What do you think?
Rate this book
Dezrădăcinații
„Dezrădăcinații este un roman al memoriei, al exilului interior, în care poveștile se leagă printr-o rețea de destine frânte și căutări obsesive. Sophie, o jurnalistă franceză, investighează o dispariție misterioasă din România anilor ’80, scormonind printre mărturii și secrete în căutarea unor răspunsuri care au întârziat zeci de ani. Și ajunge și ea prinsă într-o structură de legături bazate pe absențe, alături de Ana, familia acesteia și locotenentul Sebastian Popa – cel care a anchetat cazul. Atmosfera rece îți dă acea senzație neliniștitoare că ceva fundamental e greșit, dar nu poți spune exact ce. Ajută la asta și pădurea din Govora – un personaj în sine – care absoarbe, ascunde și conferă poveștii o aură aproape mitologică, amintind de Twin Peaks. Răul din Dezrădăcinații nu aparține unui singur om. E difuz, pretutindeni. În sistem, în ceea ce nu se spune și, cel mai mult, în ceea ce lipsește – dispariția Anei devine un instrument de tortură pentru toți ceilalți. Ceaușoglu speculează cu finețe psihologică, în stil cinematic, fragilitatea oamenilor marcați de această cronologie a absențelor, a căutărilor și încercărilor de a aranja piesele trecutului pentru a umple goluri investigative și identitare. Fără să dau spoilere, spun doar că anumite alegeri pe care personajele le fac uimesc prin cruzimea lor rece, calculată, dezvăluind acte de putere cu impact devastator. Iar asta, în final, te lasă doar cu și mai multe întrebări.
Ca și în Austerlitz-ul lui Sebald și Sfârșitul lui Bartis, și în Dezrădăcinații trecutul e un teritoriu nesigur, obsesiv și obsedant, iar Ceaușoglu îl cartografiază cu o precizie neliniștitoare. Un thriller ambițios, care subliniază că putem fi definiți nu doar de alegerile noastre, ci și de ceea ce am pierdut și de ceea ce nu am fost lăsați să devenim.“ Livia Ștefan
„O zi frumoasă, dintr-un septembrie neobișnuit de cald, în care n-aveam cine știe ce de făcut și totul era perfect. Ne-am dus la Lactobarul din Sărindar, unde am mâncat cornuri calde înmuiate în smântână acrișoară și am băut lapte cu cacao. Am împrumutat un ziar de la un bărbat cu pălărie, care mânca omletă și bea cafea neagră ,ceea ce aș fi făcut și eu în orice altă zi în afară de asta, în care speram să mă acopere și pe mine mirosul de lapte dulce al pielii celor două, care nici măcar nu-mi mai păreau două, ci una singură. Recunosc că eram geloasă pe relația lor și mi-aș fi dorit să mă vâr și eu în acea piele, așa cum ne băgasem cu o noapte în urmă sub aceeași pătură.“ Cătălin Ceaușoglu
Ca și în Austerlitz-ul lui Sebald și Sfârșitul lui Bartis, și în Dezrădăcinații trecutul e un teritoriu nesigur, obsesiv și obsedant, iar Ceaușoglu îl cartografiază cu o precizie neliniștitoare. Un thriller ambițios, care subliniază că putem fi definiți nu doar de alegerile noastre, ci și de ceea ce am pierdut și de ceea ce nu am fost lăsați să devenim.“ Livia Ștefan
„O zi frumoasă, dintr-un septembrie neobișnuit de cald, în care n-aveam cine știe ce de făcut și totul era perfect. Ne-am dus la Lactobarul din Sărindar, unde am mâncat cornuri calde înmuiate în smântână acrișoară și am băut lapte cu cacao. Am împrumutat un ziar de la un bărbat cu pălărie, care mânca omletă și bea cafea neagră ,ceea ce aș fi făcut și eu în orice altă zi în afară de asta, în care speram să mă acopere și pe mine mirosul de lapte dulce al pielii celor două, care nici măcar nu-mi mai păreau două, ci una singură. Recunosc că eram geloasă pe relația lor și mi-aș fi dorit să mă vâr și eu în acea piele, așa cum ne băgasem cu o noapte în urmă sub aceeași pătură.“ Cătălin Ceaușoglu
- GenresFiction
680 pages, Paperback
Published May 1, 2025
20 people are currently reading
243 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 18 of 18 reviews
July 2, 2025
Acum trei ani, când am scris despre cartea sa de debut (”Șapte povești care nu se termină bine pentru toată lumea”), spuneam așa: ”Am rămas cu impresia că următoarea carte pe care o va publica o să fie un roman. Am simțit atât lejeritatea cât și dorința de a se desfășura pe întinderi mai mari de text” … ceva ceva am simțit eu atunci, pentru că, iată, a urmat un roman de 680 de pagini. 🙂
Tot atunci mai remarcam că ”are un stil aparte”, îmi mențin părerea. Senzația mea a fost că citesc o traducere, o carte scrisă de un autor vestic. Am simțit asta încă din primele zeci de pagini. Este un sentiment puternic pe care l-am mai avut la ”Cerul ca oțelul” al lui Cosmin Leucuța.
