În inima Carpaților, acolo unde umbrele sunt mai vechi decât oamenii, o pădure ascunde secrete ce nu vor să fie dezgropate. Ana și Tudor, un cuplu aflat la marginea prăpastiei personale și profesionale, ajung într-un sat izolat pentru a filma un documentar despre mitul ielelor. Dar ce începe ca o căutare artistică devine rapid o coborâre în nebunie, tăcere și teamă.
Pe măsură ce pădurea își face simțită prezența, Ana descoperă că nu doar umbrele o urmăresc, ci și o viață nouă care se naște în ea – și care ar putea fi cheia unei legături dintre lumi. Vocea rațiunii se topește sub cântecul straniu al ielelor, iar realitatea se sfărâmă în fața unei povești mai vechi decât orice legendă.
Pădurea Umbrelor este un horror psihologic intens, cu accente mitologice românești, despre destrămarea identității, maternitate, frică și spațiile dintre real și imaginar.
"Pădurea Umbrelor" este genul de carte care te prinde cel mai mult prin atmosferă. Anca Manole reușește să creeze un cadru dens, apăsător, aproape cinematografic, în care natura și mitologia se împletesc cu frământările interioare ale personajelor. Am simțit de la primele pagini o atracție către această lume plină de tăceri și neliniști, unde realitatea se dizolvă treptat în ceva mai vechi și mai greu de definit.
Mi-au plăcut în special accentele psihologice, și anume modul în care relația dintre Ana și Tudor se destramă pe fundalul documentarului, dar și felul în care frica, maternitatea și pierderea identității sunt explorate. Personajele sunt vii, cu frici și dorințe reale. Am empatizat foarte mult cu Ana pe tot parcursul cărții.
Totuși, trebuie să recunosc că mi-ar fi plăcut ca partea de horror să fie dusă mai departe, mai ales în legătură cu mitul Ielelor. Există promisiunea unei terori mai "concrete", dar accentul cade mai mult pe tensiunea psihologică și pe simbolism, ceea ce, deși puternic, lasă cititorul cu dorința de a explora mai mult latura mitologică și fantastică. Per total, însă, "Pădurea Umbrelor" este o lectură intensă și atmosferică, cu un stil de scriere matur și cu o voce distinctă. Chiar dacă nu oferă un horror tradițional, îți lasă urme adânci prin felul în care vorbește despre frică, maternitate și fragilitatea minții umane. Eu i-am dat 4 stele, cu gândul că ar fi putut deveni un horror de referință al literaturii române dacă ar fi exploatat mai mult legenda Ielelor.
Cartea aceasta m-a intrigat prin faptul că este inspirată din mitologia românească, așa că am adăugat-o imediat pe listă.💙
În inima Carpaților, o pădure ascunde secrete care amenință să distrugă totul. Ana și Tudor ajung acolo pentru un documentar despre iele, dar descoperă curând că umbrele urmăresc mai mult decât trupurile lor.🍂
Întregul vibe al cărții și faptul că este inspirată din folclor creează o atmosferă misterioasă și ușor înfiorătoare. Au fost câteva momente în care chiar mi s-a făcut pielea de găină.😳
Povestea în sine este interesantă. Vedem discrepanța dintre cei care cred și cei care nu cred în mituri. Un fel de „Paza bună trece primejdia rea”, pentru că cei care au crezut au știut și cum să se ferească.👀
Vedem asta chiar și între personajele principale. Tudor nu crede, însă Ana simte lucruri. Diferențele dintre ei adâncesc ruptura din cuplu. Tudor este clar orb la nevoile Anei, ignorant și nepăsător. Nu l-am suportat deloc.
Totul se adună: sătenii sunt neprimitori, pădurea nu tace, iar frica devine una dintre cele mai puternice emoții.🫣
A fost o poveste interesantă și mi-a plăcut misterul creat în jurul mitului, însă mi-ar fi plăcut să descopăr mai mult despre iele. Am simțit că tumultul psihologic al protagoniștilor este pe primul plan, ușor intensificat de mit, iar eu aș fi vrut ca mitul să joace un rol mai important în poveste.
