pornographia

by Jean-Baptiste Del Amo, Antoine d'Agata (Photographer), Lydia Vázquez Jiménez (Translator)

Pornographia fue un proyecto que condujo hasta Cuba a Del Amo y D’Agata. De la estancia surgió esta obra. Dos visiones paralelas, a través de la escritura y la fotografía, sin ninguna concesión frente a esa tentativa desesperada de captar la esencia misma del ser, de la realidad, de nuestra (in)humanidad, y de confrontarnos con ella.

«Me dirijo al océano, pegado a las tapias, entre las sombras, en medio de un gran silencio. Respiro un efluvio tenaz, una esencia con notas de despojos, de flor putrefacta, un olor a humedad, carnal y vegetal, pero no puedo determinar si emana de mi aliento o de la ciudad, ya que estoy caminando justo en esa hora en que los muros sudan y exhalan un prolongado suspiro.»

256 pages, Paperback

First published February 15, 2013

About the author

Jean-Baptiste Del Amo, né le 25 novembre 1981 à Toulouse, est un écrivain français.

En 2006, il reçoit le Prix du jeune écrivain de langue française pour sa nouvelle Ne rien faire, écrite à partir de son expérience de quelques mois au sein d'une association de lutte contre le VIH en Afrique. Ce texte court, qui se déroule en Afrique le jour de la mort d'un nourrisson, est une fiction autour du silence, du non-dit et de l’apparente inaction.

Fin août 2008, son premier roman, Une éducation libertine, paraît dans la collection blanche des éditions Gallimard. Il est favorablement accueilli par la critique1 et reçoit le Prix Laurent-Bonelli Virgin-Lire, fin septembre 2008.

Finaliste du Goncourt des Lycéens, il fait également partie de la dernière sélection du prix Goncourt 2008 (aux côtés de Jean-Marie Blas de Roblès : Là où les tigres sont chez eux (Zulma) qui recevra le Prix Médicis 2008, de Michel Le Bris : La Beauté du monde (Grasset) et d'Atiq Rahimi : Syngué Sabour. Pierre de patience (POL) à qui sera attribué le Goncourt.)

En mars 2009, Jean-Baptiste Del Amo se voit finalement attribuer le prix Goncourt du Premier Roman, à l'unanimité dès le premier tour de scrutin.

Le 25 juin 2009, c'est au tour de l'Académie française de lui décerner le prix François Mauriac.

Il est également récompensé par le prix Fénéon des Universités de Paris.

Une éducation libertine est publié en poche (Folio) au mois de mars 2010.

Il publie en 2010 un deuxième roman, Le Sel, texte contemporain situé dans le port de Sète, qui relate une journée de la vie d'une famille, au terme de laquelle un dîner doit en réunir tous les membres. Au gré de ses souvenirs, chacun se remémore l'histoire familiale et la figure d'un père disparu. Le livre est fortement soutenu par les libraires et paraît en format poche (Folio) en 2012.

Les thèmes récurrents de l’œuvre de Jean-Baptiste Del Amo incluent la mort, la quête identitaire, le corps et la sexualité. En 2010-2011, Jean-Baptiste Del Amo est pensionnaire de la Villa Médicis.

Reviews

[Hristina · Rating 4 out of 5]

M-aș aștepta ca 9 din 10 cititori să refuze aceasta carte dupa primele ei pagini. Dar cartea asta nu e ceea ce pare. Da, este vorba despre carne în toate sensurile ei, despre pervertire, prostituție, nu despre pornografia din budoarele parfumate, ci despre ultimele trupuri de pe pământ, cele mai sărace și infecte. Ce ar fi de spus despre ele? Uite ca Del Amo spune ceva care e literatură pură, în ciuda abjecției, în ciuda ultimei degradări, este, incredibil, multă frumusețe în această scriere. Mi-a venit bine această nuvela imediat dupa Sezonul uraganelor, aceasta delimitase deja un teritoriu setat in anumite limite, exact ca un decor in care s-a filmat un film de groază, unde, după final lui, începe o scena minoră, scurta, transfigurată, în care este prinsa și distilata esența a ceea ce s-a petrecut înainte. Fiind mult mai statică decât Sezonul uraganelor, care curge ca hemoragia unei jugulare străpunse, Pornographia este ca balta de sânge scursă și rămasă după deces. Dacă Fernanda Melchor nu te lasa să contempli pentru că torentul cărții ei este contrar nemișcarii, Jean-Baptiste Del Amo te ancorează într-o decădere nemișcată și totală. Nu mai ai unde să cazi, unde să te mai duci. Abia atunci te uiți la beznă. Abia atunci se vede în ultimii oameni de lângă noi, detaliul plăcerilor lor, al juisarilor lor.
Este feroce în detaliile acuplărilor. Împreună cu dezgustătoarea corporalitate omniprezentă, cartea este o continuă atentare la toate normele unui om obișnuit. Pentru ce merită să treci prin aceasta expunere masiva la promiscuitate? Poate pentru a înțelege care este forța din ochiul unui poet atunci când se așează în locul mizer unde noi n-am stat niciodată. Poate pentru a servi o estetica a urâtului prin care transpare si critica socială, și forma recognoscibilă a adevărului, realitatea toată, până la urmă. Si poate pentru a înțelege cât de puternică și șocantă este frumusețea urâțeniei.
Cartea mai are ceva surprinzător în construcție, ceva care vine la final. E ca un curent de aer care ridica o frunza de la pământ, dând morții ei o altă dimensiune, e zborul din descompunere.

