What do you think?
Rate this book
Pervertirea
Un artist ucide și lumea din jurul lui se schimbă.
Amalia, o adolescentă deloc banală, dispare într-o dimineață de decembrie. În căutarea ei pornesc trei prieteni care sunt, în același timp, și suspecți în cazul dispariției tinerei: un scriitor mizantrop și de succes, un pictor fascinat de lolite, dar și de septuagenare, o prostituată atrasă de tot ce înseamnă sex extrem. Revoltele sociale din februarie 2012 constituie, în premieră în literatura română, o parte din fundalul acțiunii. Căutarea Amaliei reprezintă pentru fiecare dintre cei trei o introspecție dură, o permanentă și caustică analiză a umanității degradate. Pe urmele Amaliei, pășim într-un București underground, cu cluburi dedicate sado-masochismului, dar și cu memorabila și fascinanta Cală, un loc desprins parcă din Călăuza lui Tarkovski.
Alte figuri pitorești apar treptat în rolul de suspecți: o Dominatoare, o adolescentă cu tendințe de nimfomanie, Babuinu – tatăl vitreg al Amaliei, un paznic nebun al Calei, un moș însoțit de o ceată de pelicani.
Imaginația celor trei protagoniști abundă de fabulos, distopic, umor negru, cinism. Singurul subiect pe care nihilismul nu îl atinge este arta. În numele artei, se poate ajunge și la crimă?
*
“Pervertirea” creează și o breșă în timp, transportându-ne la un moment dat în perioada de după cel de-al doilea război mondial. În cea mai mare parte a sa, avem însă de-a face cu un roman extrem de actual, în paginile căruia sunt surprinse – pentru prima dată în literatură – evenimentele politico-sociale din februarie 2012.
Pe lângă ritmul alert și personajele viu colorate, “Pervertirea” este un roman care problematizează, în special moralitatea. Oamenii sunt priviți ca obiecte de către artistul nihilist, într-o răsturnare a filosofiei umaniste, perfect asumată și justificată.
“Pervertirea” este un thriller filosofic despre artă, oameni și o nouă (i)moralitate.
„Mărturisesc că am început să citesc cu emoţii manuscrisul celui de-al doilea roman al Cristinei Nemerovschi. Îmi plăcuse foarte mult Sînge satanic, despre care am vorbit cu entuziasm nereţinut la lansarea de la Iaşi, aşa că îmi era teamă ca al doilea roman să nu mă dezamăgească. Mă gîndeam că poate autoarea, sedusă de succesul primului roman, va fi fost tentată să-i reia reţeta. Mă mai gîndeam că, după un roman atît de reuşit, e foarte greu oricărui autor să menţină ştacheta. Din fericire, după primele treizeci de pagini temerile mele s-au făcut praf şi pulbere. Deşi explorează tot mediul tinerilor „furioşi” de astăzi, povestea e cu totul altfel – avem şi o tramă cumva poliţistă, ba chiar şi o călătorie prin tunelul timpului în urmă cu vreo jumătate de secol, pentru a reveni pînă la mişcările de protest din ianuarie curent! – şi cu totul altfel construită. Deşi arta compoziţiei rămîne una barocă, arborele marii poveşti şi micilor poveşti ce-i cresc pe ramuri, este cumva mai stilizat, ramurile sînt mai puţine şi fructele mai rare. Ansamblul devine însă mai limpede fără a pierde din complexitatea întîmplărilor. Pînă la urmă, deşi comparaţia e aproape imposibil de făcut, s-ar putea ca Pervertirea să bată Sînge satanic. Dar la limită!” (Liviu Antonesei)
Pervertirea, al doilea roman al Cristinei Nemerovschi, calcă iarăşi peste clişeele burghez-proletar-ciocoiste din divertismentul de un entuziasm greţos al televiziunilor, zgârie Glantz-ul revistelor pentru femei, plonjând dezinhibat într-o lume ascunsă ochilor ipocriţilor pudibonzi ce se prefac a nu şti că trăiesc într-o Românie intens stratificată. Concentrându-se, nu fără o doză zdravănă de sadism, asupra existenţelor subterane duse de câţiva dintre tinerii zilele noastre, cartea radiografiază nemilos trivialitatea mizeră a unei societăţi ce seamănă mai mult cu inversul celei mai bune dintre lumile posibile. Un portret îngroşat la maximum, în liniile caricatural-suprarealiste care îi sunt deja o marcă tinerei romanciere. Cristina Nemerovschi scrie în acvaforte despre plictiseală, depresie, lene şi dezgust, despre alcool, droguri, viaţă la limită. Nenumărate partide de sex – cu minore, cu majore, cu tinere, cu pensionare, cu urâte şi cu frumoase – traversează povestea spusă la mai multe voci. Personajele ei trăiesc, la modul aproape zoologic, o viaţă pe dos, aşa încât pare într-adevăr că „trăsătura esenţială a umanităţii este eşecul”. Cu scriitura ei dură şi sensibilă, sarcastică şi tandră totodată, servind o anti-estetică personală, Cristina Nemerovschi se dovedeşte rebela literaturii române de azi. (Radu Voinescu)