Recomand cartea celor care iubesc misterul, folclorul și poveștile cu atmosferă intensă.💙
Pădurea umbrelor de Anca Manole a fost o lectură sumbră, plină de durere, iar autoarea a reușit absolut minunat să transmită trăirile personajului principal. Narațiunea are loc din perspectiva Anei, o femeie ce tocmai află că e însărcinată. Ar vrea să-i spună imediat soțului ei, Tudor, dar acesta este atât de înrădăcinat într-un proiect, încât nici nu observă că femeia de lângă el se schimbă. Cei doi urmează să plece într-un sat uitat de lume, aflat la marginea unei păduri, și să filmeze un documentar despre credința omului de la țară în Iele. Dar, atunci când ajung la fața locului, Ana începe să simtă că pădurea o cheamă, iar tot ceea ce urmează să se întâmple e învăluit de ceață, mister și groază. Tare mult mi-a plăcut această carte - atmosfera creată, limbajul, dar mai ales, trăirile Anei. Anca Manole transformă cititorul în jurnalul tinerei, căruia Ana i se destăinuie fără pic de reținere, și intrăm în mintea, dar mai ales în sufletul acestei femei. Romanul abordează teme precum maternitatea, căsnicia, destinul, singurătatea, nevoia de a fi văzut și uneori, poate, doar îmbrățișat, fără prea multe cuvinte. Pădurea umbrelor e un thriller psihologic cu elemente din mitologia română și o urmărim atât pe Ana și gândurile acesteia, cât și viața unei comunități restrânse, ce reacționează într-un anumit fel atunci când „oamenii de la oraș” vin pentru a tulbura apele. Mi-a plăcut felul în care se împletesc misterul și cotidianul, supranaturalul și realitatea, sentimentele și gândurile Anei în antiteză cu felul în care privește Tudor lumea. Pădurea umbrelor nu e doar despre o pădure, în care, conform sătenilor, sălășluiesc Ielele, Frumoasele, ci e un roman și despre pădurea sufletului unui om, despre umbrele pe care cei din jur nu le observă. Deși e o carte relativ scurtă, te ține în priză, e plină de povești dureroase, despre oameni și despre destine, despre curgerea lentă a timpului și despre felul în care cel de lângă tine poate să-ți transforme viața, despre credințe vechi și despre dorințe străvechi, ce sunt parte din firea omului încă de la începutul lumii.
Romanul de debut al Ancăi Manole merită un loc în biblioteca oricărui cititor care îndrăgește romanele thriller, horror sau pur și simplu poveștile inspirate din mituri și care își desfășoară acțiunea în România. M-am îndrăgostit de stilul autoarei încă de la primele pagini și am știut după primul capitol că părerea nu o să mi se schimbe pe parcursul lecturii. Expresivitatea și coerența pe care le-am întâlnit la Anca sunt atuuri care mi-au dat încredere în ea și în cartea ei foarte repede, ceea ce nu mi se întâmplă foarte des. Am văzut perfecționismul autoarei și am simțit pasiunea cu care a scris fiecare rând. „Pădurea Umbrelor” este o carte scurtă, însă foarte muncită și sunt mândră că am avut ocazia să o citesc și că dețin un exemplar cu dedicație. În ceea ce privește conținutul cărții, pot spune că ceea ce m-a atras pe mine atunci când am văzut cartea pentru prima oară pe Bookstagram a fost încadrarea ei în genul thriller-horror, un gen destul de rar abordat de autorii români, ceea ce m-a făcut imediat foarte curioasă. Romanul are la bază mitul Ielelor și prezintă povestea Anei și a lui Tudor, un cuplu ce ajunge într-un sat izolat pentru a face un documentar despre aceste creaturi mitice. Deranjul pe care cei doi îl provoacă le înfurie pe Iele și lucruri bizare încep să se petreacă, nesăbuința lui Tudor răsfrângându-se asupra întregului sat. Cartea oferă o mulțime de învățături, iar finalul ales de autoare mi s-a părut perfect. Nu în ultimul rând, vreau să menționez că am apreciat faptul că romanul are capitole scurte și că nu am găsit greșeli aproape deloc, dovadă că întreaga echipă implicată în publicarea cărții și-a dat interesul cu adevărat. Felicitări, Anca! Abia aștept să îți citesc și următoarele cărți!
🌳 Pădurea umbrelor este o carte care m-a răscolit. Este o carte care m-a atras prin atmosfera misterioasă, dar care m-a ținut captivă prin durerea tăcută a Anei, o femeie care ar fi trebuit să trăiască una dintre cele mai frumoase perioade ale vieții ei, dar care se sufocă încet, prinsă într-o relație dezechilibrată cu un bărbat care nu doar că nu o susține, dar îi și absoarbe orice urmă de strălucire.
🌳 Tudor este, în esență, un bărbat toxic. Nu în sensul evident. Nu țipă, nu o lovește, dar acțiunile lui, tăcerea lui și superioritatea cu care o tratează pe Ana devin o formă de abuz psihologic. Ana, însărcinată, nu se poate bucura de sarcina ei, pentru că în fiecare zi se simte tot mai puțin văzută, tot mai puțin umană, redusă la o tăcere apăsătoare care, metaforic, o face să se piardă într-o pădure interioară din care nu știe cum să iasă.
🌳 Unul dintre cele mai fascinante elemente ale romanului este folosirea folclorului românesc. Nu se folosește de mitologie ca de un simplu decor, o încorporează subtil, dar pregnant, în structura narativă și în simbolismul profund al poveștii.
🌳 Autoarea nu oferă răspunsuri clare sau soluții ușoare. Nu ne spune „cum să ieșim” dintr-o relație toxică, dar ne face să o simțim, să o recunoaștem în detalii mici, în gesturi cotidiene și în tăceri apăsătoare.