Îmi permit să vă dau două sugestii de lectură. Este genul care te prinde rău, filonul policier este puternic și bine construit, cel puțin în prima parte îți leagă efectiv mâinile de coperte și ochii de pagini, să-i alocați timp din start. De aici derivă și a doua sugestie. Pentru că are o întindere mare o ”schemă de personal” complexă 🙂 și câteva fire epice, vă recomand să nu-l întrerupeți cu alte lecturi.
Sub umbrela dispariției unei fete din Govora anilor 80, autorul reușește să adune câteva fire epice care se împletesc frumos și se reunesc spre final. Foarte bine surprinse relațiile interumane și cu autoritățile din acea vreme. Frica, conștientizare inutilității unor demersuri, expunerea fără ajutor în fața ”relațiilor” și a influenței ”celor sus-puși”. Avem două perspective, una a celor care trăiesc și au trăit acei ani și a doua venită din exterior, a observatorului care nu a trăit în comunismul totalitar al perioadei respective.
Am și un personaj care mi-a plăcut foarte mult. Este unul secundar, Damian, mai precis Damian cel mic. Este acolo un sâmbure care pare că abia a încolțit, iar mă arunc în hazardul unei presupuneri, dar având în vedere că după prima carte mi-a ieșit… 🙂
Dincolo de tragicul și de teroarea instaurată de dispariția subită a Anei, precedată nu cu mult timp în urmă de moartea violenta a unei alte fete. Premise care-i oferă cărții caracterul de thriller, cartea dezvoltă câteva personaje foarte bine create, fiecare dintre ele fiind încărcat de câte o tipologie predominantă din epocă. Toată această suită de personaje alcătuiește un tablou foarte întunecat al epocii.
Mai există un personaj care mi-a plăcut și pe care eu l-am simțit drept un ”umeraș” pentru multe haine purtate de o largă majoritate a celor care au trăit timpurile respective și care destul de ușor au îmbrățișat arta delațiunii, a beneficiilor colaborării active cu securitatea. Doctorul Vladimir Muratov este, cred eu, cel mai complex și mai bine conturat personaj din carte.
Vreau să mai subliniez un merit al cărții. Plasarea pe harta literară a orașului Govora. Oraș pe care nu l-am mai întâlnit până acum prin cărți și care chiar merita. El fiind de fapt și ”vinovatul” pentru faptul că am ghicit cui aparținea textul postat pe platforma nesemnate.ro acum ceva vreme, menționarea lui acolo. La care s-au adăugat elemente din stilul lui Cătălin Ceaușoglu, pasiunea sa pentru fotografie și câteva cadre foarte faine postate de el de prin oraș.
M-am întins, așa este când îmi place o carte. Nu am spus despre copertă… nu am spus despre faptul că eu consider că în carte sunt agățate și niște ”omagii” pentru niște oameni care l-au inspirat pe autor, pentru niște pasiuni, nu am spus despre Matilda, despre pasiunea dăruită a lui Damian, despre Gustave Flaubert, despre cum s-a jucat cu întunericul și umezeala râncedă a pădurii și abisul hududoiului … vă las pe voi să le descoperiți și să ne spuneți despre ele.
Tot atunci mai remarcam că ”are un stil aparte”, îmi mențin părerea. Senzația mea a fost că citesc o traducere, o carte scrisă de un autor vestic. Am simțit asta încă din primele zeci de pagini. Este un sentiment puternic pe care l-am mai avut la ”Cerul ca oțelul” al lui Cosmin Leucuța.
