A Hora dos Predadores

by Giuliano da Empoli

«Hoje, começa a soar a hora dos predadores e as coisas evoluem em toda a parte de uma tal maneira que tudo o que tiver de ser resolvido será resolvido pelo fogo e pela espada.

Este pequeno livro é o relato desses factos, escrito do ponto de vista de um escriba asteca e à maneira dele, por imagens, mais do que por conceitos, com o fito de captar o fôlego de um mundo quando ele soçobra no abismo, e o gélido domínio de um outro começa a ocupar o seu lugar.»

Através de um relato arrepiante de tirar o fôlego, Giuliano da Empoli abre-nos a porta para os meandros do exercício do poder – de Nova Iorque a Riad, da ONU à suíte de Mohammed bin Salman no Ritz-Carlton. Uma viagem ao outro lado do espelho, onde o poder é conquistado através de acções irreflectidas e ruidosas, em que os autocratas aguardam o momento certo para aproveitar o caos máximo, e os oligarcas digitais parecem já habitar numa galáxia onde a Inteligência Artificial é incontrolável…

A hora dos predadores soou, e já todos obedecemos ao seu compasso…

Neste seu livro corajoso e desassombrado, o autor do best-seller O Mago do Kremlin enfrenta os detentores dos novos poderes com a dignidade de um homem justo e a lucidez de um Maquiavel.

Genres: Nonfiction, Politics, History, Audiobook, Essays, Business, Technology

128 pages, ebook

First published April 3, 2025

About the author

Giuliano da Empoli è un saggista e consigliere politico italiano e svizzero che vive a Parigi, dove insegna politica comparata a Sciences-Po. Nato in Francia, è cresciuto in diversi paesi europei, si è laureato in Giurisprudenza all'Università La Sapienza di Roma e ottenuto il master in Scienze Politiche all'Institut d'études politiques di Parigi. E'presidente del think tank Volta.

Reviews

[Thomas · Rating 4 out of 5]

4 stars for a short, but insightful book on the changes in today's world brought about by the convergence of autocrats and tech billionaires. The combination of autocrats, including US President Trump and tech billionaires has caused and will continue to cause radical changes in how our world operates. The author, was a top aide to the Italian prime minister, Matteo Renzi, and met many of the people mentioned in this book. He covers such subjects as the emergence of AI(Artificial Intelligence), and autocrats such as Trump and MBS, ruler of Saudi Arabia. He compares these autocrats to the Borgias of medieval Italy, who were ruthless in their pursuit of power. He calls them modern day Borgians.
I am a retired US govt employee and I have heard of the devastating results of Elon Musk's DOGE(Dept. of Government Eficiency). Employees have been fired, rehired, work from home. changed to report to the office, etc. Each one of these changes necessitates changes in access to computer systems and a tedious, time consuming process of getting reinstated. Morale is at an all time low.
One quote: "The new American president is at the head of a motley procession of shameless autocrats, tech conquistadors, reactionaries and conspiracy theorists, al spoiling for a fight. An era of limitless violence lies ahead of us, and as in Leonardo's time, the defenders of freedom seem singularly unprepared for the battle to come."
Thank You Pushkin Press for sending me this eARC through Edelweiss Plus.

[Ilja Leonard Pfeijffer · Rating 4 out of 5]

Geïnformeerd, origineel, verontrustend en dankzij de schat aan details en anekdotes toch ook leuk om te lezen.

[Boudewijn · Rating 4 out of 5]

How social media is quietly dismantling our democracies

Some books leave an impression: not because they give comfort or are interesting, but because they disturb you and make you think. L’ora dei lupi (original Italian title which translates to "The Hour of the Wolves") by Giuliano da Empoli is one of those books. It is a dark and intense story about politics, manipulation by using social media to shape public opinion, spread confusion and chaos to undermine the careful foundations of Western democratic societies—all while serving their own interests.

In 2019 I read The Assault on Reason by Al Gore in which he wrote about the internet as a “marketplace of ideas.” He believed the internet could make the world a better place by spreading knowledge and helping people participate in democracy. After reading L’ora dei lupi, that idea feels very far away. We live in a completely different reality—one where people like Elon Musk and Mark Zuckerberg now have so much influence that they actually weaken democracy instead of strengthening it.

After finishing this book I felt uneasy. Da Empoli does not offer any solutions to the problem, rather he shows us that it is already too late. The world is changing, and not for the better. I recommend this book to any Goodreads members who are interested in politics and media. If you want to understand how manipulation works in modern politics, this book will give you a lot to think about.

Note to English readers: I couldn't find this book in an English edition. This might mean this book has not yet been translated or that the English edition hasn't been added to the Goodreads library. I really hope that this book will be translated to English as soon as possible in order to receive the wider audience it deserves.

Update: I have found the English edition: The Hour of the Predator: Encounters with the Autocrats and Tech Billionaires Taking Over the World

Read in Dutch

[Fátima Linhares · Rating 4 out of 5]

Quando as primeiras notícias do desembarque de Hernán Cortés chegaram à capital do império Asteca, Montezuma II convocou imediatamente os seus conselheiros mais próximos. Que atitude adoptar face àqueles inesperados visitantes que vieram não se sabe de onde a bordo de curiosas cidades flutuantes? (...)
Hesitante entre pareceres opostos, o imperador fez o que os políticos, de todos os tempos, fazem neste género de situações: decidiu não decidir. Enviou aos estrangeiros uma embaixada carregada de presentes, para os impressionar com o esplendor do seu reino, mas proibiu-os de se dirigirem para a capital. O resultado foi aquele que, em todos os tempos, tende a decorrer desse género de hesitações: tendo desejado evitar a guerra à custa da desonra, Montezuma teve a desonra e a guerra.

