Când ,,până atunci când moartea ne va despărți” se întâmplă prea devreme, vânatul devine vânător și o alianță neașteptată ia naștere între diavoli. Toate acestea, adunate într-o poveste care zguduie și doare. Toate acestea, doar în numele iubirii. Înainte de Pălărierul Nebun, a fost doar Otto și a fost fericit. Din victimă, Mackenzie a devenit trădătoarea cu cele mai multe secrete tulburătoare. Arthur și Naveen vor fi, întotdeauna, jucătorii a căror următoare mișcare va rămâne imposibil de prezis. Ne cunoaștem după nume e nuvela care permite accesul în mințile celor mai controversate personaje ale universului Clonele.
"Ne cunoaștem după nume" este nuvela din seria Clonele
Dacă ai citit Alias Alice deja cunoști personajele și acțiunea însă te asigur că această nuvelă scoate la iveală trecutul câtorva personaje care te vor face, cu siguranță, să le îndragești mai mult, poate, decât ai facut-o în volumul Alias Alice 🤭 sau chiar să le urăști mai mult 🫣
Prima parte a nuvelei este dedicată lui Otto.
Deși povestea a început frumos, cu câteva momente plăcute între Otto și Alice a lui, continuarea ne dezvăluie clipe de tristețe și recunosc că la un moment dat am avut "piele de găină.
Am înțeles durerea din sufletul lui Otto și setea de răzbunare dar deciziile pe care el le-a luat cu privire la Mackenzie m-au întristat de tot. Până să apuc să îmi revin din stare am intrat în a doua parte a poveștii, cea a lui Mackenzie, unde am trecut prin toate stările, i-am simțit durerea, i-am simțit tristețea și nevoia ei de răzbunare și am înțeles perfect de ce a luat acele decizii 🫣 pentru mine ea a fost un personaj foarte curajos cu un plan bine pus la punct și gata să îl îndeplinească chiar dacă asta înseamnă să se pună pe ea în pericol 🤭 La partea a treia am rămas șocată de câte dezvăluiri am avut parte, sincer nici nu mai știu pe cine să cred, nu mai știu care sunt interesele reale ale personajelor 🫣
Per total, a fost o lectura plăcută, intensă și plină de dezvăluiri 🤭 capitole scurte și un ritm alert, pot spune că partea mea preferată a fost cea a lui Mackenzie 😏
Q: Tu ai intrat în Țara Minunilor? Ai cunoscut personajele ? Dacă nu ai făcut-o atunci îți recomand cu drag să o faci 🤭
✨️Mulțumesc autoarei pentru această poveste superbă! ✨️
„Ne cunoaștem după nume” e prima nuvelă din seria Clonele de Raluca Iacob și a fost o surpriză plăcută. Am intrat mai adânc în mintea personajelor Otto, Mackenzie, Naveen și Arthur, iar asta aduce un plus clar seriei. Se lămuresc unele mistere din primul volum, dar apar și întrebări noi, care te fac și mai curios.
Nuvela are trei părți: • Prima e despre Otto, unde aflăm cum a devenit „Pălărierul Nebun”. Am înțeles mai bine deciziile lui – chiar dacă par extreme, au logică, ținând cont prin ce a trecut. • A doua o are în centru pe Mackenzie. Pe ea n-am reușit să o plac nici acum, cum nu am plăcut-o nici în primul volum. Mi se pare falsă și preocupată doar de ea. Poate mă înșel, dar momentan asta simt. Sunt totuși curioasă cum va evolua. • Ultima parte e cu Naveen și Arthur, personaje mai puțin prezente în primul volum. Mi-a plăcut cel mai mult partea asta. Relația lor e complicată, au fost relativ apropiați, dar au devenit rivali. L-am înțeles mai bine pe Naveen, dar Arthur mi-a lăsat aceeași impresie ca Mackenzie: ceva nu se leagă, nu pot empatiza cu el.
Nu sunt cele mai apropiate personaje de inima mea, dar nuvela aduce detalii importante pentru universul seriei. Ce e clar: nimeni din seria asta nu e complet „normal”. Fiecare are doza lui de nebunie – și tocmai asta face povestea interesantă.
Dacă ați citit Alias Alice, sunteți deja familiarizați cu personajele din această nuvelă. Iar dacă n-ați făcut-o încă, vă recomand să începeți cu Alias Alice pentru a evita spoilerele.
Cartea ne prezintă poveștile a patru personaje secundare — dar esențiale — care oferă perspective noi și dezvăluiri la care nu m-aș fi așteptat niciodată. Dacă în Alias Alice le-am îndrăgit pe toate, aici, după ce am aflat anumite detalii... mi-am schimbat puțin părerea. Nu le-am putut aproba toate alegerile. Unele personaje ajungi să le iubești. Altele să le urăști. Nu există cale de mijloc.