Îmi permit să vă dau două sugestii de lectură. Este genul care te prinde rău, filonul policier este puternic și bine construit, cel puțin în prima parte îți leagă efectiv mâinile de coperte și ochii de pagini, să-i alocați timp din start. De aici derivă și a doua sugestie. Pentru că are o întindere mare o ”schemă de personal” complexă 🙂 și câteva fire epice, vă recomand să nu-l întrerupeți cu alte lecturi.
Sub umbrela dispariției unei fete din Govora anilor 80, autorul reușește să adune câteva fire epice care se împletesc frumos și se reunesc spre final. Foarte bine surprinse relațiile interumane și cu autoritățile din acea vreme. Frica, conștientizare inutilității unor demersuri, expunerea fără ajutor în fața ”relațiilor” și a influenței ”celor sus-puși”. Avem două perspective, una a celor care trăiesc și au trăit acei ani și a doua venită din exterior, a observatorului care nu a trăit în comunismul totalitar al perioadei respective.
Am și un personaj care mi-a plăcut foarte mult. Este unul secundar, Damian, mai precis Damian cel mic. Este acolo un sâmbure care pare că abia a încolțit, iar mă arunc în hazardul unei presupuneri, dar având în vedere că după prima carte mi-a ieșit… 🙂
Dincolo de tragicul și de teroarea instaurată de dispariția subită a Anei, precedată nu cu mult timp în urmă de moartea violenta a unei alte fete. Premise care-i oferă cărții caracterul de thriller, cartea dezvoltă câteva personaje foarte bine create, fiecare dintre ele fiind încărcat de câte o tipologie predominantă din epocă. Toată această suită de personaje alcătuiește un tablou foarte întunecat al epocii.
Mai există un personaj care mi-a plăcut și pe care eu l-am simțit drept un ”umeraș” pentru multe haine purtate de o largă majoritate a celor care au trăit timpurile respective și care destul de ușor au îmbrățișat arta delațiunii, a beneficiilor colaborării active cu securitatea. Doctorul Vladimir Muratov este, cred eu, cel mai complex și mai bine conturat personaj din carte.
Vreau să mai subliniez un merit al cărții. Plasarea pe harta literară a orașului Govora. Oraș pe care nu l-am mai întâlnit până acum prin cărți și care chiar merita. El fiind de fapt și ”vinovatul” pentru faptul că am ghicit cui aparținea textul postat pe platforma nesemnate.ro acum ceva vreme, menționarea lui acolo. La care s-au adăugat elemente din stilul lui Cătălin Ceaușoglu, pasiunea sa pentru fotografie și câteva cadre foarte faine postate de el de prin oraș.
M-am întins, așa este când îmi place o carte. Nu am spus despre copertă… nu am spus despre faptul că eu consider că în carte sunt agățate și niște ”omagii” pentru niște oameni care l-au inspirat pe autor, pentru niște pasiuni, nu am spus despre Matilda, despre pasiunea dăruită a lui Damian, despre Gustave Flaubert, despre cum s-a jucat cu întunericul și umezeala râncedă a pădurii și abisul hududoiului … vă las pe voi să le descoperiți și să ne spuneți despre ele.
July 30, 2025
4.5 rotunjit în jos
Una din cărțile mele favorite de anul acesta, Dezrădăcinații lui Ceușoglu m-a surprins extrem de plăcut. Un milițier extrem de bine scris și construit, cu o lume credibil construită, o scriitură matură, personaje multifațetate, narațiune unreliable, twisturi, de toate. Sunt puține lucruri pe care i le pot reproșa cărții, Ceaușoglu a documentat impecabil totul de la Govora la Paris la Canada, trecând prin românia și europa tranziției medii și cele mai negre ceasuri ale ceaușismului. De la bucșe la metode de recrutare ale securității. O carte despre comunismul românesc care-l prezintă în toată mizeria dar fără vreo înclinație vădit dogmatică. O carte despre primul val de migrație vestică (cel privilegiat) dar fără o glorificare.
O singură problemă. E cam cu două sute de pagini prea lungă.
E greu ca autor să kill your darlings mai ales când scrii ceva atât de complex și împletit ca Dezrădăcinații. Dar spre final aveam deja vibe de Lotr, cartea se tot sfârșește de pe la jumate. Te irită un pic dar e destul de captivant și bine scris cât să te țină totuși cu atenția în priză.
Per total un roman excelent. Recomandat.
