What do you think?
Rate this book
Corespondență
Gustave Flaubert a certainement consacré beaucoup de temps à sa correspondance car dans sa totalité, elle occupe quatre volumes de la collection Pléiade. Dans cette nouvelle et volumineuse édition de poche, il n'était pas possible de présenter cette abondance de lettres, une sélection de près de trois cents morceaux choisis a été effectuée. Les destinataires sont variés, on trouve ses amis de toujours (Maxime Du Camp, Alfred Le Poittevin, Louis Bouilhet), ses maîtresses, notamment Louise Colet, "sa muse" (les lettres qu'il lui envoie fourmillent de réflexions littéraires, en particulier sur la composition de Madame Bovary), sa famille (mère, nièce.), on y rencontre aussi des noms célèbres George Sand, Guy de Maupassant, Sainte-Beuve, Baudelaire... Flaubert endosse le rôle de l'ami, du confident, du fils, de l'amant, mais reste toujours un écrivain préoccupé par son travail et sa philosophie. Présentéees chronologiquement avec une introduction sur chaque grande période de la vie de l'écrivain, ces lettres donnent d'inestimables éléments pour se faire une idée de son caractère et de son existence. Il apparaît comme un homme sans concession, révolté et las. Acide observateur de son temps, il déclare ressentir une "haine de la vie" et sa correspondance recèle de très nombreux jugements édifiants sur son époque. Il est aussi un travailleur acharné, passant des journées à trouver le mot, la juste tournure, rêvant à des ouvres grandioses et des conceptions littéraires élevées. Pour tenter de cerner la personnalité d'un des fondateurs de la littérature moderne, ces lettres arrivent à point nommé. Elles se dévorent comme une excellente biographie.
605 pages, Unknown Binding
Published January 1, 1985
24 people are currently reading
252 people want to read
About the author
Gustave Flaubert
2,230 books3,874 followersGustave Flaubert was a French novelist. He has been considered the leading exponent of literary realism in his country and abroad. According to the literary theorist Kornelije Kvas, "in Flaubert, realism strives for formal perfection, so the presentation of reality tends to be neutral, emphasizing the values and importance of style as an objective method of presenting reality". He is known especially for his debut novel Madame Bovary (1857), his Correspondence, and his scrupulous devotion to his style and aesthetics. The celebrated short story writer Guy de Maupassant was a protégé of Flaubert.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 8 of 8 reviews
September 29, 2025
Oare de ce nu se reeditează acest volum?
Scrisorile unui înțelept. Pentru mine corespondența lui Flaubert a fost dintotdeauna o carte de căpătîi.
Franc vorbind, Flaubert a fost un epistolier admirabil. Nicăieri nu este autorul lui Bouvard şi Pécuchet mai liber, mai autentic, mai destins decît aici. Începea să redacteze o scrisoare (către Louise Colet, să zicem) îndată după miezul nopții și se oprea pe la 3-4 dimineața. Unde este bărbatul care mai scrie unei femei atît de mult, atît de pasionat, cu atîta vervă și bună dispoziție? Cînd lucra la un roman, Flaubert avea palpitații, dureri, slăbiciuni, amețeli, cădea grav bolnav. În epistole, scria cu o bucurie vădită, mereu binedispus și lucid, își recăpăta subit sănătatea.
Corespondența lui Flaubert nu este doar un jurnal de lucru, deși este și asta. O consider un îndreptar de înțelepciune și nu mă sfiesc s-o afirm sus și tare. Mai mult decît numărul de pagini redactate într-o săptămînă (poate cinci - șase, chiar mai puțin), mă interesează părerile lui cu privire la raportul dintre cărți (scris) și viață. Am mai spus: viața lui Flaubert se rezumă perfect prin verbul a scrie bine, a-ți construi un stil narativ, a crea. Nu-l interesa nimic altceva, restul. Deși Gustave Flaubert știa perfect ce cuprinde acest mult disprețuit „rest”, îi face inventarul într-o epistolă: nu doar să scrii, să scrii, să scrii, ci să și privești pădurea, florile, valurile care se izbesc de țărm, luciul tremurat al Senei în nopțile cu lună, iarba, ruinele Cartaginei, să miroși, să pipăi, să guști, să meditezi, să iubești. Poate să și iubești, cine știe...