🖤 În prima parte, îl cunoaștem pe Otto, Pălărierul Nebun. Atunci când i-a fost "luată" iubirea vieții lui, vedem cum se transformă dintr-un om cald, capabil să iubească, într-un bărbat rece și dur, marcat de pierdere și dornic de răzbunare. Cu toate astea, rămâne personajul meu preferat. Mi-a plăcut felul în care vorbea mereu de Alice 🖤.
🖤 Povestea lui Mackenzie m-a tulburat. Viața ei nu a fost deloc ușoară, și chiar dacă i s-au întâmplat și lucruri bune în Țara Minunilor, anumite decizii m-au făcut să o privesc altfel — mai ales cele care o privesc pe sora ei. Ce a făcut... să fie oare trădare sau răzbunare?
🔥 Naveen și Arthur... o relație tensionată, o luptă de putere și rivalitate, dar cu revelații care m-au lăsat fără cuvinte. Doi bărbați duri, dar cu un punct vulnerabil: copiii lor.
Surprinzător, chiar dacă sunt pagini fără dialog, nu mi-a lipsit. Detaliile, trăirile și confesiunile au fost atât de intense încât am fost complet absorbită.
Cartea te face să îți dai seama că nu poți cunoaște un om nici într-o viață, chiar dacă îți este apropiat sau face parte din familie.
„Ne cunoaștem după nume” a fost o lectură captivantă și o completare perfectă pentru Alias Alice. 📚 O recomand cu drag!
“Ne cunoaștem după nume” este o nuvelă care reușește să te țină prins în poveste. Otto a fost preferatul meu. Partea lui a fost pe sufletul meu. Pe tot parcursul ei surprindem prăbușirea lui și reușește să te facă să-l simți și să-i înțelegi fiecare decizie, deși majoritatea sunt greșite. Mackenzie nu a fost preferata mea, dar probabil este o preferință personală, doar pentru că începi cu Otto, unde acțiunea este dinamică. Naveen și Arthur? Ei bine, Naveen e inima mea. Negativ sau nu, este o bucățică întunecată de care ai nevoie în sufletul tău de cititor. Felicitările mele pentru Raluca și pentru că a avut încredere în mine cu aceasta poveste. 🖤
În urma lecturării celui dintâi volum al seriei „Clonele”, am înțeles necesitatea unei nuvelei precum „Ne cunoaștem după nume”, care să îl aibă în prim plan pe unul dintre cele mai importante personaje ale seriei, anume Otto sau, pe numele lui mic, Pălărierul Nebun.
Din perspectiva mea, povestea lui se prezintă a fi una complexă, menită să aducă în atenția cititorului relația cauză-efect existentă între trecutul acestuia și prezentul din cel dintâi volum. Cum știm cu toții, orice acțiune și orice alegere are câte o consecință (sau mai multe). Aceasta pare să fie una dintre cele mai dure lecții pe care Otto trebuie să le învețe, o lecție pe care Raluca reușește să o împletească cu firul narativ într-un mod caracteristic, folosindu-se de o acțiune antrenantă, plină de dramă și emoții tumultoase.
Povestea se împarte în trei părți, fiecare dintre ele oferindu-le unor trei individualități distincte șansa de a-și expune perspectiva asupra unui șir de evenimente. Deși firul narativ este declanșat încă din primul volum de personajul lui Otto și, implicit, de complexitatea minții acestuia, nuvela ,,Ne cunoaștem după nume” vine în sprijinul cititorului și ca o scurtă intruziune în mintea unei victime colaterale și a unui dușman de moarte, personaje a căror importanță poate nu a fost conștientizată în cel dintâi volum al seriei ,,Clonele”.
Pe parcursul lecturii nu am putut să nu remarc înclinația Ralucăi de a amplifica și valorifica fiecare trăire a personajelor, introducând în mod subtil elemente de psihopatologie care să consolideze tragicul mod în care sistemul nostru afectiv funcționează, dar și să sublinieze linia fină care există între realitatea trăită și cea închipuită. Pe această notă, de-a lungul lecturii mi-am dat seama că niciunul dintre personaje nu este lipsit de aceste elemente, lucru care, în ansamblu, nu face decât să evidențieze o caracteristică esențială a Țării Minunilor: odată ce pătrunzi în sfera ei, sunt slabe șanse să mai ieși aflat în deplinătatea facultăților mintale. Pericolul, adrenalina constantă, trădările furișate pe la colțuri și imprevizibilitatea evenimentelor combinate cu o doză strașnică de paranoia justifică, într-o măsură mai mare sau mai mică, fragilitatea emoțională și mentală a membrilor grupării.