Una din cărțile mele favorite de anul acesta, Dezrădăcinații lui Ceușoglu m-a surprins extrem de plăcut. Un milițier extrem de bine scris și construit, cu o lume credibil construită, o scriitură matură, personaje multifațetate, narațiune unreliable, twisturi, de toate. Sunt puține lucruri pe care i le pot reproșa cărții, Ceaușoglu a documentat impecabil totul de la Govora la Paris la Canada, trecând prin românia și europa tranziției medii și cele mai negre ceasuri ale ceaușismului. De la bucșe la metode de recrutare ale securității. O carte despre comunismul românesc care-l prezintă în toată mizeria dar fără vreo înclinație vădit dogmatică. O carte despre primul val de migrație vestică (cel privilegiat) dar fără o glorificare.
O singură problemă. E cam cu două sute de pagini prea lungă.
E greu ca autor să kill your darlings mai ales când scrii ceva atât de complex și împletit ca Dezrădăcinații. Dar spre final aveam deja vibe de Lotr, cartea se tot sfârșește de pe la jumate. Te irită un pic dar e destul de captivant și bine scris cât să te țină totuși cu atenția în priză.
Per total un roman excelent. Recomandat.
November 14, 2025
Lectura romanului "Dezrădăcinații", al lui Cătălin Ceaușoglu, editura Trei, 2025, 678 pagini, mi-a produs la final sentimente contradictorii: un roman care începea ca polițist, continuă ca unul social-istoric, cu șanse de a fi un posibil punct de referință în literatura contemporană, are, în ultimele aproximativ două sute de pagini deznodământ de telenovelă cu mult zahăr. Dar, nu neg, mai mult de jumătate din el m-a ținut captivă în text, nedându-mi seama unde va ajunge narațiunea în final. Final care amintește de expresia românească "să fie bine, ca să nu fie rău", unde totul este lămurit la sânge: dispăruții apar ca din pământ, își găsesc toți rostul în afara României, moștenesc sau fac sume importante de bani, toți află unii de alții, în fine ...
De-a lungul romanului, de vreo două ori, am avut chiar ciudata impresie că romanul a fost scris la patru mâini, stilul narațiunii schimbându-se, părând străin în textul inițial.
Romanul are o serie de imperfecțiuni: de la mulțimea personajelor, la tipologia lor, în care autorul dorește să demonstreze că societatea românească era împărțită doar în "buni" și "răi", la neverosimilitatea situațiilor în care sunt plasate acestea, de-a lungul lui.
Construcția masivă a romanului, modul în care autorul reușește să închege întregul, te ajută, totuși, să rămâi cât de cât apreciativ la final.
L-aș cota, în final, la 3,5☆.
De-a lungul romanului, de vreo două ori, am avut chiar ciudata impresie că romanul a fost scris la patru mâini, stilul narațiunii schimbându-se, părând străin în textul inițial.
Romanul are o serie de imperfecțiuni: de la mulțimea personajelor, la tipologia lor, în care autorul dorește să demonstreze că societatea românească era împărțită doar în "buni" și "răi", la neverosimilitatea situațiilor în care sunt plasate acestea, de-a lungul lui.
Construcția masivă a romanului, modul în care autorul reușește să închege întregul, te ajută, totuși, să rămâi cât de cât apreciativ la final.
L-aș cota, în final, la 3,5☆.
October 24, 2025
4.5 ⭐️
June 23, 2025
Un thriller cu actiunea in Romania anilor 80, la Govora. Prima parte mi-a placut f mult, m-a transpus f bine in atmosfera comunista. Apoi mi s-a parut ca s-a cam pierdut in f multe personaje, iar marea dezvaluire pe mine nu m-a dat pe spate.
November 5, 2025
Mi-a placut, mult, mult mult. Am suspectat pe rand, constant, in realitate, pe toate personajele ca fiind responsabile in cazul anchetat, pentru ca voiam sa fiu mai desteapta decat cartea (nu am fost, nici nu era nevoie sa incerc). Undeva pe la jumatate, mi-am dat seama ca asta e genul de carte pe care o voi recomanda de acum, printre altele (pentru ca este SI un thriller psihologic foarte bun), pentru condensarea meticuloasa, si totusi, digerabila a raspunsului la intrebarea: ce a fost in Romania comunista? Acele detalii de zi cu zi, rutine, gusturi, mirosuri, sampoane si prajituri Greta Garbo, pe care generatia mea (si probabil generatiile viitoare) si le pot doar imagina, dar in fapt , ele sunt securitatea, frica, foamea si disperarea din Romania anilor ‘80.
