NOS

by Vlad Moldovan

„Intuiția și percepția sunt ațintite aici către ceea ce se află dincolo, lumile interstiţiale. Este surprinsă într-un vers esenţa câte unei legi a firii şi/sau a universului, este retrasat cercul necunoscutului. Poetul e preocupat de negocierea continuă dintre voință, linişte şi disoluție. Poate că nimeni nu cântă mai esențializat, pe ritmurile sincopate ale împăcării, efemerul și permanența. Tumultul, emisiile, remisiile, unda, dantelarea și avalanșa, muzica atonală a sferelor. Să livreze NOS (new old stock) a fost dintotdeauna misiunea adevăraților poeți.” ANDREI DOSA

„NOS imprimă o intenție de comunicare socială; probabil căci principială, la acest poet, este doar ţesătura lăturalnică, digresivă - spectacolul evaziv al unei proliferări virale a semnificațiilor. Este aproape miraculos cum, din punctul cel mai idiomatic al literaturii contemporane, poezia lui Vlad Moldovan, se formează aceste noi instanţe de poem epistolar, purtând semințele unei convivialități analogice în deşertul afectiv pe care îl lasă în urmă Web 2.0.” ANDREI DOBOŞ

70 pages, Unknown Binding

Published May 1, 2025

About the author

Este redactor la revista „Steaua”. A publicat poeme şi articole în revistele literare „Familia”, „Vatra”, „Apostrof”, „Poesis”, „Discobolul”, „Echinox”. Poeme în antologiile: La Neagra (2007), Literatura tînără (2007), Nasturi în lanul de porumb (2008), Lunga noapte a liricii româneşti tinere, Rumänisches Kulturinstitut, Berlin, (2009). Debut editorial cu volumul „Blank”, Editura Cartea Românească, 2009. Al doilea volum de poeme îi apare în 2012 – „Dispars” la Cartea Românească. În 2017 apare „Glitch” (Charmides) – cel de al treilea volum de poezie. În 2018- „Band1, antologie 1998-2018” la editura Fractalia.

Reviews

[Mălina Maria · Rating 1 out of 5]

Sunt convinsă că poezia lui Vlad Moldovan e corect construită: ermetică, rece, distinsă. Raportul cantitate-preț, desăvârșit. Dar nu doar că nu-mi transmite nimic; am impresia că se brevetează un exercițiu de falsă superioritate intelectuală. Iar când poezia devine un pariu absurd de identificare a emoției, mă retrag. eu sunt drept al Sorții faur / vă vorbesc ca să mă laud / beau din jing și cânt din / flaut. Ironia face că singurele versuri care m-au atins sunt tocmai cele care par să chestioneze artificialitatea acestui ideal: trebuie constant să inventez / cum să te iubesc. Rămânând pentru mine doar la sumbra latitudine a unui joc performativ al imaginii, volumul NOS adună laolaltă scăpărări flamboaiante într-o încercare stridentă de a da contur unei aspirații arhetipale burgheze coerente.

[Ioana · Rating 3 out of 5]

"NOS - New Old Stock" este cel mai recent volum de poezie scris de Vlad Moldovan și cel de-al patrulea titlu în colecția LYRIX de la @ohmygodpublishing 🤍
Cartea este o porție intensă de gânduri, izvorâte nu din sertarul unii, ci mai mult dintr-o nevoie de a scoate afară surplusul de emoții și senzații. Lectura se simte ca un jurnal luat peste tot și în care îți notezi ce îți trece prin minte, lăsând la o parte rigorile poeziei clasice. Coperta îmi place tare mult și cred că ilustrează excelent miezul cărții - o oglindire în apa tulbure a exteriorului, cu multe unde se transmit agitație și vulnerabilitate.