Cîteva fragmente:
„Există un lucru pe care trebuie să ni-l dorim chiar înaintea sănătății, este buna dispoziție” (scrisoare către Doamna Brainne, 30 decembrie 1878).”.
„Trebuie să te ferești de melancolie: e un viciu”.
„Stau aplecat peste masă și scriu cu îndîrjire. Am abandonat orice idee de vîlvă. Ce fac e pentru mine, numai pentru mine... Nimic mai monoton ca viața mea; se scurge mai uniformă decît rîul care-mi trece pe sub ferestre... Așa că trăiesc de pe o zi pe alta, lucrînd ca să lucrez, fără un plan de viață, fără proiecte, fără vreun chef anume, decît să scriu mai bine” (scrisoare către Ernest Chevalier, 7 ianuarie 1852).
„A voi să placi înseamnă a te înjosi. Odată ce publici, cobori din operă. Gîndul de a rămîne toată viața necunoscut nu mă mîhnește deloc” (scrisoare către Louise Colet, 3 aprilie 1852).
„Să fiu cunoscut nu e principalul meu interes, așa ceva nu satisface total decît foarte mediocrele vanități... Celebritatea cea mai completă nu-ți potolește neliniștea și, dacă nu cumva ești un nătărău, mori aproape întotdeauna în nesiguranța propriului tău renume. Așadar, faima nu te ridică mai mult în propriii ochi decît obscuritatea. Țintesc mai sus: să-mi plac mie însumi. Succesul îmi pare un rezultat și nu un scop. Eu mă îndrept către acest scop fără să mă abat cu un pas și fără să mă opresc pe marginea drumului ca să fac curte doamnelor... Mai bine crăp ca un cîine decît să-mi grăbesc cu o secundă fraza care nu-i gata” (scrisoare către Maxime du Camp din 26 iunie 1852). Menționez că în 1852 Flaubert lucra la Doamna Bovary.
„Obligă-te la o muncă regulată și obositoare. Viața este un lucru atît de hidos încît singurul mijloc de a o suporta este s-o eviți” (scrisoare din 18 mai 1857).
Scrisorile unui înțelept. Pentru mine corespondența lui Flaubert a fost dintotdeauna o carte de căpătîi.
Franc vorbind, Flaubert a fost un epistolier admirabil. Nicăieri nu este autorul lui Bouvard şi Pécuchet mai liber, mai autentic, mai destins decît aici. Începea să redacteze o scrisoare (către Louise Colet, să zicem) îndată după miezul nopții și se oprea pe la 3-4 dimineața. Unde este bărbatul care mai scrie unei femei atît de mult, atît de pasionat, cu atîta vervă și bună dispoziție? Cînd lucra la un roman, Flaubert avea palpitații, dureri, slăbiciuni, amețeli, cădea grav bolnav. În epistole, scria cu o bucurie vădită, mereu binedispus și lucid, își recăpăta subit sănătatea.
Corespondența lui Flaubert nu este doar un jurnal de lucru, deși este și asta. O consider un îndreptar de înțelepciune și nu mă sfiesc s-o afirm sus și tare. Mai mult decît numărul de pagini redactate într-o săptămînă (poate cinci - șase, chiar mai puțin), mă interesează părerile lui cu privire la raportul dintre cărți (scris) și viață. Am mai spus: viața lui Flaubert se rezumă perfect prin verbul a scrie bine, a-ți construi un stil narativ, a crea. Nu-l interesa nimic altceva, restul. Deși Gustave Flaubert știa perfect ce cuprinde acest mult disprețuit „rest”, îi face inventarul într-o epistolă: nu doar să scrii, să scrii, să scrii, ci să și privești pădurea, florile, valurile care se izbesc de țărm, luciul tremurat al Senei în nopțile cu lună, iarba, ruinele Cartaginei, să miroși, să pipăi, să guști, să meditezi, să iubești. Poate să și iubești, cine știe...
