What do you think?
Rate this book
Curcubeie
Autobiografia unei personalitati remarcabile a culturii romane, adevarat cosmopolit considerat de Mircea Eliade un uomo universale al Renasterii ratacit in secolul XX, Curcubeie reuneste intr-un unic volum cele doua parti publicate separat in limba franceza, Popasuri ale tineretii mele si Fericit ca Ulise... Cu un acut spirit de observatie si un umor delicat, Matila Ghyka insira povestea unei vieti pline de peripetii, surprinzind cu luciditate fenomenele sociale, politice si morale ale epocii. Cititorul va descoperi Moldova sfirsitului de secol XIX, in care autorul si-a petrecut copilaria, si numeroasele locuri in care l-au purtat carierele de ofiter de marina si, ulterior, de diplomat. Caci Matila Ghyka a calatorit din Martinica si Senegal in Persia, de la Londra in Statele Unite ale Americii, Japonia si China, atent peste tot la traditii, peisaje aparte ori chiar bucataria locala. Si, mai ales, a avut relatii de prietenie cu oameni exceptionali, precum Paul Valery, Leon-Paul Fargue, Antoine de Saint-Exupery, Paul Morand, Lucien Fabre sau Salvador Dali.
„Viata lui Matila Ghyka a insemnat o succesiune excitanta si poate contradictorie, dar de fapt – si dincolo de aparente – de incarnari armonioase ce se completau una pe alta. El aminteste, privind dojenitor amuzat in urma, ca in tinerete avusese ambitia sa devina un «om complet» al Renasterii, asemenea lui Pico della Mirandola. In ciuda rezervelor sale, a ajuns exact asa. Viata i‑a fost o succesiune de sinteze: romantic cu clasic, ortodoxie cu catolicism, matematica si poezie, geometrie si electronica, fizica si estetica, ceremonii si viata boema, reactii ereditare si liberalism dobindit, gindire intemeiata pe studiu si teze stiintifice, cu noutati, ecuatii in forma de sonete, precizia exegezei tehnice si filosofice, cu fascinatie pentru alchimia incantatorie si subconstienta a limbajului, emotie si analize, magic si ratiune, visuri si logica.” (Patrick Leigh Fermor)
„Viata lui Matila Ghyka a insemnat o succesiune excitanta si poate contradictorie, dar de fapt – si dincolo de aparente – de incarnari armonioase ce se completau una pe alta. El aminteste, privind dojenitor amuzat in urma, ca in tinerete avusese ambitia sa devina un «om complet» al Renasterii, asemenea lui Pico della Mirandola. In ciuda rezervelor sale, a ajuns exact asa. Viata i‑a fost o succesiune de sinteze: romantic cu clasic, ortodoxie cu catolicism, matematica si poezie, geometrie si electronica, fizica si estetica, ceremonii si viata boema, reactii ereditare si liberalism dobindit, gindire intemeiata pe studiu si teze stiintifice, cu noutati, ecuatii in forma de sonete, precizia exegezei tehnice si filosofice, cu fascinatie pentru alchimia incantatorie si subconstienta a limbajului, emotie si analize, magic si ratiune, visuri si logica.” (Patrick Leigh Fermor)
472 pages, Paperback
First published January 1, 1956
1 person is currently reading
86 people want to read
About the author
Matila Ghyka
14 books13 followersPrince Matila Costiesco Ghyka, K.C.V.O., M.C. (born Matila Costiescu; September 13, 1881 – July 14, 1965), was a Romanian novelist, mathematician, historian, philosopher, diplomat and Plenipotentiary Minister in the United Kingdom during the late 1930s and until 1940. His first name is sometimes written as Matyla.
http://en.wikipedia.org/wiki/Matila_G...
http://en.wikipedia.org/wiki/Matila_G...
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 4 of 4 reviews
January 16, 2015
O experienta de lectura coplesitoare, o poveste de viata incredibila, tulburatoare pe alocuri, o intuitie excelenta din parte-mi cand m-am decis sa cumpar cartea asta despre care nu stiam nimic, cum nu stiam nici despre Matila Ghyka. In plus, prefer intotdeauna Humanitas-ul Poliromului, mai ales in ce privese colectia de memorii, asa incat pot spune ca a fost un noroc chior achizitia cartii.
