What do you think?
Rate this book
Дните на краля
Може ли един балкански народ, с всички свои добри и лоши традиции, нрави и особености, да бъде дисциплиниран, организиран и поведен към модерна държава? И кому се пада трудната, а може би непосилна задача? Историята, която разкриват тези страници, буди много паралели с току-шо прекрачилата в третото си царство България. Романът разказва за младия немски офицер и благородник Карл Хохенцолерн-Зигмаринген. станал румънският княз Карол I, и съдбата му. след като приема предизвикателството да бъде владетел на Румъния. Бурните първи единадесет години от управлението на Карол I са видени през погледа на последвалия го от родината му в Букурещ зъболекар. В преплитането на съдбите на двамата герои, в преживяванията им - съвместни и лични - има много общо и много различно. С прекрасния си начин на писане, ефирен и емоционален, авторът пресъздава две житейски истории, подчинени на разбирането за чест и мисия във време, когато мъжката дума и чувството за
дълг са над всичко. Завладяващо четиво, което интригува и едновременно с това разсмива и натъжава.
Филип Флориан е сред най-изтъкнатите и обичани млади румънски автори. Книгите му имат голям успех в родината му и са преведени на над единадесет езика. "Дните на краля" е вторият му роман и през 2008 година печели наградата за най-добра белетристична творба в Румъния.
дълг са над всичко. Завладяващо четиво, което интригува и едновременно с това разсмива и натъжава.
Филип Флориан е сред най-изтъкнатите и обичани млади румънски автори. Книгите му имат голям успех в родината му и са преведени на над единадесет езика. "Дните на краля" е вторият му роман и през 2008 година печели наградата за най-добра белетристична творба в Румъния.
250 pages, Paperback
First published January 1, 2008
12 people are currently reading
559 people want to read
About the author
Filip Florian
16 books56 followersBetween 1990-99, he worked as a journalist and editor for the Cuvîntul (The Word) weekly and then as a correspondent for the Free Europe and Deutsche Welle radio stations. He spent five years in the mountain town of Sinaia writing his first novel Little Fingers, which was published to great critical acclaim in 2005. Greeted as the work of a distinctive and original new voice, the novel was awarded the România literarã (Literary Romania) magazine Prize for Debut, the Romanian Writers’ Union Prize for Best Prose Debut, and the National Union of Employers Prize for Excellence.
Together with Matei Florian, his younger brother, Filip Florian recently published the unusual dialogic novel The Băiuț Alley Lads (2006), also warmly praised by critics and the reading public alike. In 2007, second editions of both books were printed. Little Fingers has been published in Hungary (Magvetö, 2008), Germany (Suhrkamp, 2008) and Poland (Czarne, 2008) and will be published in the USA (Harcourt, 2009) and Slovenia (Didakta, 2009). The Băiuț Alley Lads is also due to be published by Czarne in 2009, and is also due to be published in Spain (Acantilado) and Bulgaria (Panorama +). The Days of the King has been published in Hungary (Magvetö, 2009), and will be published in the USA in 2011 (Houghton Mifflin Harcourt).
Together with Matei Florian, his younger brother, Filip Florian recently published the unusual dialogic novel The Băiuț Alley Lads (2006), also warmly praised by critics and the reading public alike. In 2007, second editions of both books were printed. Little Fingers has been published in Hungary (Magvetö, 2008), Germany (Suhrkamp, 2008) and Poland (Czarne, 2008) and will be published in the USA (Harcourt, 2009) and Slovenia (Didakta, 2009). The Băiuț Alley Lads is also due to be published by Czarne in 2009, and is also due to be published in Spain (Acantilado) and Bulgaria (Panorama +). The Days of the King has been published in Hungary (Magvetö, 2009), and will be published in the USA in 2011 (Houghton Mifflin Harcourt).
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 44 reviews
March 30, 2016
Description: Joseph Strauss(a dentist and bachelor, client of the Eleven Titties brothel and of Der Große Bär beer cellar) leaves Prussia in the spring of 1866 and follows a captain of dragoons to Bucharest, where the officer is to ascend the throne as prince of the United Principalities of Romania. War is imminent in central Europe, but the company of a special tomcat, a guardian angel of sorts, helps him to overcome all dangers.
In Bucharest, Joseph will meet and fall in love with an attractive nanny, while the prince distances himself from the dentist, seeking to erase all stains from his past, particularly his involvement with a beautiful blind prostitute. But unbeknownst to him, she has given birth to a baby boy with a suspiciously aristocratic nose .
Nations are invented and dissolved overnight, kingdoms are for sale, Bucharest grows from a muddy pigsty into an elegant capital city, and love turns everything upside down in The Days of the King.
Translated from the Romanian by Alistair Ian Blythe
Opening: THE FAREWELL EVENING in Berlin concluded just as it ought to have concluded: with the scrawny body of the dentist sprawled across the bed, his head buried in that moist, gigantic breast whose mate had long ago been sliced off by the sabre of a drunken hussar.
By turn purple prosed, info-dumped, and downright slapstick. NEXT
2* The Days of the King
4* Little Fingers
In Bucharest, Joseph will meet and fall in love with an attractive nanny, while the prince distances himself from the dentist, seeking to erase all stains from his past, particularly his involvement with a beautiful blind prostitute. But unbeknownst to him, she has given birth to a baby boy with a suspiciously aristocratic nose .
Nations are invented and dissolved overnight, kingdoms are for sale, Bucharest grows from a muddy pigsty into an elegant capital city, and love turns everything upside down in The Days of the King.
Translated from the Romanian by Alistair Ian Blythe
To Luca, my son,
who knows what joy is
Opening: THE FAREWELL EVENING in Berlin concluded just as it ought to have concluded: with the scrawny body of the dentist sprawled across the bed, his head buried in that moist, gigantic breast whose mate had long ago been sliced off by the sabre of a drunken hussar.
By turn purple prosed, info-dumped, and downright slapstick. NEXT2* The Days of the King
4* Little Fingers
April 25, 2023
O fictiune istorica ce surprinde o perioada despre care prea putin am citit.
