„Cand am primit invitatia de a citi manuscrisul cartii Corinei, am acceptat temator. Sunt la o varsta cand iti spui arogant ca ai citit cam tot si te intrebi seniorial ce ar putea sa te mai surprinda. Ei bine, cartea Corinei. Care te surprinde prin toate locurile pe care le credeai securizate, impenetrabile. Te surprinde in primul rand pentru faptul ca refuza fara efort scriitura feminina, melancolica si vag lamentabila. Frazele sunt scurte si nu intra batand la usa, ci trantind-o de perete. Apoi, te surprinde tema predilecta a cartii: amantlacurile, iubirile frugale, relatiile interzise, tot tacamul. Practic, Corina omoara in povestile ei orice ipocrizie feminista (chestie care mie mi-a mers la suflet), o ingroapa adanc si ii pune capac. N-o sa omit sub nicio forma limbajul, care surprinde de asemenea. Corina foloseste limba romana fara sa se fereasca de extremele ei. Are curaj, «are oua», cum s-ar spune. Nu ca ar fi singura, nu ca ar fi o raritate, dar a manipula cuvinte interzise intr-un text literar, fara a-i strica savoarea, nu e la indemana oricui. Ramane insa la final impresia generala, cea care conteaza cel mai mult. Care e buna, daca nu foarte buna. Cartea se citeste usor, e cinica, e vie, are tot ce ii trebuie pentru a deveni un succes.“ - Stefan Caraman
Timişoreancă adoptată cu dragoste de Bucureşti. 10 ani de jurnalism de investigaţie în presa scrisă (ziarul „Ora”) şi televiziune (Antena 1), şi un update de 2 ani în producţie tv (Intact Media Group). Convertită de alţi 10 ani la PR&Comunicare, pe care le gestionează în prezent la CN Imprimeria Naţională SA. Absolventă a Programului MBA INDE-CNAM Paris, promoţia 2010, şi mama de liceană, Iulia, sunt cele două lucruri cu care se mândreşte cel mai mult. Al treilea va fi cartea „Zilele amanţilor”, probabil. Începută pe un blog, în stadiul de postare spre relaxarea cititorilor, care au cerut după fiecare episod continuarea. Şi după apariţia cărţii încă o mai cer. Alex Mazilu (care mi-a făcut fotografia) s-a întrebat mirat „cum cineva cu faţă îngerească a putut scrie o carte ca „Zilele amanţilor” „. MBA-ul te învaţă să-ţi provoci limitele şi să aplici inteligent. Chiar şi cuvintele deocheate ( a se citi „din viaţa de zi cu zi”).
Treci printr-o pasă proastă? Ești deprimat și parcă nimic nu te mai scoate din starea asta? Ai nevoie de ceva care să-ți ridice moralul? Crezi că le-ai citit pe toate și nicio carte nu îți mai face cu ochiul? Ei bine, află că Ozon, Corina Ozon, a venit cu remediul. A inventat medicamentul perfect care să îți readucă zâmbetul pe buze. Recenzia aici: http://lavinia-calina.blogspot.ro/201...
O carte care se doreste amuzanta, dar nu e. Se doreste a fi erotica, dar nu e nici asta. Personajele sunt liniare, daca nu esti atent poti confunda curva cu nevasta, au acelasi ton si limbaj de parca nu ar fi nicio diferenta intre ele. O carte care se citeste usor, datorita stilului fluent, savuros, bun de mestecat pentru oamenii superficiali, genul care "fut tot ce prind", fara sa aiba prea multe drame.
Am citit-o din curiozitate, mai ales ca e anul pe care l-am dedicat autorilor romani contemporani. As fi vrut sa-i dau mai multe stele, dar nu s-a putut.