Este livro, apesar de pequeno, logo não aprofunda muito o tema, mas diz-nos que a hora dos predadores já chegou, ou nunca desapareceu. A hora dos autocratas, dos que invadem, dos magnatas da tecnologia que já dominavam, mas agora com a inteligência artificial ainda mais, a política.

Fala de alguns casos como o de Bin Salman e dos seus meios pouco ortodoxos para eliminar a corrupção na Arábia Saudita, de Bukele, presidente de El Salvador, que reduziu a criminalidade fugindo à lei, de Trump que anda por aí sem rei nem roque, a disparar para todos os lados, assim como de Putin, que vai e invade um país como se fosse ali à caixa de areia tirar um brinquedo a uma criança.

Também aborda a forma como a tecnologia e os que nela mandam começam a entrar na política e no centros de poder sem que as pessoas que já lá andam percebam muito bem como tudo se processa. Aliás, nem os donos das tecnologias percebem bem com a I.A. toma decisões. Isto é preocupante.

Foi a tecnologia que deu a reeleição a Obama em 2012, mas a tecnologia não está só à disposição dos "bons", e isso vê-se mais do que nunca nas campanhas eleitorais.

Para mim, a questão mais importante que este livro levanta é que não podemos ser sempre tolerantes, pois os inimigos não jogam com as mesmas armas que nós, nem se importam com isso. Só com a vitória e a manutenção do poder.

Hoje, as nossas democracias ainda parecem sólidas. Mas ninguém pode duvidar de que o mais difícil ainda está para vir. O novo presidente americano passou a encabeçar um cortejo variegado de autocratas descomplexados, de conquistadores da tecnologia, de reaccionários e de teóricos da conspiração impacientes por chegarem a vias de facto. Abre-se diante de nós uma era de violência sem limites e, tal como no tempo de Leonardo, os defensores da liberdade parecem especialmente mal preparados para a tarefa que os espera.

[Henk · Rating 3 out of 5]

I have the feeling the author just read Il Principe, some Tolstoy and Goethe and thought, hey, I can also do this based on some brief encounters with world leaders. Nonetheless the last sections on AI are chilling.
We are in a digital Somalia

Feeling rather disjointed for something so short, we start of with the ballet of world leaders meeting each other in the UN. This is coupled to a fracturing world order, moving away from rules and to the right of the strong. Aphorisms and quotes from enlightenment thinkers abound along the way, before we reach an end chapter that gives a chilling look into what a world where the strong eat the weak can mean when it is empowered by AI, or as the author calls it, Authoritarian Intelligence and an amplifier of not just human intelligence but also human stupidity. Already in so much day to day our lives are made shittier by algorithms and profit seeking, just think of self checkout or the impossibility to speak a real human at customer service, making real human to human contact ever rarer.

Notes and aphorisms
Export entropy and chaos outside of your own country; every system needs a scapegoat to function.

Since we do not understand these mysteries, let us pretend that we are organise them

Men are to be treated kindly or be utterly crushed.

The comparison to renaissance, wartorn Italy as a simile of our unipolar fracturing rule-based world order, feels apt.

Chaos is no longer the weapon of the rebels but the banner of those in power.

Knowledge is the enemy of action.

There is nothing more violent than politics.

What is the difference between a man and a genius? Success.

Lawyers have many qualities, but they have never stopped a revolution.

Harris is for they/them. Trump is for you.

To capture power in a modern state you need troops and engineers - Trotski

Profit trumps truth

AI has escaped all regulatory control

We thought of it as an event. We wrong, it was an epoch.

[ancientreader]

So much 5-star insight. Too bad about the crash into 1-star idiocy. Too bad about Henry Kissinger showing up unaccompanied by the words "war criminal." Recommended with multiple caveats; full review TK.
---------

OK, here goes.

I was amused, early on, because I detected traces of what I think of as Gallic habits of thought. In looking over my highlights I can't identify any specific passage which gave me that impression -- a philosophizing atmosphere, then? But then the sharp insights!

About architecture, how a long hallway can be an exercise or demonstration of power:

"... the New Reich Chancellery built for Hitler by Albert Speer consisted essentially of a corridor almost five hundred feet in length that visitors had to walk through before reaching the office with blood-red walls where the Führer awaited them.

Distance, inaccessibility: the more remote the individual, the greater the power of the abstract symbol over the physical body."

About how politics, as "the continuation of war by other means," attracts "people who find meaning in life only when they are in conflict." But here was an early stumble, as da Empoli associates the high-testosterone atmosphere of the (almost entirely male) UN with the physical confrontations that he says frequently take place in the corridors, and implicitly therefore links aggression with maleness. I could go into a whole thing about what behaviors are defined out of "aggression" and how that leads to the gender-essentialist perception of women as "nicer" than men, but I'll spare you.

Besides, da Empoli then recovered well enough that I found myself highlighting a high percentage of the text.

- Putin's ex-spin-doctor arguing that empires are subject to the laws of entropy and so sustain themselves by exporting chaos: hence, for example, the invasion of Ukraine. Is this literally true? Is there a way to understand it metaphorically? Take "chaos" to signify, more or less, "disorder" -- that is, from a dictator's, or wannabe dictator's, point of view, dissent -- and consider the regimentation that comes with putting your country on a war footing. Now think about a certain head of state beating the drum about Venezuela.

- Are career diplomats an endangered species? Da Empoli remarks that formerly, about three quarters of the US diplomatic service was constituted of career diplomats, the rest being political appointees; since You Know Who's ascent, that ratio has been reversed. In Europe too, he says, "anyone who calls for a diplomatic effort is doomed to public scorn." Well. Nations exist. There is conflict among nations. Is that conflict to be verbal, or is it to be kinetic? Diplomats = elites making backroom deals, but what's the alternative? (Yes, I know, Murray Bookchin, but we're not implementing his species of anarchy any time soon, are we.)