N-o sa ma apuc sa povestesc cartea- si nici nu as putea. E atat de densa, atat ca informatii, cat si ca emotii, incat a fost un tur de forta lecturarea ei. Aproape 470 de pagini scrise strans, istoria Moldovei, a familiei Ghica in principal, dar si multiple referiri la alte familii de boieri, geografie, navigatie, matematica, filosofie, formule matematice pe alocuri (astea le-am sarit, logic :P), doua razboaie mondiale, evolutia autorului din copilarie pana la maturitatea deplina, decizii de luat si de dus la indeplinire, iubiri, casatorie, paternitate.
Matila Ghyka a fost unul din acei oameni deplini, ispraviti cum zice o doamna draga mie, care nu cred ca mai apar azi aproape deloc si care apar in orice caz de cateva ori in istoria unui popor. Dumnezeu a vrut ca aceasta personalitate fabuloasa, si fermecatoare cred, sa aiba parte de toate sansele posibile pentru a-si indeplini toate visele si pentru a gasi raspuns la toate intrebarile. Astfel de exemple apar cred, ca o incununare a Creatiei, ca pentru a sta marturie a ceea ce ar fi trebuit Omul sa fie.
De aceea nu m-am mirat cand, consultand biografia lui Matila Ghyka pe wikipedia am aflat ca nu are descendenti directi. M-am gandit la Eminescu si Jean Moscopol si-mi mai venisera niste nume in minte pentru a exemplifica ideea ca oamenii exceptionali ca personalitate si destin nu au lasat in general urmasi, de parca totul s-ar fi concentrat in ei si ar fi fost imposibil sa mai urmeze ceva dupa o asemenea implinire totala.
Cartea e structurata in doua parti, sau mai bine zis Poliromul a comasat cele doua volume de amintiri ale lui Matila Ghyka sub titlul-neinspirat mi s-a parut initial, acum mi se pare foarte bun- "Curcubeie".
Am citit cu incantare prima parte, care se incheie inainte de primul razboi mondial la care autorul participa. Am avut apoi un moment in care unele detalii de front, precum si senzatia ca odata cu maturitatea si casatoria autorul se va blaza si va schimba tonul si natura experientelor m-au facut sa consider ca va fi doar o carte foarte buna, dar nu exceptionala. Din fericire, m-am inselat, iar Matila Ghyka ramane pana in ultimii ani ai vietii acelasi spirit tanar, neobosit, curios, dornic sa stie totul, sa colinde intreaga lume, sa iubeasa intreaga creatie si sa-i patrunda misterul. A avut cred si sansa unei partenere de viata care l-a urmat, i-a inteles firea si aspiratiile care cred ca erau si ale ei -din putinele informatii de pe net si putinele fotografii cu ea am ramas cu impreasia ca era intr-adevar sufletul lui pereche- nu l-a legat de vreun loc anume, desi au avut doi copii, ci a fost dispusa sa se aventureze oriunde ar fi dus-o alegerea sotului.
Din aceste motive intensitatea lecturii nu scade si ai afli lucruri noi pana la ultimele pagini, tot dai se formulari de genul "cu X am devenit prieten foarte bun mai tarziu" (desi autorul are spre 60 de ani cred), "vom reveni aici peste Y ani" etc.
Incununarea acestei lecturi, precum si certitudinea ca Matila Ghyka a fost nu doar o personalitate, dar si un om de o noblete sufleteasca aparte, am avut-o citind ultimele doua pagini, in care vorbeste hotarat si delicat in acelasi timp despre prezentul si viitorul Romaniei (suntem in 1950, iar autorul este in Irlanda, deposedat, fireste, de regimul criminal al Republicii Populare Romane de toate bunurile), dar si despre trecutul Moldovei. Nu voi lasa un citat, doar un indemn de a citi aceasta carte exceptionala care are darul de a arata ce este mai bun si nobil in Om.
La asa carte si viata, asa muzica https://www.youtube.com/watch?v=01SEO...