🌳 Motivul pentru care am oferit 4 stele în loc de 5 este că, pe alocuri, ritmul devine puțin lent, iar unele pasaje descriptive, deși frumoase, pot părea ușor prea obositoare. Totusi am iubit descrierea, era necesară pentru a ne introduce in sătucul românesc, din perioada comunistă.
🌳 Pădurea umbrelor nu e doar o poveste, e o oglindă a unei realități prea des ignorate. Este o carte despre cum poți ajunge să nu te mai recunoști în oglindă când ești cu cineva care te sabotează din umbră, zilnic.
🍃 Încă de când am aflat că nuvela „Pădurea umbrelor” explorează mitologia românească, mi-a captat atenția. Așadar, când am primit mesajul de la Anca prin care îmi spunea că ar vrea să îmi trimită cartea ei, am rămas profund surprinsă și abia așteptam să o citesc. 🥹
🍃Subiectul mi s-a părut promițător, iar faptul că era vorba despre iele m-a făcut și mai curioasă. A fost prima carte pe care am citit-o cu acest subiect și pot spune cu siguranță că a fost o experiență captivantă.
🍃 Lectura a fost intensă chiar de la început, am început cartea pe la 1 noaptea, dar după prolog și un singur capitol deja simțeam un fior pe șira spinării, care m-a urăști pe tot parcursul lecturii. 🫣 Atmosfera este bine construită, tensionată, cu o doză perfectă de mister și neliniște care te face să vrei să continui, dar în același timp te ține în alertă.
🍃 Mi-a plăcut mult povestea în sine, atât din punctul de vedere al firului narativ, cât și al modului în care mitologia a fost integrată în acțiune. Totuși, am avut și un mic sentiment că lipsește ceva, nu știu exact ce anume, poate detaliile despre personaje, despre trecutul lor, mi-ar fi plăcut să avem un back-story despre fiecare.
🍃 Stilul de scriere mi-a plăcut mult, am apreciat faptul că descrierile sunt detaliate, dar nu obositoare, ci dimpotrivă, reușesc să te transpună în mijlocul acțiunii și să-ți creeze imagini clare în minte.
🍃 În ceea ce privește personajele, unul anume m-a călcat pe nervi cam mult, si acesta e Tudor, m-a enervat constant prin felul în care nu o asculta deloc pe Ana. Indiferent ce spunea ea, el părea mereu împotrivă, sceptic, chiar și când era evident că ar fi trebuit să o ia în serios.
🍃 Finalul poveștii a fost foarte neașteptat, parcă știam că o să se intample ceva dar nu m-am așteptat la asta.
Mi-a plăcut. In doua zile a fost gata. Probabil ma așteptam sa găsesc un pic mai mult in ea, dar e suficient cât sa îți rămână imprimată o perioada acea durere surda in minte. 4 steluțe de la mine. Felicitări autoarei. 💔
un stil de scriere surprinzător, o poveste interesantă, mereu mă bucur atunci când văd autori români care scot la iveală povești sau legende din folclor. 🫢
Gen: Fantasy • Psychological Horror • Romanian Mythology
🪬 "Unele suflete, dacă pleacă cu prea multă durere, rămân captive acolo unde și-au sfârșit speranțele."
🪬 "Nu povestea Ielelor era cea care dădea viață acestui loc. Ci durerile, iubirile și pierderile oamenilor care trăiseră aici înaintea mea."
🪬 "Soarta ei era scrisă încă de la început. Unii nu se nasc doar ca să trăiască – ci și ca să moară în locuri unde durerea nu poate fi uitată."
🪬 Așa cum menționează coperta a patra, "Pădurea Umbrelor este un horror psihologic intens, cu accente mitologice românești, despre destrămarea identității, maternitate, frică și spațiile dintre real și imaginar"; aș mai adăuga eu despre singurătatea în doi și jocul de putere în cuplu. Deși componenta horror nu e una extremă, ci mai degrabă un „mild horror”, dimensiunea psihologică e excelent pusă în valoare.
🪬 Rezumat:
🔹️Ana și Tudor, un cuplu aflat într-un impas personal și profesional, ajung în satul izolat Cernașov pentru a filma un documentar despre legende locale, mai ales despre mitul Ielelor, numite de localnici „Dânsele”, „Mândrele” sau „Frumoasele”. Ana aflase de curând că e însărcinată, însă nu îi spusese încă soțului ei.
🔹️Atmosfera satului e apăsătoare: oamenii îi privesc cu teamă, refuză să le vorbească, iar primarul îi avertizează să nu se aventureze prea mult în pădurea din spatele casei bătrânești unde sunt găzduiți.
🔹️Pentru Tudor, Cernașovul e exact ce își dorea: mister, izolare, decor perfect pentru documentar; însă Ana începe să aibă vise tot mai stranii și descoperă pe corpul ei semne fizice (noroi, sânge, zgârieturi), ca și cum ar fi umblat desculță prin pădure.