See, you can pick apart this sort of thing all you want, but there's plenty worth picking apart. Even better value are da Empoli's sketches of Putin, Mohammed bin Salman, Nayib Bukele, and the AI-forward techbro oligarchs like Sam Altman. He comes to some terrifyingly credible conclusions about the AI-ification of work and information and the immeasurable power wielded by the predators of his title.

And he very nearly lost me halfway through, when he suddenly had a reactionary centrist seizure and blamed the Democrats' "increasingly extremist crusade for minority rights, which led them [to] adopt positions way to the left of most of their own supporters."

No need to guess which "minorities" he's talking about: it's trans people and immigrants, just the way it always is. My vicious anger warred with my vicious satisfaction at recalling that none of the big Democratic winners in this month's elections threw either group under the bus. And never mind that, especially with respect to trans people, da Empoli is missing a huge swath of the political record, to wit that "the public" was getting more supportive of trans people right up until the point where the Republicans purposefully ginned up hostility by, basically, lying like rugs, as is their wont.

And now I'm out of steam, though I haven't even gotten to Henry the K's extended cameo and why it's repugnant to talk about him as a political animal without so much as alluding to the fact that this particular political animal did much of his politics by way of war crimes. The tl;dr for this review is that "The Hour of the Predator" supplies plenty of food for thought; you just have to keep yourself from throwing it across the room at times. Thanks to Pushkin Press and NetGalley for the ARC.

[Wim Oosterlinck]

Sommige boeken gooien je gedachten overhoop. Ze planten een beeld in je brein dat je de wereld anders doet bekijken, en dat nooit meer weggaat. Je kan niet meer terug. Het uur van de wolven is zo’n boek.

Schrijver Giuliano da Empoli is adviseur geweest van de Italiaanse eerste minister Matteo Renzi. Hij vertelt in dit boek verhalen over machthebbers, politieke ontmoetingen die hij heeft meegemaakt, of scènes achter de schermen van de internationale politiek.

Zoals het verhaal van de Saoedische prins Mohammed bin Salman, die de toenmalige gezagsdragers van zijn land uitnodigde in een sjiek hotel en niet losliet tot hij honderden miljarden uit hen had geranseld om nieuwe prestigeprojecten mee te betalen. Giuliano da Empoli vertelt vol spot en stevige taal, vol historische vergelijkingen en beelden die je niet loslaten.

Via de verhalen van machthebbers in elkaars gezelschap, laat Het uur van de wolven een verschuiving van de macht zien. Hoe de leiders van de bedrijven die nu AI ontwikkelen, de macht in de wereld genadeloos aan het overnemen zijn. En hoe de politici ernaar staan te kijken en enkel proberen om een graantje mee te pikken van hun populariteit. De westerse politici hebben zich onderworpen aan de conquistadoresvan de tech.

Het uur van de wolven is een diep pessimistisch boek: de wereld gaat eraan, de chaos en de autocraten nemen het over van de voormalige politieke rede, en onze politici helpen met volle kracht mee aan de ondergang. Giuliano da Empoli formuleert geen oplossingen, hij vertelt gewoon, met passionele dramatiek, zoals de titel al doet vermoeden. Geweldig om te lezen. Aanrader.

[Jovi Ene · Rating 4 out of 5]

„Vechea lume a creat niște ziduri de apărare: respectul independenței anumitor instituții, drepturile omului și ale minorităților sau evitarea tensiunilor internaționale. Nimic din toate acestea nu mai are vreo valoare în vremea prădătorilor.”

Giuliano da Empoli identifică mai multe forme de prădători ai zilelor noastre, dintre care două categorii mi se par importante și, poate, cele mai primejdioase: prima este cea a pseudo-dictatorilor moderni, mulți dintre ei aleși prin alegeri democratice, dar care instaurează asupra acestor țări o formă de autocrație bazată pe legi și pe constrângeri, discriminări sau chiar violență. Sunt destule exemple aici, de la Bukele, președintele Salvadorului, până la Donald Trump, dar se poate extrapola și la Mohammed bin Salman, cel care a preluat puterea printr-o adevărată lovitură de stat împotriva trecutului, care a avut loc la un hotel de lux din Riad.
A doua categorie de prădători amenință însă să cucerească întreaga lume, printr-un mod mult mai parșiv și mai incisiv: este vorba despre oamenii care dețin marile imperii tehnologice ale prezentului (de la Google la Meta, de la X la OpenAI), tocmai pentru că ei nu se mai supun niciunei reguli, tocmai pentru că ai devenit suprastatali. În plus, au creat (și-au dorit să creeze, de altfel) o dependență din ce în ce mai mare de rețelele sociale, iar ascensiunea inteligenței artificiale duce aceste imperii pe culmile succesului. Numai că bula se poate sparge la un moment dat, chiar AI-ul putând să devină mai puternic decât creatorii săi.
O carte-semnal pentru ceea ce reprezintă acum lumea politicii și a puterii.

„În politică nu doare numai prăbușirea. Adevărul este că suferi tot timpul. Trebuie să fii făcut pentru așa ceva. Precum peștii aceia abisali care s-au obișnuit să trăiască sub presiunea a mii de tone de apă.”

„Orice ar zice populiștii, politica e o meserie dintre cele mai dificile. E o activitate în care ești în permanență expus riscului de a fi ridicol, de a părea un imbecil, mai ales atunci când nu ești.”

