Un măr i-a căzut în cap lui Newton pe când își făcea siesta la umbra unui pom. Imediat s-a produs o scăpărare de geniu: mărul cade pe Pământ din pricina gravitației care atrage mărul spre centrul acesteia! Dar de unde vine această anecdotă? În mod straniu, prima menționare a episodului i se datorează lui Voltaire. Se pare că îi trecuse pe la ureche prin intermediul Catherinei Barton, o nepoată a lui Newton. Din fericire, putem găsi o versiune mult mai detaliată în "Amintirile din viața lui Sir Isaac Newton" scrise de biograful și prietenul său William Stukeley. În această biografie aflăm că povestea mărului vine direct de la Newton. Vom observa totuși că ni i-a căzut în cap nici un fruct: ideea i-a venit mai simplu, observând căderea unui măr. Un element important al anecdotei trebuie deci corectat.
Mitul vrea ca Einstein să fi fost un elev mediocru, în particular la matematică. Și aici este vorba despre o poveste care pare să fi fost propagată, cel puțin în parte, de Einstein însuși. Trebuie spus că pe vremea aceea ți se cerea la matematică să înveți pe dinafară, ceea ce tânărului Albert nu-i plăcea. Ceea ce nu l-a împiedicat totuși să fie un excelent elev de la cea mai fragedă vârstă, după cum arată această scrisoare a mamei sale de când Albert avea șapte ani: "Ieri Albert și-a primit notele, încă o dată s-a clasat primul, are un carnet școlar superb". "Încă o dată" ne reține cel mai mult atenția: era firesc pentru el să aibă note bune. Ceea ce n-a fost dezmințit de-a lungul anilor: în liceu a fost, după propriile spuse, cel mai bun la matematică, fizică și filosofie. În fine, dacă Einstein însuși scrie că la Polytechnikum "neglija matematica", trebui înțeles că lucra mai puțin la matematică decât ar fi putut-o face dacă ar fi fost pasionat, ca în alte domenii, dar nivelul este totuși cel al unui student foarte bun. Mitul se vrea a fi dătător de speranțe. Dacă Einstein a fost un elev mediocru, și apoi s-a dovedit a fi un geniu, poate că așa voi ajunge și eu.
„Geniul care inventează o teorie singur, fără a citi nimic din predecesori și concurenți, nu există.”
Nu, lui Newton nu i-a căzut niciun măr în cap care să-l determine să scrie pe hârtie teoria gravitației; nu, Arhimede nu a sărit gol din cadă strigând Evrika, realizând astfel pe loc demonstrația practică a „principiului lui Arhimede”; nu, Galileo nu a aruncat două bile de greutăți diferite din Turnul înclinat din Pisa pentru a demonstra că Aristotel a greșit. Sunt doar câteva dintre marile minciuni ale istoriei, pe care Antoine Houlou-Garcia (doctor în politologie, apropos) le demontează cu argumente, cu documente și mărturii foarte exacte din timpul vieții marilor oameni de știință, care rămân mari oameni de știință în ciuda unor minciuni propagate ba din eroare, ba de biografi care au vrut să le mărească faima, ba de modernitate, care au ales să accepte micile anecdote și să le spună mai departe. De altfel, știm cu toții sau știu cei care citesc suficient cât de multe snoave se spun despre marile personalități - și care rămân doar niște glume - și cât de multe citate circulă pe seama lui Einstein sau Mark Twain (de exemplu) de parcă aceștia au trăit doar pentru a lansa vorbe de duh. Volumul de față aduce câteva lămuriri la atâtea și atâtea teorii ale conspirației, așa cum face dreptate și marilor doamne ale științei precum Marie Curie sau Hypatia, precum și marilor oameni de știință arabi pierduți pe nedrept în pseudo-întunericul Evului Media. Un volum foarte instructiv și interesant.
كتاب عظيم أنصح به لمحبي تاريخ العلوم، الكتاب يتناول أشهر الأكاذيب المتداولة مثل سقوط التفاحة علي رأس نيوتن وتعتبر هي الأكذوبة الأشهر فاختيار موفق لاختيارها عنوانا للكتاب، الجميل هو تناول الكاتب وتحليله لأسباب انتشار نوع معين من الأكاذيب والكذبة هنا بمعني مخالفتها للواقع، أعجبني الكاتب كونه محايدا في طرحه فعندما جاء دور ذكر فضل حضارات في تاريخ العلوم كالحضارة الإسلامية والهندية ذكره.
اترك اخيرا اقتباسين أري انهما عصارة هذا الكتاب:
"وكما أشار مارك توين، يمكن أن يؤدي العلم إلي فقدان السحر، كما يمكن أن يؤدي تاريخ العلوم إلي فقدان النزعة التمركزية. وهذا شئ إيجابي للغاية"
النزعة التمركزية أن حضارة هي مصدر العلم الوحيد دون الإعتماد علي سابقيها.
و"من الصعب الحصول على رؤية شاملة لتاريخ العلم، كما أنه من الصعب أن تكون لديك رؤية واضحة عن تاريخ موضوع صغير في فترة قصيرة. ومع ذلك يجب أن نكون واعين بأن الطريقة الشائعة في الاحتفاظ بعدد قليل من الأسماء لا تعكس واقع تاريخ العلوم انها طريقة مريحة لوضع أنفسنا في الزمن وتطور المعرفة لكنها لیست سوى خدعة بصرية لا يجب أن تخدنا."
وأري أن الاقتباس الماضي يمكن تعميمه علي التاريخ كله وليس فقط تاريخ العلوم.
اسم الكتاب : لم تسقط التفاحة علي راس نيون اسم الكاتب : أنطوان هولو - جارسبا عدد الصفحات : 215 عدد الفصول :12 دار النشر : الرواق للنشر والتوزيع ترجمة : أحمد عصام التقييم :⭐⭐⭐⭐⭐ .... لم تسقط التفاحة علي راس نيون ولم بصرخ ارخميديس " وجدتها" ولم يكن جاللليو وحيدا فبذي مواجه الكنيسة!! العلوم كما تُقدم لنا في الكتب والمناهج غالباً ما تكون محاطة بقصص بسيطة جذابة ولكنها غير حقيقية
في هذا الكتاب ياخذنا الكاتب في رحلة عن كيفية تكيون الاساطير في أشهر الحكايات العلمية وكيف انها ظلت معلقة في أذهانننا لدرجة انه لا احد بحث ورلء تلك الاساطير ليكتشف هل هي صحيحة ام كاذبة وما الهدف منها!
كما يكشف لنا ان اغلب مكتشفوا الافكار العلميةو الاختراعات لم تكن فكرتهم بل كانت فكرة احد قبله او تمت سرقتها! .... الكتاب ممتع جدا (حتي لغير المتخصصين في العلوم) ولغته سهله جدا.. والترجمة ممتازة محستش ان الكتاب مترجم والكلام كله متناسق مع بعض .. استمتعت جدا بالكتاب ❤️
Livre pour le concours du prix tangente : il est vraiment intéressant et pas barbant, il explique super bien la « réalité » des légendes scientifiques.