Naratiunea este redata din trei perspective - cea a lui Joseph Strauss, cea a lui Carol l si, intr-o mod inedit, cea a motanului Siegfried. Stilul de scriere mi s-a parut deosebit, foarte detaliat in descrieri, fapt ce ajuta la constructia atmosferei acelor vremuri.
Naratiunea este redata din trei perspective - cea a lui Joseph Strauss, cea a lui Carol l si, intr-o mod inedit, cea a motanului Siegfried. Stilul de scriere mi s-a parut deosebit, foarte detaliat in descrieri, fapt ce ajuta la constructia atmosferei acelor vremuri.
July 26, 2012
Zilele regelui promitea multe ca subiect: un roman istoric, despre primul rege al Principalelor Unite, Carol I. Subiectul era interesant atât ca radiografie a momentului istoric, a vieții noastre politice și a Bucureștiului pe cale de modernizare, cât și ca incursiune în personalitatea principelui german și mai ales în procesul delicat de devenire a unui rege. Cel puțin așa părea asumată miza cărții.
Din păcate romanul însă se pierde repede. Nu e de vină găselnița introducerii în rol principal a unui personaj secundar, dentistul berlinez Joseph Strauss, care la invitația prințului acceptă să se mută într-o țară străină. Procedeul era avantajos. Problema e că autorul nu scrie pentru a spune o poveste, ci invers, spune pe alocuri o poveste doar ca să aibă prilejul de a compune fraze meșteșugite, a căuta imagini îndrăznețe, a șoca cu vreo metaforă mai neașteptată, a compune pe alocuri febril. Ca atare, subiectul devenirii regelui rămâne aproape cu totul la buna credință și imaginația cititorului, detaliile epocii și ale intrigilor de la București puse cap la cap ajung cam cât pentru o povestire mai răsărită, toate personajele sunt de butaforie, iar singurul viu și surprinzător e motanul dentistului, ale cărui gheare ascuțite scriu în tapițeria mobilei povești emoționante de dragoste, ode fierbinți și exaltate. În rest plictiseală, și regretul unei cărți doar cu cap și coadă, fără conținut.
Cât despre frazele meșteșugite, care e clar că îi plac atât de mult scriitorului, iau la întâmplare (mă jur!) două exemple și vă las pe voi să le judecați șfichiuirile semețe și licăririle deșarte:
“Degetele lui, ca zece şerpi micuţi, s-au rotit pe gambe şi coapse, s-au culcuşit în pliurile şoldurilor şi la subţiori, s-au răsucit prin cîrlionţii vopsiţi în mov (sub osul pubian, unde şerpişorii s-au prelins peste vizuini jilave, le-au adulmecat, dar nu s-au strecurat înăuntru), au şfichiuit cu cozile sfîrcuri, zece sfîrcuri, s-au încolăcit în jurul lor şi şi-au luat la revedere. Înainte de a-şi lipi nările de cel de-al unsprezecelea sfîrc, cel mai mare şi mai semeţ din cîte pomenise, Joseph Strauss a urinat îndelung în oala cît un ceaun găsită după perdea. Apoi, cu biografie cu tot, s-a adîncit între pulpele Rosei, încercînd să-şi lepede acolo trecutul.”
“Dar mai întîi, ca dintr-un ibric găurit, au picurat destui stropi de sinceritate, stropii s-au strîns într-un ochi de apă, mic, oval, licăritor în tihna amiezii, iar apa a prins s-o ia la vale, pe podele, un firişor subţire şi curat, un lichid care se zărea şi nu se zărea, fiind alcătuit, printr-un capriciu al chimiei, numai din vise, dezamăgiri, speranţe, răni, presupuneri şi deşertăciuni. “
Eu personal aș zice pas.
Din păcate romanul însă se pierde repede. Nu e de vină găselnița introducerii în rol principal a unui personaj secundar, dentistul berlinez Joseph Strauss, care la invitația prințului acceptă să se mută într-o țară străină. Procedeul era avantajos. Problema e că autorul nu scrie pentru a spune o poveste, ci invers, spune pe alocuri o poveste doar ca să aibă prilejul de a compune fraze meșteșugite, a căuta imagini îndrăznețe, a șoca cu vreo metaforă mai neașteptată, a compune pe alocuri febril. Ca atare, subiectul devenirii regelui rămâne aproape cu totul la buna credință și imaginația cititorului, detaliile epocii și ale intrigilor de la București puse cap la cap ajung cam cât pentru o povestire mai răsărită, toate personajele sunt de butaforie, iar singurul viu și surprinzător e motanul dentistului, ale cărui gheare ascuțite scriu în tapițeria mobilei povești emoționante de dragoste, ode fierbinți și exaltate. În rest plictiseală, și regretul unei cărți doar cu cap și coadă, fără conținut.
Cât despre frazele meșteșugite, care e clar că îi plac atât de mult scriitorului, iau la întâmplare (mă jur!) două exemple și vă las pe voi să le judecați șfichiuirile semețe și licăririle deșarte:
“Degetele lui, ca zece şerpi micuţi, s-au rotit pe gambe şi coapse, s-au culcuşit în pliurile şoldurilor şi la subţiori, s-au răsucit prin cîrlionţii vopsiţi în mov (sub osul pubian, unde şerpişorii s-au prelins peste vizuini jilave, le-au adulmecat, dar nu s-au strecurat înăuntru), au şfichiuit cu cozile sfîrcuri, zece sfîrcuri, s-au încolăcit în jurul lor şi şi-au luat la revedere. Înainte de a-şi lipi nările de cel de-al unsprezecelea sfîrc, cel mai mare şi mai semeţ din cîte pomenise, Joseph Strauss a urinat îndelung în oala cît un ceaun găsită după perdea. Apoi, cu biografie cu tot, s-a adîncit între pulpele Rosei, încercînd să-şi lepede acolo trecutul.”
