Iniţial nu am crezut că o să îmi placă această carte atât de mult şi, evident, ca de obicei, m-am înşelat.
O mare parte din acţiune se petrece la casa bunicilor lui Danny, un adolescent de 15 ani deoarece moartea bunicii sale şi mutarea bunicului său au un impact destul de mare asupra lui Danny şi sunt motivele pentru care acesta îşi dorea să aibă grijă de casa şi de porcul lor.
Acest porc, ei bine, este porcul pe care "Buni", aşa cum îi spunea Danny, l-a iubit cel mai mult, deoarece nu îşi dorea să o mai omoare, aşa cum făcuse cu ceilalţi porci pe care îi deţinuse, ci îşi dorea să o crească şi să o lase să moară de bătrâneţe. Ceva mai târziu, Surinder şi Danny îl vor boteza Agnes, aşa cum o chema pe bunica lui Danny.
Danny decide să îşi petreacă 90% din timpul lui la casa bunicilor atât pentru a avea grijă de porcul lor, dar şi pentru a fi mai aproape de Surinder, fata "paki" pe care nimeni din cartierul acestora nu o doreşte prin preajmă, din cauză că nu este albă. În timpul petrecut împreună, şi anume o vară întreagă, Danny şi Surinder devin extrem de apropiaţi şi ajung să facă, pe lângă curăţenia din curte şi fumat, şi dragoste.
Deşi familia îi interzicea, într-un fel, să se ducă la bunicul lui, căruia îi spunea "Bunul", Danny îşi dorea să îşi petreacă mult mai mult timp cu acesta decât cu părinţii, cu sora şi cu fratele său. Simţindu-se în largul lui în preajma acestuia, Danny decide să îşi viziteze bunicul zilnic, pentru a fi mai aproape de el şi pentru a-i spune tot ce se petrece la fosta casă a acestuia.
Totul se schimbă radical atunci când fratele lui Danny, Richard, se angajează constructor pentru un parc de distracţii, care va fi plasat exact pe pământurile bunicilor lui, acest lucru însemnând că atât porcul cât şi casa vor dispărea.
După punctul culminant, care vine o dată cu angajarea lui Richard, lucrurile încep să devină mai precipitate, mai dure şi mult mai grele decât fuseseră până atunci.
Finalul cărţii m-a lovit în inimă, deoarece Danny trebuie să facă o alegere foarte grea, una la care nu s-ar fi gândit niciodată. Acelaşi lucru îl pot spune şi despre Surinder, din păcate.
Deşi înainte de primele 30 de pagini mi s-a părut plictisitoare, acest lucru nu a mai fost valabil după ce am trecut de pagina 30.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult la această carte este devotamentul lui Danny pentru porc, casă şi, mai ales, pentru Surinder.