Ce a rămas din tot ce a fost: Povestea nespusă a Ninei Moica

by Alin Mureşan (Editor), Clara Mares (Editor)

Acest volum este un proiect de cercetare al Centrului de Studii în Istorie Contemporană

Cuvânt-înainte de Ruxandra Cesereanu

La vârsta adolescenței, când ar fi trebuit să se gândească la studiile viitoare și să cunoască primii fiori ai iubirii, Nina Moica devine deținut politic, închisă la Jilava, Botoșani, Arad și Oradea, pentru că a făcut parte dintr-o organizație anticomunistă. Victimă a unui regim care voia să instaureze teroarea și frica de aproapele în gândirea poporului, povestea Ninei Moica - prezentată de autori sub două forme: interviu și eseu - este un fel de istorie a formării, a suferinței și a supraviețuirii în condiții adverse, ca și un adevărat manual de rezistență în fața dictaturii și a detenției.

„Dialogul ne oferă o panoramă a vieții și a oamenilor din închisorile traversate, dar ne descoperă și persoana Ninei Moica. Un om direct, dar sensibil, corect și autonom, care nu înțelege să se supună unei societăți aberante, hotărâtă să distrugă programatic tot ceea ce îi precedase, ca un copil care își devorează părinții. Un om viu, autentic, cu dureri și regrete, înfruntând greutăți nu numai în lumea comunistă, ci și în propria familie, cu care este ușor să te identifici.” (Alin Mureșan, Clara Mareș)

„Doamna Nina Moica este - un avantaj al cărții - o povestitoare dăruită și dăruitoare, care știe să narativizeze scenele din Gulag și să le descrie amănunțit. Hrănirea, spălarea, somnul, vestimentația, anchetele, prieteniile, coafura, sărbătorile religioase, bolile, nevoile fiziologice, tensiunile și înfruntările, discuțiile, crizele - toate acestea sunt relatate pas cu pas, ca într-un studiu microscopic de caz. Cine vrea să cunoască, zi de zi, viața unei deținute politice la tinerețe o poate face în mod real citind această carte plină de nuanțe și portrete, cu scene din detenție, care narează sub lupă viața în Gulagul românesc. Nu e doar viața Ninei Moica. La fel de importantă este și viața celorlalte femei întâlnite în închisori - fie ele prietene sau străine -, devenite surate în Gulag.” (Ruxandra Cesereanu)

336 pages, Paperback

Published July 1, 2025

About the author

Alin Mureșan (n. 1983, Oradea) a absolvit Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, secția Jurnalism, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și studii aprofundate în istorie contemporană la Universitatea București (2011). Este doctor în istorie, cu o teză despre istoria detenției politice în penitenciarul Târgu Ocna, susținută la Universitatea din Oradea (2024). A publicat „Experiențe carcerale în România comunistă” (coeditor, Polirom, vol. I, 2007, vol. II, 2008, vol. III, 2009, vol. IV, 2010, vol. V, 2011, vol. VI, 2012), „Pitești. Cronica unei sinucideri asistate” (Polirom, 2008 & 2010; Manuscris, 2017), „Casa terorii. Documente privind penitenciarul Pitești” (1947-1977) (Polirom, 2010), „Memorialul Închisoarea Pitești” (coeditor, Manuscris, 2018), „Ultimul cuvânt. Retrăind fenomenul Pitești” (Litera, 2021), „Morfologia (ne)vinovăției. Alfabetul detenției feminine în comunism” (Litera, 2022). A fost director general al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania (2015-2018) și este președinte al Centrului de Studii în Istorie Contemporană (2012-prezent).

Reviews

[Jovi Ene · Rating 5 out of 5]

Poate a fost mai bine să citesc această carte în ajunul Crăciunului, care, pentru unii, e momentul în care vor să fie mai buni, de parcă n-ar fi avut tot anul la dispoziție!
Pentru Nina Moica, destinul nu a fost aproape niciodată bun, pentru că oamenii din jurul ei - securiști, gardieni, torționari etc. - au fost permanent răi pentru că erau adepții necondiționați ai comunismului. Nostalgicii de acum nu au cum să-și dea seama că au existat timpuri în care libertatea nu exista, așa cum nu putea să spui orice în spațiul public, nu puteai să asculți ce post de radio voiai, nu puteai să discuți liber cu prietenii, nu puteai să te împotrivești sau să glumești în legătură cu regimul politic. Se numea Comunism. Nina Moica a făcut aceste lucruri în 1959, pe când avea mai puțin 16 ani, iar acțiunile sale - deloc condamnabile acum - i-a adus 20 de muncă silnică, din care a făcut cinci ani la diferite închisori comuniste maligne, precum Arad, Jilava sau Oradea. Deși, la acea vârstă, „o bătaie bună ne-ar fi fost suficientă”, cum spune ea, a îndurat cele mai grele momente din închisorile comuniste cu singura vină de a avea altă părere decât autoritățile (oare nostalgicii sau suveraniștii își dau seama că o părere contrară în anii 50-60 însemna anii crunți de închisoare, bătăi, violențe, torturi, indiferent de vârstă?)
Interviul realizat de Alin Mureșan și eseul istoric întocmit de Clara Mareș, acum constituite într-o carte, reprezintă încă o mărturie terifiantă despre „beneficiile” comunismului, una reală și extrem de tragică. Trecând peste ghilimele, comunismul nu a avut beneficii, atâta timp cât oameni au murit torturați, atâta timp cât mii și sute de mii de oameni au murit de foame, atâta timp cât tineri precum Nina Moica au fost arestați, închiși și urmăriți de Securitate zeci de ani începând chiar din adolescență!

PS: Mă tem că cei care au nostalgia comunismului, că l-au trăit sau nu, nu vor avea o iluminare nici măcar prin citirea acestei cărți, sunt atât de manipulați încât vor crede că și aici e o făcătură. Nu pot spune decât că îmi pare rău de ei... Comunismul a fost, cel mai probabil, cel mai mare rău făcut acestei țări în ultimul secol, iar mărturia Ninei Moica e cutremurătoare.

[Casiana]

N-am apucat să scriu despre cartea asta imediat după ce am citit-o, dar azi, înainte să o așez în bibliotecă, vreau să las aici o mărturie: n-am plâns când am citit-o pentru că Nina Moica are o demnitate cât un munte în timp ce povestește, nici nu m-am revoltat pentru trecut. Nu se mai poate schimba.

M-am revoltat în schimb pentru prezent și viitor. Le suntem datori tuturor celor care au murit ca noi să avem libertate. Tuturor celor care au suferit în închisori ca să ne dăm noi cu părerea astăzi liniștiți despre orice și să nu știm dacă să alegem de la mega lapte bio sau normal.

[Agatha Bogdan · Rating 5 out of 5]

Dureros de tristă și amară, cutremurător de dramatică, povestea Ninei Moica m-a răscolit și m-a tulburat nespus. Am citit-o pe nerăsuflate și cred că mă va urmări mult timp de-acum încolo. "Ce-a rămas din tot ce-a fost" este din nefericire foarte puțin, dar e bine că va rămâne povestea, până acum nespusă a Ninei Moica.

[Iulian C · Rating 5 out of 5]

O carte care te cutremură, te inspaimanta și îți arată realitatea ororilor prin care a trecut unul din cei mai tineri deținuți politici ai României.