“Dar mai întîi, ca dintr-un ibric găurit, au picurat destui stropi de sinceritate, stropii s-au strîns într-un ochi de apă, mic, oval, licăritor în tihna amiezii, iar apa a prins s-o ia la vale, pe podele, un firişor subţire şi curat, un lichid care se zărea şi nu se zărea, fiind alcătuit, printr-un capriciu al chimiei, numai din vise, dezamăgiri, speranţe, răni, presupuneri şi deşertăciuni. “
Eu personal aș zice pas.
November 2, 2008
Florian spune o poveste frumoasa si simpla, documentata, din cite imi dau seama, in plan istoric si condimentata cu putin realism magic, in plan pisicesc.
O carte de pus in raft, linga În intimitatea secolului 19. Daca n-as avea obsesia cu aranjatul cartilor pe edituri, desigur :)
O carte de pus in raft, linga În intimitatea secolului 19. Daca n-as avea obsesia cu aranjatul cartilor pe edituri, desigur :)
January 28, 2022
Pentru mine, Filip Florian e un scriitor paradoxal si ciudat, din punctul de vedere al perceptiei, dar cu siguranta interesant. Spun asta pentru ca "Zilele regelui" e a doua carte scrisa de el pe care am incercat s-o citesc, insa, spre deosebire de "Toate bufnitele" (una dintre cele trei carti pe care le-am abandonat in cariera-mi de cititor incercat), cartea prezenta e o mica bijuterie romanesca, asa cum remarca si Radu Cosasu pe coperta patru.
Pe fondul unor evenimente istorice reale (venirea printului Carol in tara, intrigile politice, lovitura de stat esuata in farsa de la Ploiesti, Razboiul de Independenta, Proclamarea Regatului), autorul brodeste o intreaga tesatura epica, nici prea complicata, dar nici prea facila, reusind (cu mare succes, zic eu!) sa creioneze o veritabila fresca citadina (ca sa nu spun sociala, ar fi prea mult) a Bucurestiului de la inceputul statului roman modern. In mod cert, acesta este (si) un roman de atmosfera, care surprinde inteligent si liric, pe alocuri, o fata a Romaniei dintr-o perioada cand tara "se facea".
Pe de alta parte, "Zilele regelui" este si romanul unui fals personaj principal, titlul fiind deliberat inselator, el explicandu-se abia in ultima fraza (superba!) a cartii, ceea ce mi-a adus aminte de "artificiul" similar genial gasit de Marquez la "Dragostea in vremea holerei". Si pentru ca tot am ajuns la referinte scriitoricesti, romanul musteste de pasaje realist-magice, precum cele care-l au in centru pe motanul Siegfried si ale lui "epistole" trasate cu ghearele in tapiteria fotoliilor, dar si diverse descrieri ce contribuie la atmosfera generala a romanului. Mai mult, am observat si anumite influente provenite din opera lui Saramago, regasite, precum la marele portughez, in unele comentarii apodictice sau sententioase ale naratorului, dar puse "in carca" personajului principal, doctorul Joseph Strauss: "Nu se indoia ca un rege e un rege, chiar daca se cheama domn sau domnitor, dar, inainte de toate, un rege e un barbat".
La un cu totul alt nivel, acesta este intr-o masura si romanul unei deveniri, anume cea a adevaratului personaj principal, dr. Strauss, care dintr-un pierde-vara, client al bordelurilor nemtesti, ajunge in Romania, urmandu-si inaltul pacient, viitorul rege, si-si face un rost, deschizandu-si un cabinet pe Lipscani, la nr. 18, insurandu-se cu o sarboaica, cu care are si un copil crescut si educat in trei limbi si civilizatii. Personajul e perfect construit si fixat, credibil, dilema pe care o traieste la un moment dat si disponibilitatea-i de a-si risca mariajul doar pentru a pastra un secret incomod (in primul rand pentru el, mai putin pentru cel care e vizat de secret si n-are habar) dand o masura a caracterului sau mai mult decat corect, loial, dispus la sacrificii. Desi pleaca din postura unuia aflat in umbra si totala dependenta a ilustrului sau pacient, dr. Strauss devine pe nesimtite pilonul de baza al intregii constructii epice.
Una peste alta, n-as vrea sa spun vorbe mari, cum ca e unul dintre cele mai bune romane scrise de un roman pe care le-am citit vreodata (si nu-s putine), nici ca Filip Florian e o speranta si o mostra ca inca mai exista gen epic (valoros!) in literatura romana, ci doar ca in cazul meu a fost una dintre acele lecturi la finalul careia am scos un pios "wow!" si a carei ultima fraza mi-a produs acel frison placut pe care, este lucru stiut, numai cartile cu adevarat bune si mari au puterea sa-l provoace.
Pe fondul unor evenimente istorice reale (venirea printului Carol in tara, intrigile politice, lovitura de stat esuata in farsa de la Ploiesti, Razboiul de Independenta, Proclamarea Regatului), autorul brodeste o intreaga tesatura epica, nici prea complicata, dar nici prea facila, reusind (cu mare succes, zic eu!) sa creioneze o veritabila fresca citadina (ca sa nu spun sociala, ar fi prea mult) a Bucurestiului de la inceputul statului roman modern. In mod cert, acesta este (si) un roman de atmosfera, care surprinde inteligent si liric, pe alocuri, o fata a Romaniei dintr-o perioada cand tara "se facea".
Pe de alta parte, "Zilele regelui" este si romanul unui fals personaj principal, titlul fiind deliberat inselator, el explicandu-se abia in ultima fraza (superba!) a cartii, ceea ce mi-a adus aminte de "artificiul" similar genial gasit de Marquez la "Dragostea in vremea holerei". Si pentru ca tot am ajuns la referinte scriitoricesti, romanul musteste de pasaje realist-magice, precum cele care-l au in centru pe motanul Siegfried si ale lui "epistole" trasate cu ghearele in tapiteria fotoliilor, dar si diverse descrieri ce contribuie la atmosfera generala a romanului. Mai mult, am observat si anumite influente provenite din opera lui Saramago, regasite, precum la marele portughez, in unele comentarii apodictice sau sententioase ale naratorului, dar puse "in carca" personajului principal, doctorul Joseph Strauss: "Nu se indoia ca un rege e un rege, chiar daca se cheama domn sau domnitor, dar, inainte de toate, un rege e un barbat".