“Pervertirea este cartea care vorbeşte cel mai coerent despre etapele schimbării la faţă a României ultimelor două decenii.” (Paul Gorban)
“Pervertirea este o simfonie întunecată despre amăgirile singurătății.” (Marius Miheț)
“Avem de-a face cu un roman care te dă cu capul de toți pereții.” (Adriana Bărbat)
“Dacă romanciera va persista în astfel de analize ale mentalităţilor, va ajunge un psiholog mai televizat decât însăşi Aurora Liiceanu.” (Felix Nicolau)
Amalia, o adolescentă deloc banală, dispare într-o dimineață de decembrie. În căutarea ei pornesc trei prieteni care sunt, în același timp, și suspecți în cazul dispariției tinerei: un scriitor mizantrop și de succes, un pictor fascinat de lolite, dar și de septuagenare, o prostituată atrasă de tot ce înseamnă sex extrem. Revoltele sociale din februarie 2012 constituie, în premieră în literatura română, o parte din fundalul acțiunii. Căutarea Amaliei reprezintă pentru fiecare dintre cei trei o introspecție dură, o permanentă și caustică analiză a umanității degradate. Pe urmele Amaliei, pășim într-un București underground, cu cluburi dedicate sado-masochismului, dar și cu memorabila și fascinanta Cală, un loc desprins parcă din Călăuza lui Tarkovski.
Alte figuri pitorești apar treptat în rolul de suspecți: o Dominatoare, o adolescentă cu tendințe de nimfomanie, Babuinu – tatăl vitreg al Amaliei, un paznic nebun al Calei, un moș însoțit de o ceată de pelicani.
Imaginația celor trei protagoniști abundă de fabulos, distopic, umor negru, cinism. Singurul subiect pe care nihilismul nu îl atinge este arta. În numele artei, se poate ajunge și la crimă?
*
“Pervertirea” creează și o breșă în timp, transportându-ne la un moment dat în perioada de după cel de-al doilea război mondial. În cea mai mare parte a sa, avem însă de-a face cu un roman extrem de actual, în paginile căruia sunt surprinse – pentru prima dată în literatură – evenimentele politico-sociale din februarie 2012.
Pe lângă ritmul alert și personajele viu colorate, “Pervertirea” este un roman care problematizează, în special moralitatea. Oamenii sunt priviți ca obiecte de către artistul nihilist, într-o răsturnare a filosofiei umaniste, perfect asumată și justificată.
“Pervertirea” este un thriller filosofic despre artă, oameni și o nouă (i)moralitate.
„Mărturisesc că am început să citesc cu emoţii manuscrisul celui de-al doilea roman al Cristinei Nemerovschi. Îmi plăcuse foarte mult Sînge satanic, despre care am vorbit cu entuziasm nereţinut la lansarea de la Iaşi, aşa că îmi era teamă ca al doilea roman să nu mă dezamăgească. Mă gîndeam că poate autoarea, sedusă de succesul primului roman, va fi fost tentată să-i reia reţeta. Mă mai gîndeam că, după un roman atît de reuşit, e foarte greu oricărui autor să menţină ştacheta. Din fericire, după primele treizeci de pagini temerile mele s-au făcut praf şi pulbere. Deşi explorează tot mediul tinerilor „furioşi” de astăzi, povestea e cu totul altfel – avem şi o tramă cumva poliţistă, ba chiar şi o călătorie prin tunelul timpului în urmă cu vreo jumătate de secol, pentru a reveni pînă la mişcările de protest din ianuarie curent! – şi cu totul altfel construită. Deşi arta compoziţiei rămîne una barocă, arborele marii poveşti şi micilor poveşti ce-i cresc pe ramuri, este cumva mai stilizat, ramurile sînt mai puţine şi fructele mai rare. Ansamblul devine însă mai limpede fără a pierde din complexitatea întîmplărilor. Pînă la urmă, deşi comparaţia e aproape imposibil de făcut, s-ar putea ca Pervertirea să bată Sînge satanic. Dar la limită!” (Liviu Antonesei)