Cîteva fragmente:
„Există un lucru pe care trebuie să ni-l dorim chiar înaintea sănătății, este buna dispoziție” (scrisoare către Doamna Brainne, 30 decembrie 1878).”.
„Trebuie să te ferești de melancolie: e un viciu”.
„Stau aplecat peste masă și scriu cu îndîrjire. Am abandonat orice idee de vîlvă. Ce fac e pentru mine, numai pentru mine... Nimic mai monoton ca viața mea; se scurge mai uniformă decît rîul care-mi trece pe sub ferestre... Așa că trăiesc de pe o zi pe alta, lucrînd ca să lucrez, fără un plan de viață, fără proiecte, fără vreun chef anume, decît să scriu mai bine” (scrisoare către Ernest Chevalier, 7 ianuarie 1852).
„A voi să placi înseamnă a te înjosi. Odată ce publici, cobori din operă. Gîndul de a rămîne toată viața necunoscut nu mă mîhnește deloc” (scrisoare către Louise Colet, 3 aprilie 1852).
„Să fiu cunoscut nu e principalul meu interes, așa ceva nu satisface total decît foarte mediocrele vanități... Celebritatea cea mai completă nu-ți potolește neliniștea și, dacă nu cumva ești un nătărău, mori aproape întotdeauna în nesiguranța propriului tău renume. Așadar, faima nu te ridică mai mult în propriii ochi decît obscuritatea. Țintesc mai sus: să-mi plac mie însumi. Succesul îmi pare un rezultat și nu un scop. Eu mă îndrept către acest scop fără să mă abat cu un pas și fără să mă opresc pe marginea drumului ca să fac curte doamnelor... Mai bine crăp ca un cîine decît să-mi grăbesc cu o secundă fraza care nu-i gata” (scrisoare către Maxime du Camp din 26 iunie 1852). Menționez că în 1852 Flaubert lucra la Doamna Bovary.
„Obligă-te la o muncă regulată și obositoare. Viața este un lucru atît de hidos încît singurul mijloc de a o suporta este s-o eviți” (scrisoare din 18 mai 1857).
September 13, 2017
10 stars would not do justice to this book.
100000 stars still wouldn't, either.
How to convince you to this book?
Simply enough: this book alone is worth the time, effort and pains of learning French. Forget about baguette, vins rouges et Proust: these letters are reason enough to learn the language they're written in, even if you have no intention of ever using the anguage for anything else afterwards.
The style alone is to die for: the thrust of it, the power of it, the enjoyment of the words and sentences and cadences of it...
And the ideas, the comments, the vision!
And, above all: the thinking about Literature, and the devoting of one's life to making it happen.
Flaubert famously looked for a style that would be that of his characters. and not his own. So he slaved away for years on one text, forcing himself to write in a way which was not natural to him, because that's what the novel required. And throughout the ages, the creative process, the desires behind it, and aims for it, shines through again and again.
Reading this is like being carried away by an immensely powerful wave, bobbing up and down, glimpsing the sky, then the depth of the sea, the crest of the wave and its insides, being raised to the sun and then plunged in the gutter. It is everything human: it is all men and it is none, it is universal and highly personal.
Join a language school, learn French: the rewards of reading this book will far, far outweight the difficulties of learning the language!
100000 stars still wouldn't, either.
How to convince you to this book?
Simply enough: this book alone is worth the time, effort and pains of learning French. Forget about baguette, vins rouges et Proust: these letters are reason enough to learn the language they're written in, even if you have no intention of ever using the anguage for anything else afterwards.
The style alone is to die for: the thrust of it, the power of it, the enjoyment of the words and sentences and cadences of it...
And the ideas, the comments, the vision!
And, above all: the thinking about Literature, and the devoting of one's life to making it happen.
