Evanescent

by Ioana Pătulea

Ioana Pătulea are o voce rațională, matură, investigatoare. Debutul ei, conștiincios întârziat și cizelat, ne prinde cu o poezie a stării de control despre ,,dezastrele astea mici de zi cu zi”. Sunt definițiile poetice ale unui eu fragmentat – ale omului contemporan fără personalitate, cu multe măști –, o jucărie care dă mereu din cap și la da și la nu. Focusează cu multă atenție pe gesturi și obiecte mărunte, punându-le într-o stare de grație. IOANA GEACĂR

Evanescentul Ioanei Pătulea se simte ca un album de rock psihedelic neîntrerupt de reclame enervante, asta chiar dacă nu ai plătit abonamentul la serviciul de streaming. Ioana de la Mornin’ Poets jonglează cu delicatețe între postura de mic bot fericit din spatele ecranului și ipohondria de scurtă durată. Totuși, nu uită că regăsește un strop de răgaz în orice dezintegrare și că euforia nu vine mereu însoțită de glitter. Furia, visceralitatea și agresivitatea sunt atenuate și ne sunt livrate ca niște rămășițe ale unui univers tehnologic de acum 10-15 ani. Acel Web 2.0, în care
guvernau paginile de hi5, unde Ioana Pătulea a schimbat câteva piese de decor: adjectivele, locația și freza (poetică). A se consuma cu măsura, pentru că zoom-ul indiscret pe poeziile din evanescent poate genera exoftalmie. Un debut din desantul caleidoscopic Mornin’ Poets, care va fi devorat deopotrivă de Gen Z, Millennials, Gen X și mai încolo chiar de Alpha. ANDREI ZBÎRNEA

78 pages, Paperback

Published September 1, 2024

Reviews

[M]

Viața pe internet, la lucru, între orașe, între vise și disperare - volumul Ioanei Pătulea e împărțit în trei, dar poemele se aseamănă, vocea se amestecă între ele, Fleabag, David Bowie, Lana del Rey, La la land și alte referințe apar printre versuri despre viața mundană, plictiselile și suferințele de zi cu zi.

„mă las orbită de luminile din club
teama că my core memories sunt ridicole se evaporă.” /20

„Asfaltul fierbinte după o ploaie de vară mi s-a părut întotdeauna de o frumusețe violentă.” /51

[Ioana Cătinean · Rating 5 out of 5]

“inimile noastre
prin câte corpuri, locuri, șocuri vor trece
până să-și găsească un mediastin nici prea mare, nici prea mic.”

,, judec la restul ce-mi lipsește și tot ce sunt mă reconfortează.
ghemuită & incapabilă să reacționez,
un hibrid perseverent in indiferență
sunt prea devreme și prea târziu în același timp.”

,, cum ar trebui să mă suport, plină de vulnerabilități și frici,
când știu din ce fel de femei mă trag?
să fii poet înseamnă să ai talent la scris sau la lăsat garda jos?
de îndată ce ai articulat un gând
cât de sincer mai poți să fii?”


,,e o idee mișto să umpli cu conținut
golul care nu e de fapt gol,
timp, spațiu, beton și petrol.
dacă nu le vezi, chiar nu există și totuși ți le amintești
e ceva de melancolie și nostalgie
și frică ca trei straturi de înghețată,
care eventual într-un spațiu sau altul devin unul
spații liminale în care timpul nu înaintează
spații liminale ca niște pauze, scuze sau.”

,, E dificil să scrii din amintiri, în special când ele se simt ca un colaj lipit aiurea de o persoană care nu știe să lipească scotch-ul și lasă mici cute, inestetice.”