„La fel ca și borgienii, IA se hrănește cu haos și extrage din el surpriza. Deocamdată, capacitatea sa de acțiune este, de bună seamă, limitată, dar viitoarea generație de aplicații, capabile să execute diverse sarcini în mod autonom, se profilează deja la orizont. Precum borgienii, IA nu se sinchisește nici de reguli, nici de proceduri. Nimeni, nici măcar cei care au conceput-o, nu știe cum ia ea decizii. Singurul lucru care contează este rezultatul - succesul, ar zice Milei - indiferent în ce mod ajungem la el. Puterea IA nu are nimic democratic și nici transparent.”

„Întrucât am frecventat mediul politic, am acumulat o anumită experiență despre prostia naturală. Iar atunci când reflectăm la viitorul inteligenței artificiale, suntem obligați să admitem că ea nu va spori doar inteligența omenească, ci și neghiobia noastră.”

PS: Tot nu înțeleg de ce cărțile lui Giuliano da Empoli apar la Fiction, deși sunt non-ficțiune pură...

[J TC · Rating 3 out of 5]

Giuliano da Empoli - A Hora dos Predadores

De Giuliano da Empoli já tinha lido dois livros – “O Mago do Kremlin” e “Os Engenheiros do Caos”. São dois livros magníficos. O Primeiro, é uma biografia não autorizada de Valislav Surkov, enquanto o segundo é uma abordagem muito na linha da Hora dos Predadores – de que forma o que apelidamos de “machine learning” são ferramentas que reduzem as relações humanas a uma base de um tudo ou nada, uma linguagem binária tão adequada aos “donos da certezas”, uma linguagem facilmente manipula para os fins porque se baseia em precepções e por iso rapidamente validada ou descartada.
Foi com voracidade que comecei a leitura mas também foi com igual ímpeto que me bateu a desilusão. É que, ao contrário dos dois anteriores, este pequeno opúsculo é uma compliação de textos desconexos, alguns sem grande fio condutor, e mais grave, recorrentemente encontramos dentro de um mesmo capítulo paragrafos sem ligação, como se faltassem partes, ou fossem peças de outros andamentos. Resumindo, é um livro pouco cuidado e por isso falhado. Isoladamente não atinge o objectivo, nem este é fácil de antecipar. Não fora já ter lido os Engenheiros do Caos, esse sim um livro que recomendo, e ficaria sem perceber muito do que por aqui é dito ou insinuado.

Todo o texto desenvolve-se em torno de uma ideia central - vivemos numa era em que o poder é dominado não por instituições ou ideologias, mas por “predadores” que manipulam informação, tecnologia e emoção. São predadores porque têm os sentidos apurados, têm os equipamentos adequados aos fins, têm estratégias refinadas, e comportamentos adequados aos objetivos. São pacientes e têm um sentido de timing perfeito. Tal como os seus homólogos do reino animal, estes predadores sociais têm uma inteligência estratégica cínica, são racionais, calculistas e frios. São amorais, guiam-se apenas por critérios de eficácia na conquista e manutenção de um poder que veem como um espetáculo, que montam com os media e redes sociais numa performance narrativa orientada para uma imagem pública sedutora ou temida. Usam, dominam direta ou por interpostos colaboradores a tecnologia dos algoritmos, dos dados e a inteligência artificial. Manipulam a perceção pública por meios digitais. Não ocupam cargos formais ou marcam presença nos centros das decisões, mas influenciam silenciosamente nos bastidores. Vivem da instabilidade que sempre sabem aproveitar em benefício próprio, criam ou aproveitam o colapso das instituições tradicionais (ONU, partidos, imprensa, justiça) para expandir seu controle. Uns são mais carismáticos e surgem como figuras públicas de apelo magnético, outros preferem operar nos bastidores. Mas todos têm algo em comum, não hesitam em mudar de discurso, aliados ou ferramentas, desde que o resultado os favoreça e nisso são bem pragmáticos, a sua bussola é o poder e não a coerência.
Estes predadores existem num mundo que já não obedece às antigas regras do convívio internacional. Estimulam um mundo de caos que dominam e que se apresenta mais adequado às sua pretensões. Dominam o jogo digital, os algoritmos e os dados, usam narrativas e a desinformação como armas geopolíticas. Individualmente são carismáticos, muitas vezes manipulam na sombra, são indiferentes à ética e veem o caos como uma oportunidade e não como problema.
Para Giuliano da Empoli, estes predadores de hoje não diferem muito dos Bórgia dos fins da idade Média que nos são apresentados como estrategas exímios, amorais, impermeáveis à verdade e orientados apenas pelos fins e as consequências.
Estes predadores do século XXI, são não apenas os que controlam os média e as redes sociais, mas também os magos dos algoritmos, que agora surgem sempre junto ao poder numa corte “Felliniana” de personagens excêntricos.
Neste mundo dominado pelos algoritmos, o caos fica instalado muna atmosfera muito semelhante ao “Castelo” de Kafka, algo que sabemos presente no meio de nós, mas que não conseguimos nem identificar nem definir adequadamente. Desta nossa indefinição sobrevem um caos que esses engenheiros manipulam de acordo com as suas mais intimas conveniências.
Neste aspecto Giuliano da Empoli é desmentido pelos acontecimentos mais recentes.
No recente diferendo entre Tumo e Elon Musk percebe-se bem de que forma as personalidades narcisicas usam essa corte exótica dos algoritmos e que acredita no que vende, e de que forma os usam para os seus objetivos - o poder pelo poder e uma auto-estima patológica. Esses sim os verdadeiros predadores, algo que Empoli intuiu no primeiro livro e aqui lhe escapa.
De qualquer forma, este é um excelente tema para um livro, uma ideia sólida e que se pode desenvolver, pena a forma como foi executada.