N-o sa ma apuc sa povestesc cartea- si nici nu as putea. E atat de densa, atat ca informatii, cat si ca emotii, incat a fost un tur de forta lecturarea ei. Aproape 470 de pagini scrise strans, istoria Moldovei, a familiei Ghica in principal, dar si multiple referiri la alte familii de boieri, geografie, navigatie, matematica, filosofie, formule matematice pe alocuri (astea le-am sarit, logic :P), doua razboaie mondiale, evolutia autorului din copilarie pana la maturitatea deplina, decizii de luat si de dus la indeplinire, iubiri, casatorie, paternitate.
Matila Ghyka a fost unul din acei oameni deplini, ispraviti cum zice o doamna draga mie, care nu cred ca mai apar azi aproape deloc si care apar in orice caz de cateva ori in istoria unui popor. Dumnezeu a vrut ca aceasta personalitate fabuloasa, si fermecatoare cred, sa aiba parte de toate sansele posibile pentru a-si indeplini toate visele si pentru a gasi raspuns la toate intrebarile. Astfel de exemple apar cred, ca o incununare a Creatiei, ca pentru a sta marturie a ceea ce ar fi trebuit Omul sa fie.
De aceea nu m-am mirat cand, consultand biografia lui Matila Ghyka pe wikipedia am aflat ca nu are descendenti directi. M-am gandit la Eminescu si Jean Moscopol si-mi mai venisera niste nume in minte pentru a exemplifica ideea ca oamenii exceptionali ca personalitate si destin nu au lasat in general urmasi, de parca totul s-ar fi concentrat in ei si ar fi fost imposibil sa mai urmeze ceva dupa o asemenea implinire totala.
Cartea e structurata in doua parti, sau mai bine zis Poliromul a comasat cele doua volume de amintiri ale lui Matila Ghyka sub titlul-neinspirat mi s-a parut initial, acum mi se pare foarte bun- "Curcubeie".
Am citit cu incantare prima parte, care se incheie inainte de primul razboi mondial la care autorul participa. Am avut apoi un moment in care unele detalii de front, precum si senzatia ca odata cu maturitatea si casatoria autorul se va blaza si va schimba tonul si natura experientelor m-au facut sa consider ca va fi doar o carte foarte buna, dar nu exceptionala. Din fericire, m-am inselat, iar Matila Ghyka ramane pana in ultimii ani ai vietii acelasi spirit tanar, neobosit, curios, dornic sa stie totul, sa colinde intreaga lume, sa iubeasa intreaga creatie si sa-i patrunda misterul. A avut cred si sansa unei partenere de viata care l-a urmat, i-a inteles firea si aspiratiile care cred ca erau si ale ei -din putinele informatii de pe net si putinele fotografii cu ea am ramas cu impreasia ca era intr-adevar sufletul lui pereche- nu l-a legat de vreun loc anume, desi au avut doi copii, ci a fost dispusa sa se aventureze oriunde ar fi dus-o alegerea sotului.
Din aceste motive intensitatea lecturii nu scade si ai afli lucruri noi pana la ultimele pagini, tot dai se formulari de genul "cu X am devenit prieten foarte bun mai tarziu" (desi autorul are spre 60 de ani cred), "vom reveni aici peste Y ani" etc.
Incununarea acestei lecturi, precum si certitudinea ca Matila Ghyka a fost nu doar o personalitate, dar si un om de o noblete sufleteasca aparte, am avut-o citind ultimele doua pagini, in care vorbeste hotarat si delicat in acelasi timp despre prezentul si viitorul Romaniei (suntem in 1950, iar autorul este in Irlanda, deposedat, fireste, de regimul criminal al Republicii Populare Romane de toate bunurile), dar si despre trecutul Moldovei. Nu voi lasa un citat, doar un indemn de a citi aceasta carte exceptionala care are darul de a arata ce este mai bun si nobil in Om.
La asa carte si viata, asa muzica https://www.youtube.com/watch?v=01SEO...