Cu toate acestea, deși înțeleg aceste aspecte, am avut momente în care am simțit că e prea multă introspecție, prea mult monolog, iar unele gânduri, idei, fraze mi-au părut repetitive, devenind ușor obositoare pentru mine de-a lungul lecturii și părând, cumva, să îmi distragă atenția de la acțiunea propriu-zisă.
De altfel, am întâmpinat câteva dificultăți în a înțelege pe deplin motivele din spatele acțiunii din a doua și a treia parte a nuvelei. Din punctul meu de vedere evenimentele s-au desfășurat prea brusc, cu o rapiditate derutantă, anulând cumva istoricul pe care personajele respective îl aveau și înlăturând gradul de veridicitate al acțiunilor. Totuși, sunt conștientă că aceste aspecte țin mai mult de o preferință personală, însă în scopul oferirii unui feedback complet am simțit nevoia de a le enunța.
În final, pot spune că nuvela ,,Ne cunoaștem după nume” a fost într-adevăr un rollercoaster emoțional sumbru și incitant. A fost, de altfel, și o lectură ușoară, având capitole scurte și evenimente concise, care mi-au trezit la viață spiritul analitic. Și, trebuie să mărturisesc, am fost plăcut surprinsă de modul în care s-a manifestat evoluția Ralucăi, a stilului său de scriere, iar pentru asta o felicit atât pe ea, cât și pe cei cu care a colaborat la cizelarea manuscrisului. Recomand această carte oricărui cititor care l-a cunoscut pe Otto în ,,Clonele”, dar și acelora care vor să susțină micii scriitori prin a fi părtași la șlefuirea scriiturii și poveștilor lor.
Raluca, îți sunt recunoscătoare pentru șansa de a te citi! ❤️
„Ne cunoaștem după nume” ne readuce în Țara Minunilor, doar că de data aceasta este momentul să aflăm răspunsurile la întrebările rămase după lectura primului volum din seria Clonele, Alias Alice. Sau cel puțin, asta am simțit eu. Totuși, țineți minte: Nimic și nimeni nu este ceea ce pare.
⚠️ TW: violenţă fizică, sexuală, psihică și de limbaj, tortură, suicid, automutilare, conținut sexual explicit, abuz de substanțe, abuz psihic, răpire, șantaj, manipulare, trafic de arme etc.
Am perceput nuvela ca pe o experiență literară intensă, ce se simte mai degrabă ca o confesiune sfâșietoare, a fost o lectură dureroasă și brutală. Deși are un format scurt, efectul pe care îl lasă este profund, ba chiar sfâșietor. Fiecare pagină aduce confruntări tensionate și întorsături de situație care te țin într-o stare constantă de alertă, dar probabil deja v-ați obișnuit cu asta dacă ați citit Alias Alice. Avem parte din nou de tensiune, emoții puternice și violență. Universul Țării Minunilor este întunecat, corupt, iar iubirea vine mereu cu un preț dureros.
3️⃣ Avem trei perspective, trei povești: cea a lui Otto, cea a lui Mackenzie și cea a lui Naveen & Arthur.
🎩 Am ajuns să înțeleg ce l-a determinat pe Otto să devină ceea ce este. Nu i-am judecat nicio clipă deciziile, toate reacțiile lui mi s-au părut justificate, având în vedere trauma prin care a trecut. Totuși, chiar dacă nu-l judec pe Otto, mi-a fost greu să nu o judec pe Alice pentru alegerea ei. I-am înțeles motivele, dar scumpul meu Otto nu merita asta. Dacă eram în locul lui, nu l-aș mai fi salvat pe Arthur.
⚔️ Și, apropo de Arthur, deși povestea lui împreună cu Naveen vine ultima dintre cele trei, este poate cea care m-a impresionat cel mai mult. Relația lor este un joc periculos de rivalitate și putere, când apropiată, când tensionată. Iar dezvăluirile? Am rămas mască. Sincer, absolut șocată. Percepția mea despre tot ce știam din Alias Alice s-a schimbat complet.
🕯 Povestea lui Mackenzie vine imediat după cea a lui Otto. Am avut o părere duală despre ea: o consider rece și egoistă, dar în același timp extrem de curajoasă și determinată. Are o strategie foarte bine pusă la punct, motiv pentru care... da, trebuie să recunosc că mi-a plăcut poate chiar mai mult decât ar fi trebuit. Abia aștept să văd ce ne mai pregătește.
Nuvela explorează fragilitatea umană, obsesia, iubirea care, odată cu răsturnările de situație, se transformă în suferință și durere. Deși în Alias Alice detaliile mi s-au părut uneori greoaie, de data aceasta, din punctul meu de vedere, totul a fost bine echilibrat și ușor de parcurs. Asta am apreciat foarte mult la perspectiva celor patru personaje.