Luați de citiți, de hăhăiți. Singuru' lucru bun că i-am citit pe Amanți abia acum, după puțin peste jumătate de an de la lansare, e că perioada agoniei de a aștepta după următorul volum mi-e mai scurtă ca acelora care i-au citit mai devreme, dar tot la fel de intensă mi-e. Corina, ai surprins atât de bine cum toată paranoia și disperarea amanților conectează și leagă lucrurile între ele, cum firul îl despart în 4 ori patru. Pisica mea e borțoasă și sorocu' e aproape. Pe un mâț îl botez Frevonia, că m-am lățit de râs când am dat de numele ăsta în carte. Apoi am dat de Epaminonda Potrivitu. Fratele meu, am dat la hăhăit de-am zgâlțâit tot patul cum a făcut și Lidia. Am o vecină care a avut o cățea pe nume Găgina. Cu nume din astea în jurul tău, cum să zici că viața-i tristă? Hehe-urile și hihi-urile, genial presărate în text. Scriitura. Doaamne, Corină! Superbă. Genială. Totul s-a petrecut bum-bum-bum. Și tot în ritmul ăsta te lovea și hăhăitul. Deci, pe scurt, impresia: cartea te leagă de ea precum îi leagă pe amanți pofta pentru celălalt. Sfârșitul cărții m-a făcut să mă dau cu capu' de pereți că nu am în mână volumul doi. Alexandru Petria nu recomandă proștilor si bigoților această carte. Eu n-o recomand nici celor cu inimă mai slabă că-i risc mare de-o sincopă la cum te face cartea să râzi, să dai pe gură răget de măgar. Corina, îți voi cumpăra viitoarele cărți și dacă ele constă în lista de cumpărături dată lui Mircea de către Teo. Sunt fan până la măduvă! :)
funny, explicit and very smart, while being a "very Romanian" novel as everyone will recognize the characters, situations, social mores and language used; while a very fast moving book - and not intended as a "deep' existential" novel, I actually think that this one tells more about people (and especially about the Romanian culture and life) than any academic tract
highly recommended if you do not mind explicit language and have no illusions about our (Romanian) culture and life
(as a quick description, the novel - "the days of the (illicit) lovers" - here the Romanian term "amanti", while technically meaning "lovers" has a very strong connotation of illicit, as "iubiti" is closer to the English term - is told from 3 pov's, the man - charming, handsome, earning good money and very "Romanian male", dismissive of women who are good only for bed and seeing to his comforts, sleeping left and right with almost every girl looking his way - the lover, a younger girl typical of so many too with her head only to men and parties but somewhat pining after the lover above, and the wife of the man, again another typical portrait of Romanian womanhood, having to go to work, take care of the kids, cook etc as all are 'women's work" obviously; though in this day and age even the neglected wife can find her comforts online and offline; surrounding them lots of very entertaining secondary characters
O lectură ușoară, dar amuzantă. Avertisment: limbajul este un pic ...neașteptat, ca să nu zic șocant. Dar este specific noii generații de scriitori români (vezi Adrian Teleșpan sau Cristina Nemerovschi). Cartea este un fel de culegere de schițe caragialenesti surprinzand superficialitatea, ticurile, mitocănia și incultura societății românești din 2014. Interesant (dacă nu chiar amuzant) cum suntem marcați de aceeași dorință de a fi ce nu suntem, exact ca în schițele lui Caragiale de acum 100+ ani; vorba ceea 'toate's vechi și nouă toate' Singura dezamăgire a fost că nu a adus mult în plus față de blog - sincer, cartea nu și-a justificat banii și nici lectura nu a fost la fel de savuroasă cum ar fi fost dacă măcar anumite text ar fi fost la prima citire.
Am citit cartea printre lacrimi de ras. O descriere in stil Caragiale a speciilor frecvent intalnite in fauna urbana romaneasca. Aceste specimene afiseaza viata perfecta, familia perfecta, copii reusiti, sarbatori in familie. In acelasi timp, isi misca fundul ipocrit intr-o excursie sau delegatie cu gandul ca vor repara ceva ce , de fapt, nu au. Fiintele respective sunt cunoscute si sub urmatoarele denumiri populare: porci, fufe, cotoharle , pizti (zane?). Nu in ultimul rand, apare baba absoluta. Ea nu mai este intruchiparea raului ca si Aglae din Enigma Otiliei, ci o sarmana suferinda, cu pensie insuficienta, care se sacrifica pt binele celor tineri si fara respect. E doar o intamplare ca se plimba cu taxiul sau merge in sejururi....
Dincolo de limbajul frivol, de povestea ce abundă în trivialități și de personajele superficiale, nu există „nimic”.
Recunosc un anumit talent literar, dar mai ales un talent în ceea ce privește partea de marketing - pentru că e clar ce fel de public vizează această carte și din acest punct de vedere succesul este incontestabil.
În ce mă privește însă, nu mă regăsesc în publicul țintă.
Stilul este spumos, ritmul alert și povestea captivantă. Nu o veți putea lăsa din mână. Un "serial" pe care îl poți derula cu propria imaginație, distribuție, pe măsură ce întorci paginile
Din recenziile altora mi-am creat niște așteptări și, subiectiv sau nu, dar prima carte din această serie tendențioasă nu mi-a plăcut și nu vreau să universalizez, dar cred că următoarele cărți sunt scrise cu aceeași peniță.