[Alice TUET · Rating 2 out of 5]

2,5⭐️
Si quelqu’un trouve le fil conducteur de ce livre, vous m’appelez ? J’étais perdue…Analyse intéressante, un peu flippante, c’est bien écrit mais j’avoue que j’ai lu en pensant à autre chose.

[Emiliya Bozhilova · Rating 3 out of 5]

Кратък обзор на хаоса като нова нормалност.

Да Емполи определено обръща внимание, че протичащите общественополитически промени не са временно явление, а нова епоха.

След години мир, когато и последният свидетел на предходната голяма война си е отишъл, светът се връща в изходно положение - при закона на силата, който тъпче силата на закона. Теренът е чудесен за нови конкистадори и капери с пиратски подход, подплатен с държавна санкция. Технологиите на социалните мрежи работят в тяхна полза чрез фрагментация и изолация на човечеството в ехо-камери и информационни балони, както и чрез радикализация и пристрастяване към дигиталния свят посредством постоянно стимулиране на емоции като възмущение, страх, гняв. Изкуственият интелект пък спомага за увеличаването на естествената глупост, а не на естествения интелект (и го играе малко като богът от машината пред дивака с естествения интелект).

Сред образите, които се мяркат, са саудитският принц Мохамед Бин Салман, авторът на “суверенната демокрация” и путинизма Владислав Сурков, както и президентът на Салвадор с неговият амбициозен свръхзатвор, привлякъл Тръмп като “клиент”, Макрон, Обама в доста смешен вариант, Клинтън и още куп други физиономии.

Много се смях на реален сблъсък на автора с политкоректността (уокизъм ли беше?), която е дразнеща и нелепа, но най-вече - безхаберна.

Предупреждението е: купонът свърши, сега пак иде ред да се хващаме за гушите както си е от време оно̀.

Доколко е прав може да се спори, но има порядъчно материал за размисъл.

3,5⭐️

————————————————————————
🐺”На практика няма никаква връзка между силата на интелекта и политическата интелигентност."

🐺"Всъщност часът на хищниците не е нищо друго освен завръщане към нормалността. Аномалия е краткият период, през който смятахме, че можем да обуздаем кървавия стремеж към власт чрез система от правила."

🐺"Ако мобилизацията на предразсъдъците винаги е била двигател на политическата борба, социалните мрежи ѝ придадоха индустриални размери."

[Astrid Courtay · Rating 5 out of 5]

Un livre brilliant par sa capacité à peindre le paysage politique actuel, que l’auteur compare à l’époque des Borgia, ainsi que les grands enjeux qui attendent notre civilisation, face à la montée en puissance de l’IA.
Da Empoli à le talent des grands conteurs, et parvient à capturer en peu de mots, à l’aide d’images puissantes, des concepts que d’autres mettent des centaines de pages à décrire. Un bel exercice de synthèse, en somme, qui se démarque du bruit ambiant par sa clairvoyance et la simplicité.

[Werner Van Horebeek · Rating 5 out of 5]

Een ontnuchterend, onthutsend boek. Eerder las ik "De Kremlinfluisteraar" waarmee hij bewees hoe goed geïnformeerd hij wel was, hoe stevig geconnecteerd in het centrum van de macht. Een privilege om je aan zo'n exclusieve bron te kunnen laven.



Maar wat hij te vertellen heeft, is behalve razend interessant ook rete verontrustend. Overnight (post 9/11?) zijn we in een ander tijdsgewricht terechtgekomen, waar - om het met Macchiavelli te zeggen - de 'Borgianen' het hebben overgenomen - de machtswellustelingen, de actiegerichte en op chaos drijvende krachten – van de 'advocaten'. En die en wij zijn daar niet op voorbereid, hebben geen clue hoe ze moeten dealen met de Trumps, Bukele's, de Mohammed bin Salmans van deze wereld. Voeg daar de ongebreidelde ambitie van tech nerds als Zuckerberg, Musk en Sam Altman aan toe en onze maatschappij bevindt zich in een mum van tijd in een kafkaiaanse clusterf*ck, "het uur van de woven" dus. Vanuit kleine, accidentele anekdotes die hij vanop de eerste rij meemaakt in het pluche van de macht, weet hij nauwkeurig de rode draden bloot te leggen van wat er speelt en wat er ons nog te wachten staat. Beangstigende lectuur, best in kleinere porties tot je te nemen om niet in een complete depressie te eindigen. Na lezing kan je alvast nooit meer zeggen dat "wir es nicht gewusst haben", maar om te begrijpen of en wat je eraan kan doen, lees je best meteen ook Tommy Wieringa's "Optimisme zonder hoop". Succes.

[Tom Mooney · Rating 5 out of 5]

This brilliant little book, from the author of The Wizard of the Kremlin, cuts through our troubled times to deliver a concise and engaging guide to life on the precipice.

Drawing parallels with the Borgias and the Conquistadors - and the experiences of Kafka's K - da Empoli paints a picture of the great power shift happening in our societies and the dismembering of our democracies.

As a former political aide in France and Italy, he takes us into the traditional centres of power - Davos, the UN General Assembly - and shows how unprepared they are for the wave that has already crashed on top of them.

Terrifying, enlightening, and utterly riveting, this is essential reading for our current moment.