Și, nu în ultimul rând, am apreciat extraordinar de mult partea grafică este, pur și simplu, incredibilă! Designul vizual adaugă un strat în plus de profunzime poveștii și reușește să transmită perfect atmosfera apăsătoare, tensionată, dar și fragilitatea emoțiilor personajelor.
ℚ𝕦𝕠𝕥𝕖𝕤: 🐍„Nu pot rămâne aici. Nu pot rămâne cu ea pentru că, în realitate, aparținem unor lumi diferite acum. Alice nu mai e aici și vreau să mă prefac că nu e adevărat, dar sunt dureros de conștient că asta nu mi-ar aduce-o înapoi."
🐍 „Asta e problema cu noi, copiii crescuți în întuneric: nu avem nimic de pierdut în afară de propria viață și majoritatea nici măcar la asta nu ținem chiar atât de mult.”
🐍 „Am distrus-o cu toții pe Mackenzie Honeyman, iar ea e gata să ne întoarcă favorul…”
🐍 „Port mărturisirile lui în oasele mele și mă urmăresc în coșmaruri. Au distrus pacea fragilă pe care am făcut-o cu trecutul.”
ℝ𝕖𝕧𝕚𝕖𝕨: Dacă, după ce am terminat Alias Alice, am rămas cu o mie de întrebări, ei bine, acum, cu această nuvelă, am primit răspunsurile.
Dacă în primul volum am avut povestea doar din perspectiva lui Honey, în nuvelă avem parte de mai multe perspective. Cartea e împărțită în trei părți: partea lui Otto, a lui Kenzie, iar a treia parte este o combinație între Naveen și Arthur.
Prima parte, cea a lui Otto, arată cum a murit originala Alice și pot spune că, deși știam ce avea să se întâmple — că avea să moară — tot am avut o mică speranță că autoarea se răzgândește și o lasă în viață. 😂 Din păcate, nu s-a întâmplat așa. Dacă Alice ar fi fost în viață, nu s-ar mai fi întâmplat atâtea lucruri. Otto nu ar mai fi luat-o razna și n-ar mai fi sechestrat-o pe Mackenzie. 🥲
Vorbind de Kenzie, nu m-am așteptat ca ea să fi avut tot planul pus la punct. Adică, da, la finalul primului volum a spus că ea a fost cea care l-a vândut pe Otto, dar nu m-am așteptat ca acțiunea să se fi întâmplat așa. Am rămas plăcut surprinsă și pot spune că she is a badass and we love that. ❤️
Bomba finală a fost în a treia parte, cu Naveen și Arthur — și atât voi spune. Vă las pe voi să descoperiți mai multe. Hihi. 🤭
Acum, evident că aștept volumul 2 cu sufletul la gură, mai ales că Raluca a spus că vrea să omoare unul dintre personaje. Sper că nu pe Chess. 😂
📚 Ne cunoaștem după nume ✍️ de Raluca Iacob ⭐️ 4/5
“Ne cunoaștem după nume”este o nuvelă intensă, brutală și emoțională care te lovește direct în inimă. Deși are un format scurt, impactul ei e de durată. E genul de lectură care nu se simte ca „ficțiune”, ci ca o rană deschisă scrisă cu sânge și sinceritate.
În centrul poveștii sunt Otto și Alice – un cuplu legat de o iubire profundă, dar pus în fața unei pierderi care rupe orice echilibru. Nuvela explorează, cu o forță viscerală, fragilitatea vieții, iubirea dusă până la obsesie și prăbușirea interioară în fața durerii.
✅ Ce mi-a plăcut:
✔️ Acțiunea – Suspans continuu, ritm alert, confruntări pe viață și pe moarte. Fiecare pagină îți taie răsuflarea. Nu există „pauze” în lumea asta – și, paradoxal, tocmai asta face lectura captivantă.
✔️ Personajele – Alice, mai ales, este scrisă cu o vulnerabilitate și o forță greu de uitat. Nu e idealizată, ci umană până la măduvă. Iar Otto… Otto devine o forță de neoprit în numele durerii. Ca mamă, relația lor și alegerile ei m-au atins până în cel mai sensibil punct.
✔️ Atmosfera – Brutală, sângeroasă, intens psihologică. Este o carte care nu îndulcește realitatea și nu protejează cititorul. O Țară a Minunilor coruptă, întoarsă pe dos, în care totul costă – mai ales iubirea.
🔹 Ce mi-aș fi dorit mai mult:
🔷 Spațiu de respiro emoțional – Anumite pasaje sunt atât de intense, încât am simțit nevoia de un moment de liniște. Pentru cititorii sensibili (ca mine), poate fi copleșitor uneori.
🔷 Un pic mai mult context pentru personaje secundare – Deși focusul e clar pe Otto și Alice, aș fi fost curioasă să cunosc puțin mai mult din umbrele celor din jur.