"Păstrez amintirea celei care se pișa fără rușine, nici sfială, într-o găleată, jetul de urină șuierând pe marginile de metal. Cea al cărei sex îmi este cunoscut, animal ostil, lăsând să se vadă printre nodurile blănii o piele curată și grasă. Intrasem în camera ei, găsind-o acolo ațipită, goală și beată criță, ca expusă pe cearșaf, cu coapsele deschise, și, fascinat de privirea ca de ciclop a acestui sex, mă îndreptasem spre picioarele patului, spre acea gură unde părul se bucla, prins în gheare și răsucit de cristalizarea fluidelor. Ziua lipicioasă ca siropul aluneca printre jaluzelele trase, înghițându-i trupul. Eram oare fascinat de sexul căscat spre nu se știe ce abisuri sau, pentru că somnul îi prefigura moartea și o trecea dincolo de real? Nu-mi putea lua privirea de la pubis și de la sideful buzelor, destul de trist în luminozitatea suavă, Stăteam ca trăznit, doborât de dorința de a mă cufunda în acel sex, de a mă arunca în el cu capul și, agățându-mă atunci de proeminențele a ceea ce îmi imaginam a fi un tunel întunecat, un canal mineral, punându-mi picioarele în fisuri, apucam între mâini colțurile alunecoase și reliefurile lăcuite, reușind să mă cațăr cu forța brațelor în cavitățile uitate ale pântecului ei, unde m-aș odihni cu genunchii la gură în poziția acelei mumii chiliene gătită pentru moarte ca pentru o eternitate fetală. O furnicătură la baza cefei m-a făcut să-mi ridic fața spre a ei. Se trezise și mă studia și ea, cu capul înclinat pe masa informă a părului ei negru, și m-a întrebat cu vocea alterată de somn și de beție, dacă o găseam frumoasă, dacă o iubeam cu adevărat, fără limite, așa cum un fiu trebuia să-și iubească mama și dacă, în acea clipă, aș muri pentru ea, lungită goală pe pat, oferindu-și sexul și pântecul contemplării copilului ei."

[Marcos · Rating 5 out of 5]

He tenido la gran suerte de leer la edición española, que incluye las fotografías complementarias al relato, que ya las creo casi esenciales para el justo entendimiento del espacio, del entorno. Pornografia, originariamente, significa retrato de prostitución. Y es justo lo que hace esta obra. Deambula, pasea y emfatiza cada sucio detalle de la prostitución de una ciudad que es La Habana, pero que no es La Habana. Me ha alterado, no emocionado, alterado. Ha rozado cada límite de mi sensibilidad y me ha condenado, de una forma u otra, a leer. Una náusea implícita me ha ido acompañando a medida que avanzaba el cuento, pese a ser bellísimo. Nadie que haya leído ha descrito de esta forma el asco, el sexo y la decadencia, de eso estoy seguro. Se ha ganado un altar en mi biblioteca, al que probablemente mire discretamente de vez en cuando, pero al que sé que me costará horrores volver. Un libro que ha sido un esfuerzo, un aguante.

[quim · Rating 5 out of 5]

Los putos suben cubos a las terrazas. Meten en ellos las manos y se lavan sus sublimes rostros, luego tiemblan

[citesc_cu_sufletul · Rating 4 out of 5]

Del Amo scrie cu o intensitate organică, chiar viscerală. Îți dă senzația că nu te afli doar în fața unei povești, ci că ești prins într-o țesătură de carne, mirosuri, fluide și gesturi care refuză să se lase filtrate prin pudibonderie. În "Pornographia", erotismul și pornografia se întrepătrund până la a deveni una și aceeași: atracția și brutalitatea coexistă, alimentându-se una pe cealaltă.