January 15, 2018
Citesti cartea asta si ai revelatia. Uniunea Europeana exista din secolul 19, iar spatiul Schengen cuprindea si America. Doar ca era Uniunea Europeana a nobililor si a marilor familii, unde starea incepea de la cateva zeci de mii de hectare. E fascinant sa vezi cum functiona networkul asta al sangelui albastru si ce lume a putut crea. Ei sau extraterestrii, probabil ca ar fi fost acelasi lucru pentru oamenii obisnuiti. Iar Matila Ghyca e doar un nume printre multe altele, orizontul pe care il intrezarim ne face sa credem ca ceea ce pare exceptional acum, atunci, printre ei, era plictisitor de comun.
Un copil nascut in Moldova, cu stramosi austrieci si sicilieni, cu strabunic domnitor, pleaca la scoala marina in Franta si Anglia. Isi petrece vacantele la diverse rude si prieteni si rude ale rudelor din Italia pana in Germania, din Anglia pana in Franta. Ma gandesc ca pur si simplu puneau un deget pe harta si acolo gaseau un castel al cuiva cunoscut si rezolvau cu all-inclusive-ul.
Altfel, cu scoala, Matila merge in Antile, la primul job prinde o deplasare in Iran (cu trasura), apoi sta pe Dunare protejand patria, face o scoala de electricitate la Paris, gaseste o pila la Bruxelles ca sa avanseze mai repede in diplomatie, se detaseaza pe la Londra, se plictiseste, isi ia un sabatic si porneste sa bata lumea. Se duce in America, o vede relaxat, e gata sa ramana intr-un San Francisco unde cowboii intrau cu pistoalele la brau, sta in Japonia, China, si Hawai, devine pasionat de estetica ( starnit de clasici si arhitectura zice el, starnit de gagici, banuim noi), ii cunoaste pe Paul Valery, Marcel Proust si pentru ca la Londra, viitoarea sotie ii respinge initial propunerea se intoarce in tara sa lupte in primul mondial.
Aici ajungem la o parte interesanta si putin cunoscuta, e detasat pe langa aliatii rusi care aparau Dobrogea si Constanta, dezvaluind o lume pentru care razboiul e o suma de petreceri cu icre negre si vodca si o modalitate de a mai colectiona niste medalii. Asta pana cand Revolutia spune pas acestui mod de viata, ofiterii incep sa-si ia castane de la soldati si Romania se face din ce in ce mai mica.
Se casatoreste, este trimis de guvern sa legitimeze si sa repatrieze romanii din America, umple vapoare intregi cu ei, scrie tratate (importante) de estetica, e numit la ambasada din Spania, (ca n-o vazuse), se muta din Paris la Madrid, si din Bretagnia la Londra si de aici la Bucuresti, cum ne mutam noi de la laptop la televizor. Lucreaza la Comisia Europeana a Dunarii si la o societate de asigurari, fara sa aiba habar de asa ceva, dar cel mai mult si mai mult ii place sa umble prin carciumile Parisului alaturi de boema si poema lumii.
Cand ramane fara bani se mai intoarce in tara sa vanda din paduri, pleaca in voiaj prin Columbia, Panama si Hollywood, pe vasul unui amic, il elogiaza pe Nae Ionescu,e fidel regelui Carol 2 si Aliatilor si ramane in exil la Londra tocmai cand nemtii se pusesera pe bombardat mai sanatos insula. Vine pacea, vin comunistii, isi gaseste un post de profesor in LA, il cunoaste pe Dali care decide sa isi schimbe stilul de pictura dupa ce ii citeste cartea despre proportii si numarul de aur (asa zice Matila), apoi se muta in Virginia, unde este din nou profesor. Vremea trece, are o varsta, asa ca se asaza cu familia la castelul unui nepot, in Irlanda si isi termina memoriile.
Aproape niciodata empatic cu cei din afara castei lui, traitor intr-o lume antrenata sa fie fabuloasa, nu poti sa nu fii uimit de libertatea si liberalismul acestor oameni. Sa cresti intr-o casa din care tatal a plecat, sa ai prieteni aflati la a 3, 4-a casatorie, sa renunti la ortodoxie, dupa cativa ani la internatul francez, asta nu cadreaza deloc, dar deloc cu figurile cu islic si giubea pe care am fost invatati sa le privim atunci cand vine vorba de boierii romani.