🔚 Concluzie:
“Ne cunoaștem după nume” este o nuvelă care se simte ca un pumn în piept și o mângâiere în același timp. O poveste despre iubire, durere și ceea ce rămâne din noi atunci când pierdem tot.
Pentru cititorii care caută intensitate, conflicte reale și emoții scrise fără frică – cartea asta e un foc scurt, dar devastator. Nu e o lectură ușoară, dar este una care merită.
✨ Recenzie ARC | 5 🌟 🖤 Ne cunoaștem după nume – Raluca Iacob
“Țara Minunilor a fost un paradox pentru mine. Un coșmar și un vis periculos în egală măsură.”
“Sora mea era atrasă de haos. Se agăța de el ca de un colac de salvare, ca și cum ar fi fost singurul lucru care mai dădea sens vieții ei. Și Țara Minunilor era plină de așa ceva.”
“Nu mai sunt capabil să iubesc. Ura e tot ce mi-a mai rămas și mă ține în viață. Îmi umple venele, îmi face inima să bată. Să continui să o iubesc m-ar fi ucis, iar eu nu pot muri. Nu până când nu mă mânjesc de sângele lor. Nu înainte de a vedea cu ochii și nu doar cu mintea, mormanul de cadavre.”
Astăzi este ziua lansării “Ne cunoaștem după nume”, iar eu încă mă gândesc la cât de intensă a fost această lectură! Am avut privilegiul să fiu ARC reader pentru nuvela aceasta și sincer, nici nu știu cum să exprim toate emoțiile care m-au trecut.
Nuvela asta m-a surprins în cel mai bun mod. Nu e genul acela plin de acțiune continuă, dar are niște întorsături de situație care schimbă complet felul în care vezi ce s-a întâmplat în Alias Alice. Am aflat adevăruri importante despre personajele din Țara Minunilor, despre alegerile lor și ce s-a ascuns în spatele unor gesturi care păreau de neînțeles. Perspectiva multiplă a fost un plus mare pentru mine. Otto, Mackenzie, Naveen și Arthur, fiecare aduce ceva diferit. M-a ajutat să înțeleg mai bine cum vede fiecare povestea și cum se leagă totul între ei. Atmosfera e intensă, dar nu forțată. Totul curge natural, te ține atent și te face să vrei să afli mai mult.
Nu simt nevoia să exagerez, dar chiar a fost o surpriză plăcută pentru mine. Pentru cine a citit Alias Alice, nuvela asta merită, mai ales dacă ai rămas cu semne de întrebare. Nu o să lămurească chiar tot, dar o să-ți dea o perspectivă nouă și o să înțelegi mult mai bine unele legături. A fost o lectură scurtă, dar bună. O recomand cu drag!!🖤👀
De la primele pagini am plâns. Și am ținut-o tot așa până aproape de final. Raluca a făcut o treabă extraordinară cu această nuvelă — se vede, dar mai ales se SIMTE evoluția față de prima carte, Alias Alice. ⚠️ Atenție: trebuie neapărat să citești Alias Alice înainte, altfel nu o să înțelegi ce se întâmplă în nuvelă.
Avem aici 4 POV — vă las pe voi să descoperiți care sunt cei patru care își dezvăluie gândurile și durerea. But 2 of them made me cry my eyes out. Dacă la început am empatizat cu unul dintre protagoniști, ei bine… până la final mi-a venit să-i dau un pumn în gură 🤣 and I am not joking.
Aceste patru perspective descriu, prin ochii fiecăruia, momentele care s-au întâmplat acum 8 ani și în prezent. Alice din primul volum nu apare aici, but we do have another Alice, if you know what I mean 😉. (If not, that means you didn’t read the first book — so what are you waiting for?)
Scenele sunt dure, așa că proceed with caution.
Am fost foarte fericită și onorată să fiu ARC reader pentru această nuvelă.
Mai jos las câteva fragmente care mi-au făcut inima bucățele:
„Rămâi cu mine... Doar rămâi, o implor și știu că m-ar fi ascultat dacă din ea ar mai fi rămas ceva care să mă simtă.”
„A fost o încercare disperată, nebunească în adevăratul sens al cuvântului de a recăpăta ceva ce i-a fost luat cu forța. N-am fost niciodată o ființă umană în ochii lui, ci doar o reflexie a acelei femei moarte.”
Abia aștept continuarea, pentru că această nuvelă a venit ca un manual de asamblare pentru volumul 1 — o piesă esențială care face totul mai clar și mai intens.