La un cu totul alt nivel, acesta este intr-o masura si romanul unei deveniri, anume cea a adevaratului personaj principal, dr. Strauss, care dintr-un pierde-vara, client al bordelurilor nemtesti, ajunge in Romania, urmandu-si inaltul pacient, viitorul rege, si-si face un rost, deschizandu-si un cabinet pe Lipscani, la nr. 18, insurandu-se cu o sarboaica, cu care are si un copil crescut si educat in trei limbi si civilizatii. Personajul e perfect construit si fixat, credibil, dilema pe care o traieste la un moment dat si disponibilitatea-i de a-si risca mariajul doar pentru a pastra un secret incomod (in primul rand pentru el, mai putin pentru cel care e vizat de secret si n-are habar) dand o masura a caracterului sau mai mult decat corect, loial, dispus la sacrificii. Desi pleaca din postura unuia aflat in umbra si totala dependenta a ilustrului sau pacient, dr. Strauss devine pe nesimtite pilonul de baza al intregii constructii epice.
Una peste alta, n-as vrea sa spun vorbe mari, cum ca e unul dintre cele mai bune romane scrise de un roman pe care le-am citit vreodata (si nu-s putine), nici ca Filip Florian e o speranta si o mostra ca inca mai exista gen epic (valoros!) in literatura romana, ci doar ca in cazul meu a fost una dintre acele lecturi la finalul careia am scos un pios "wow!" si a carei ultima fraza mi-a produs acel frison placut pe care, este lucru stiut, numai cartile cu adevarat bune si mari au puterea sa-l provoace.
September 18, 2018
I appreciate it very much for the perspective of my city (Bucharest) and the country at the beginning of modern Romania (1860s to 1880s). The only thing for which I decided to remove the last star from the rating is the prose style of this contemporary writer. He should really benefit more if decides to break down page long paragraphs in several smaller ones. Despite this minor obstacle, it is crisp and concise, thus easy to read.
But I appreciated his innovations in this novel, like the cat which is a character in the book and its poems wrote in the chairs' tapestry.
But I appreciated his innovations in this novel, like the cat which is a character in the book and its poems wrote in the chairs' tapestry.
September 5, 2011
This is a book that has three main aspects - the historical situation of the Romanian Principalities from their union in 1859, to Carol's accession in 1866 to his becoming King of Romania in 1881, the atmosphere of Bucharest (and to a lesser extent the rest of the country) at the times and the actual storyline of Joseph Strauss' life as he follows the prince from Germany to Romania to treat his teeth.
The book is superb on the first two but doesn't quite succeed on the third count though not reading the Romanian original, but only the English translation, I am not sure if it's the translation, the author's original choices or simply that his convoluted Romanian prose does not translate well in the 21st century English and the result comes as saying simple things in ten phrases rather than one which jars badly on occasion.
For the big picture which I happen to know reasonably well, the author has presented it quite clearly - the need of Romania for a foreign prince to insure respectability, credibility, stability, protection, recognized by all in theory but of course ignored in the jostling for advancement and position which led to various farcical "revolutions" as well as to Carol's occasional threats of resignation until finally he made his point and had the corrupt and self-seeking Romanian politicians pay attention for once, followed by the quick modernization of the country, the vast increase in its well being with independence and elevation to a full kingdom rather than an union of principalities following naturally though not without sacrifices; huge achievements due first and foremost to the prince/king and the author shows it clearly separating Carol the magnificent ruler from Carol the not that likable person who uses and discards people like Joseph Strauss at whim
For the local detail, again superb work by the author and the atmosphere of Bucharest of 1866 is pitch perfect as is the evolution from a backward city with one paved street and a somewhat run down house moonlighting as a palace - so Carol when led there as to his "palace" thought he wasn't understanding correctly and asked the politicians to finally take him to his "real palace" - to the beautiful city of the 1880's and later that was rightly dubbed Little Paris.
However the main body of the book that follows Joseph's saga rather than the prince/country/city alternates moments of excellence with such plodding prose that it almost seems like it's the work of two authors. As noted above i have no idea of the precise reason but I incline to believe that it is simply a case of language incompatibility and if the author were to write directly in English he would tell the story quite differently than in this translation that tries to be lavish in language and succeeds only to be laborious and quite dense in a negative sense on many occasions.
All in all The Days of the King (B) is a book that is excellent historical fiction and mediocre (at best) literature.
The book is superb on the first two but doesn't quite succeed on the third count though not reading the Romanian original, but only the English translation, I am not sure if it's the translation, the author's original choices or simply that his convoluted Romanian prose does not translate well in the 21st century English and the result comes as saying simple things in ten phrases rather than one which jars badly on occasion.
For the big picture which I happen to know reasonably well, the author has presented it quite clearly - the need of Romania for a foreign prince to insure respectability, credibility, stability, protection, recognized by all in theory but of course ignored in the jostling for advancement and position which led to various farcical "revolutions" as well as to Carol's occasional threats of resignation until finally he made his point and had the corrupt and self-seeking Romanian politicians pay attention for once, followed by the quick modernization of the country, the vast increase in its well being with independence and elevation to a full kingdom rather than an union of principalities following naturally though not without sacrifices; huge achievements due first and foremost to the prince/king and the author shows it clearly separating Carol the magnificent ruler from Carol the not that likable person who uses and discards people like Joseph Strauss at whim
For the local detail, again superb work by the author and the atmosphere of Bucharest of 1866 is pitch perfect as is the evolution from a backward city with one paved street and a somewhat run down house moonlighting as a palace - so Carol when led there as to his "palace" thought he wasn't understanding correctly and asked the politicians to finally take him to his "real palace" - to the beautiful city of the 1880's and later that was rightly dubbed Little Paris.