Flaubert famously looked for a style that would be that of his characters. and not his own. So he slaved away for years on one text, forcing himself to write in a way which was not natural to him, because that's what the novel required. And throughout the ages, the creative process, the desires behind it, and aims for it, shines through again and again.
Reading this is like being carried away by an immensely powerful wave, bobbing up and down, glimpsing the sky, then the depth of the sea, the crest of the wave and its insides, being raised to the sun and then plunged in the gutter. It is everything human: it is all men and it is none, it is universal and highly personal.
Join a language school, learn French: the rewards of reading this book will far, far outweight the difficulties of learning the language!
May 23, 2021
Još jednom sam sebi pokazao zašto je Flaubert jedan od mojih omiljenih pisaca. Obožavanje ovog čovjeka i njegovog pisanja. Na tako lijep način sastavlja svoje misli u rečenice i izuzetno lijepo misli o stvarima.
Duboko sam zaljubljen u um koji je Flaubert imao i mnogo mi je žao što nikada neće biti prilike da ovog čovjeka pitam nekoliko pitanja. Ili možda hoće, ko više zna.
Nešto lijepo, tužno, oslobađajuće i beskrajno!!!
Duboko sam zaljubljen u um koji je Flaubert imao i mnogo mi je žao što nikada neće biti prilike da ovog čovjeka pitam nekoliko pitanja. Ili možda hoće, ko više zna.
Nešto lijepo, tužno, oslobađajuće i beskrajno!!!
May 20, 2018
"Da li čovek uostalom ikad nadje? A i kad nadje, traži nešto drugo. "
Lijepo pises F. na momente pretenciozno i pateticno, ali vrlo lijepo. Ipak si ti stilista veliki.
Lijepo pises F. na momente pretenciozno i pateticno, ali vrlo lijepo. Ipak si ti stilista veliki.
August 2, 2023
la un moment dat într-o scrisoare pt. George Sand cât rescria Educația sentimentală spune chestia asta: "Tocmai am terminat o descriere a pădurii Fontainebleau, care mi-a trezit cheful să mă spînzur de unul din copaci."(p. 347) -- Gustave Flaubert a fost băiatul dintr-o trupă midwest emo care se ia prea in serioa cu teoria doar că în secolul XIX
November 28, 2017
Koliko je ovaj pisac meni osrednji u svojim delima, toliko
je autentičan, drzak i maštovit u svojim pismima.
je autentičan, drzak i maštovit u svojim pismima.
June 12, 2023
"Citesc sau scriu regulat opt până la zece ore pe zi; şi dacă cineva mă întrerupe, sunt ca bolnav. […] Mi-e sete de studii îndelungate şi de munci îndârjite." - către Maxime du Camp
"Continui să mă ocup cu greaca şi latina, şi poate că mă voi ocupa de ele întotdeauna. Îmi place parfumul acestor limbi frumoase. […] Dar ceea ce revine la mine în fiece minut, ceea ce îmi ia pana din mână dacă scot note sau îmi acoperă cartea dacă citesc, este vechea mea dragoste, este aceeaşi idee fixă: scrisul! "
"Îmi vorbeşti de descurajările tale:dacă le-ai vedea pe ale mele! Uneori nu ştiu cum de nu-mi cad braţele de oboseală şi cum de nu mi se face capul ţăndări. Duc o viaţă aspră, pustie de orice bucurie exterioară şi în care nimic nu mă susţine, decât un fel de turbare permanentă, care plânge uneori de neputinţă, dar care e continuă. Îmi iubesc lucrul cu o dragoste frenetică şi perversă, ca un ascet ciliciul care-i zgârie pântecul." - către Louise Colet
"Cartea asta [Madame Bovary], în punctul în care mă aflu, mă supune la asemenea cazne […] încât mă simt câteodată bolnav fiziceşte. Se împlinesc trei săptămâni de când am adesea ameţeli până la leşin. Alteori am sufocaţii ori îmi vine să vomit la masă. Totul mă dezgustă. Cred că astăzi m-aş fi spânzurat cu plăcere, dacă nu m-ar fi împiedicat orgoliul." - către Louise Colet