[Ali E9 · Rating 4 out of 5]

در آخرین روزهای ۲۰۲۵، کتاب کوچک، بسیار خواندنی و البته افسرده‌کنندهٔ Giuliano da Empoli با عنوان «لحظهٔ گرگ‌ها» مرا به یاد ذهن تراژیکِ دیوید کاپلان انداخت؛ کتاب‌هایی در ظاهر سیاسی‌، اما در عمق، بیش از هر چیز ادبی و شخصی‌اند. هر دو با فصل‌های کوتاه و جذاب پیش می‌روند و بیش از آن‌که تحلیلی باشند، با ارجاع به تراژدی‌های یونانی یا تاریخ ایتالیای قرون وسطی، می‌کوشند اتفاقات جهانِ معاصر را تبیین کنند.
در ذهن تراژیک، نویسنده مرثیه‌ای برای باورهای جوانیِ خودش می‌نویسد؛ سوگواریِ آرام ادیپه واری برای آرمان‌هایی که، به‌ویژه پس از تجربهٔ جنگ عراق، فرو ریختند و جهان فکری کاپلان را شبیه زندگی در تراژدی های یونانی کرد. همچون کاپلان، دا امپولی در The Hour of the Predator نگاهش را مستقیماً به زمانهٔ ما دوخته است: به سلطهٔ روزافزون اربابان هوش مصنوعی و به قدرتی که بی‌صدا، بازیگران قدیمیِ قدرت را آرام‌آرام از مرکز کنار می‌گذارد. نویسنده، اغتشاشی را که در پیِ این دست‌به‌دست‌شدنِ قدرت پدید آمده، فضای مناسبی برای کسانی مثل محمد بن‌سلمان، نایب بوکله (رییس دولت ال سالوادور) و دونالد ترامپ می‌بیند؛ چراکه این افراد از بی‌نظمی تغذیه می‌کنند—چیزی شبیه به همان سیستم‌های پادشکننده antifragile نزد نسیم  طالب.
کتاب از مقاله‌های پراکنده‌ای در توصیف اجلاس‌های سیاسی در کشورهای گوناگون تشکیل شده است. در یکی از فصل‌ها، نویسنده از اقامت خود در همان هتلی می‌گوید که بن‌سلمان برای بازجویی و شکنجهٔ نخبگان مالی، سیاسی و نظامیِ سعودی از آن استفاده کرده بود و سپس این «خرسِ خندان و مهربان» را با خاندان بورجیا مقایسه می‌کند؛ زمانی که آنان مخالفان سیاسی‌شان را به مهمانی‌های پرزرق‌وبرق دعوت کردند و یک‌به‌یک اعدامشان کردند. در دنیایی که سیاست‌های ماکیاولی نه‌تنها نکوهیده نمی‌شود، بلکه تو را هر روز محبوب‌تر می‌کند، رجوع به تاریخ شاید تنها راه فهمیدنِ اکنون باشد. نویسنده نقل‌قولی از کیسنجر می‌آورد که یادآورِ سخنی از چرچیل است؛ آن‌جا که در پاسخ به پرسشی دربارهٔ راه فهم سیاست می‌گوید: «تاریخ بخوان، تاریخ بخوان؛ در تاریخ تمام فن سیاست نهفته است.»
به همان اندازه که این کتاب نقدی است بر سیاست‌های راست‌گرایانهٔ افراطی که روزبه‌روز در جهان محبوب‌تر می‌شوند، مرورِ نقدی که نویسنده متوجه دموکرات‌ها—یا به‌قول خودش «کابینهٔ وکلا» (دومین شغلِ نفرت‌انگیز، بعد از سیاست‌مدارها، در ایالات متحده)—می‌کند نیز خالی از لطف نیست:
«… دموکرات‌ها با دست کشیدن از ایدهٔ دگرگونی (یا حتی تنظیم‌گریِ) سرمایه‌داری و با رها کردنِ مبارزه علیه نابرابری اقتصادی، به هدفِ کم‌جاه‌طلبانه‌ترِ نمایندگیِ اقلیت‌ها بسنده کردند. این هدف به‌خودیِ خود ستودنی است، اما هیچ کمکی به به‌چالش‌کشیدنِ پویایی‌هایی که کل جامعهٔ آمریکا را از اوایل دههٔ ۱۹۸۰ شکل داده‌اند، نمی‌کند. حقوقدانان [دموکرات] برای جبران کمبودِ شجاعت خود در مواجهه با مسائل حیاتی، به جنبشی افراطی در دفاع از حقوق اقلیت‌ها روی آوردند؛ جنبشی که باعث شد مواضعی بسیار چپ‌گرایانه‌تر از اکثر حامیان خود اتخاذ کنند. کامالا هریس در جریان مبارزات انتخاباتیِ مقدماتیِ سال ۲۰۲۰ از لغو ICE (ادارهٔ مهاجرت و گمرک) سخن گفت و هم‌زمان خواستار تخصیص بودجهٔ عمومی برای جراحی‌های تغییر جنسیتِ زندانیان و مهاجرانِ غیرقانونی شد.»