,,Alias Alice" a fost o carte care nu m-a lăsat să respir. Acțiunea a fost la foc continuu, am cunoscut multe personaje, am trăit o frumoasă poveste de dragoste alături de Chess și Honey. M-a cucerit! Iar acum, cu ocazia lansării nuvelei, povestea m-a cucerit de două ori mai tare.
S-au întâmplat mult mai multe lucruri, am aflat răspunsul la întrebările pe care le aveam, am pătruns în mintea celor mai complexe personaje, iar acum totul este mult mai clar pentru mine.
𝔇𝔢𝔰𝔭𝔯𝔢 𝔭𝔢𝔯𝔰𝔬𝔫𝔞𝔧𝔢: Otto mi-a ajuns de această dată la inimă. Am înțeles în sfârșit ce l-a distrus și de ce a acționat în felul acela. Am empatizat cu el, l-am îndrăgit. Cine ar fi crezut că în spatele diavolului se află doar un suflet frânt, care și-a pierdut iubirea și implicit, toată pofta de a mai trăi. 😔
Mackenzie a făcut multe sacrificii pentru a se răzbuna pe cei care i-au distrus inocența. A dat dovadă de multă putere și curaj. Abia aștept să aflu continuarea poveștii ei, dar și mai multe detalii tulburătoare din trecut. 😮
Naveen și Arthur, încă nu am înțeles exact care e problema lor și de ce nu se suportă, dar a fost interesant modul în care se schimbau din dușmani în aliați, apoi iar în dușmani și o țineau așa ca șoarecele și pisica. 🤣 Totuși, mi-a plăcut că atunci când a fost vorba de Mackenzie, au îngropat amândoi securea războiului și au fugit să o salveze.
Nuvela s-a citit extraordinar de repede și țin să specific că mi-a plăcut de la aspect până la poveste. Ea având multe ilustrații, scrisul mare și citeț, capitole relativ scurte. Atât mai am de spus, mai vreau! ❤️🔥
Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️ Tropes: high action, family drama, mafia romance
🐍 Un soț ajuns la capătul puterilor, o mamă pregătită să își protejeze fiica cu orice preț și doi frați obligați să îngroape securea războiului pentru un scop mult mai măreț decât răzbunarea.
🐍 Nuvela „Ne cunoaștem după nume” urmărește povestea lui Otto, Mackenzie, Arthur și Naveen, oferind detalii semnificative despre trecutul și scopurile ascunse ale celor patru. O continuare a cărții „Alias Alice”, nuvela Ralucăi este ca un repaus de la tot universul ei haotic, un moment de respiro și contemplare.
🐍 Ce mi-a plăcut? -Am putut ințelege mult mai bine personajele și DE CE se comportau într-un anumit fel in „Alias Alice” (dacă vă aduceți aminte, susțineam că personajele se comportă egoist, fără a avea o motivație anume) -Mie îmi plac poveștile triste, așa că, „Ne cunoaștem dupa nume” a fost exact pe gustul meu -Stilul de scriere m-a impresionat, fiind mult mai poetic în acest volum -Perspectiva trecut-prezent m-a cucerit, fiind bine gândită
🐍 Ce nu mi-a plăcut?
-Existau momente de confesiune întrerupte de paragrafe întregi de descriere fără rost. Sinceră să fiu, nu citeam mereu acele descrieri, sărind direct la dialogul care mă interesa.
🐍 Dacă ați fost fani „Alias Alice”, vă recomand cu drag să citiți și nuvela pentru o înțelegere mai aprofundată a Țării Minunilor și a pionilor ei.
Not gonna lie, mi-a plăcut mai mult nuvela decât primul volum 🥹. A fost cumva mai alert. Poate și pentru că avem mai multe perspective care ne luminează povestea din primul volum.
Atenție! Citiți primul volum din seria Clonele: „Alias Alice”, pentru a putea citi nuvela. Ca să nu vă luați spoilere în caz că le citiți invers.
Am zâmbit și plâns în același timp din cauza lui Otto. Am avut parte de o mică bucățică din relația lui cu Chess. Am aflat cum s-a format, de fapt, Țara Minunilor. Am deslușit misterul celeilalte Alice. Am înțeles de ce Otto este acum Pălărierului Nebun.
Mackenzie m-a făcut să plâng la început, apoi am început să îi înțeleg acțiunile și de ce îi urăște atât de tare. Deși răzbunarea ei m-a rănit pe mine, pentru că am ajuns să mă atașez de aproape toate personajele, o pot înțelege în sfârșit.
Frații au fost altceva. O perspectivă mai matură. Chiar dacă dureroasă și deloc frumoasă. Au fost reprezentarea începutului calvarului pentru celelalte personaje.
Mi-a dat fiori fiecare capitol în care apărea Naveen. Și am înțeles unele detalii care au apărut spre sfârșitul lui Alias Alice.