🔹️Pe măsură ce zilele trec, prăpastia dintre cei doi soți se adâncește. Ana, lipsită de sprijin emoțional, simte că propria viață și viitorul copilului ei nenăscut sunt amenințate, însă Tudor e mai preocupat de proiectul său decât de starea ei și e incapabil să-i ofere un sprijin real.
🔹️Curând, ea începe să aibă impresia că lumea în care trăiește și cea a viselor, a fricilor și a fantomelor tăcute se amestecă, granița dintre ele devenind tot mai neclară.
🤩 Puncte forte:
✔ Cartea reia un tipar arhetipal bine cunoscut: femeia tânără, izolată, tot mai fragilă și bărbatul neglijent, care își proiectează energia într-o obsesie exterioară (în cazul de față, documentarul). Se conturează astfel același raport de putere și indiferență întâlnit adesea în literatura românească clasică, dar pus într-un context contemporan și psihologic.
✔ Autoarea construiește o atmosferă densă, apăsătoare, cu scene extrem de vizuale. Pe măsură ce lectura avansează, simți cum spațiul se închide asupra personajelor, amplificând tensiunea psihologică.
✔ Arcul personajului feminin: Ana e construită cu finețe, trecând de la soția tăcută, sprijinul din umbră, la femeia care începe să audă vocea interioară ce-i șoptește că merită mai mult decât să fie doar o umbră pe marginea propriului drum, o evoluție credibilă, dar în același timp tragică.
✔ Mitologia Ielelor nu e doar un decor exotic, ci și motorul psihologic al acțiunii. Satul, pădurea, avertismentele bătrânilor, visele Anei, toate creează un „ecosistem” coerent de credințe și superstiții.
✔ Romanul funcționează atât ca poveste despre ființe mitologice, cât și ca explorare a traumelor interioare, o reflecție subtilă despre alienare, sacrificiu, vinovăție, izolare feminină, lipsa comunicării în cuplu și imposibilitatea de a scăpa de propriile umbre.
🪬 Concluzie: Nu am mai întâlnit de mult o scriitură atât de matură la o autoare atât de tânără – dacă am înțeles bine, Anca nu a împlinit încă 25 de ani. În plus, vine cu un subiect original; personal n-am citit prea des despre mitul Ielelor, cu atât mai puțin într-o abordare similară. Pentru mine, piesa de rezistență a fost epilogul: deși deznodământul e ușor de intuit, valul de emoții ce-l însoțește m-a luat prin surprindere. 🥹 Cu simbolistica sa bogată și atmosfera hipnotică, e o alegere ideală pentru cei ce caută un roman românesc contemporan memorabil și tulburător. Îl recomand din toată inima! 📚
🌲 Cel mai ales dintre pământeni. Doar că este o femeie pe care o cheamă Ana. Ielele au ales să o bântuie pe femeie deși nu ea și-a dorit să le tulbure liniștea. Tot Ana este și cea care trage toate ponoasele, deși nici la finalul poveștii nu mi-a fost clar de ce ea și nu Tudor. Mi-ar fi plăcut ca autoarea să fi explorat mai mult mitul ielelor și să fi oferit un motiv mai puternic pentru care Ana este cea care se afundă printre umbre, mai ales că instrumentele erau deja acolo.
🌲 Tu ești eu, iar eu sunt tu. La câteva pagini distanță de primul capitol, am observat o schimbare de ritm și o inversare a intereselor (poate chiar a personalităților) personajelor. Tudor mi-a părut complet dezinteresat, iar Ana tot mai interesată de ceea ce se întâmplă în jur. Ba mai mult, Tudor nu întreprinde mai nimic și parcă uită brusc pentru ce motiv se află în acel sat. Omul nu face nicio investigație, doar cască gura prin pădure o dată, repară un gard și o ia în derâdere pe Ana pentru că întreabă despre iele și pare să ia în serios avertismentele bătrânilor. Nu are sens.
🌲 Oaia neagră a albit. Mai toată lumea consideră că Tudor este groaznic pentru că nu îi dă atenție soției, însă din perspectiva mea, Ana este cea care poartă o bună parte din vină. Femeia nu comunică, ține totul ascuns și nu-i oferă șansa lui Tudor de a afla despre sarcina surpriză decât după ce este prea târziu. În aceeași măsură nu-i spune nici despre lucrurile stranii care i se întâmplă.
🌲 Ielele dansează, mintea-mi vânează. Cuvintele curg ca un pârâu de sub penița Ancăi, lin și ușor, aproape ca într-un basm, iar modul în care le descrie pe mândrele iele este eteric. În timp ce citeam, m-am trezit dorindu-mi să le desenez, apoi să reinterpretez coperta bazat pe acțiune și imaginea diafană a ielelor și a pădurii. De fapt, chiar am schițat ceva, dar încă mă gândesc la varianta pe care să o aleg.
---
Încă sunt indecisă cu privire la scor (pendulez între 3 și 4 steluțe). Am zis să rotunjesc cumva în favoarea autoarei fiindcă a avut curajul de a publica pe cont propriu.
