality of his prose hasn't changed since his early writings. Having read Nostalgia and then immediately Theodoros I can say that that is not true. The latter's writing is strictly more mature (whatever that means) and it's not subtle.
There is relatively little about the making of Theodoros (understandable, he was busy writing the novel). There is a lot about the selling of Theodoros.
The travel stories were the least interesting to me. One curiosity: There are constant complaints of fatigue in these stories but few attempts to remedy the situation. To wit, flying business class when travelling on business should be a sine qua non and I don't get why he did not demand it.
There are descriptions of his home garden under heavy snow much like there are descriptions of mountains of snow in 19th century Walachia in Theodoros. Are both equally real?
Us reviewers on Goodreads get a nod as well. We are "literarily illiterate." Seems accurate. Of the hundreds of books mentioned in this Journal I've read a handful. But I've added lots to my reading list as he made them sound enticing.
I wish him a long and healthy life. Because apparently the world will end with him and I want to live longer too.
Finally a quote (he was commenting on a book, not Theodoros): "On every page they appear skinned alive, impaled, drowned in their own feces. And yet nothing shocks, but rather amazes and delights, as if it were a war between ants."
There are enough interesting and funny anecdotes to keep one entertained throughout the almost 700 pages. Lots of bite-size insights too.
The journal covers seven years, the time it apparently takes all cells in our body to turn over. So he's a new man in every journal. I haven't read the others to ascertain.
Speaking of change, he insists that the quality of his prose hasn't changed since his early writings. Having read Nostalgia and then immediately Theodoros I can say that that is not true. The latter's writing is strictly more mature (whatever that means) and it's not subtle.
There is relatively little about the making of Theodoros (understandable, he was busy writing the novel). There is a lot about the selling of Theodoros.
The travel stories were the least interesting to me. One curiosity: There are constant complaints of fatigue in these stories but few attempts to remedy the situation. To wit, flying business class when travelling on business should be a sine qua non and I don't get why he did not demand it.
There are descriptions of his home garden under heavy snow much like there are descriptions of mountains of snow in 19th century Walachia in Theodoros. Are both equally real?
Us reviewers on Goodreads get a nod as well. We are "literarily illiterate." Seems accurate. Of the hundreds of books mentioned in this Journal I've read a handful. But I've added lots to my reading list as he made them sound enticing.
I wish him a long and healthy life. Because apparently the world will end with him and I want to live longer too.
Finally a quote (he was commenting on a book, not Theodoros): "On every page they appear skinned alive, impaled, drowned in their own feces. And yet nothing shocks, but rather amazes and delights, as if it were a war between ants."
July 26, 2025
Ce poti sa zici dupa ce ai citit 7 ani de jurnal al unui autor prea bun ca sa fie apreciat de cei din tara?
Cu peste 40 de ani in literatura si zeci de premii, Cartarescu este cel mai de succes autor contemporan al nostru. Este trist ca este mult mai apreciat in afara decat acasa. Acasa compatriotii trebuie sa ii dea o lectie, trebuie sa ii dea peste nas sa nu il ridice prea mult. Este trist si ca cititor, ma oftic cand ii citesc cartile si stiu ca sunt oamenii care zic ca prea e laudat, sa mai stea in banca lui.
Cartarescu nu este un autor care trebuie sa stea in banca lui, este un autor care trebuie sa stea la catedra si sa dea lectii celor care vor veni; lectii despre cum se scrie poezia adevarata, lectii despre cum sa scrii o carte care sa schimbe cititorii. Este un autor care ramane cu tine si dupa ce ai citit si ultima pagina, te pune pe ganduri, te obliga sa analizezi fiecare cuvant.
Pentru mine este prima oara cand ii citesc jurnalul si sunt momente cand am zburat prin el si momente cand am ramas blocata si nu stiam cum sa avansez. Este o avalansa de ganduri, de vise si de frici. Te bucuri alaturi de el si plangi alaturi de el. Vei fi de acord cu Cartarescu si te vei contrazice cu el.
Pentru mine, Cartarescu nu este bun, este extraordinar. Este un autor care m-a schimbat ca cititor si care, in continuare, ma schimba ca om. Mereu ma intorc la el stiind ca va fi impresionant. Pana acum nu m-a lasat cu ochii in soare si sunt sigura ca nu o va face niciodata.
