Daca nu ești cuminte, vine țiganul și te fură! Mituri, prejudecăți și adevăruri despre romi
Sunt sociolog. Adică un om care încearcă să înțeleagă lumea, uneori chiar și când lumea nu vrea să fie înțeleasă. Sunt și rom, crescut într-o familie în care demnitatea nu era un cuvânt din cărți, ci un mod de a merge mai departe, zi după zi. Tata n-a citit niciodată despre reziliență, dar o trăia. Mama n-a ținut conferințe despre incluziune, dar o practica, cu fiecare mâna-ntinsă celor din jur. De la ei am învățat că oamenii nu sunt statistici, ci povești. Că trecutul nu e doar ce s-a întâmplat, ci și ce alegem să ne amintim. Și că tăcerea poate fi la fel de apăsătoare ca o minciună.
Cartea aceasta nu e o demonstrație, ci o invitație. Nu pretind că am răspunsuri, dar sper să stârnesc acel dubito - îndoială sănătoasă care ne face să privim dincolo de aparențe, să ne întrebăm de ce, cum și ce am putea face altfel. Pentru mine, dubito nu e un exercițiu intelectual, ci un act de responsabilitate.
Am scris cu gândul la cei care au fost reduși la tăcere, la cei care au fost învinși fară să fie învinovățiți, și la cei care încă mai cred că adevărul, oricât de incomod, merită spus. Dacă veți găsi în aceste pagini o fărâmă de înțelegere, de empatie sau măcar un motiv să vă opriți din goana zilnică și să vă întrebați oare chiar știm ce-a fost, atunci poate că n-am scris degeaba.
Cartea este mai degraba un eseu sociologic, un fel de antropologie publica.
Am observat in scrierea ei unele repetitii a acelor fraze dupa cateva paragrafe, lucru observat si de alti cititori. Avand in vedere ca autorul nu e neaparat scriitor, se poate trece cu vederea.
Usor de citit, se axeaza mult pe istoricul romilor si mai ales pe nefasta perioada de robie a lor, perioada care a fost musamalizata de a lungul timpului. Toata lumea ar trebui sa cunosca acea perioada incheiata relativ recent.
De asemenea, explica cum, romii au fost de-a lungul timpului marginalizati si dusi in pozitii ingrate.
Fata de o alta carte despre cultura roma pe care am citit-o, “Bafta, Devla si haramul”, care e mai degraba antropologie entografica clasica, si arata analiza de pe teren a simbolisticii romilor, aceasta carte apeleaza foarte mult la partea emotionala.
De asemenea, domnul Duminica recurge in carte in abundenta la epitete.
Sub umbrela unui titlu ofertant, Gelu Duminică ne propune o călătorie plină de emoție prin istoria prea puțin cunoscută a unei minorități exploatate, traumatizate și, în final, marginalizate.
În locul unei distanțe reci, pur statistice, între narator și poveste, autorul alege o perspectivă profund personală, folosind istoria propriei linii genealogice drept scară spre înțelegere și schimbare.
Cartea subliniază un aspect de o importanță esențială, care ulterior devine structura de rezistenţă a întregii lucrări - necesitatea sincerității față de noi înșine și a recunoașterii comportamentului discriminator, acolo unde el devine vizibil, ca efect întârziat și indirect al cunoștinţelor insuficiente. Doar înţelegând și aprofundând ceea ce a fost (istoria robiei, romii faţă în faţă cu regimul antonescian, deportările, perioada comunistă) putem înțelege cadrul social în care trăim astăzi. Prin rândurile pe care ni le expune, naratorul ne lansează o provocare: să privim minoritatea romă fără filtrul exotismului sau al misticului și să o plasăm acolo unde istoric aceasta își merită poziţia - ca parte integrantă a realităţii românești de astăzi.
Fără îndoială, lucrarea sociologului Gelu Duminică poate constitui, asemenea unei busole literare, un veritabil manual de inițiere în reconcilierea interetnică.
Nu înțeleg ce s-a întâmplat aici, parcă nu a existat niciun editor!! Sunt extrem de multe repetiții, care mai mult slăbesc decât întăresc ideea. Se citește ca o primă ciornă, gen word vomit ce scriu eu prima dată ca să nu-mi uit ideile, și nu mai trece nimeni prin ea cap-coadă.
E păcat pt că e o temă atât de importantă dar mi s-a părut o carte în același timp prea scurtă și prea lungă. Poate aveam așteptările greșite, credeam că va avea mai multe fapte istorice și descrieri, ceea ce e nedrept având în vedere că autorul e sociolog nu istoric. Dar cu abordarea asta, cartea putea fi doar un eseu publicat pe Substack. It *barely* scratches the surface!!! Dar măcar m-a făcut să vreau să aflu mai mult, ceea ce ai putea spune că ar fi unul din scopurile reușite ale cărții...
O carte de citit nu pt valoarea literara sau artistica, ci pentru continutul de idei. Suntem ataaat de departe!