5🌟 - proză lirică și mitică, realism magic (spoiler alert)
Începutul romanului aduce fiorii unor emoții intense (entuziasm, jovialitate), unde curiozitatea și misterul te însoțesc pe tot parcursul lecturii.
Pavel este curajos și nu crede pe deplin în miturile purtate de Pădurea umbrelor care este vie, astfel el pășește singur, cu o lanternă spre mijlocul pădurii. Locul simte venirea lui și în șoaptă îl întâmpină. Dimineața, Pavel a fost de negăsit. Urmele lui s-au oprit brusc, de parcă a fost înghițit de pădure. Oamenii au fost martori la o mistificare.
Autoarea ne prezintă prin experiența lui Pavel „Pădurea Umbrelor” - un loc obscur, situat într-un colț al Carpaților uitat de lume. E un purtător de povești mitice extrem de interesante.
Pădurea e locul în care liniștea denotă destăinuirea umbrelor, sub cerul fad, lipsit de sclipirea stelelor.
Ielele sunt ființe sacre din povești ale unor timpuri străvechi. Sunt vibrații ale trecutului relatat de glasul bătrânilor care dețin obiceiurile și tradițiile locale. Ielele sunt născute din actul fricii și păcatului. Ele locuiesc la granița dintre lumea existențială și inexistențială.
Ana și Tudor este cuplul-protagonist bucureștean logodit, aflat la început de drum. Curând, Ana va afla că este însărcinată. Veste surprinzătoare care îi va schimba viața cu totul.
Ea trăiește o sumedenie de emoții și gânduri copleșitoare, de la frică și neliniște, până la anxietatea anticipativă care o cuprinde la gândul legat de reacția lui Tudor - partenerul ei de viață pentru care fiecare plan însemna neacceptarea realității și o fugă dincolo de tot ce presupunea asumarea ei.
Documentarele erau pentru el un refugiu ideal. Avea misiunea de a face un documentar despre „Pădurea Umbrelor”, fiind conștient pe deplin de riscul viitorului profesional. Învăluit de frica eșecului, Tudor are o relaționare disfuncțională cu Ana. Treptat, personalitatea lui se dezintegrează.
Cum credeți că se va încheia toată această călătorie în timp și spațiu mitic? Merită din plin să descoperiți parcursul protagoniștilor care trăiesc o dragoste cu năbădăi.
🖤Am zis eu că datorită sesiunii s-ar putea să o citesc mai greuț… plot twist: au zburat paginile dintr-un foc. Nu obișnuiesc să citesc thrillere, dar cartea aceasta – Pădurea Umbrelor – chiar m-a atras. Mitologia românească are potențial în cărți și mă bucur că Anca s-a folosit de acest folclor ca să dea viață universului. I-a reușit. Felul în care autoarea descrie emoțiile, împrejurările și acțiunile e pur și simplu fascinant. Stilul de scriere e lejer, lectura se parcurge ușor, iar unele pasaje mi-au stârnit câte un fior și mi-am zis „Bine că nu citesc asta noaptea”. :))
🌲Despre personaje vă zic din start că pe Tudor nu l-am agreat încă de la începutul cărții (sorry, not sorry). Părea mai mult căsătorit cu munca decât cu Ana; un workaholic care a lăsat-o pe Ana să se ofilească sub privirea lui. Acest lucru nu e ceva ce se regăsește numai în cărți. E o realitate.
🗝️Ana este o bucățică ruptă din autoare. Gândurile ei păreau prea profunde, ca și cum chiar au fost simțite și în realitate. Pe tot parcursul cărții mi-a părut rău pentru ea. A fost neînțeleasă, lucru care a redus-o la o tăcere sufocantă. Nu a țipat înapoi, n-a luptat, pur și simplu și-a acceptat soarta. Cât despre Andrei… ei bine, smash, următoarea întrebare.
🖤Finalul m-a luat prin surprindere. Chiar nu mă gândeam la o astfel de variantă. Încerc să nu dau prea multe spoilere, dar mă așteptam ca Tudor să iasă din peisaj, iar A&A să rămână împreună.
🌲Dacă sunteți pasionați de mitologia românească și vreți să citiți un thriller care se parcurge repede și lejer, atunci vă recomand Pădurea Umbrelor.
Notă: 5 ✨
This entire review has been hidden because of spoilers.
Am tot văzut Pădurea umbrelor de Anca Manole pe la voi și, sincer, mă rodea încă din vară. 💀🌲 Așa că am zis: gata, Oana, e timpul să intri în pădure, chiar dacă știi prea bine că umbrele nu te iartă niciodată.
Povestea m-a captivat instant când am aflat că e vorba de un cuplu care pleacă în căutarea Ielelor, într-un sat unde folclorul nu e doar un mit — e o respirație, o avertizare, o amintire. 🕯️ Și recunosc: cartea asta m-a lovit BINE, poate prea bine, pentru că eu am crescut într-un astfel de sat. Un sat cu povești despre Dansătoare, cercuri în care iarba nu mai crește și unde întunericul nu e doar întuneric, ci un dușman vechi.