Un copil nascut in Moldova, cu stramosi austrieci si sicilieni, cu strabunic domnitor, pleaca la scoala marina in Franta si Anglia. Isi petrece vacantele la diverse rude si prieteni si rude ale rudelor din Italia pana in Germania, din Anglia pana in Franta. Ma gandesc ca pur si simplu puneau un deget pe harta si acolo gaseau un castel al cuiva cunoscut si rezolvau cu all-inclusive-ul.
Altfel, cu scoala, Matila merge in Antile, la primul job prinde o deplasare in Iran (cu trasura), apoi sta pe Dunare protejand patria, face o scoala de electricitate la Paris, gaseste o pila la Bruxelles ca sa avanseze mai repede in diplomatie, se detaseaza pe la Londra, se plictiseste, isi ia un sabatic si porneste sa bata lumea. Se duce in America, o vede relaxat, e gata sa ramana intr-un San Francisco unde cowboii intrau cu pistoalele la brau, sta in Japonia, China, si Hawai, devine pasionat de estetica ( starnit de clasici si arhitectura zice el, starnit de gagici, banuim noi), ii cunoaste pe Paul Valery, Marcel Proust si pentru ca la Londra, viitoarea sotie ii respinge initial propunerea se intoarce in tara sa lupte in primul mondial.
Aici ajungem la o parte interesanta si putin cunoscuta, e detasat pe langa aliatii rusi care aparau Dobrogea si Constanta, dezvaluind o lume pentru care razboiul e o suma de petreceri cu icre negre si vodca si o modalitate de a mai colectiona niste medalii. Asta pana cand Revolutia spune pas acestui mod de viata, ofiterii incep sa-si ia castane de la soldati si Romania se face din ce in ce mai mica.
Se casatoreste, este trimis de guvern sa legitimeze si sa repatrieze romanii din America, umple vapoare intregi cu ei, scrie tratate (importante) de estetica, e numit la ambasada din Spania, (ca n-o vazuse), se muta din Paris la Madrid, si din Bretagnia la Londra si de aici la Bucuresti, cum ne mutam noi de la laptop la televizor. Lucreaza la Comisia Europeana a Dunarii si la o societate de asigurari, fara sa aiba habar de asa ceva, dar cel mai mult si mai mult ii place sa umble prin carciumile Parisului alaturi de boema si poema lumii.
Cand ramane fara bani se mai intoarce in tara sa vanda din paduri, pleaca in voiaj prin Columbia, Panama si Hollywood, pe vasul unui amic, il elogiaza pe Nae Ionescu,e fidel regelui Carol 2 si Aliatilor si ramane in exil la Londra tocmai cand nemtii se pusesera pe bombardat mai sanatos insula. Vine pacea, vin comunistii, isi gaseste un post de profesor in LA, il cunoaste pe Dali care decide sa isi schimbe stilul de pictura dupa ce ii citeste cartea despre proportii si numarul de aur (asa zice Matila), apoi se muta in Virginia, unde este din nou profesor. Vremea trece, are o varsta, asa ca se asaza cu familia la castelul unui nepot, in Irlanda si isi termina memoriile.
Aproape niciodata empatic cu cei din afara castei lui, traitor intr-o lume antrenata sa fie fabuloasa, nu poti sa nu fii uimit de libertatea si liberalismul acestor oameni. Sa cresti intr-o casa din care tatal a plecat, sa ai prieteni aflati la a 3, 4-a casatorie, sa renunti la ortodoxie, dupa cativa ani la internatul francez, asta nu cadreaza deloc, dar deloc cu figurile cu islic si giubea pe care am fost invatati sa le privim atunci cand vine vorba de boierii romani.
February 18, 2018
O carte care ne onorează!
Rămîne mîndria de a fi avut diplomaţi primiţi la toate curţile Europei. La cît timp se repetă istoria?! ... Mmmm ...
Rămîne mîndria de a fi avut diplomaţi primiţi la toate curţile Europei. La cît timp se repetă istoria?! ... Mmmm ...
September 22, 2018
Analogii dintre varstele diferite, citoplasma, histologia dezvoltarii de la origine pana la momentul ciocnirii, al rupturii, al racelii Oceaniei,
Displaying 1 - 4 of 4 reviews