,,Trauma transgenerationala nu ne defineste. Ne invaluie, ne modeleaza, dar nu ne reduce. Suntem mai mult decat durerile mostenite. Suntem ce alegem sa facem cu ele. "
O încercare buna de a pune un reflector pe istoria si traumele etniei rome care mai limpezește câteva neclarități. Din păcate un pic redundanta, repetitivă (chiar fraze întregi copiate adliteram dintr un capitol in altul) cu un iz puțin certăreț
O carte care merită citită, mai ales de oamenii cu prejudecăți. Doar că bineînțeles chiar acei oameni o vor evita.
Patru steluțe și nu cinci pentru că mă așteptam mai mult să fie cum a fost ultimul capitol (adică despre povești ale romilor). Este o carte destul de academică. Am învățat multe lucruri pe care nu le știam.
“A plecat cu ai lui pe jos, nici nu stiau prea bine unde. Se dusese vorba ca la marginea unui sat, unde oamenii nu pun intrebari, s-au aciuat alti fosti robi. Zece kilometri mai departe. Nu-i părea mult, dar nici nu era putin. Acolo s-au asezat, la margine. Marginea satului, marginea amintirii, marginea istoriei. Nu aveau nimic. Nici casă, nici masă, nici pământ. Statul nu le-a dat nimic. Legea a despagubit mănăstirile si boierii, nu pe cei care au pierdut generatii in tăcere si durere. Istoria i-a lăsat să se descurce singuri.”
This entire review has been hidden because of spoilers.
Trebuie să ne amintim că Gelu Duminică este în principal sociolog și profesor universitar, deci evident că și cartea are scrierea asemănătoare unei lucrări științifice (și poate părea repetitivă uneori). Însă în părțile mai emoționale (în special introducerea și finalul), îl putem "auzi" pe Gelu Duminică, așa cum se exprimă el direct - și prin limbaj accesibil - în interviuri sau alte discuții. O introducere bună în această bucată de istorie ne-explorata de către majoritatea. Un echilibru bun între factual și emoțional.
O carte cu o temă extrem de importantă, care merită explorată, studiată, și cunoscută de fiecare român. Este prima carte pe care o citesc privind istoria romilor în România și am aflat o mulțime de lucruri care mi-au stârnit reacții puternice. Dar din păcate cartea nu este foarte bine scrisă. Are mult potențial, dar tocmai conexiunea puternic emoțională a autorului cu tema o face, cred eu, repetitivă, pe alocuri patetică, lăsând în același timp un mare gol de informații. Mă face să vreau o istorie comprehensivă, cu cu exemple clare, concrete, cu relatări mai lungi de o frază etc. Poate că totuși asta e și frustrarea autorului sau a celor care cercetează această temă în prezent - lipsa informațiilor, lipsa documentelor, secretul, golul care e însoțit de multă multă suferință.
Gelu Duminică te ajută să înțelegi mai bine ce înseamnă să fii român, într-o țară în care istoria romilor a fost mult timp trecută cu vederea. Povestește clar despre trecutul romilor și despre cum au lipsit, secole la rând, din ceea ce am învățat noi ca „istoria României”.
Cartea te pune față în față cu propriile idei preconcepute și îți arată cum s-au format și de ce încă le purtăm cu noi. Mai ales, te face atent la momentul în care le spunem mai departe lăsându-le moștenire prin vorbe, glume și reflexe.
E o lectură foarte frumoasă, ușoară și emoționantă și o recomand oricui vrea să fie mai atent, mai deschis și mai respectuos cu toți oamenii din țara asta.
Respect! Era timpul sa aparǎ o carte de “istorie” pentru cǎ noi nu am ştiut. Trebuie deschişi ochi şi inimi sǎ fie schimbare, dar cu paşi mici se poate. Mulțumesc
Titlu: Dacă nu ești cuminte, vine țiganul și te fură Autor:Gelu Duminică
232 de pagini Editura Hyperliteratura,2025
Cum,,scroll -am” (nu știu dacă este corect sau am inventat un nou cuvânt 😄), într-o zi dau peste un clip video făcut pe fond muzical de rap, hip-hop , trap, ceva în care era promovată acesta editură. Ideea de promovare a autorilor români mi s-a părut genială așa că am intrat pe site să văd despre ce este vorba. M-am oprit la cartea domnului Gelu Duminică pentru că m-a atras titlul și de dânsul știam câte ceva de pe la un podcast de-al lui Măruță cred, nu mai știu… în fine, mă cam lasă memoria în ultima vreme…🤪. Așa, să revenim la ce ziceam, dar ce ziceam!? am uitat🤣 Așa.., ziceam de acest domn care potrivit Wikipedia este sociolog și profesor universitar, e născut la Galați și cetățean român de etnie romă. Trebuia să precizez toate aceste aspecte pentru ca într-un fel sau altul, au legătură cu ce vreau sa zic mai departe. Așa că, acest domn s-a apucat și a scris o carte cu un titlu atrăgător, o expresie folosită des de români dar care pentru el, așa cum povestește, era una jignitoare. Bun, până aici am lămurit, mergem mai departe…
Cartea în primul rând nu e ceea ce aș fi crezut. Este mai degrabă un eseu foarte bine structurat și bine documentat despre istoria sclaviei romilor și despre originile lor, istorie care cum spune și el nu se învață în școală. Perfect de acord cu dumnealui dar să nu uităm că nici istoria românilor nu se prea studiază în școli în ultima vreme sau cel puțin nu cea pe care am invatat-o noi, cei din alte generații. Nu vreau să întru în detalii, nu acesta e scopul...