Pervertirea, al doilea roman al Cristinei Nemerovschi, calcă iarăşi peste clişeele burghez-proletar-ciocoiste din divertismentul de un entuziasm greţos al televiziunilor, zgârie Glantz-ul revistelor pentru femei, plonjând dezinhibat într-o lume ascunsă ochilor ipocriţilor pudibonzi ce se prefac a nu şti că trăiesc într-o Românie intens stratificată. Concentrându-se, nu fără o doză zdravănă de sadism, asupra existenţelor subterane duse de câţiva dintre tinerii zilele noastre, cartea radiografiază nemilos trivialitatea mizeră a unei societăţi ce seamănă mai mult cu inversul celei mai bune dintre lumile posibile. Un portret îngroşat la maximum, în liniile caricatural-suprarealiste care îi sunt deja o marcă tinerei romanciere. Cristina Nemerovschi scrie în acvaforte despre plictiseală, depresie, lene şi dezgust, despre alcool, droguri, viaţă la limită. Nenumărate partide de sex – cu minore, cu majore, cu tinere, cu pensionare, cu urâte şi cu frumoase – traversează povestea spusă la mai multe voci. Personajele ei trăiesc, la modul aproape zoologic, o viaţă pe dos, aşa încât pare într-adevăr că „trăsătura esenţială a umanităţii este eşecul”. Cu scriitura ei dură şi sensibilă, sarcastică şi tandră totodată, servind o anti-estetică personală, Cristina Nemerovschi se dovedeşte rebela literaturii române de azi. (Radu Voinescu)
“Pervertirea este cartea care vorbeşte cel mai coerent despre etapele schimbării la faţă a României ultimelor două decenii.” (Paul Gorban)
“Pervertirea este o simfonie întunecată despre amăgirile singurătății.” (Marius Miheț)
“Avem de-a face cu un roman care te dă cu capul de toți pereții.” (Adriana Bărbat)
“Dacă romanciera va persista în astfel de analize ale mentalităţilor, va ajunge un psiholog mai televizat decât însăşi Aurora Liiceanu.” (Felix Nicolau)
400 pages, Paperback
First published January 1, 2011
6 people are currently reading
240 people want to read
About the author
Cristina Nemerovschi
52 books576 followersCristina Nemerovschi s-a născut la București. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universității București și un master în cadrul aceleiași facultăți, cu o disertație de filosofie a matematicii. A debutat în 2010 cu romanul Sânge satanic, care a fost comparat de critica literară cu opere-cult ale unor autori precum J. D. Salinger, Henry Miller, Irvine Welsh, Chuck Palahniuk, Bret Easton Ellis sau Anthony Burgess. A fost distins cu premiul Tiuk! pentru debut, cu titlul Cartea anului 2010, Cartea anului 2011 pentru a doua ediție, ales printre finaliștii Premiers Romans En Lecture.
Au urmat alte 14 romane, o parte fiind grupate sub forma unor trilogii, toate având succes atât de public, cât și o receptare critică entuziastă. „Cred în toate lucrurile despre care scriu: iubire, vindecare, iertare, trezire, luptă, găsirea propriului drum, autenticitate, libertate”, spune autoarea într-un interviu.
Proza autoarei a fost inclusă în numeroase antologii, românești și internaționale. Romanul Păpușile i-a adus nominalizarea la Gala Tinerilor Scriitorilor – Cel mai bun prozator al anului 2014.
Romanele Sânge satanic, Pervertirea, Ani cu alcool și sex, Rezervația unicornilor, nymphette_dark99, Ultima vrăjitoare din Transilvania, Vicky, nu Victoria, Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes, Păpușile, Rockstar, Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată, Dresoarea au inspirat fiecare numeroase manifestări artistice: poezie, piese de teatru, arte vizuale, muzică.
În prezent are în lucru romanul Răzvrătiții și seria fantasy Cronicile fetei lup.
Au urmat alte 14 romane, o parte fiind grupate sub forma unor trilogii, toate având succes atât de public, cât și o receptare critică entuziastă. „Cred în toate lucrurile despre care scriu: iubire, vindecare, iertare, trezire, luptă, găsirea propriului drum, autenticitate, libertate”, spune autoarea într-un interviu.
Proza autoarei a fost inclusă în numeroase antologii, românești și internaționale. Romanul Păpușile i-a adus nominalizarea la Gala Tinerilor Scriitorilor – Cel mai bun prozator al anului 2014.
Romanele Sânge satanic, Pervertirea, Ani cu alcool și sex, Rezervația unicornilor, nymphette_dark99, Ultima vrăjitoare din Transilvania, Vicky, nu Victoria, Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes, Păpușile, Rockstar, Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată, Dresoarea au inspirat fiecare numeroase manifestări artistice: poezie, piese de teatru, arte vizuale, muzică.
