Mioriţa

by Vasile Alecsandri

Genres: Romanian Literature, Poetry, Read For School, 19th Century, Classics

23 pages, Hardcover

First published January 1, 1998

About the author

Vasile Alecsandri (Romanian pronunciation: [vaˈsile aleksanˈdri]) was a Romanian poet, playwright, politician, and diplomat. He collected Romanian folk songs and was one of the principal animators of the 19th century movement for Romanian cultural identity and union of Moldavia and Wallachia.

Reviews

[Valeriu Gherghel · Rating 3 out of 5]

Faptele se cam știu. Alecu Russo era „consemnat” la mănăstirea Soveja, a ascultat o baladă, a notat-o. Mai tîrziu, a făcut un pustiu de bine și i-a trimis-o lui Alecsandri. Cel din urmă a rescris puternic textul și l-a publicat în 1850. În aceste împrejurări, mai putem vorbi de un poem din folclor? Da, în măsura în care ne referim la întregul corpus de variante: Miorița e o creație populară. Nu, dacă ne referim la această variantă, în fond, cea mai cunoscută. În definitiv, variantele culese după 1850 pot fi contaminate (și chiar sînt) de „creația” lui Alecsandri. Într-o versiune colind a poemului, culeasă în Ardeal și înregistrată după 1920, identificăm episodul măicuții bătrîne, care își caută fiul și află de „nunta” lui cosmică. E neîndoielnic un împrumut din „veselul” Alecsandri.

Succesul baladei l-a împins pe Vasile Alecsandri să mintă. Deși nu-i stătea în fire. A pretins că el însuși a cules poemul de la „baciul Udrea de pe Ceahlău”. A uitat brusc de la cine l-a primit. Mă gîndesc, totuși, că nu poți afirma cum că versiunea publicată de el nu are nici o legătură cu folclorul, că Miorița e un poem cult, pentru că alegoria moarte - nuntă nu a putut fi inventată de un rapsod popular. Ba poate fi foarte bine. Tinerii care mor și sînt îmbrăcați în miri și mirese nu sînt invenția secolului al XIX-lea. Obiceiul este mai vechi. Cît de vechi nu se poate stabili în nici un chip.

Dacă tot vorbim de vechime, încercarea a ghici în ce veac anume a fost compusă balada (și unde) e foarte naivă. Folclorul e anistoric. Cea mai veche variantă (specia colind) e din 1792 - 1794. A fost identificată într-un caiet al ofițerului Ioan Șincai, fratele lui Gheorghe Șincai. În 1843, în ținutul din jurul Bacăului locuit de ceangăi, în satul Cleja, mai precis, cineva a consemnat o versiune maghiară.

Mioritzologii sînt de o inventivitate diabolică. De exemplu, eminentul folclorist Ion Diaconu (1913 - 1984) a crezut că a identificat originea motivului moarte - nuntă în localitatea Spinești din Țara Vrancei. Exact din acest „focar” au irumpt variantele ulterioare (ca undele unui cutremur). Alții cred că poemul a fost compus în Maramureș. Literatura critică prilejuită de Miorița e de o imensă distracție...

[Kati · Rating 5 out of 5]

Balada mea preferata din generala.

[Andreea · Rating 4 out of 5]

My mum was right about never trusting a Romanian

[Vlad Rusu · Rating 4 out of 5]

Well, I had to read it. But it's surprisingly good.

[Larisa · Rating 5 out of 5]

A fost o baladă populară foarte frumoasa și le-o recomand tuturor,are doar câteva pagini și o puteți găsi și pe internet

[Bianca Elena · Rating 4 out of 5]

Extrem de scurta dar foarte foarte frumoasa

[Razvan Banciu · Rating 3 out of 5]

Trec peste istoria ce însoțește originea acestei balade, cât de originală este și cât de consistent a fost aportul creator al poetului și mă opresc la lucruri mai palpabile.
Unu la mână: poezia sună bine, are ceva logică (până spre final) și caracterizează întrucâtva "prietenia" dintre românii de mai multe origini/naționalități.
Doi: oricum am da-o, finalul este unul trist, cu toată filosofia ce-o incumbă
Trei: probabil și cel mai important, presupun că aproape fiecare dintre noi s-a întâlnit în tinerețe cu această baladă, pe motiv de programă școlară. Iar ceea ce-i obligatoriu nu-i neapărat și plăcut. De cele mai multe ori este chiar invers...