Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu în anii terorii bolsevice. Dupã anii petrecuti în închisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord în timpul rãzboiului cu Germania nazistã, episcopul-chirurg salveazã vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicinã face ocolul lumii.
La adânci bãtrâneti, lipsit de vederea trupeascã avea sã rãspundã mirãrii stârnite de liturghisirea lui fãrã gres prin urmãtoarele cuvinte: „Cel ce si-a închinat viata Domnului nu poate fi niciodatã orb fiindcã Dumnezeu îi dã luminã la fel cu cea de pe Tabor".
Autobiografia acestui Sfânt al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotrivã oferã lumii contemporane o extraordinarã lectie de sfintire prin slujire si jertfã a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a înzestrat neamul omenesc.
Medicul Luca, fondatorul chirurgiei septice, dar și cel care a descoperit metoda anesteziei locale își povestește viața tumultoasa, înfruntând toate necazurile cu vitejie si mereu cu Dumnezeu in suflet!
“Intr-adevăr, pe Dumnezeu nu L-am văzut, cetățene acuzator public. Dar am operat mult pe creier și deschizând cutia craniană nu am văzut vreodată acolo nici mintea. Și nici conștiința n-am găsit-o!”
O fereastra deschisă spre lumea unui om de excepție, al cărui crez a fost mereu slujirea aproapelui. Chirurgul-ierarh nu încetează sa uimească cititorul prin smerenia și iubirea pentru toți cei aflați în suferință.