Ca parcurs in carte:
- primele 50 pagini: wow, ce mod inedit de a descrie cliseele comunismului transpuse prin redactarea jurnalistei franceze
- 51-250: Cine ar putea sa il joace pe Sebastian Popa? Ce playlist absolut excelent are cartea.
- 250-600: Un mix incredibil de bun de personaje care se confeseaza cu privire la misterul disparitiei Anei Decu, fiecare cu motivatia sa, i-am urat pe toti in mod egal, dar am citit fascinata.
- 600+ : Nu mai stiam cand si de ce e nevoie sa se termine cartea, voiam doar sa merg inainte
Pe final, Domnica, cu un citat pe care il voi tot refolosi: “uneori trebuie sa stai nemiscata pentru a lasa fericirea sa te gaseasca”.
Cartea asta nu este despre “fericire”, nici un personaj nu cred ca si-a gasit fericirea, poate chiar pentru ca nu au reusit de nici un fel sa stea nemiscati, nu din lipsa de vointa, din contra, nu au stiut mai bine, nici nu cred ca aveau de unde.
Ca parcurs in carte:
- primele 50 pagini: wow, ce mod inedit de a descrie cliseele comunismului transpuse prin redactarea jurnalistei franceze
- 51-250: Cine ar putea sa il joace pe Sebastian Popa? Ce playlist absolut excelent are cartea.
- 250-600: Un mix incredibil de bun de personaje care se confeseaza cu privire la misterul disparitiei Anei Decu, fiecare cu motivatia sa, i-am urat pe toti in mod egal, dar am citit fascinata.
- 600+ : Nu mai stiam cand si de ce e nevoie sa se termine cartea, voiam doar sa merg inainte
Pe final, Domnica, cu un citat pe care il voi tot refolosi: “uneori trebuie sa stai nemiscata pentru a lasa fericirea sa te gaseasca”.
Cartea asta nu este despre “fericire”, nici un personaj nu cred ca si-a gasit fericirea, poate chiar pentru ca nu au reusit de nici un fel sa stea nemiscati, nu din lipsa de vointa, din contra, nu au stiut mai bine, nici nu cred ca aveau de unde.
November 22, 2025
Printre multele trucuri din jobenul scriitorilor e și acela al capitolelor scurte.
Cătălin Ceaușoglu a găsit proporțiile perfecte și, tot schimbând perspectiva povestirii, Dezrădăcinații e un adevărat page-turner.
Policier prin natura contextului în care personajele se desfășoară, romanul e mai mult de atât și vi-l recomand fără doar și poate.
Cătălin Ceaușoglu a găsit proporțiile perfecte și, tot schimbând perspectiva povestirii, Dezrădăcinații e un adevărat page-turner.
Policier prin natura contextului în care personajele se desfășoară, romanul e mai mult de atât și vi-l recomand fără doar și poate.
September 22, 2025
Încerc să-mi dau seama dacă mi-a plăcut sau nu. Este twisty și foarte "Twin Peaks" (scrie de fapt și pe coperta a patra chestia asta), iar dacă ați fost vreodată în Băile Govora în anii '90 spre 2000 știți că locația asigură din plin atmosfera de genul ăsta. Structura cărții este interesantă, începând ca o serie de interviuri, ca apoi să se transforme într-o serie de mărturii scrise. Recunosc că pe parcurs am început să pierd șirul personajelor pentru că sunt destul de multe, iar fiecare din ele obișnuiesc să plece pe diverse tangente (mi s-a părut inutil să aflu ).
Mi-e greu să scriu despre carte fără să dau heavy spoilers, deci...
Dacă vă plac poveștile twisty cu milițieni, securiști etc. o să vă placă și cartea asta. În ciuda găurilor din poveste, mie mi-a plăcut.
6/7
Mi-e greu să scriu despre carte fără să dau heavy spoilers, deci...
Dacă vă plac poveștile twisty cu milițieni, securiști etc. o să vă placă și cartea asta. În ciuda găurilor din poveste, mie mi-a plăcut.