Cel mai tare mi-a displăcut că nu e nicio diferență dintre personaje, toți au același vocabular, grad de tâmpenie și tendință de a înșela. Toate bune și frumoase, dar dacă Cati sau Mircea a putut vreodată să citească „Moby Dick” sau „Crimă și pedeapsă”, atunci neapărat trebuie să mă apuc și eu de scris.
Are umor cartea, dar e un umor plin de idioțenie și tipic oamenilor care nu se respectă, nu se iubesc. În fine, gusturile și culorile nu se discută, dar dacă asta e literatură, eu sunt măicuță, mironosiță și naiba să mă ia :)).
O carte... sau cărți, pentru ca ma refer la ambele volume, de duzina... maculatura ieftină. Psihologia personajelor aproape inexistenta... măcar la atât m-as fi așteptat, dat fiind subiectul cărții. Pe alocuri mi s-a părut ca ar vrea sa aducă un 'stream of consciousness'... dar doar a vrut, pentru ca nu a reușit decât sa enumere niște gânduri mai mult decât simpliste de parca ar fi fost lista de la supermarket. O carte care nu mi-a pus nicio întrebare, niciun gând nou nu mi-a răsărit in minte... cliseul aici înflorește, pagina cu pagina...hârtie scrisă degeaba
O carte interesanta, cu mult umor. Nu pot spune ca m-a dat pe spate, pentru ca asta nu s-a intamplat. Dar mi-a placut. Unicul lucru deranjant, cel putin pentru mine, a fost evidentierea limbajului vulgar...
Lectura mai mult decat usoara , amuzanta , desi parca lipsea ceva . Dar la sfarsit chiar ma gandeam daca Mircea o va mai cauta vreodata pe Cati semn ca va trebui sa continui seria
Am dat o stea pentru ca mai putin nu se putea... este cea mai proasta care pe care am inceput-o vreodata!(10 pagini am reusit sa suport). Iti da senzatia ca vezi jurnalul unui pusti de 10 ani care vrea sa para interesant folosind "in p@&a mea" la 3 propozitii din 5. O voi returna cu siguranta! Nu merita cei 27ron! Ar trebui sa fie la caregoria "gratuit"!
Pe alocuri amuzanta, dar ca si calitate a scrierii este foarte slaba. Un fel de barfa transcrisa intr-un volum, un fel de carte tabloid. Se citeste in 2 ore, si probabil peste 3 zile nu-ti mai aduci aminte de ea.
Amuzanta rau cartea asta, am ras mult cititnd-o 😅 si am luat-o ca pe o comedie. Replici tipic romanesti 😅
Teo si Mircea sunt căsătoriți si au doi copii, aparent au tot ce le trebuie, doar ca lui Mircea i s-a cam luat de nevasta si cand o intalneste pe Cati, tanara, frumoasa, roșcată cu ochi verzi, devin rapid amanti. Se intalnesc de regula acasa la Cati, ca nu se pot afisa in public ca doar e insurat si reusesc sa bifeze cam toate sărbătorile din calendarul romanesc, ba impreuna cu amanta, ba cu sotia si copiii. Teo simte ca e ceva in neregula, dar e sigura ca Mircea e de casa si nu o inseala si incearca sa salveze casnicia ba cu excursii, ba prin club, psihoterapeut, dar fara nici un folos. Asta e satul de ea si de cicalelile ei, mai e si plictisitoare si nici sex nu prea mai fac doar din an in Paște. De la Cati vrea liniste si ea se gandeste ca e fata buna, ca il intelege si nu-i ca scorpia de nevasta-sa pana începe sa se sature sa fie amanta si il preseaza sa lase ca si copiii pt ea. Intr-un final, asta duce la despartirea lor, căci Mircea nu vrea sa renunte la familie....
