Opera poetică

by Lucian Blaga, George Gana (Editor, pref.), Dorli Blaga (Editor)

„Sensuri ascunse, ce ar putea să fie formulate în chip abstract, nu se găsesc în poezia mea, decât ca alunecări, pe cari însumi le condamn. Toate sensurile ţin de domeniul unei sensibilităţi metafizice, ce coboară în adânc şi vine în adânc, ele n-au confinii cu înţelegerea filozofică discursivă.
...În poezia mea sunt frecvente şi motivele mitice, chiar teologice. Dar de aceste elemente uzez în chipul cel mai liber, ca mijloace de expresie poetică. Motivele nu sunt tratate «dogmatic». Le folosesc în sens totdeauna creator, liber; le modific şi le amplific după necesităţi. Născocesc motive mitice la fiece pas, fiindcă fără de-o gândire mitică nu ia fiinţă, din păcate sau din fericire, nici o poezie.“ (Lucian BLAGA, Luntrea lui Caron)

Genres: Poetry, Romanian Literature, Classics

652 pages, Paperback

First published January 1, 1995

About the author

Lucian Blaga was a Romanian philosopher, poet, and playwright. He was a commanding personality of the Romanian culture of the inter-bellum period. He was a philosopher and writer higly acclaimed for his originality, a university professor and a diplomat.

Reviews

[Mihalachi Mihai · Rating 5 out of 5]

"De cînd viața mea te știe,
o suferință port mereu:
Frumusețea ta-i o poezie
pe care n-am făcut-o eu."



"Și vine toamna iar
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata să gustăm
cu miere-amestecat veninul.

Doi suntem, cînd cu umbra lor
ne împresoară-n lume norii.
Ce gînduri are soarele cu noi -
nu știm, dar suntem doi."

[Amaia ✡ · Rating 5 out of 5]

"Drumurile pe cari nu umblăm,
drumurile ce rămân în noi,
ne duc și ele, fără număr, undeva.
Cuvintele pe care nu le rostim,
cuvintele ce rămân în noi,
descoperă și ele, fără de margini, făptura.
Luptele ce nu le dăm,
luptele ce rămân în noi,
ne lărgesc și ele în taină patria.
Sămânța pe care n-o dăruim,
sămânța ce rămâne în noi,
multiplică și ea fără capăt viața.
Moartea de care nu murim,
moartea ce rămâne în noi,
ne adâncește și ea tăcerea.
Și pretutindeni prin toate
își pune temei poezia."

[Alex · Rating 4 out of 5]

În încercarea de a da trei poezii preferate din poetica blagiană, m-am oprit la patru. Într-atât de mult mi-au plăcut poeziile. Pot zice chiar mai mult decât lirica bacoviană sau eminesciană, a se vedea dacă trece testul timpului în fața tăvălugului de poezie din acest semestru.
Cu toate astea, nu recomand a se citi o carte întreagă de operă poetică a unui singur autor decât ca o cercetare asupra etapelor de creație, cum a fost și cazul de față, altminteri se pierde din gustul actului de lectură și se încetinește tot acest proces. Ce e prea mult, strică; nu degeaba e doar 4,5/5 ⭐️

Mi-aștept amurgul
„În bolta înstelată-mi scald privirea
Şi ştiu că şi eu port în suflet
Stele multe, multe,
Şi căi lactee,
Minunile întunericului,
Dar nu le văd,
Am prea mult soare-n mine
De aceea nu le văd.
Aştept să îmi apună ziua
Şi zarea mea pleoapa să-şi închidă,
Mi-aştept amurgul, noaptea şi durerea
Şi să răsară-n mine stelele,
Stelele mele
Pe care încă niciodată
Nu le-am văzut...”


Autoportret
„Lucian Blaga e mut ca o lebădă.
În patria sa
zăpada făpturii ține loc de cuvânt.
Sufletul lui e în căutare,
în mută, seculară căutare,
de totdeauna,
și până la cele din urmă hotare.
El caută apa din care bea curcubeul.
El caută apa
din care curcubeul
își bea frumusețea și neființa.”


Veste
„Vin din noapte, din miez de pădure:
avem un voievod!
Spre ziduri sure
sar peste prăpăstii în călțuni de poveste.
Către cetate frunza susură:
o veste, o veste!

Ocolesc gorganul cu căpățînile, cu ispășiții,
peste ogor mă-mpiedic în scut.
Ating cu fruntea luminile:
S-a născut, s-a născut!

Genunchiul poticnește, fruntea asudă.
Þîșnesc curcubeie
din pas și din rouă
pe pajiștea udă.
Din turnul verde de pază, de lîngă pod,
straja mă vede.
Tăcerea-i a ceasului rod:
Avem un voievod!
Urechea n-o crede.

Sculați boieri cu rînduitele bresle,
cu sfinții, cu mucenicii,
și voi hornari, și voi ucenicii,
ridicați-vă slugi adormite în iesle!
Sculați boieri, o veste din codru v-aduc -
Ni s-a născut azi-noapte noul voievod,
fiul pădurii, puiul de cuc!”


M-am oprit lîngă tine
„Am căutat mereu umbra genelor
pe un obraz. Am căutat-o prin geografia
răsăritenelor și apusenelor
basme. Și n-am găsit-o.

Numai tîrziu am găsit-o aci. Aci,
în patria mea, la seminția mea.
M-am oprit lîngă tine, cînd tăcerea ta
mi-a spus: “Nu mă atinge!”.

M-am oprit lîngă tine,
descoperind că părul tău, e o flacără
pe care vîntul n-o stinge.
Și lîngă minunea cea mai simplă
am stat cum se cuvine.”

[Maria Crismaru · Rating 4 out of 5]

Am uitat c-am citit toată cărămida asta de carte într-o zi ca să aleg poezii pe care să le scriu frumos pe bilete și să le fac premii pt colegii de școală și profa mea de română în cadrul unui proiect 💪 imi place mult ce a scris Blaga, vă rog nu-mi amintiți ca a făcut parte din partide de extremă dreaptă 🤠
am să fac un update la un moment dat cu poemele mele preferate 👍

[Alexandru Gavril · Rating 5 out of 5]

daddy