În prezent are în lucru romanul Răzvrătiții și seria fantasy Cronicile fetei lup.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 8 of 8 reviews
January 4, 2020
O carte foarte ciudată. Mă rog, nu cartea în sine, ci personajele principale. S-ar putea (zic asta nu pentru că nu îmi asum ce zic, ci pentru că încă nu m-am lămurit corespunzător) ca cele trei personaje principale ale cărții – Ulf, Corbu și Tara – să fie cele mai interesante personaje construite vreodată de Cristina (adică din cărțile pe care i le-am citit, că mai am câteva de bifat). Sunt pur și simplu – cum zice Sandra Stoicescu – excepțional conturate.
Mai mult în articolul de pe blog https://cristianchinabirta.ro/2017/07...
Mai mult în articolul de pe blog https://cristianchinabirta.ro/2017/07...
June 20, 2015
Cartea e prima care m-a adus in contact cu fenomenul Nemerovschi.Am fost destul de socata de cuvinte,nu mai citisem ceva așa de explicit,de dur,in limba romana.Dar ... m-am obișnuit.Eram undeva printre troiene de zăpadă,nu ieșeam si citeam.Am constatat ca e ok sa vezi realitatea prin prisma autoarei si ca,de fapt,așa si era realitatea autohtona.
Auzisem de Nemerovschi cumva de pe Fb prin 2012 si,desi,târziu,ma bucur ca am descoperit scrisul ei.
O carte care merita citita si recitita.
Auzisem de Nemerovschi cumva de pe Fb prin 2012 si,desi,târziu,ma bucur ca am descoperit scrisul ei.
O carte care merita citita si recitita.
September 29, 2015
WOW! Asta da carte. Imi amintesc ca dupa ce am citit-o n-am mai putut pune mana pe alta carte timp de 2 saptamani. O recomand!!
July 12, 2020
Nu voi putea trece niciodată peste faptul că am terminat cartea aceasta. O citesc de ani, dar acum mi-am dat seama că vreau să ştiu totul.
Arta, crima, nihilismul, umorul (negru pe alocuri) şi complexitatea vieții sunt țesute în lumea fantastică a autoarei.
Deşi mulți ar spune despre roman că ar avea ca subiect singurătatea, eu aş vrea să evidențiez căutarea. De este vorba de căutarea Amaliei, a sinelui, a sensului vieții, Pervertirea mi-a transmis cel mai frumos sentiment: speranța. Ea poate exista şi în lumea dezolantă a României atacate de febra păduchiuților. Speranța că vom putea crea, iubi, trăi şi găsi ceea ce căutăm. M-a făcut să înțeleg că răspunsurile se află în interior. Întotdeauna.
Recomand această carte oricui poate privi dincolo de tabu-urile sociale şi doreşte să găsească frumusețea şi adevărul suprem din lume.
Arta, crima, nihilismul, umorul (negru pe alocuri) şi complexitatea vieții sunt țesute în lumea fantastică a autoarei.
Deşi mulți ar spune despre roman că ar avea ca subiect singurătatea, eu aş vrea să evidențiez căutarea. De este vorba de căutarea Amaliei, a sinelui, a sensului vieții, Pervertirea mi-a transmis cel mai frumos sentiment: speranța. Ea poate exista şi în lumea dezolantă a României atacate de febra păduchiuților. Speranța că vom putea crea, iubi, trăi şi găsi ceea ce căutăm. M-a făcut să înțeleg că răspunsurile se află în interior. Întotdeauna.
Recomand această carte oricui poate privi dincolo de tabu-urile sociale şi doreşte să găsească frumusețea şi adevărul suprem din lume.
March 21, 2016
Mi-a plăcut cartea, e considerabil mai bună decât "Păpuşile". Lucrul care m-a impresionat cel mai mult a fost perspectiva narativă multiplă: autoarea vorbeşte prin intermediul celor patru personaje principale, fiecare monolog fiind revelator în ceea ce priveşte personalitatea naratorului.
Voi căuta şi "Sânge satanic".
Voi căuta şi "Sânge satanic".
September 29, 2015
Asta a fost prima cartea care mi-a distrus un principiu: nu scrie niciodata pe carti, pastreaza-le in stare perfecta. Exemplarul meu are zeci de urechi de magar si fragmente subliniate.
Pervertirea inseamna alunecarea in libertate.
Pervertirea inseamna alunecarea in libertate.
January 13, 2016
Desi contine foarte multe episoade care mi-au placut, am fost un pic dezamagita ca n-a fost mai dezvoltat personajul Tara. Am indragit-o cel mai mult din tot romanul si mi-a lasat impresia ca in spatele job-ului ei, Tara avea mult mai mult de oferit.
June 20, 2016
Atunci când pierdem un lucru, îl pierdem pentru totdeauna.
Displaying 1 - 8 of 8 reviews