Aoleu, era să uit că trebuie să-i cumpăr ceva nevesti-mii azi. Că iar începe cu aducerile aminte că în alți ani eram atent, că pula mea. Păi în alți ani nu aveam atâtea griji. Acum sunt și copiii, și soacră-mea. Stai că și ăleia trebuie să-i iau ceva, că iar se preface că moare de inimă. Unde dracu’ să merg ca să termin mai repede? Frate, mor să merg la cumpărături! Nu-mi place deloc. Gata, merg la mall. Așa, și la mall ce să cumpăr? Haine? Are Teo să dea și de pomană, iar la soacră-mea nu mă bag la îmbrăcăminte. Mai nou văd că poartă numai haine roz și mov, cică așa e trendul. Păi, ce, ea mai e de trend? Să zică mersi că mai are ce pieptăna când iese din casă. Să văd de niște cosmeticale. Dar și de-astea are nevastă-mea, iar eu nici nu mă pricep care e de piele grasă, subțire, pula mea. Lasă, că își ia ea din astea. Parfum abia i-am luat de Crăciun. Băi, deci ce căcat fac? Că trebuie să ajung și la Cati. Aha! Uite aici cafeneaua în care am cunoscut-o pe Cati. Era chiar înainte de 1 Decembrie, că chiar mă enervasem că erau toate străzile blocate pentru defilare. Noi nu ne putem căca de foame și ăștia o ard cu defilările militarilor rupți în cur. Că li se văd izmenele pe sub urzeala pantalonilor. Abia găsisem loc de parcare, începuse să ningă ușor și am intrat cu Nelu, zicea el că au ăia acolo o cafea cu efect afrodiziac. Și așa o țin numai în discuții cu nevastă-mea de ceva vreme, că nu mai am chef să mă fut cu ea. Am zis că bine, hai, și am intrat. Ne-am așezat la o masă și la masa vecină erau trei tipe. Băi, deci pe Cati am remarcat-o din prima. S-a ridicat să meargă la baie și i-am văzut șoldurile numai bune de mângâiat, țâțele obraznice, picioarele fine în cizmulițe, părul lung, roșcat și ochii albaștri spre verzi în care, să-mi bag pula, m-am pierdut când s-a uitat la mine. Când a venit înapoi și s-a așezat pe scaun, m-a atins cu o bucă pe cot și mă privea pe furiș. Eu mă uitam la ea de-a dreptul, frate, îmi curgeau balele. Nelu a văzut că m-a pierdut pe drum. Îmi tot zicea de cât a câștigat el la bursă cu nu știu ce, dracu’ îl mai asculta. S-a prins care e treaba și mi-a zis: „Băi, Mircea, nu pierde ocazia, că o viață are omul și o gaură în cur.“ Bine, bine, nu vreau nici eu să pierd, dar cum pula mea sa fac? Nelu s-a întors amabil către tipe și le-a întrebat politicos dacă au niște zahăr pentru diabetici. Una dintre ele, o slăbănoagă blondă, a scotocit prin geantă și i-a dat. Zicea că ea ține mereu dietă, pentru că trebuie să fie în formă, că voia să devină fotomodel. Cati mă privea zâmbind și i-am zâmbit și eu, dar nu cu toți dinții, că îmi lipsea unul pentru că boul de dentist îmi întârziase o lucrare. Apoi, Nelu le întreabă dacă au o pastilă de cap, iar alta, mai plinuță un pic, a scos din geantă un medicament și i l-a dat. L-am văzut pe Nelu cum arunca discret pastila în scrumieră, în timp ce se prefăcea că o lua cu apă. Cati prinsese curaj și se uita fix la mine. Iar eu la ea. Nelu le-a întrebat cu ce se ocupă, că nu le mai văzuse la cafeneaua asta. L-a lămurit tot slăbănoaga blondă: „Păi, noi am venit aici la un fel de parastas“. „Dar cine a murit?“, a vrut să știe Nelu. „Păi, nimeni. I-a murit fostului meu iubit, adică acum un an am făcut-o pentru ultima oară, apoi el a rămas impotent. E un băiat bun și am zis că merită să venim să ne amintim cum era el odinioară. Am intrat aici, că ne era frig să mai căutăm alta.“ Nelu s-a holbat la blondă și a început să râdă.
📌Romanul descrie viața unui bărbat ce își înșeală soția fără niciun regret.
📌Mircea și Cati sunt doi amanți ce își petrec timpul împreună. Câți nu are nicio responsabilitate, așa poate să fie cu cine vrea, însă Mircea este însurat și are doi copii, dar soția nu îi mai oferă ce vrea, așa că decide să caute la altcineva ce nu are la soția sa.