________

In the final days of 2025, the small yet highly readable—and undeniably depressing—book by Giuliano da Empoli, titled The Hour of the Wolves, reminded me of David Kaplan’s The Tragic Mind: books that appear political on the surface but are, at their core, deeply literary and personal. Both move forward through short, engaging chapters and, rather than offering pure analysis, attempt to make sense of the contemporary world through references to Greek tragedy or medieval Italian history.
In The Tragic Mind, the author writes a requiem for his youthful beliefs—a quiet mourning for ideals that collapsed, especially after the experience of the Iraq War, and fundamentally altered Kaplan’s view of the world. Da Empoli, by contrast, fixes his gaze squarely on our own moment in The Hour of the Predator: on the growing dominance of the lords of artificial intelligence and on a form of power that silently but steadily pushes traditional power brokers out of the center. He sees the turbulence produced by this transfer of power as fertile ground for figures such as Mohammed bin Salman, Nayib Bukele, and Donald Trump—leaders who feed on disorder, in a way reminiscent of the antifragile systems described by Nassim Nicholas Taleb.
The book is composed of a series of loosely connected essays describing political summits in various countries. In one chapter, the author recounts staying at the very hotel that bin Salman used to interrogate and torture Saudi financial, political, and military elites, and then compares this “smiling, benevolent bear” to the Borgias, who once invited their political opponents to lavish banquets only to execute them one by one. In a world where Machiavellian politics are not merely tolerated but rewarded with ever-greater popularity, turning to history may be the only way to understand the present. Da Empoli quotes Kissinger, echoing Churchill, who, when asked how one might understand politics, replied: “Read history, read history—for all the secrets of statecraft are hidden there.”
Just as much as the book is a critique of the far-right politics that are becoming increasingly popular across the world, the author’s critical assessment of the Democrats—or what he calls the “cabinet of lawyers” (the second most detested profession in the United States, after politicians)—is equally illuminating:
“… By abandoning the idea of transforming (or even regulating) capitalism and by giving up the fight against economic inequality, the Democrats settled for the less ambitious goal of representing minorities. This goal is admirable in itself, but it does nothing to challenge the dynamics that have shaped American society since the early 1980s. To compensate for their lack of courage in confronting vital issues, [Democratic] lawyers embraced an extremist movement for minority rights, which pushed them to adopt positions far more left-wing than those of most of their own supporters. During the 2020 primary campaign, Kamala Harris spoke of abolishing ICE (Immigration and Customs Enforcement) while simultaneously calling for public funding of gender-transition surgeries for prisoners and undocumented immigrants.”

[Reyer · Rating 4 out of 5]

In recent years, interviews with Giuliano da Empoli often begin with praise for the Italian-Swiss essayist’s rise to fame – not just among a broader audience, but particularly among contemporary politicians, including French President Emmanuel Macron. I have yet to read his debut novel, The Wizard of the Kremlin (2022), but if it’s anything like his 2025 book, The Hour of the Predator, in which Da Empoli explores modern power politics, I’m sold.

Da Empoli begins with the story of the Aztec king Montezuma, who hesitates between resisting the Spanish as invaders or welcoming them as gods. Today’s governments face a similar choice, the author argues – only this time, the intruders are Big Tech. And politicians tend to fall into the same trap. In the following chapters, Da Empoli outlines the current political landscape, where warmongering rhetoric has replaced diplomacy as the path to success. Excesses show where violence can lead. The author recounts recent abuses of power which would not seem out of place in The Godfather – or perhaps more fittingly, in The Prince by Niccolò Machiavelli, to whom Da Empoli frequently refers. Look at history, he urges us – the age of the Borgias is more relevant than ever.

In the final chapters, Da Empoli links current political developments to the rise of Big Tech. He warns against the emergence of ‘AI popes’, for whom ‘human autonomy’ is an empty phrase, who turn data into unchecked power and thrive on disorder to dismantle established institutions. Despite their utopian promises, citizens may find themselves in a situation reminiscent of Franz Kafka’s The Castle , where power remains inaccessible to ordinary people.

Da Empoli’s writing is sharp, enriched with anecdotes and historical as well as personal references, making it a pleasure to read. His take on the political landscape is one to keep an eye on. If you’re interested in the dos, donts and social consequences of AI and digital technologies, I recommend Artificial Unintelligence by Meredith Broussard and Code Dependent by Madhumita Murgia.

[Gunnar · Rating 4 out of 5]

Der italienische Journalist und Autor Giuliano da Empoli wirft einen knappen und pointierten Blick auf die aktuelle Weltlage, in der die Demokratien von unheilvollen Allianzen aus Autokraten, Populisten und Tech-Milliardären bedroht sind. In einzelnen Episoden erzählt er zum Beispiel von der brutalen Machtdemonstration mit Folter und Erpressung des Mohammed bin Salman im Ritz-Carlton in Riad, gelabelt als Antikorruptionskampagne, oder von Vorträgen von KI-CEOs, die die Unterwerfung unter den digitalen Gott als Ausweg aus dem Chaos verkaufen.

Da Empoli erweist sich als gnadenloser Chronist, der in Tradition eines Machiavelli die politische Machtstrukturen aufzeigt und feststellt, dass eiskalte Machtergreifung um sich greift und sich Moral und Ethik - unabhängig davon, wie viel davon überhaupt noch vorhanden war - endgültig verabschieden. Die neue Macht geht von den neuen Autokraten und den Schwergewichten der digitalen Welt aus und die Demokratien unterwerfen sich zunehmend den digitalen Borgias. Der Autor beschreibt und zieht historische Zusammenhänge, einen Ausweg bietet er allerdings nicht an. So ist „Die Stunde der Raubtiere“ eine aufschlussreiche, aber zunehmend deprimierende Lektüre.

[Marius Citește · Rating 4 out of 5]

Eseu geopolitic și totodată pamflet politic, cartea lui da Empoli oferă o analiza asupra lumii de azi, făcând paralele cu familia Borgia și conchistadorii spanioli, cartea lui da Empoli creionează o imagine a marilor schimbări ale puterii care are loc în societățile noastre precum și a erodarii democrațiilor clasice așa cum le știm. Trăim într-o „vreme a prădătorilor”, unde controlul e mai subtil, dar la fel de periculos ca autoritarismul deschis.
"Vremea prădătorilor" este o privire în culisele unei lumi aflate într-o continuă transformare, unde regulile tradiționale ale puterii și elitele au fost eliminate și înlocuite de zgomot, haos și lăcomie.
Din New York, Riyadh, ONU și saloanele elitei tehnologice… da Empoli examinează locurile în care se joacă acum soarta lumii. El observă cu o luciditate cruntă, lideri autocratici care prosperă datorită haosului, miliardari din domeniul tehnologiei care plutesc deasupra realității și inteligența artificială care este scăpată de sub control, toate figuri ale unei puteri care nu mai caută să convingă, ci să zdrobească.