" Cât despre dragoste, n-am găsit vreodată altceva în această supremă fericire decât frământare, zbucium şi disperare! Femeia mi se pare o făptură imposibilă. Şi cu cât o studiez, cu atât o înţeleg mai puţin. E un abis care atrage şi care mă înfricoşează! " - către domnișoara Leroyer de Chantepie
" Nu mai pot! Asediul Cartaginei, pe care-l termin acum, m-a dat gata, maşinile de război îmi sfârtecă spinarea! Mă trec sudori de sânge, urinez apă clocotită, mă cac cu catapulte şi râgâi pietre de praştie. În starea asta mă aflu."- către Jules Goncourt
"Eu unul o duc din ce în ce mai rău. Ce am, nu ştiu şi nu ştie nimeni, cuvântul “nevroză” exprimând totodată un ansamblu de fenomene variate şi ignoranţa domnilor medici. Sunt sfătuit să mă odihnesc, dar cum să mă odihnesc? Să mă distrez, să mă feresc de singurătate etc., o grămadă de lucruri impracticabile."- către doamna Roger des Genettes
"Continui să mă ocup cu greaca şi latina, şi poate că mă voi ocupa de ele întotdeauna. Îmi place parfumul acestor limbi frumoase. […] Dar ceea ce revine la mine în fiece minut, ceea ce îmi ia pana din mână dacă scot note sau îmi acoperă cartea dacă citesc, este vechea mea dragoste, este aceeaşi idee fixă: scrisul! "
"Îmi vorbeşti de descurajările tale:dacă le-ai vedea pe ale mele! Uneori nu ştiu cum de nu-mi cad braţele de oboseală şi cum de nu mi se face capul ţăndări. Duc o viaţă aspră, pustie de orice bucurie exterioară şi în care nimic nu mă susţine, decât un fel de turbare permanentă, care plânge uneori de neputinţă, dar care e continuă. Îmi iubesc lucrul cu o dragoste frenetică şi perversă, ca un ascet ciliciul care-i zgârie pântecul." - către Louise Colet
"Cartea asta [Madame Bovary], în punctul în care mă aflu, mă supune la asemenea cazne […] încât mă simt câteodată bolnav fiziceşte. Se împlinesc trei săptămâni de când am adesea ameţeli până la leşin. Alteori am sufocaţii ori îmi vine să vomit la masă. Totul mă dezgustă. Cred că astăzi m-aş fi spânzurat cu plăcere, dacă nu m-ar fi împiedicat orgoliul." - către Louise Colet
" Cât despre dragoste, n-am găsit vreodată altceva în această supremă fericire decât frământare, zbucium şi disperare! Femeia mi se pare o făptură imposibilă. Şi cu cât o studiez, cu atât o înţeleg mai puţin. E un abis care atrage şi care mă înfricoşează! " - către domnișoara Leroyer de Chantepie
" Nu mai pot! Asediul Cartaginei, pe care-l termin acum, m-a dat gata, maşinile de război îmi sfârtecă spinarea! Mă trec sudori de sânge, urinez apă clocotită, mă cac cu catapulte şi râgâi pietre de praştie. În starea asta mă aflu."- către Jules Goncourt
"Eu unul o duc din ce în ce mai rău. Ce am, nu ştiu şi nu ştie nimeni, cuvântul “nevroză” exprimând totodată un ansamblu de fenomene variate şi ignoranţa domnilor medici. Sunt sfătuit să mă odihnesc, dar cum să mă odihnesc? Să mă distrez, să mă feresc de singurătate etc., o grămadă de lucruri impracticabile."- către doamna Roger des Genettes
This entire review has been hidden because of spoilers.
January 14, 2016
Une belle brique, que j'ai pris énormément de plaisir à lire dans le cadre de mes études. Le condensé des lettres semble rassembler les plus emblématiques, et surtout j'ai découvert de nombreux aspects de l'écrivain que j'ignorais auparavant.
Displaying 1 - 8 of 8 reviews