However the main body of the book that follows Joseph's saga rather than the prince/country/city alternates moments of excellence with such plodding prose that it almost seems like it's the work of two authors. As noted above i have no idea of the precise reason but I incline to believe that it is simply a case of language incompatibility and if the author were to write directly in English he would tell the story quite differently than in this translation that tries to be lavish in language and succeeds only to be laborious and quite dense in a negative sense on many occasions.
All in all The Days of the King (B) is a book that is excellent historical fiction and mediocre (at best) literature.
Read
January 14, 2014Sunt puține romane în literatura română în care autorii exersează scriitura artistică, cercetată în detaliu, atentă la sonoritatea fiecărui cuvânt în parte. Vocea lui Filip Florian este realmente autentică. Fiecare dintre romanele sale degajează o atmosferă aparte tocmai din pricina grijii cu care autorul alege cuvintele. Este un roman de atmosferă, în care narațiunea ocupă abia cel de-al doilea loc.
Ficțiune istorică, gen pe care inclusiv acest roman îl resuscitează, marcând, o dată în plus, o nouă tendință a prozei actuale, Zilele regelui ne spune povestea domniei lui Carol I. Pornind de la motivele detronării lui Al. I. Cuza, acuzat de abuzuri asemănătoare cu cele ale politicienilor contemporani, autorul ne explică cum se ajunge la înscăunarea unui străin din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen la București. Ceea ce face farmecul romanului este că povestea lui Carol nu ne este spusă direct, ci prin intermediul dentistului acestuia, slujitor atașat de Carol, în ciuda faptului că nu a făcut niciodată parte din suita sa regală. (cronică: http://bookaholic.ro/regele-unui-auto...)
Ficțiune istorică, gen pe care inclusiv acest roman îl resuscitează, marcând, o dată în plus, o nouă tendință a prozei actuale, Zilele regelui ne spune povestea domniei lui Carol I. Pornind de la motivele detronării lui Al. I. Cuza, acuzat de abuzuri asemănătoare cu cele ale politicienilor contemporani, autorul ne explică cum se ajunge la înscăunarea unui străin din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen la București. Ceea ce face farmecul romanului este că povestea lui Carol nu ne este spusă direct, ci prin intermediul dentistului acestuia, slujitor atașat de Carol, în ciuda faptului că nu a făcut niciodată parte din suita sa regală. (cronică: http://bookaholic.ro/regele-unui-auto...)
April 7, 2020
Cu siguranta Zilele Regelui nu e o carte obisnuita. Doar datorita stilului, ritmului si tonului. Ca povestea nu e una nemaiauzita. Ce mi-a lipsit mie foarte mult au fost dialogurile. As fi vrut sa ‘aud’ personajele vorbind pentru ele in locul povestitorului. Blocuri intregi de fraze lungi, enumeratii, negatii, explicatii, oricat de deosebite sunt, nu-s chiar felia mea de tort. Insa! Odata cu aceasta carte, am pus mana pe internet si m-am documentat despre aceasta bucata de istorie romaneasca ce-mi lipsea cu totul din cultura generala.
January 22, 2019
O carte care mi-a oferit o doza proaspata de istorie. Mi-a facut placere sa descopar povestea prin prisma dentistului si a pisicii.
Read
January 25, 2012Someone recommended this book to me, and I wanted to love it, but it just didn't happen for me. It was so full of description and long sentences that I couldn't figure out what I was supposed to be paying attention to.
At one point, one of the characters is riding in a cart/carriage. He sees a family painting a house, and the book goes on to describe them in great detail -- down to the moles on the girl's back exposed when her shirt lifts when she raises her arm to paint -- and then they're gone.
What?
It felt like a NaNoWriMo effort to flesh out word count.
There are so many details and similes that I couldn't figure out what the important details were. My brain was scattered. Where was the plot? What's important? Am I going to need to know about this girl's back-moles or is that just filler?
I wound up giving up. Not happening.
At one point, one of the characters is riding in a cart/carriage. He sees a family painting a house, and the book goes on to describe them in great detail -- down to the moles on the girl's back exposed when her shirt lifts when she raises her arm to paint -- and then they're gone.
What?
It felt like a NaNoWriMo effort to flesh out word count.
There are so many details and similes that I couldn't figure out what the important details were. My brain was scattered. Where was the plot? What's important? Am I going to need to know about this girl's back-moles or is that just filler?
I wound up giving up. Not happening.
August 25, 2017
REWELACYJNA książka.
I już.
Albo jeszcze nie...
Kolejna znakomita powieść, następny świetny pisarz z Rumunii. Coraz bardziej wygląda na to, że cokolwiek ciekawego w literaturze środkowej Europy, to pisze się na południe od Tatr. Ten coraz bardziej zatęchły polski tygielek, podlewając się w kółko własnym sosem, coraz rzadziej jest w stanie wyrzucić z siebie coś podobnego formatu.
Jeszcze sporo czasu - ale to dla mnie jedna z książek roku. Trzymam kciuki za Angelusa!
I już.
Albo jeszcze nie...
Kolejna znakomita powieść, następny świetny pisarz z Rumunii. Coraz bardziej wygląda na to, że cokolwiek ciekawego w literaturze środkowej Europy, to pisze się na południe od Tatr. Ten coraz bardziej zatęchły polski tygielek, podlewając się w kółko własnym sosem, coraz rzadziej jest w stanie wyrzucić z siebie coś podobnego formatu.
Jeszcze sporo czasu - ale to dla mnie jedna z książek roku. Trzymam kciuki za Angelusa!
July 13, 2020
De multa vreme n-am mai citit o carte scrisa de un autor roman care sa ma prinda atat de rapid.
Ritmul cartii si descrierile bogate in detalii m-au facut s-o citesc cu pofta si s-o recomand si altora.
Trebuie sa le multumesc celor de la Decat o Revista pentru recomandare si ca mi-au adus in vizor o serie de carti de fictiune contemporana scrise de autori romani care te fac sa uiti de lume.
Ritmul cartii si descrierile bogate in detalii m-au facut s-o citesc cu pofta si s-o recomand si altora.