Acum sunt și mai curioasă și nerăbdătoare pentru al doilea volum din seria Clonele, pentru că vreau să-l revăd pe unul dintre frați, vreau să aflu ce s-a ales după acea înscenare.
This entire review has been hidden because of spoilers.
E greu să vorbesc despre această nuvelă ca despre o simplă poveste. Pentru că nu e. Este o radiografie a unui moment de dinainte de sfârșit.
Otto. Mackenzie. Arthur. Naveen.
Patru nume, patru oglinzi, patru feluri de a iubi și de a pierde.
Arthur și Naveen - doi frați care par să nu se mai regăsească, dar care încă se caută în moduri distructive și tăcute.
Despre Otto și Mackenzie nu am cuvinte.
Fiecare dintre ei poartă ceva ce nu poate fi rostit . O formă de vină. O formă de dor. Și de aici vine toată frumusețea tragică a cărții - din faptul că nimeni nu e complet vinovat, dar nici complet nevinovat.
Scriitura Ralucăi e tăioasă si precisă. Nu îți oferă alinare. Nu caută să îndulcească nimic. Dar exact de asta e atât de puternică. Pentru că adevărul emoțional e acolo, în fiecare rând. Nu ai nevoie de explicații - simți.
Nuvela nu e o carte care se închide ușor. E una dintre acele lecturi care cer timp și spațiu în tine. Care te obligă să te gândești la cine erai înainte, la ce rămâne din noi când ne pierdem numele, dar încă trăim.
Pentru mine, e una dintre cele mai bune cărți citite în ultima vreme. Mică doar ca întindere. Imensă ca impact.
🎩🐍 Mi-a plăcut mult să revin în universul creat de autoare și să descopăr o altă latură a poveștii. Spre deosebire de primul volum, care a fost plin de acțiune, nuvela se concentrează pe detalii care clarifică imaginea de ansamblu și leagă evenimentele deja cunoscute, ca o piesă lipsă dintr-un puzzle ce adaugă profunzime și complexitate poveștii.
🎩🐍 Partea cea mai valoroasă pentru mine a fost să aflu mai multe despre trecutul personajelor. Otto, Mackenzie, dar și Arthur și Naveen capătă profunzime atunci când înțelegi de unde vin anumite decizii sau reacții. Mi-a plăcut cum nuvela aduce lumină asupra relațiilor și situațiilor tensionate, păstrând acea încărcătură emoțională care le face să pară autentice și vii.
🎩🐍 Chiar dacă e o lectură scurtă, nuvela se integrează perfect în universul poveștii, aducând răspunsuri și păstrând intensitatea emoțională care îl face atât de captivant. Pentru mine a fost o completare frumoasă, care a adăugat un plus de sens întregii experiențe. Abia aștept să văd încotro se îndreaptă personajele!
Actiunea este structurata din trei parti: prima din perspectiva lui Otto, cea dea doua din perspectiva lui Makenzie, iar a treia parte din perspectiva lui Naveen si Arthur. In prima parte a cartii ne sunt prezentate trăirile si traumele cu care se lupta Otto după moartea soției sale Alice si a gemenilor intr-o lupta pentru recuperarea lui Arthur, liderul Tarii Minunilor, transformând aceasta salvare si protejarea gemenelor in principalul sau scop In cea de-a doua parte a carti Makenzie isi propune distrugerea Tarii Minunilor colaborând cu Biroul Federal, pentru fetita ei, Daisy si un viitor sigur. Makenzie se lupta cu traumele dobândite in urma tinerii ostatica si abuzurilor fizice cât si psihice de către Otto in subsolul casei lui pe o perioada de mai mulți ani, dar ne povestește despre parcursul întoarcerii ei in Tara Minunilor după ce Otto i-a dat drumul si despre ce a simțit când Honey li s-a alăturat. A treia parte a cartii ne prezintă războiul dintre cei doi frati, Naveen si Arthur las la o parte securea războiului si setea de răzbunare pentru a o salva pe Makenzie din ghearele lui Otto. Mi se pare foarte interesanta paralela creata dintre cele doua perspective ale romanului in care Otto este vazut total opus, prima intr-un salvator si un protector, iar in cea de-a doua intr-o persoana demna de temut, un abuzator. Pentru Otto dorinta de protecție fata de gemene devine o obsesie. Aceasta cartea o pot descrie ca un volum plin de suferință si dorinta de supravietuire cu personaje puternice, bine conturate. Volumul isi propune sa ne o ofere o mai buna înțelegere a situației prezente din seria Clonele prin descrierea traumelor din trecut pe care personajele încearcă sa le depășească
Trebuie neapărat sa întrați în lumea Clonelor! Este fascinantă! Acțiune, personaje diverse, mister, minciuni, trădări și multe altele. Povestea începe din perspectiva lui Otto, și ținând cont de faptul ca în primul volum el era când prieten, când dușman, aici am aflat câteva gânduri și trăiri care ne ajută să îl cunoaștem mai bine. Cumva pare lumea îl iartă repede, dat să nu uităm că Otto e vinovat de multe lucruri rele. Presimt ca Otto o sa ne mai tortureze puțin psihic.