6/7
September 19, 2025
Povestile de viata, spuse fie pentru a dezlega misterul disparitiei Anei, fie pentru ca "trebuiau" spuse, in felul personajelor, au creat un labirint al dezradacinarii, al imaginilor de atunci si de acum in care nimeni nu isi gaseste locul cu adevarat.
Cu sau fara voia autorului - desi cred ca mai degraba prima varianta- romanul acesta mi-a amintit de un basm, in care personajele se straduie sa isi indeplineasca rolurile care li s-au dat de sistem, nu de autor - el insusi un personaj colectiv.
Scufite Rosii, Vanatori, Lupi Rai si bunici deopotriva se strecoara prin desisul de marturii si ne-au spus povestea asa.
Cu sau fara voia autorului - desi cred ca mai degraba prima varianta- romanul acesta mi-a amintit de un basm, in care personajele se straduie sa isi indeplineasca rolurile care li s-au dat de sistem, nu de autor - el insusi un personaj colectiv.
Scufite Rosii, Vanatori, Lupi Rai si bunici deopotriva se strecoara prin desisul de marturii si ne-au spus povestea asa.
July 29, 2025
Ce carte! ❤️ Un roman ce te poartă prin toate sentimentele, legate de perioada comunistă dinainte de 1989, de relațiile cu cei din jur, cât, cum și care e adevărul, dar care în același timp te ține cu sufletul la gură până la ultima frază!
August 25, 2025
Mi-a placut foarte mult desi sfarsitul nu pot sa spun ca a fost ce mi-as fi dorit, dar primele 2 parti mi s-au parut extraordinare, nu am putut sa ma opresc din citit. Cred ca un film sau o mini serie pe baza cartii ar fi un succes, mi-ar placea mult sa vad o productie HBO dupa "Dezradacinatii" :)
September 14, 2025
Dacă vreți dovada clară că literatura așa-zisă „de gen” poate prospera în România, faceți-vă un pustiu de bine și citiți cărămida asta de carte cu-o poveste răscolitoare și plină-ochi de suspans. În 1984, Ana Decu dispare în circumstanțe suspecte din stațiunea Băile Govora. Cazul încâlcit, tenebros și cu-o sumedenie de semne de întrebare este preluat de Sebastian Popa, de la Miliție, dar rămâne neelucidat până în epoca de glorioasă tranziție, când Sophie Tobrouk, jurnalistă franceză, îi dedică o emisiune. Însă acest roman excepțional este mai mult decât un thriller, este o frescă lucidă și extrem de emoționantă deopotrivă a ciocnirii dintre două mentalități, dintre două culturi, dintre două lumi diferite(am râs amar la o remarcă a unui personaj care spunea, în vremea de tristă amintire evocată „Ci dispariții, dom'le, aci-i America?"(aprox.), un roman în care răul se întinde precum pânza imperceptibil de subțire a unui păianjen spurcat, cu incursiuni prin subteranele istoriei. O experiență de lectură care m-a făcut să și râd, m-a și emoționat, și m-a pus adânc pe gânduri, „Dezrădăcinații” merită mai multe stele decât îmi dă voie Goodreads să-i dau. Și niciuna roșie! Multe, multe felicitări domnului Ceaușoglu pentru un debut dens, intens și miezos într-ale romanului. La multe-asemenea cărămizi pe mai departe!
August 24, 2025
O carte incredibila, o bucurie a lecturii, pe care in ultimii ani am gasit o extrem de rar la autorii romani!
Exista negura, exista griul comunist, este o desfasurare de stereotipuri clasice acelei perioade, dar....Doamne, ce putin deranjeaza! De ce?
Cartea este foarte bine scrisa, curge, descrie documentat si in amanunt o perioada in care totul era la mica sau marea intelegere, e o saga a unei familii, comunitati, care si modifica periodic suflul si modul de a exista.
Ceva din personajele Ilenei Vulpescu, poate modul complex al pozitionarii lor in timp si spatiu, descrierea fotografica a locurilor, putin din goticul fantastic al lui Zafon, brutal de fermecator, aventuros si pe alocuri infricosator!
Roman de o forta extraordinara, in care avem triunghiuri amoroase, personaje exrem de puternice la superlativ sau in antiteza, o actiune deloc previzibila, o descriere a unei periode pe care daca nu ai trait o, ai sansa sa o intelegi intr un anume fel, citind aceasta carte!