Bunica mea avea un astfel de cerc în curte. Casa ei era ultima la marginea pădurii, fix peste drum de cimitir. Lucky me 🙂✨ Verile mele au fost pline de povești despre ce se întâmplă când nu intri în casă înainte de lăsarea nopții. Și da, până în ziua de azi, dacă merg acolo… mie încă îmi e frică să ies din casă noaptea. Dacă îmi aud numele șoptit la poartă? Nu deschid. Știu prea bine regula asta. 🌒👀
Dar ce m-a atins cu adevărat în carte n-a fost doar folclorul. Eu am citit povestea Anei și a lui Tudor altfel: Ielele nu sunt doar spiritele din mit — sunt toate lucrurile nespuse într-o relație. Toate rănile mici, neglijate, care se strâng până când devin șoapte insistente. 💔
Relația dintre Ana și Tudor e toxică în liniște. El, prea absorbit de propriile ambiții. Ea, mereu în plan secund. Și Ielele… ele doar îi spun adevărul pe care Ana îl știa deja: să plece. Dar să plece din sat sau să plece dintr-o iubire care nu o mai vede, nu o mai alege, nu o mai ține aproape?
Anca Manole a construit o metaforă superbă — o lume în care spiritele bântuie nu pădurea, ci relația. Uneori nu magia ne distruge, ci orgoliile, tăcerile, lucrurile pe care le ascundem sub preș până când ne găsesc și ne șoptesc numele în întuneric. 🥀✨
"Pădurea Umbrelor” m-a surprins de la primele pagini. Ana și Tudor, un cuplu aflat la răscruce, pornesc într-un sat izolat din Carpați pentru a filma un documentar despre mitul ielelor. Doar că, înainte de plecare, Ana descoperă ceva care îi va schimba complet perspectiva, o veste pe care nu apucă să i-o împărtășească lui Tudor. De aici pornește totul.
Atmosfera din Cernașov e ca o ceață groasă: rece, misterioasă, neliniștitoare. Se simte imediat distanța dintre cei doi, iar tensiunea crește cu fiecare capitol.Ana trece prin frici, intuiții și o vulnerabilitate greu de dus, în timp ce Tudor rămâne rece, preocupat de muncă și tot mai departe de realitate. Mi-ar fi plăcut să o văd pe Ana mai hotărâtă, dar i-am înțeles frământările.
Partea mitologică este bine conturată, deși romanul înclină mai mult spre psihologia personajelor. Ielele apar ca o prezență subtilă, neliniștitoare, care dă un fior constant fără scene explicite de horror.
E o carte scurtă, dar cu o atmosferă care te urmărește și după ce o termini. O lectură intensă, misterioasă și surprinzător de emoționantă, pe care o recomand celor care vor o combinație între folclor românesc și dramă psihologică.
Mi-a plăcut foarte mult această carte și o recomand din toată inima. E scurtă, intensă și misterioasă, exact genul de poveste care te urmărește și după ce ai terminat-o.
This entire review has been hidden because of spoilers.
În inima Carpaților Pădurea Umbrelor ascunde secrete întunecate. Ana și Tudor ajung în satul Cernașov pentru a filma un documentar despre mitul ielelor. Dar de când ajung acolo, totul se schimbă. Atmosfera, tensiunea, teama își fac simțită prezența.
Pe măsură ce află cât mai multe detalii despre pădure, Ana se simte în neregulă, urmărită de umbre și coșmare. Realitatea ne spune că în lipsa sentimentelor se ajunge unde nimeni nu ar vrea.
O carte cum nu am mai citit. O poveste veche, mitologică, plină de mister. Mi-a plăcut că a explorat elemente horror, deși de obicei mă feresc de acest gen.😂 Însă, și partea psihologică m-a surprins, s-a pus accent pe sentimente, pe ceea ce poate mintea umană să facă din noi oamenii și ce se întâmplă când totul se stinge în jurul nostru.
Ana, un personaj vulnerabil și aparent singură într-o lume în care Tudor era absorbit de muncă și nu își exprima deloc sentimentele față de ea. Parcă făcea totul din impuls, fără să empatizeze cu ceva. Ana voia doar să fie înțeleasă..
Partea mitologică, cu ielele, am mai auzit și eu de acest subiect, deși nu pot spune în totalitate că sunt convinsă de această legendă, dar în cartea de față este conturată foarte bine prezența acestor ființe mitologice.
Autoarea pune accent nu doar pe elemente mitologice, ci și pe oameni, pe rațiunea lor, ce se întâmplă cu ei în lipsa iubirii și explorarea noului. O carte surprinzătoare!✨️
“De atunci, nimeni nu mai intră în Pădurea Umbrelor după lăsarea serii. Nici chiar pentru a-și recupera ceva pierdut. Pentru că, acolo, spun bătrânii, nu mai este doar pădure. Este o poartă. Și, odata deschisă, nu se mai închide.”