Cu peste 40 de ani in literatura si zeci de premii, Cartarescu este cel mai de succes autor contemporan al nostru. Este trist ca este mult mai apreciat in afara decat acasa. Acasa compatriotii trebuie sa ii dea o lectie, trebuie sa ii dea peste nas sa nu il ridice prea mult. Este trist si ca cititor, ma oftic cand ii citesc cartile si stiu ca sunt oamenii care zic ca prea e laudat, sa mai stea in banca lui.
Cartarescu nu este un autor care trebuie sa stea in banca lui, este un autor care trebuie sa stea la catedra si sa dea lectii celor care vor veni; lectii despre cum se scrie poezia adevarata, lectii despre cum sa scrii o carte care sa schimbe cititorii. Este un autor care ramane cu tine si dupa ce ai citit si ultima pagina, te pune pe ganduri, te obliga sa analizezi fiecare cuvant.
Pentru mine este prima oara cand ii citesc jurnalul si sunt momente cand am zburat prin el si momente cand am ramas blocata si nu stiam cum sa avansez. Este o avalansa de ganduri, de vise si de frici. Te bucuri alaturi de el si plangi alaturi de el. Vei fi de acord cu Cartarescu si te vei contrazice cu el.
Pentru mine, Cartarescu nu este bun, este extraordinar. Este un autor care m-a schimbat ca cititor si care, in continuare, ma schimba ca om. Mereu ma intorc la el stiind ca va fi impresionant. Pana acum nu m-a lasat cu ochii in soare si sunt sigura ca nu o va face niciodata.
July 11, 2025
Sunt un superficial, dar de data asta chiar nu mai pot să trec peste paginile interminabile, pline de preocupări despre unde și cît s-au vîndut, tradus, lăudat cărțile proprii, ce premii "aproape" a mai luat și pe ce liste scurte se află, cît de incapacitat se simte ca autor (în timp ce publică, cu destulă regularitate, la cea mai prestigioasă editură din țară), cum nu-l mai sună nimeni (mai ales să-i spună despre o traducere, dar nu la o editură oarecare sau într-o țară irelevantă), cum nimeni nu-i înțelege cărțile cum trebuie, cum nu e în top n autori ce trebuie citiți etc etc.
Am citit toate volumele de jurnal ale lui MC și am avut în fiecare acest sentiment, măcar în fundal. Am trecut peste el, nu fără efort, dar acum chiar e prea mult, probabil prin acumulare.
O steluță este pentru cititorul rapace care (încă) mai este, încă una pentru vocabularul, stilul, exprimarea, frazarea (whatever), dar cam atît.
Sorry not sorry.
Am citit toate volumele de jurnal ale lui MC și am avut în fiecare acest sentiment, măcar în fundal. Am trecut peste el, nu fără efort, dar acum chiar e prea mult, probabil prin acumulare.
O steluță este pentru cititorul rapace care (încă) mai este, încă una pentru vocabularul, stilul, exprimarea, frazarea (whatever), dar cam atît.
Sorry not sorry.
January 3, 2026
given that the author (arguably the greatest living Romanian writer) calls in this book the goodreads reviewers 'illiterates,' the only rating I can give this book is 1
under normal circumstances, I'd have rated this book ****.. it is interesting and entertaining, however it also contains boring parts (the dreams and some philosophical ramblings) and various things that pop up unrelated to the previous material or not continuing it (for instance, his cat goes missing for more than a month, then, some time later, it is again mentioned as a loving pet.. even though the original diary did not contain any metion of her return, at least during editing he could have inserted a note like 'Cindy is back, we are happy').. also, it is very funny how the author complains about being ignored and a few days later about having to sign 500-600 autographs
under normal circumstances, I'd have rated this book ****.. it is interesting and entertaining, however it also contains boring parts (the dreams and some philosophical ramblings) and various things that pop up unrelated to the previous material or not continuing it (for instance, his cat goes missing for more than a month, then, some time later, it is again mentioned as a loving pet.. even though the original diary did not contain any metion of her return, at least during editing he could have inserted a note like 'Cindy is back, we are happy').. also, it is very funny how the author complains about being ignored and a few days later about having to sign 500-600 autographs
September 7, 2025
A-l citi pe Cartarescu e ca si cum m-as aseza la masa cu un om pe care il cunosc de foarte mult timp si cu care vorbesc aceeasi limba. Jurnalul lui Cartarescu, atipic in scrierile din aceeasi categorie, pastreaza acelasi tip de scriere puternica, masculina, haotica si fara varsta, urmand un labirint de idei in centrul caruia Literatura/arta de a scrie ramane punctul de reper.
Displaying 1 - 11 of 11 reviews