📌Ceea ce mi-a atras atenția a fost limbajul cărții care este diferit de tot ceea ce am citit. Corina scrie simplu la obiect fără să se complice, iar faptul că a vorbit fără să cenzureze mi-a plăcut foarte mult. Prin intermediul cărții ei am descoperit o lume a amanților și a iubirilor interzise, care m-a făcut să fiu mai curent cu motivul pentru care oamenii înșeală. Sincer, nu mi-a plăcut că parcă în carte toți înșelau, în loc să vorbească cu partenerii lor și să-și rezolve problemele. Personajul care nu mi-a plăcut deloc a fost Nelu, prietenul lui Mircea, deoarece el îndemna pe alții să calce strâmb, dacă ei nu aveau de gând să-și înșeală partenerul. Per total cartea a fost bunicică și o să-i dau 4⭐, deoarece nu am mai citit o carte așa diferită în stilul de scris cum am citit la Corina. O recomand din tot sufletul și mă bucur că am descoperit încă un autor român contemporan care scrie bine.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Am citit această carte ca o provocare. Mi s-a recomandat ca fiind haioasă, chiar dacă nu e genul meu. Așa este: nu este genul meu, nici haioasă nu aș numi-o. Sau poate nu e genul meu de umor. Chiar dacă personajele se pun în situații care pot genera zâmbete, modul lor de a gândi și mai ales felul în care își exprimă aceste gânduri este atât de vulgar și pueril pe alocuri încânt umorul situațiilor dispare, rămâne pe plan secund. Nu am rămas cu nici un mesaj în urma acestei lecturi decât poate faptul că, aparent, viața amanților nu e ușoară, deși este și ea expusă banalului cotidian. Ce mi-a displăcut cel mai mult a fost limbajul: refuz să cred că toți sunt tipul analfabet funcțional mereu înjurând, nu că asta ar fi o problemă. Nici subiectele destinate strict adulților nu sunt o problemă, dar spuse într-un limbaj care par să aparțină mai mult unor adolescenți cu hormonii la cotă maximă nu fac nici un serviciu scriiturii. Îmi pare rău, chiar mi-am dorit să găsesc ceea ce mi s-a promis, dar nu a fost să fie. Nu mi-a plăcut, punct!
Exemple, citate: Cum gândește și se exprimă soțul: "...boul de dentist îmi întârziase o lucrare..." "Frate, familia e familie, distracţia e distracţie!" "Să mor io, astea toate vor atenţie, nu le ajunge fututul." "Toate vor să te facă preş şi să profite de tine." "Cu cât le dai mai mult, vor mai mult." "Mâine- poimâine vor să-ţi laşi nevasta şi copiii şi să te muţi cu ele."
Cum gândește și se exprimă soția: "Ăsta e Mircea, nu e romantic, dar are un suflet de aur." "Avem o familie reuşită, casă, maşini, servicii fiecare. Nu e beţiv, nu joacă jocuri de noroc, nu merge la curve. Când vreau ceva, scoate cardul imediat şi îmi cumpără. Nu, chiar m-ar bate Dumnezeu dac-aş vorbi prostii..." Amanta: "parvenita naibii" . "La cum arăt, găsesc unul chiar mai bun ca el."
Și lista continuă. Cartea este scrisă sub formă de jurnal, asta poate justificând, într-o mică măsură, limbajul. Știu că s-a vrut o perspectivă autohtonă, neromanțată a adulterului, dar stilul liniar nu a ajutat deloc.
Cred ca 3,5 ar fi mai corect. A fost o lectură ușoară, dar nu am putut simți povestea, interesantă de altfel, din cauza personajelor. Soțul, soția, amanta și restul pasagerilor în scenariu sunt mai mult decât superficiali. Poate că asta a foat și ideea, nu știu, dar i-a lipsit profunzimea. Mi-a plăcut umorul și nu m-a deranjat limbajul licențios chiar dacă s-a cam abuzat de el 🤣 sunt curioasa de vol 2
Marketing strikes again! Citeam si ma intrebam "Cum naiba a trecut publicatia asta drept literatura si de ce vinde C. Ozon?" Fiecare carte isi are cititorul ei, insa personal, nu am apreciat tonul atat de informal, plin de trivialitati si vulgaritati. Am inteles ca a pornit ca blog, si apoi a fost modificat sub forma de "carte". Se vede si se simte. Sincer, pot pune semul egalitatii intre Asta si "Suge-o Ramona". Sau filmele lui Sely si 5 Gang. Sau Smiley pe Netflix. You get the picture.
O carte savuroasa. Personaje incadrate in niste stereotipuri, dar atat de reale! E totodata trista prin cinismul ei, dar si amuzanta prin realismul ei. Te face sa te gandesti la propria poveste de dragoste, sa simpatizezi si sa empatizezi cu personajele principale. Cu sotul, cu amanta si cu sotia. Pe rand. Si de la capat.