Mackenzie, în volumul acesta a trecut de la victimă, la dușman, la ce...??? Da, nu sunteți pregătiți pentru ce v-a pregătit Raluca.
Naveen și Arthur?? Ador! Jocurile lor psihologice și faptul ca deși neagă cu vehementa, ei doi nu pot trai unul fără celălalt. Arthur, sincer, nu pot sa cred în tot acest timp el... Aici I am cunoscut mult mai bine pe cei doi. Cum se ajută unul pe celalalt, dar totul este mascat sub răutate, secrete, trădări și minciuni ce nu mai au capăt.
Da, dacă vrei sa citiți o serie cu multe elemente, complexă va recomand Alice. Eu o sa o recitesc cu siguranță.
This entire review has been hidden because of spoilers.
“ Ne cunoaștem după nume „ este o nuvelă care m-a atins mai mult decât mă așteptam. Deși e scurtă, spune multe — despre pierdere, tăcere, încredere și oameni care intră în viața ta fără să-i înțelegi pe deplin. Raluca reușește să creeze o poveste intensă și emoționantă, fără să pară grăbită sau forțată. Totul pornește de la o moarte, dar în loc de un sfârșit, e de fapt un nou început — unul dureros, dar necesar.
👤 Personaje
Mi-au plăcut mult personajele tocmai pentru că nu sunt perfecte.
• Otto încearcă să-și găsească echilibrul, dar viața îl trage mereu înapoi , umbrele trecutului urmându-l permanent . • Mackenzie e un personaj care m-a intrigat – calmă pe dinafară, dar cu o lume întreagă ascunsă în ea , nu este deloc așa cum pare . • Iar Arthur și Naveen sunt genul de oameni care par reci, dar, dacă te uiți mai atent, vezi cât de multe ascund.
Fiecare are povestea lui, durerea lui, și m-am atașat de ei fără să-mi dau seama când.
✍️ Stilul autoarei
Raluca scrie simplu, dar emoționant. Nu folosește cuvinte mari, dar ceea ce transmite ajunge direct la suflet. Am simțit tensiunea în tăceri, dorul în gesturi mici și adevărul în replici aparent banale. Atmosfera are ceva melancolic, dar totodată liniștitor.
🎩Concluzie
Ne cunoaștem după nume e genul de poveste care nu urlă, dar te face să simți. M-a făcut să mă gândesc la cât de puțin știm uneori despre oamenii din jurul nostru – și totuși, cum putem simți o legătură reală cu ei. E o lectură scurtă, dar plină de emoție, perfectă pentru momentele în care ai nevoie de ceva sincer și profund.
Zarurile au fost aruncate, loialitatea a dispărut la finalul cărții Alias Alice. Ne Cunoaștem După Nume ne introduce în mintea celor mai controversate personaje din Țara Minunilor ( Pălărierul, Mackenzie, Arthur și Naveen.) Apropo, sunt toți nebuni în Țara Minunilor. În nuvela aceasta am descoperit personaje "gri", toate poartă un parte de vina, dar nu au avut de ales. Durerea, trauma și pierderea le-a trezit setea de răzbunare și distrugere. Cartea este plină de acțiune, dezvăluiri șocante și adevărul iese la iveală.
"Suntem nebuni cu toții și deja acceptăm asta. Numai nebuni putem supraviețui. Numai nebuni putem câștiga."
📚4,5/5🌟
Otto este liderul organizației. Când încearcă să-și salveze mentorul, totul scapă de sub control. Viața lui se schimbă, iar el se transformă într-o altă persoană.
Otto aduce doza de dark romance în această nuvelă Este un personajul defect, instabil și capabil de lucruri crude. Acel personaj pe care ar trebui să-l urăsc, dar care a resușit să mă emoționeze.
Pe Mackenzie viața a lovit-o din plin, mult prea devreme. Ea este genul de personaj care trebui să te emoționeze și să-ți stărnească compasiune. Deși suferințele prin care a trecut m-au întristat, mărturisirile ei mi-au adus o mare dezamăgire. Mi-a fost milă de ea, dar nu am reușit să o plac.
Trecutul îi va unii pentru totdeauna. Arthur și Naveen împart o poveste de viață lungă, plină de alegeri dureroase și situații care i-au pus unul împotriva celuilalt. Sunt două personaje interesante și pline de mister.
O nuvela care ne aduce dezvăluiri intense, tulburătoare și imposibil de uitat.