Adrenergic! a fost pentru mine o lectură care m-a captivat mai ales prin imaginație și atmosferă. Sebastian A. Corn construiește un viitor în care tehnologia nu mai este separată de corp, ci fuzionează complet cu acesta. Implanturile sunt biologice, spațiile sunt sigilate cu membrane amniotice, iar comunicarea și transportul se fac prin structuri organice greu de diferențiat de organisme vii. Totul pare crescut, nu construit.
La prima vedere, lumea nuvelei poate părea copleșitoare. Sunt mulți termeni specifici cyberpunk-ului și biopunk-ului, concepte dense și imagini neobișnuite care pot deruta inițial. Dar marele merit al textului este că nu te lasă pe dinafară. Sensurile se leagă din context, iar pe măsură ce înaintezi, universul începe să capete coerență fără explicații forțate. Lectura curge surprinzător de rapid, ajutată și de faptul că nuvela are doar 123 de pagini.
Spațiul virtual nu mai este un loc abstract, ci se desfășoară direct în creierele unor oameni conectați permanent, iar identitatea devine fragilă și negociabilă. Personajele traversează această lume cu un aer de normalitate care face totul și mai tulburător. Nimic nu este explicat didactic, totul este trăit.
Adrenergic! este un biopunk pur-sânge, cu accente cyberpunk, dur și incomod, dar extrem de captivant. O nuvelă care nu caută să fie ușoară, ci memorabilă, și care demonstrează cât de departe poate merge SF-ul românesc atunci când își asumă riscuri.