Trebuie sa le multumesc celor de la Decat o Revista pentru recomandare si ca mi-au adus in vizor o serie de carti de fictiune contemporana scrise de autori romani care te fac sa uiti de lume.
December 20, 2016
exceptional!
March 31, 2020
Ce frumos se joacă și se împletește istoria în ficțiune!
July 5, 2024
The novel The King's Days by Filip Florian involves an incursion into history by recovering the biography, fictionalizing it and completing it with inherent subjective accents. In other words, it reflects the strongly humanized reconstruction of the image of a well-known and beloved Romanian public figure of the 19th century, interweaving and completing it with the existential projection of a fictional character, who fulfils the function of an alter-ego. Thoroughly documented, the chronology of Carol's life is rendered in a lyricized, musical style by a detached, unbiased narrator, who does not aim at any link between that past and the present, but who is charged with an internalized nostalgia through the sharp stylized language.
Teodora Dumitru talks about the stylistic exceptionality of the language, the exacerbated aestheticization, the cluttering of the message by avalanches of enumerations of a narrator always careful to inform the reader, not to slip into obscure or confusing, to embrace him in the dynamism of the sentence. The novel also presents, at the same time, an indirect account of historical events of great caliber, such as the coronation of Charles I, but also of trivial scenes from the daily life of the dentist Strauss, Siegfried the cat, determining the particularization of a simple historical novel into a historical metafiction, coagulating the intersection of history, memory and fiction.
Thus, the events are not rendered frontally through direct narration, but "will be caught retrospectively in the puzzle, after their occurrence and the accumulation of a time necessary for the "real" to be removed", and are therefore rendered in an evasive, deviant manner, through a free indirect style.
The two central male characters, the ruler and the doctor, are complementary characters, fundamentally different in terms of social status, but they are defining for each other, complementing each other in the spheres where there are gaps, whether historical, public or existential, in everyday life. The narrative coagulates the relationship between distinct planes, the intimate, obscure and the public, political, through the structure of the novel: the chapters in which the masterful figure of the ruler is in the foreground are definitively separated from the intimate ones of Joseph who 'lends' the narrator his vision of the whole action. In order to understand the manner in which the complementary alterities manifest themselves, the focus will be directed, to begin with, on the motif of the double from which certain essential characteristics are deduced in order to outline the relationship with the otherness.
The idea of the double implies the existence of two complementary or antinomic principles, which are defined independently of each other, suggesting the complexity, unity and sphericity of reality in all its unfolding. At the basis of this literary motif is the idea of the spectrum, the image of an other, which is the same but in otherness.
The idea of the double implies the existence of two complementary or antinomic principles, which are defined independently of each other, suggesting the complexity, unity and sphericity of reality in all its unfolding. At the basis of this literary motif is the idea of the spectrum, the image of an other, which is the same but in otherness. The double presupposes an alter-ego, a reflection of the self refracted through a multiplicity of angles that dissociate and recompose, reconstructing the other. Corin Braga categorizes, according to the degree of cleavage of the autonomous egos personified in the figure of the double in relation to the self, two hypostases: "ethereal, spiritual doubles (corresponding to a partially maintained control over the alter-ego) and concrete, material doubles (corresponding to the loss of control over the alter-ego projected in someone else)". The constituent elements of duality, the complementary parts of the whole, attract each other despite their discrepancies, constituting the whole and coexisting. The duality is based on the principle of antinomy, of the discrepancy between consubstantial poles, which are inherently opposed, but by the same force, they attract each other, outlining a dialectic of opposition (the different elements in Karl and Strauss: status, role, history-fiction).
In conclusion, the prince and the dentist function as complementary cogs in the machinery of the narrative, a perfect binomial composed of complementary parts, which although inherently different, have a ying and yang existence, building the total perspective on the historically recovered universe, fictionally altered, but also on the complex interiority of the paper beings.
Teodora Dumitru talks about the stylistic exceptionality of the language, the exacerbated aestheticization, the cluttering of the message by avalanches of enumerations of a narrator always careful to inform the reader, not to slip into obscure or confusing, to embrace him in the dynamism of the sentence. The novel also presents, at the same time, an indirect account of historical events of great caliber, such as the coronation of Charles I, but also of trivial scenes from the daily life of the dentist Strauss, Siegfried the cat, determining the particularization of a simple historical novel into a historical metafiction, coagulating the intersection of history, memory and fiction.
Thus, the events are not rendered frontally through direct narration, but "will be caught retrospectively in the puzzle, after their occurrence and the accumulation of a time necessary for the "real" to be removed", and are therefore rendered in an evasive, deviant manner, through a free indirect style.
The two central male characters, the ruler and the doctor, are complementary characters, fundamentally different in terms of social status, but they are defining for each other, complementing each other in the spheres where there are gaps, whether historical, public or existential, in everyday life. The narrative coagulates the relationship between distinct planes, the intimate, obscure and the public, political, through the structure of the novel: the chapters in which the masterful figure of the ruler is in the foreground are definitively separated from the intimate ones of Joseph who 'lends' the narrator his vision of the whole action. In order to understand the manner in which the complementary alterities manifest themselves, the focus will be directed, to begin with, on the motif of the double from which certain essential characteristics are deduced in order to outline the relationship with the otherness.
The idea of the double implies the existence of two complementary or antinomic principles, which are defined independently of each other, suggesting the complexity, unity and sphericity of reality in all its unfolding. At the basis of this literary motif is the idea of the spectrum, the image of an other, which is the same but in otherness.
The idea of the double implies the existence of two complementary or antinomic principles, which are defined independently of each other, suggesting the complexity, unity and sphericity of reality in all its unfolding. At the basis of this literary motif is the idea of the spectrum, the image of an other, which is the same but in otherness. The double presupposes an alter-ego, a reflection of the self refracted through a multiplicity of angles that dissociate and recompose, reconstructing the other. Corin Braga categorizes, according to the degree of cleavage of the autonomous egos personified in the figure of the double in relation to the self, two hypostases: "ethereal, spiritual doubles (corresponding to a partially maintained control over the alter-ego) and concrete, material doubles (corresponding to the loss of control over the alter-ego projected in someone else)". The constituent elements of duality, the complementary parts of the whole, attract each other despite their discrepancies, constituting the whole and coexisting. The duality is based on the principle of antinomy, of the discrepancy between consubstantial poles, which are inherently opposed, but by the same force, they attract each other, outlining a dialectic of opposition (the different elements in Karl and Strauss: status, role, history-fiction).