Totodată mai include pe ici pe colo și o colecție de întâmplări și reflecții din viața autorului, prin care arată cum este să fii rrom în România. Mi-ar fi plăcut sa meargă mai mult pe aceasta parte decât pe partea de date, statistici, etc.
Povestește despre copilărie, despre discriminare, despre cât de greu este uneori să fii acceptat, dar și despre reușite și oameni buni întâlniți pe parcurs. Mi-a plăcut faptul că stilul este simplu și direct. Nu folosește un limbaj complicat și tocmai asta face cartea mai puternică – pare reală, spusă din suflet. Se simte că autorul chiar a trăit lucrurile despre care scrie.
Vorbește despre incluziunea socială a rromilor, despre drepturile lor, care de multe ori nu au existat sau au fost încălcate, despre toate pozițiile autorităților față de minorități, despre clasa politică ce se află la guvernare, despre faptul că până sa fim în UE, nimeni nu i-a văzut, abia după, autoritățile au trebuit să dezvolte programe de incluziune a rromilor și de adaptare socială.
Totuși, sunt și câteva lucruri care nu mi-au plăcut la fel de mult. Uneori repetă aceleași idei sau fraze, iar unele părți par cam fragmentate. Se vede sociologul din el și nu scriitorul, dar parcă nu avut nici editor la cartea asta. Mă rog… cred că asta se poate trece cu vederea, pentru că mesajul e important, însă am observat lipsa unei dezvoltări mai ample a unor teme istorice, care ar fi meritat aprofundate.
Per total, este o carte care te pune pe gânduri. Te face să-ți dai seama cât de ușor preluăm prejudecăți și le ducem mai departe fără să ne dăm seama. Nu este neapărat o carte „plăcută” în sens clasic, dar este una importantă și cred că merită citită de oricine vrea să înțeleagă mai bine realitatea din jur.
Probabil cartea ar fi chiar de un rating mai mic. Istoria romilor ar trebui cunoscută de fiecare dintre noi, este într-adevăr un must read, dar m-aș uita un pic și în propria ogradă. Comparația cu evreii mi se pare deplasată. Înțeleg suferința, dar să omiți voluntar toți proxeneții, cămătarii, cuțitarii, etc., etc., mi se pare un pic cam mult. Să insinuezi că e vina celorlalți că nu le acordă o șansă și nu-i tratează ca pe evrei mi se pare chiar scandaloasă. Sau poate autorul nu s-a gândit niciodată ce-ar însemna pentru cineva să meargă noaptea printr-un cartier evreiesc vs. unul țigănesc. Sau pentru un străin care citește cartea și simte toată empatia pentru țigani și se hotărăște să facă ceva plimbări nocturne prin Ferentari.
O carte care ar trebui cumpărată și împărțită tuturor oamenilor care continuă să aibă prejudecăți împotriva romilor în România anului 2026. Motivul pentru care romii nu au reușit să se integreze în societatea românească e simplu - nu li s-a oferit niciodată oportunitatea să o facă.
Mi-aș fi dorit puțin mai multe detalii și experiențe personale împărtășite dar pentru cineva care nu știe de unde să înceapă să citească despre istoria romilor, cartea aceasta mi se pare un punct potrivit. Este ușor de citit și cuprinde informații pe care orice român ar trebui să le dețină.
Singurul comentariu ar fi legat de scrierea ocazional repetitivă, cu structuri cu câte trei repetiții “din X, din Y, din Z”, sau fraze tip “nu pentru ca X, ci pentru ca Y” care mi-a dat puțin impresia ca ar fi niște AI la mijloc. Înțeleg ca genul acela de scriere punctează pe impactul emoțional, dar personal nu a fost pe gustul meu. Dar din nou, ăsta e mai mult un comentariu stilistic.
Scrisă într-un mod relaxat, ușor accesibil, cu idei care se tot repetă, cartea asta e o introducere acceptabilă în problematica legată de rasismul pe care noi nu prea ni-l recunoaștem. Pentru mine, ar funcționa pe post de punct de plecare la orele de la școală legate de istorie, civică sau ce naiba se mai studiază.
Foarte buna partea de istorie. Mi-as fi dorit mai putine repetitii, mai putine figuri de stil (preferinta personala) si mai multe exemple de proverbe/zicale din popor cu explicatii, mai ales ca ma asteptam la niste mituri descifrate in carte. De asemenea as fi vrut poate exemple concrete de proiecte, initiative curente.