“Razboiul lumilor“ este romanul science-fiction cu cea mai celebra posteritate.In 1938, panica isterica a cetatenilor americani care ascultasera adaptarea radiofonica a textului, relizata de Orson Welles,si crezusera ca Pamantul este invadat de martieni a creat un mit.Un mit care continua sa fascineze in aceeasi masura si astazi, pentru ca exploateaza teama cea mai adanca a omenirii: amenintarea tacuta,confruntarea cu forte coplesitoare si extinctia vietii pe Terra. Romanul lui H. G. Welles nareaza, cu inegalabila arta psihologica a suspansului si angoasei,incercarea martienilor de a coloniza Pamantul, inaintarea inexorabila si nemiloasa a invadatorilor,incercarile disperate si zadarnice de rezistenta sau de fuga si mutatiile monstruoase produse de teroare. Desi supravietuieste, omenirea ramane in continuare sub amenintarea incontrolabila care se ascunde in abisul negru al Universului.
Herbert George Wells was born to a working class family in Kent, England. Young Wells received a spotty education, interrupted by several illnesses and family difficulties, and became a draper's apprentice as a teenager. The headmaster of Midhurst Grammar School, where he had spent a year, arranged for him to return as an "usher," or student teacher. Wells earned a government scholarship in 1884, to study biology under Thomas Henry Huxley at the Normal School of Science. Wells earned his bachelor of science and doctor of science degrees at the University of London. After marrying his cousin, Isabel, Wells began to supplement his teaching salary with short stories and freelance articles, then books, including The Time Machine (1895), The Island of Dr. Moreau (1896), The Invisible Man (1897), and The War of the Worlds (1898).
Wells created a mild scandal when he divorced his cousin to marry one of his best students, Amy Catherine Robbins. Although his second marriage was lasting and produced two sons, Wells was an unabashed advocate of free (as opposed to "indiscriminate") love. He continued to openly have extra-marital liaisons, most famously with Margaret Sanger, and a ten-year relationship with the author Rebecca West, who had one of his two out-of-wedlock children. A one-time member of the Fabian Society, Wells sought active change. His 100 books included many novels, as well as nonfiction, such as A Modern Utopia (1905), The Outline of History (1920), A Short History of the World (1922), The Shape of Things to Come (1933), and The Work, Wealth and Happiness of Mankind (1932). One of his booklets was Crux Ansata, An Indictment of the Roman Catholic Church. Although Wells toyed briefly with the idea of a "divine will" in his book, God the Invisible King (1917), it was a temporary aberration. Wells used his international fame to promote his favorite causes, including the prevention of war, and was received by government officials around the world. He is best-remembered as an early writer of science fiction and futurism.
He was also an outspoken socialist. Wells and Jules Verne are each sometimes referred to as "The Fathers of Science Fiction". D. 1946.
Într-o după-amiază, la ora refluxului, domnul Isbister, un tânăr pictor instalat temporar în satul Boscastle, pornise în plimbare către pitorescul golf din Pentargen, cu gândul de a vizita peşterile din împrejurimi. Pe la jumătatea potecii abrupte care ducea drept la ţărmul din Pentargen, îi apăru deodată în faţă, sub un colţ de stâncă ieşită în afară, un om aşezat într-o atitudine ce vădea deznădejde profundă. Mâinile îi atârnau fără vlagă pe genunchi, ochii roşii priveau nemişcaţi în gol, iar faţa îi era scăldată de lacrimi.
Auzind paşii lui Isbister, îşi întoarse privirea. Se simţiră amândoi stingheriţi, dar mai ales Isbister, care, pentru a-şi ascunde stângăcia opririi involuntare, spuse, pe un ton de deplină convingere, că vremea se arăta destul de călduroasă, faţă de anotimp.
– Foarte, răspunse laconic necunoscutul, apoi, după o clipă de ezitare, adăugă cu un glas lipsit de expresie: Nu pot să dorm!
Isbister se opri brusc.
– Nu?
Rostise numai atât, dar înfăţişarea lui exprima dorinţa de a-i veni în ajutor.
– Pare de necrezut - zise necunoscutul, ridicîndu-şi ochii obosiţi către Isbister şi subliniindu-şi vorbele cu o mişcare molatică a mâinii, dar n-am dormit... n-am dormit, nici o clipă de şase nopţi.– Aţi fost la vreun medic?
– Da. Mi-a dat, în cea mai mare parte, indicaţii greşite. Medicamente. Sistemul meu nervos... Poate că pentru ceilalţi oameni ar fi bune... E greu să vă explic. Nu îndrăznesc să iau... medicamente prea tari.
– Asta complică lucrurile, zise Isbister.
Stătea neputincios, pe cărarea îngustă, neştiind cum să procedeze. Era clar că omul dorea să stea de vorbă cu cineva. O pornire destul de firească în asemenea împrejurări îl îndemna să continue conversaţia.