In conclusion, the prince and the dentist function as complementary cogs in the machinery of the narrative, a perfect binomial composed of complementary parts, which although inherently different, have a ying and yang existence, building the total perspective on the historically recovered universe, fictionally altered, but also on the complex interiority of the paper beings.
January 31, 2020
În Zilele regelui, Filip Florian creează o frescă impresionantă și personală a societății românești din secolului XIX, privită prin ochii unui dentist adus la București de principele Karl Ludwig. Diferența culturală între rigiditatea neamțului și mlădioasa societate românească din acele vremuri pune în perspectivă pentru cititor, într-o manieră foarte sugestivă, tipologiile oamenilor și starea de spirit ce domneau alături de principe și de multe ori împotriva sa.
Cititorului i se dă impresia că Zeitgeist-ul descris în această carte reprezintă reflexia într-o oglindă învechită a stării societății cotidiene; puțin deformată pe alocuri, cu unele detalii estompate, dar, imaginea de anasmblu este izbitor de asemănătoare. Frazele atent construite te poartă printr-un frumos val de descrieri: Bucureștiul de secol XIX cu clădirile, străzile și monumentele lui istorice, unele redenumite, altele reconstruite, unele dispărute pentru cel care trăiește în sau a privit cercetător acest oraș. Ce impresionează cititorul cu adevarat, este spectacolul socio-politic, în care se observă cum intriga, naționalismul, răzvrătirea fără rost, bazată pe principii eronate, și discursul demagogic atât de actuale, erau și atunci veșmântul oamenilor politici ai vremii, pe care generațiile noastre îi cunosc în prea puțină profunzime din păcate pentru a putea fi mai constienti de repetarea într-o oarece măsură a istoriei.
Întregul destin al lui Joseph Strauss, care devine, într-un așa fundal, podoaba verosmilă a carții, împreună cu frazele armonioase și întinse, la fel ca dezmorțirile mult-îndrăgitului motan Siegfried, face din această lectură o placintă caldă pe vatră românească pentru un suflet flămând.
Cititorului i se dă impresia că Zeitgeist-ul descris în această carte reprezintă reflexia într-o oglindă învechită a stării societății cotidiene; puțin deformată pe alocuri, cu unele detalii estompate, dar, imaginea de anasmblu este izbitor de asemănătoare. Frazele atent construite te poartă printr-un frumos val de descrieri: Bucureștiul de secol XIX cu clădirile, străzile și monumentele lui istorice, unele redenumite, altele reconstruite, unele dispărute pentru cel care trăiește în sau a privit cercetător acest oraș. Ce impresionează cititorul cu adevarat, este spectacolul socio-politic, în care se observă cum intriga, naționalismul, răzvrătirea fără rost, bazată pe principii eronate, și discursul demagogic atât de actuale, erau și atunci veșmântul oamenilor politici ai vremii, pe care generațiile noastre îi cunosc în prea puțină profunzime din păcate pentru a putea fi mai constienti de repetarea într-o oarece măsură a istoriei.
Întregul destin al lui Joseph Strauss, care devine, într-un așa fundal, podoaba verosmilă a carții, împreună cu frazele armonioase și întinse, la fel ca dezmorțirile mult-îndrăgitului motan Siegfried, face din această lectură o placintă caldă pe vatră românească pentru un suflet flămând.
October 17, 2012
The Days of the King by Filip Florian is a Romanian historical fiction that was published in translation in 2011. Joseph Strauss, a Prussian dentist and frequent client of the local brothel, follows a dragoon captain to Romania, where the captain will one day be crowned.
The brief description and the glorious cover art intrigued me. Unfortunately the "aggressively dense" writing (as described in the Literary Omnivore review) combined with reading an egalley made for a difficult and unpleasant reading experience.
There are notes at the end of the book that explain the historical and cultural context of the novel but in an ereader without a proper table of contents built in, it's damn near impossible to flip between the notes and the text. Therefore, after reading and re-reading the same passages for clarity, I started skimming. When the skimming didn't seem to hinder my understanding any, I decided to stop reading.
Days of the King is best suited for readers who have a physical copy, and patience. An understanding of Prussian and Romanian history will help too.
Read via Net Galley
The brief description and the glorious cover art intrigued me. Unfortunately the "aggressively dense" writing (as described in the Literary Omnivore review) combined with reading an egalley made for a difficult and unpleasant reading experience.
There are notes at the end of the book that explain the historical and cultural context of the novel but in an ereader without a proper table of contents built in, it's damn near impossible to flip between the notes and the text. Therefore, after reading and re-reading the same passages for clarity, I started skimming. When the skimming didn't seem to hinder my understanding any, I decided to stop reading.
Days of the King is best suited for readers who have a physical copy, and patience. An understanding of Prussian and Romanian history will help too.
Read via Net Galley
March 31, 2024
De-a lungul timpului am observat că marea majoritate a autorilor români contemporani, care au trăit înainte de revoluție, au tendința de a scrie despre comunism, despre Nicolae Ceaușescu și despre viața din acele vremuri.
"Zilele regelui" este o carte de ficțiune istorică care surprinde de data asta o perioadă despre care nu se prea vorbește: domnia lui Carol I.
Trebuie să recunosc, am început cartea cu scepticism, din cauza unor zvonuri despre scrierea lui Filip Florian, conform cărora narațiunea autorului nu e foarte bună, dar am fost plăcut surprins.
Filip Florian este un foarte bun tehnician, scrie cu lejeritate și reușește să transmită emoție, dar fără a fi foarte atașat de traume sau suferință. Este ironic, senin și stilul lui este mult mai apropiat de cel clasic, decât de stilul ficțiunii populare cu care suntem obișnuiți în prezent.