Aș zice că frumusețea acestei cărți nu stă în "plăcere" în sens clasic, ci în felul în care reușește să îți zgârie sensibilitatea și apoi să îți lase, paradoxal, o amprentă tandră. Scenele sunt când poetice, când crude, când de-a dreptul incomode și chiar dezgustătoare, și tocmai asta le face memorabile. M-a dus cu gândul la "Sezonul uraganelor" al Fernandei Melchor sau la "Ce-am pierdut în foc" de Mariana Enríquez, prin aceeași combinație de frumusețe violentă și realism murdar, cu fraze care par să te înece și să te salveze în același timp.

Ce m-a impresionat cel mai mult este sinceritatea fizică a scriiturii: trupul, în toată fragilitatea și stricăciunea lui, nu este idealizat, ci privit aproape chirurgical, dar cu un fel de compasiune ciudată. Autorul pare să spună: "Asta e carnea noastră, ăsta e mirosul ei, astea sunt dorințele și decăderile care ne locuiesc. Privește-le. Acceptă-le. Trăiește-le.". Aceeași luciditate nemiloasă și intensitate senzorială le-am regăsit și în "Fiul omului", romanul său despre moștenirea violenței și fragilitatea relației dintre tată și fiu.

E o carte greu de recomandat. Dacă vrei o poveste de un erotism elegant, probabil vei fi respins și dezgustat de brutalitatea ei. Dar dacă accepți să fii derutat și poate chiar rănit, "Pornographia" îți poate oferi genul acela rar de experiență literară care nu se uită.


"Am forat în mine un gol, am săpat abisuri; acest pământ pe care l-am părăsit și l-am renegat acoperă acum aceste spații cu o violență nemaipomenită, cu această materie minerală, de care mă simt pătruns, ca îmbuibat."

[Cristian Sirb · Rating 4 out of 5]

Odă plăcerii carnale - această nuveletă. Omagiu hedonismului și clipei. Dacă n-o poți duce la capăt, e problema ta, nu a cărții.

Și ce proustian sună bucata asta:

“La fel cum o ființă pe care am dorit-o multă vreme înainte de a o cunoaște ne poate inspira cel mai profund dispreț atunci când în sfârșit avem de-a face cu ea și stârnește în noi o dorință neștirbită imediat ce se sustrage privirii noastre, memoria mistificând amintirea și lăsându-ne să amestecăm ceea ce doream de la ea cu ceea ce efectiv am cunoscut, tot așa numele amantului, sau puterea cu care am investit acel nume, este destul să ignore ființa vrednică de milă care, fără îndoială, este în favoarea acestei icoane a micului zeu proiectat pe spuma din fața oceanului.”

[Gritcan Elena · Rating 4 out of 5]

După primele 3 pagini deja îmi făcusem concluzia ca nu îmi va plăcea. Să citesc despre doi cum și-o trag în cur , not my taste at all
Dar cu pagina ce mergeam mai departe, sentimentul de descoperire a frumuseții în mizeria, degradarea și putrefacția vieții mă copleșeau.
Nu mi-aș fi putut imagina niciodată ca aceste mizerii m-ar putea face să primesc o astfel de satisfacție

Recomand
PS. Neapărat până la final, doar finalul încununează opera :)
Și aici e pe bune

[Dorian · Rating 4 out of 5]

Un roman total diferit față de ce am citit până acum. A necesitat voință să pot trece peste fragmente dure, grafice, "urâte", uneori abjecte. Însă, lumea construită de autor are, prin natura ei, aceste însușiri. Treptat, urâtul devine realitate și normalitate și ajungi să procesezi detașat ce ți se așterne în față.
Există și o astfel de lume, există și astfel de oameni, chiar dacă, din bula mea existențială, nu iau contact cu ei.
Romanul e dur, noir, însă merita efortul.

[Etienne · Rating 3 out of 5]

J'y vais du note neutre puisque je n'ai pas terminé le livre. Par contre je crois qu'il est important de précisé qu'il s'agit d'un roman érotique (le titre nous l'indiquait assez bien) homosexuel (ce qui fut une surprise). J'ai donc décroché rapidement, car très loin de mes intérêts. Je croyais donc important de le préciser, tant pour inciter ou repousser d'éventuels lecteurs selon leur préférence!

[Mihai Cotea · Rating 5 out of 5]

Un roman de o frumusețe deosebită, descrisă în stilul specific autorului. Tema și imaginile lirice surprind esența rasei umane încă de la izvorul de obârșie al acesteia. De la cel mai jos nivel.
Mă îndoiesc că va fi acceptat de mulți, totuși eu apreciez mult romanul și autorul. Nu mi-a dezamăgit deloc așteptările.