[ÆL · Rating 4 out of 5]

Am citit cu curiozitate si frustrare, a fost o experienta inegala. Dar 'Salvat din rodul stradaniei' e primul poem care m-a ajutat sa ma relaxez in lectura - am regasit contactul cu ce ador la poezia lui Vlad Moldovan: intrebari imense, intuitii superbe, cateodata terapeutice, dar redimensionate de contextul vietii zilnice, marunte, unde se desfasoara comic gala intrebarilor imense; gandindu-se asa, 'n-am mai ajuns la magazin/ stau pe alee/ cu turuiala despre viata si/ triviala "cum ar trebui" sa se faca orice/ ce?/ numai sa nu taca/ infaptuitorul, doerul, dealerul, capabilul/ in gura.' Si apoi m-am bucurat cel mai tare de 'Agent negentropic', 'Poem plesuv' si 'Amnezic'.

[Andrei-Codrin Bucur · Rating 4 out of 5]

Textele lui Vlad Moldovan îndeamnă la un soi de promenadă de duminică, la braț cu „sensibilitatea” unei metropole ticsite cu sensuri și semnificații pe cât de diverse și motivante, pe atât de agasante și oneroase. Capabil de o tandrețe mascată, autorul cultivă „dezordinea noțională” ca pe-o metodă eficientă de sondare a realităților, contopind niveluri de limbaj (transpuse, ce-i drept, prin forma lor verbală scrisă), fără a cere permisiunea cuiva.
Aici eposul respiră fragmentar (mă rog, fracturist – să nu se supere tinerii exegeți), dar pulsația rămâne constantă (o conștiință care renunță la confortul hashtaguirii cronicărești, în favoarea riscurilor meseriei), utilizând un jargon contemporan și figuri de stil (era să scriu: de karate) naturale.
C-o epicitate și-un lirism tip „feed”, trecute însă prin filtrul livresc al unui spirit autodidact, imaginile redate iau calea paginii, plecând din zonele îndoielnice (din nisipul mișcător specific judecăților „frumoase și vide” – cum ar fi zis Andrei Pleșu) ale plăsmuirii lingvistice, nu cu scopul de-a epata, ci pentru a „îndosaria” o voce autentică, situată mereu la limită.
Astfel că, în parada abilităților sintactico-morfologice (ce produce, la umbra unor inflexiuni interesante, uneori o tensiune propice iar alteori, doar un bruiaj) se simte delirul unui intelect surmenat, dar și bucuria deloc nevinovată a jocurilor de cuvinte, redactate prin metoda clasică (deja) a colajului ideatico-afectiv & senzorial-intuitiv.
Cunoscându-l pe Vlad Moldovan, știu că această „baladă urbană” nu caută vreun asentiment conceptual (din contră, frizează confirmarea calităților auctoriale), iar cititorul avizat va sesiza (dacă-și va asuma lectura integrală și nepărtinitoare a cărții) că, dincolo de haosul aparent al structurii narative, se află o fidelitate inatacabilă față de propriile adevăruri – singurele pe care te poți bizui.
Căci, până la urmă, New Old Stock nu-i decât un alt mod de-a spune Toate-s vechi și nouă toate, ce: a) nu dă semnele tipice de „forjare”, pe care – Slăvită să fie critica românească! – le prezintă majoritatea creațiilor mioritice postumaniste; b) nu promite vreo salvgardare beletristă (scuze, ...beletristică), dimpotrivă, oferă (demers onest) senzația că cineva a fost și a rămas captiv într-un „travaliu existențial”, având curajul să lase nenumărate dovezi irefutabile; c) nu este o demonstrație de virtuozitate, ci un indicator al încrederii literare. Adică i se fâlfâie...
Lucru demn de apreciat.

[Ramona Boldizsar · Rating 3 out of 5]

detalii aici: https://ramonaboldizsar.substack.com/...
Gnomice

Vers scurt, mormânt al tinereții

când stau singur și las în pace

gânduri subliminale în cortine să se anine

umbra lunii sub văi să o adune (47)