Merita clar 5/5, așa că, dacă sunteți fani ai ficțiunilor istorice și căutați o carte care să nu vă implice emoțional foarte mult, "Zilele regelui" este perfectă pentru voi.
"Zilele regelui" este o carte de ficțiune istorică care surprinde de data asta o perioadă despre care nu se prea vorbește: domnia lui Carol I.
Trebuie să recunosc, am început cartea cu scepticism, din cauza unor zvonuri despre scrierea lui Filip Florian, conform cărora narațiunea autorului nu e foarte bună, dar am fost plăcut surprins.
Filip Florian este un foarte bun tehnician, scrie cu lejeritate și reușește să transmită emoție, dar fără a fi foarte atașat de traume sau suferință. Este ironic, senin și stilul lui este mult mai apropiat de cel clasic, decât de stilul ficțiunii populare cu care suntem obișnuiți în prezent.
Merita clar 5/5, așa că, dacă sunteți fani ai ficțiunilor istorice și căutați o carte care să nu vă implice emoțional foarte mult, "Zilele regelui" este perfectă pentru voi.
January 12, 2020
Între o zi pe Lipscanii anilor 1860-70 și ziua încoronării regelui la 10 Mai 1881 stă o poveste tare frumos scrisă, o bijuterie despre zilele de început ale lui Carol I în România, despre omul din spatele titlului spusă din perspectiva unui personaj imaginat de autor dar care este atât de real încât chiar te întrebi cum de nu este menționat de nici un cronicar istoric sau de vreo gazetă a vremurilor. Ce mi-a plăcut: atenția la detalii, cuvintele măestrit alese, la poezia din spatele frazelor lungi, la curgerea textului precum un pârâu de munte, construcția personajelor și a poveștii cu multă ingeniozitate, stilul inconfundabil al parantezelor, documentarea foarte bună și nu în ultimul rând imaginația și empatia.
November 27, 2010
Foarte, foarte frumoasă! Foarte, foarte mult placută! :)
În insistenţele ei tăcute, nevasta lui nu înceta să-l înveţe o ştiinţă complicată, iubirea, fără să se folosească de hărţi ale cerului, de lunete sau de compasuri, ca în astronomie, ci de arta de-a privi în podea, de-a clipi, de-a îndoi colţul buzelor, de-a se îmbrăca în grabă şi de-a se dezbrăca pe furiş, de-a-l pupa rar şi obosit, de-a purta uneori rochia lui preferată, foşnitoare, cu decolteu şi volane, de-a lăsa pe plapumă, deschise, gazete care proslăveau voluntariatul, de-a suspina pentru soarta Serbiei înfrînte şi de-a fredona, gătind sau călcînd, cîntece cu eroi.
În insistenţele ei tăcute, nevasta lui nu înceta să-l înveţe o ştiinţă complicată, iubirea, fără să se folosească de hărţi ale cerului, de lunete sau de compasuri, ca în astronomie, ci de arta de-a privi în podea, de-a clipi, de-a îndoi colţul buzelor, de-a se îmbrăca în grabă şi de-a se dezbrăca pe furiş, de-a-l pupa rar şi obosit, de-a purta uneori rochia lui preferată, foşnitoare, cu decolteu şi volane, de-a lăsa pe plapumă, deschise, gazete care proslăveau voluntariatul, de-a suspina pentru soarta Serbiei înfrînte şi de-a fredona, gătind sau călcînd, cîntece cu eroi.
May 30, 2013
I really wanted to give this 3 1/2 stars. This book is set in the mid 1800s in Romania and tells the story of a dentist in Prussia who befriends a man who is then elevated to be the ruler of Romania and so the two relocate to Romania. I sometimes found the writing style challenging to follow and there were many time when the timeline was a little murky. What I found unexpectedly enjoyable were the passages "written" by Joseph's cat. They had a very poetic style which was beautifully descriptive and well-written. It was the ending however, that tacked on that extra half star for me because of what Joseph was willing to do for his largely estranged friend.
November 11, 2011
Reading like a long fairy tale, Florian's novel is translated from Romanian and, even with the helpful notes in the back, will have your reaching for your atlas and, if you have it, a book of maps of modern European wars (as a history minor with geeky friends, I do have one!). Or not -- you could just enjoy the story of a German dentist who follows a Dutch prince to Romania and sets up a life in Bucharest. From the description of the finance issues surrounding the building of the Romanian railroad to details of the dentist's dinners, Florian describes the Europe soon to be lost to the Great War and re-imagines a cat's shredding of the furniture as a kind of philosophic communication.
April 26, 2020
I picked this as my “Romanian” book for my challenge. It was a quick, fun read taking place in the mid-late 1800s in Bucharest. The main character is a fictional dentist who as a free wheeling bachelor turned family man is in orbit around the real Carol I of Romania. I knew next to nothing about Romania previously, and now know a little bit more. I would love to read from this author again, and I want to read more about the present day country.
September 15, 2011
The Days of the King is a novel that’s mostly style—and if endless sentences, the lack of dialogue, and the general uncooked nature of it doesn’t appeal to you, you’re probably going to dislike it, just like me. A miss.
Want to read
October 11, 2011It's hard to find Romanian books that are really good. Most of the time the stories are good but the writing is always so fairy tale like. I don't read much in Romanian, but it's a beautiful language so I'm hoping to find a copy of this in Romanian so I could read it.....
March 24, 2016
Beletristica cu iz istoric. O calatorie interesanta in perioada regelui Carol I alaturi de Joseph Strauss, dentistul, si simpaticul sau motan, Siegfried, care ne arata si o alta latura a monarhiei in spatiul romanesc.
November 13, 2018
In all fairness, I did not manage to finish it - the way it was written did not resonate with me - too long descriptions and overly artistic use of words. I would have enjoyed more focus on the story rather on the language wrapping.
August 13, 2018
O carte de atmosferă, un fel de bârfă despre primii ani ai domniei regelui Carol I. Lectură ușoară de vară, fără pretenții
Displaying 1 - 30 of 44 reviews