"Aceasta noua traducere este concentrarea celor sase jurnale ale Monicai Lovinescu intr- unul singur. Impresia la a doua lectura este chiar mai puternica decat la prima, pentru ca aceea era rupta, separata, de la un volum la altul, de intervale lungi de timp, pe cand aceasta este adunatasi ferita de redundante."(Ioana PARVULESCU)
Jurnalul are un scop documentar, fără dezvoltare stilistică, fiind destinat memoriei, nu literaturii. În pagina de jurnal autoarea nu scrie despre ea, ci despre alții. Pentru ea, cei din jur sunt importanți. Triada vieții ei a fost: Eticul, Esteticul și Estul. Sacrificiile făcute de Monica Lovinescu sunt de dragul unor oameni pe care se făceau experimente politice dezastruoase. Se simțea răspunzătoare pentru fiecare dintre cei în suferință sau în pericol. Monica Lovinescu este cea mai importantă voce feminină a exilului românesc.
The second star goes to the people who went through all the crap to synthetize the crap and make it only one volume.
The volume is relevant as a way to have some data over a group covered in mysticism. Lovinescu turns out to be quite dim and unpleasant. She is a failure even in writing, which is puerile and never seems to get above the "daughter of the famous..."
O lectură esențială pentru a înțelege comunismul din România și cum arăta el, din diaspora. Monica Lovinescu face parte din ultimii intelectuali reali ai țării, cei care au dispărut în lagărele și închisorile comuniste. Modul în care luptă pentru intelectualii români este admirabil, iar dânsa l-a transformat în motivația ei. Modul în care descoperă România după 1990 este atât de real și actual în 2024. România s-a schimbat prea puțin ca ținută intelectuala și educație după 1989. De citit la orice vârstă.