Cartea nu este despre comunism sau tranzitia ce a urmat, nici despre cei dezradacinati de locurile natale, este un policier intelectual, un mix de personaje care aparent sunt f legate intre ele, dar real sunt doar o increngatura de secrete a unor oameni pe alocuri idealisti, in mare ticalosi.
Exista negura, exista griul comunist, este o desfasurare de stereotipuri clasice acelei perioade, dar....Doamne, ce putin deranjeaza! De ce?
Cartea este foarte bine scrisa, curge, descrie documentat si in amanunt o perioada in care totul era la mica sau marea intelegere, e o saga a unei familii, comunitati, care si modifica periodic suflul si modul de a exista.
Ceva din personajele Ilenei Vulpescu, poate modul complex al pozitionarii lor in timp si spatiu, descrierea fotografica a locurilor, putin din goticul fantastic al lui Zafon, brutal de fermecator, aventuros si pe alocuri infricosator!
Roman de o forta extraordinara, in care avem triunghiuri amoroase, personaje exrem de puternice la superlativ sau in antiteza, o actiune deloc previzibila, o descriere a unei periode pe care daca nu ai trait o, ai sansa sa o intelegi intr un anume fel, citind aceasta carte!
Cartea nu este despre comunism sau tranzitia ce a urmat, nici despre cei dezradacinati de locurile natale, este un policier intelectual, un mix de personaje care aparent sunt f legate intre ele, dar real sunt doar o increngatura de secrete a unor oameni pe alocuri idealisti, in mare ticalosi.
December 11, 2025
Mi-ar placea sa uit cartea, sa o pot reciti. Mi-a placut tare mult, am apreciat meticulozitatea cu care povestea se construia constant, multitudinea de fire narative care curgeau paralel, se intrepatrundeau, desparteau, lasau firimituri de indicii la care se tot revenea, mereu avand sens. Personajele au fost un deliciu, foarte usor de urat si iubit, dar mai ales urat, cu voci extrem de clare. Iar atmosfera...
„ (...) soferul semana leit cu Toma Caragiu – care chiar a jucat rolul unui taximetrist, in Singuratatea florilor, cu un an inainte sa moara la cutremur – si ne-a intrebat daca ne deranjeaza tranzistorul lui. (...) l-a dat mai tare, Mondial canta Primavara si intr-un fel, in acel fel in care incep lucrurile, chiar simteam ca e primavara.”
„ (...) soferul semana leit cu Toma Caragiu – care chiar a jucat rolul unui taximetrist, in Singuratatea florilor, cu un an inainte sa moara la cutremur – si ne-a intrebat daca ne deranjeaza tranzistorul lui. (...) l-a dat mai tare, Mondial canta Primavara si intr-un fel, in acel fel in care incep lucrurile, chiar simteam ca e primavara.”
December 12, 2025
Nu m-a mai prins demult asa de bine o carte romaneasca. Scrisa bine, alerta si cu o poveste care m-a tinut in priza pana la ultima pagina. Nu m-am impacat asa bine cu finalul, asa ca s-a lasat cu 4 stele in loc de 5, dar cred ca ar fi fost greu sa ma multumeasca cineva cu toata tensiunea creata in prima parte. Oricum, se scrie bine la noi, sa nu se mai planga lumea.
PS - cine a ales coparta aia.. nu stiu ce sa zic
PS - cine a ales coparta aia.. nu stiu ce sa zic
November 14, 2025
Mi-a placut tare mult aceasta carte.
Recunosc ca m-a prins greu, sunt multe personaje, le incurcam numele, dar de la un moment dat nu i-am mai dat drumul din mana.
Parca nu voiam sa o termin.
Atmosfera din carte, descrierea locuriilor, a interactiunii dintre personaje si felul cum gandeau sunt excelent redate.
Felicitari autorului.
Recunosc ca m-a prins greu, sunt multe personaje, le incurcam numele, dar de la un moment dat nu i-am mai dat drumul din mana.
Parca nu voiam sa o termin.
Atmosfera din carte, descrierea locuriilor, a interactiunii dintre personaje si felul cum gandeau sunt excelent redate.
Felicitari autorului.
August 29, 2025
Printre cele mai bune cărți pe care le-am citit în ultima perioadă. Captivantă de la început până la sfârșit.
November 10, 2025
și termin cartea... și mă gândesc care este adevărul... totul a fost o iluzie a adevărului ? sau l-am aflat și am citit pe lângă el
Displaying 1 - 18 of 18 reviews