Sincer sa va spun, cand mi-a aparut pe feed o postare de la autoare despre aceasta carte, am zis ca neapărat trebuie s-o am. Zis si făcut :) Am terminat-o intr-o zi, tinand cont că este o nuvela cu un număr de 194 depagini. Dar stati fara grija, numarul de pagini nu defineste cat de interesanta si bine scrisa este aceasta carte. M-a surprins plăcut încă de la prolog, fiorii făcându-si prezenta neîncetat. Citind aceasta nuvela, am avut parte de foarte mult suspans si de momente care mi-au facut pielea de gaina.
Mi-a plăcut cum autoarea a combinat partea psihologică cu legendele din folclor. Ielele sunt prezente intr-un mod diferit față de ce am citit până acum — nu sunt doar niste legende vechi, ci un pericol real pentru săteni, care ii atrag si ii fac sa se intrebe ce este vis si ce este realitate. Tensiunea e construită bine, nu prin sperieturi clasice, ci printr-un fel de frică care se strecoară încet, prin detalii, prin gânduri, prin stări. Am apreciat cum se joacă cu psihicul personajelor, dar și cu al cititorului. Nu știi exact ce e real și ce nu, și tocmai asta face totul și mai tensionat.
Descrierile sunt atât de bine scrise, încât în unele capitole chiar simțeam că sunt acolo, pierdută într-un colț tăcut din Carpați. Iar finalul… wow. M-a luat complet prin surprindere. Nici măcar nu l-am văzut venind, și tocmai asta l-a făcut atât de bun. Un twist perfect gândit, care adaugă și mai multă profunzime. Dacă îți plac povestile horror psihologice, dar vrei ceva diferit, ceva ce poate n-ai mai citit până acum, cu o atmosfera tensionata ce te prinde imediat, “Pădurea Umbrelor” merită citită. Eu o recomand cu toata increderea!💙
Acțiunea a fost constantă,nu m-am plictisit. La fiecare capitol era o idee nouă,o intrigă care nu se mai termina. Avem timp de două capitole un final deschis, lăsându-ne pe noi să ne imaginăm soarta Anei,apoi o încheiere bruscă a situației care te uimește. Pe parcursul lecturii îmi tot schimbăm părerea despre final, așa cum i-am împărtășit autoarei,nu mă așteptam să fie chiar ce mă gândeam, de aceea am avut zeci de idei până am terminat-o. Personajele au fost FOARTE BINE create. În mare parte Ana reprezintă femeia care așteaptă schimbarea ce nu mai vine,cea prinsă într-o relație toxică,din acest motiv a recurs să facă anumite lucruri și să se piardă pe ea însăși. Tudor este...o tipologie pe care o întâlnim foarte des. Obsedat de muncă și de reușită continuă. Însă eu aș da vina și pe el pentru că avea un temperament schimbător,la o pagină îi pasă de Ana,la alta nu. Ielele, Dânsele... mi-au plăcut foarte mult, deoarece e prima dată când citesc despre ele,despre ''victimele" lor. Fiind o parte importantă a folclorului românesc, vă recomand să citiți carte și alte mituri despre ele.
Pentru a fost o carte de 4⭐, deoarece atât am simțit să îi dau. Însă multora dintre voi o să vă placă foarte mult și sper să o citiți cu drag
This entire review has been hidden because of spoilers.
Cum să ai pielea de găină încă de la prolog. 🥶 Așa am citit eu cartea aceasta, cu un fior pe șira spinării aproape la fiecare capitol. 🥶
Legenda din folclorul românesc prezentată în această nuvelă este atât de bine detaliată, încât ajungi la un moment dat să te gândești dacă nu cumva poveștile spuse de cei bătrâni sunt adevărate. 🥶 Se vede clar că autoarea s-a documentat foarte bine înainte de a scrie nuvela, ceea ce este de apreciat. Felicitări ♥️
O avem pe protagonista noastră, Ana, care alături de soțul ei pornesc într-un loc unde se spune că lumea noastră se îmbină cu lumea de dincolo. 🥶 Cei doi vor să facă un documentar despre o legendă locală, despre care au auzit numai lucruri înfricoșătoare. Ajung să închirieze o casă în satul Cernașov și pornesc împreună la drum pentru a aduna cât mai multe dovezi despre "Dânsele", despre existența lor și toate întâmplările ce s-au petrecut de-a lungul anilor. Odată ajunși în sat, aceștia nu sunt priviți cu ochi buni de săteni și cei doi încep să regrete că au ales să facă un documentar despre locul acesta.
Reușesc oare cei doi să le găsească și să ne împărtășească și nouă povestea lor?
Dacă dorești să citești o poveste care să te facă să-ți înghețe sângele în vene, ți-o recomand!