O carte actuală, de neratat, pentru a înțelege ce ni se întâmplă.

[Marthe M · Rating 5 out of 5]

Wauww

Het essay opent chaotisch: de auteur slingert je van diplomatische vergaderingen in de achterkamers van de VN-hoofdzetel, naar martelkamers in the Ritz-Carlton — zonder dat er in eerste instantie een duidelijke leidraad lijkt te zijn. Geleidelijk drijft de auteur de snelheid op, en komt de centrale these steeds duidelijker - en dreigender - naar voren: Da Empoli zet scherp uiteen hoe de recente ontwikkelingen in het politieke systeem en de technologische vooruitgang, die voor gewone stervelingen slechts als achtergrondsruis lijken, een fatale dreiging vormen voor ons wereldsysteem.
De schrijver zijn persoonlijke ervaringen, historische vergelijkingen en de manier waarop hij zijn verhaal literair en gelaagd construeert maken het een uiterst indrukwekkend boek!

[Younes Essahli]

https://www.universitas.no/autokrater...

[Pierre Barthélemy]

Ne pas inclure l’ouvrage dans la collection « Essais » de Gallimard est de la publicité mensongère. Ce n’est pas du tout un roman, mais un recueil de reflexions disparates de l’auteur sur les dérives contemporaines des démocraties libérales, et sur l’influence des géants de la tech sur celles-ci.
Quelques éléments intéressants mais l’ensemble est superficiel, et manque de rigueur scientifique et de structure.

[René Paquin · Rating 4 out of 5]

Ironie ou lucidité, ce livre donne froid dans le dos!

[Vincent Lequenne · Rating 4 out of 5]

Lecture nécessaire tant Da Empoli excelle à nous faire comprendre le fonctionnement de notre monde et ceux qui sont censés nous gouverner. En revanche, la dernière partie sur l’IA est moins aboutie, brouillonne et insuffisamment maîtrisée.

[Frey · Rating 4 out of 5]

Je suis vaguement (bcp) inquiète de l’avenir, géopolitique notamment, mais aussi de l’évolution très négative des mœurs (la remontée de tous les mots en -phobie, misogynie, agressions, racisme et compagnie). Du coup, j’évite de lire trop d’articles ou de livres sur le sujet à la suite pour ne pas tomber dans une spirale de « pk la vi ». De Da Empoli, j’avais lu son précédent roman sur l’éminence propagandiste du Kremlin, et j’étais partie sur cette idée (oui je ne lis toujours pas les 4e de couverture) – quelque chose inspiré de sa connaissance géopolitique mais juste suffisamment romancé pour que ça ait une idée qu’on s’en éloigne. Alors pour le coup, pas vraiment, c’est une analyse assez dure et sarcastique de la géopolitique actuelle aux mains des génies de la tech’, ces mascu’ fascistes qui courent partout avec leur argent avec l’air de bambins armés d’un couteau et d’un doigt sur le gros bouton rouge de la fin du monde. Et, en vrai, ça m’a un peu rassurée, ou tout du moins, ça ne m’a pas encore plombée. Je ne sais pas si c’est le mordant et l’écriture de l’auteur ou juste une acceptation un peu résignée et triste d’être une statistique abstraite pour des ados vicieux.

[Manuel Pérez Delgado · Rating 5 out of 5]

Estupendo ensayo corto donde se muestra como una mezcla de borgianos y multimillonarios de las tecnologías acaban con un mundo de guerras para sumir a la humanidad en un caos del que sacan provecho

Los borgianos son llamados así por Empoli por considerarlos herederos de la acción directa, violenta y sorprendente de César Borgia, modelo de príncipe para Maquiavelo. Ejemplos que pone el autor son Bin Salman, Bukele o Trump.

Los multimillonarios son los dueños de las empresas de IA, una potencia desconocida hasta para sus propios creadores y cuyas consecuencias son incalculables.

Acción violenta e IA amenazan los limites que parecían infranqueables, como los propios derechos humanos. Empoli cuenta como los aztecas perdieron su imperio por las dudas cuando aún estaban a tiempo de vencer por superioridad numérica. Lo compara ahora con las dudas y concesiones a bravucones y a dueños de la IA.

Me ha parecido magnífico y me ha ayudado a entender lo que ocurre hoy día en la escena geopolítica

[Paul Villéger · Rating 4 out of 5]

A mi-chemin entre essai et fable géopolitique, da Empoli dresse un portrait glaçant d'un monde qui glisse vers le chaos. Dense, brillant et inquiétant. fuck les autocrates borgiens et les seigneurs de la tech !!!

[Maria · Rating 4 out of 5]

Frame uri din diferite situații/evenimente la care a luat parte și scurte observații la ce înseamnă IA și prinții tech

[Sofia Yebio · Rating 3 out of 5]

Meget interessant essay!!! fremtiden er dyster ifølge Giuliano, og du skal ikke regne med at finde løsningen på problemet i bogen:o
Nu tror jeg hellere, at jeg må finde noget feel good læsning

[Igor Baisier · Rating 4 out of 5]

Heerlijk en snel. En waar. En echt. Echt waar.

[Robi · Rating 2 out of 5]

121 Seiten voller Selbstberieselung und Selbstdarstellung. Welche Frage behandelt werden soll, wird überhaupt nicht klar. Stattdessen lässt der Autor den Leser wissen, welche tollen Politiker und Machtmenschen er schon getroffen hat. Teilweise über 8 Zeilen lange Sätze helfen nicht der Analyse von Problemen, sondern eher der Darstellung des Autors Schreibkünste. Vielleicht sollte der Autor es mal selber mit der Politik probieren oder sich der Literatur hingeben. Somit ergibt sich ein eher maues Gesamtbild.