,,Pădurea umbrelor" are ceva aparte. Este o poveste care te prinde în mrejele ei și nu îți mai dă drumul. Îți zburleste pârul și te face să regândești ceea ce știi despre lume. Legendele nu sunt doar legende, sunt mai mult de atât. Nu contează dacă le crezi sau nu, ci contează dacă tu ai fost cel ales.
Ana și Tudor sunt cuplul acela care suferă de monotonie, una care sfâșie pe interior. Ana ar da și inima din ea pentru a fi din nou văzută, ascultată, importantă pentru cel care altădată îi jura iubire. Tudor în schimb, este prea preocupat de ceea ce îl interesează pe el, Ana ajungând să fie doar o parte din decor.
Pierzându-se astfel pe sine, aceasta a ajuns o pradă ușoară pentru Ielele din sat...
Povestea aceasta ne arată cât de importantă este iubirea în viața noastră. Ea ne împlinește și ne dă un scop. Altfel, suntem doar niște carcase goale, care umblă după o fărâmă de atenție. Lipsa iubirii naște monștri și goluri adânci care nu se mai termină.
De asemenea, comunicați cât mai mult cu persoana iubită, spuneți ce vă doare, ce vă doriți. De multe ori, cel de lângă noi poate nu își dă seama, dar spunându-i, se pot schimba multe. Consider că Ana ar fi avut altă soartă dacă ar fi discutat cu Tudor, în loc să facă ca el și să se piardă pe ea.
Am să încep prin a spune că am iubit cartea asta, în special stilul de scriere al Ancăi!! M-a cucerit prin felul în care a țesut atmosfera plină de mister, întuneric, secrete presărate cu blesteme și de-mult-uitate legende. Mi-a amintit de Baltagul, de aerul țărănimii, al satelor rupte de lume, de vechimea și folclorul care dăinuie la fiecare margine de sat.
Mi-a plăcut mult și felul în care s-au îmbinat planurile narative – la început nu le-am înțeles, dar apoi fiecare detaliu a prins contur și am priceput că nicio vorbă nu este întâmplătoare. Fiecare paralelă a fost bine gândită și plasată în timp și spațiu, gata să mă alerteze și să mă inducă în eroare. Am și zâmbit la final, când am avut toate piesele de puzzle și am reușit să înțeleg adevăratul mesaj al cărții: fiecare legendă poartă în ea măcar un strop de adevăr.
Cartea asta a fost o surpriză plăcută, ca o legendă spusă într-o poveste ce urmează să devină o legendă. Anca a reușit negreșit să mă transpună într-o altă lume, să mă înfioare și să mă captiveze prin întunecimea misterelor și al șoaptelor considerate interzise. O recomand cu drag oricărui cititor pasionat de mitologie, îndeosebi cea românească. Mie mi-a priit, și încă în ce fel!
Wow... Asta a fost reacția mea imediat ce am terminat această nuvelă; am lăsat-o jos și am privit câteva clipe în gol, gândindu-mă la ce tocmai am citit. Nu am cuvinte pentru a vă spune cât am iubit ,,Pădurea Umbrelor", care rămâne momentan cartea mea preferată din literatura română contemporană, ajungând să mă întreb la modul cel mai serios de ce nu avem așa ceva în programa de BAC.
🍂Voi fi sinceră, am avut emoții la început, deoarece eu nu mă înțeleg prea bine cu genul horror, dar în cazul acesta e cu totul altceva: fiori și tensiune la cote maxime, elemente pe care mi le doresc și într-un thriller obișnuit. Încă din prolog m-au trecut fiorii, moment în care am știut că va fi o lectură de 5⭐, iar capitolele care mi-au făcut inima să bată mai tare LA PROPRIU au fost numeroase (în special cele legate de vise / întâmplări paranormale). Mi-a plăcut mult stilul de scriere al Ancăi, descriptiv într-un mod poetic, dar presărat cu tensiune și mister la fiecare pagină. Acțiunea legată de mitul Ielelor a fost atât de complexă și profundă, chiar înspăimântătoare, abordând și alte teme speciale precum maternitatea și comunicarea, mi-era imposibil să închid cartea. Protagonista noastră, Ana, a trecut prin multe chinuri de-a lungul acestor pagini, mai ales din cauza lui Tudor, care a fost un personaj orb pe tot parcursul cărții, nevăzând suferința prin care trecea soția lui, care a rămas puternică până la sfârșit.
💙Legat de final nu am ce să comentez, a fost foarte șocant, pe tot parcursul cărții crezând că știu cine avea să cadă victimă Dânselor, și nu am fost pregătită pentru asemenea evenimente tulburătoare. Într-adevăr, totul a fost extrem de dureros, pur și simplu ultimele pagini mi-au tăiat respirația și mi-au sfâșiat inima, dar asta a făcut nuvela memorabilă, lăsându-ne o lecție valoroasă despre tăcere și comunicarea cu partenerul nostru. Așadar, ,,Pădurea umbrelor" este o carte de neuitat, pe care vă oblig să o citiți! 🥹