[Lukås YORK · Rating 5 out of 5]

4,5 ★
Rares sont les auteurs qui savent définir leur (recherche de) style ; Jean-Baptiste Del Amo – que personnellement je considère comme un des grands auteurs contemporains de langue française – a cette aptitude. À propos de Pornographia, il dit : « C’est le résultat d'un travail sur la forme du texte, l'évolution de mon écriture. Je cherche une voix, je la trouve peu à peu, de livre en livre. Une langue qui est à la fois ciselée et contemporaine, un univers baroque et évocateur. ».
Pornographia c'est un poème, c'est une déambulation onirique et cauchemardesque ponctuée par un refrain, celui d'un giton qui a « deux trous rouges au côté droit » tel Le Dormeur du val de Rimbaud, sauf qu'ici, fini l'univers luxuriant d'une verte prairie ou l'illusion du sommeil vient, un instant, le temps de quelques vers tromper le lecteur. Avec Del Amo c'est une terre aride, jonchée de cadavres de chiens et de chats, de sperme séché et de sang qui sont fleurs, cailloux et rivière de ce cadre pesant. Cette île hispanophone jamais nommée est la plaque tournante du tourisme sexuel homosexuel : stupre, violence, misère, désir et vains espoirs rapidement avortés ou assassinés, voilà ce qui peuple cette terre entourée d’eau qui libère ses embruns — mot qui revient incessamment dans l’oeuvre. Doux « play-poem », comme Virginia Woolf aimait à décrire son oeuvre Les Vagues, car ce dernier est une inspiration évidente du style de J-B del Amo (on retrouve aussi la force inspiratrice des Vagues dans Règne Animal), Pornographia c’est la volonté de transformer la boue en or, l’horreur en sublime. Une des plus belles pages – Baudelaire applaudirait sûrement en voyant ce que sa « Charogne » a pu faire naître sous la plume d’auteurs comme Del Amo – est le dernier refrain reprenant la description minutieuse du giton pourrissant, mangé par les bêtes, disparaissant doucement (p. 106 - 108 de l’édition Folio).
Ce livre est d’une richesse infinie, mais je m’arrête : lisez-le.
J’ai hâte de lire Le Fils de l'homme que j’ai depuis sa sortie et que je n’ai pas pris le temps d’ouvrir.

[Martin Kollouch · Rating 1 out of 5]

Tak za mě tedy ne. Už při pohledu na obálku člověku dojde, že tahle kniha bude asi trochu jiná, než běžná knižní produkce. Anotace zní zajímavě. Dalším vodítkem k tomu, že půjde o zajímavou knihu, slibuje označení autora jako "jednoho z nejnadanějších a nejoriginálnějších francouzských spisovatelů mladé generace". Ale ta realita... z té světlé stránky, autor umí skvěle popisovat věci, má talent pro slova. Jenže tam to končí. Kniha otevírá absurdní svět, ve kterém vlastně jediným cílem dne je sexuální uspokojení, celé hrdinovo okolí je plné prostitutů a prostitutek a hrdina touží pouze po spermatu a sexuálním styku. Chvílemi mi to připomínalo nějakým nádechem jiný svět, tak trochu jako kdyby chtěl autor napsat něco, jako psal Kerouac, ale sakra se mu to nepovedlo. Místy, často, je to dost nechutné a po dočtení to ve mě nezanechalo ani jednu myšlenku, ani jednu emoci. Rozhodně jedna z nejhorších knih, kterou jsem kdy četl. Čekal jsem nějaký hlubší vhled do sexuální turistiky nebo něco hodnotného, tohle bylo prostě jen nechutné a zbytečné...

[Mouldi · Rating 3 out of 5]

C’est le Récit d’un personnage à la recherche de ce qui semble être au début une patrie ou une identité dans un tumulte de souvenirs mais qui se prolonge dans une errance enragée et effrénée vers la finitude ; une course à la recherche de soi dans l’acte le plus élémentaire et le plus basique qui est l’acte sexuel. Une plongée dans les nuits fiévreuses de la prostitution à Cuba .

Une ambiance urbaine ; insulaire ; tropicale oppressante et survoltée ; le rythme est rapide et la sensation marquante de La chair et de la pourriture est pesante .

il y a comme un air de huyssmans ; et de Céline .

Ce recueil laisse entendre un requiem glauque ; morbide ; sombre d’où jaillissent les effluves de la violence , de la décomposition , de la déchéance et du sexe .

[Patrick Fabri · Rating 1 out of 5]

J'ai cru me retrouver dans les années 80 en lisant ce livre, et ce n'est pas vraiment un compliment : un langage cru n'est pas forcément synonyme de style.
Une qualité quand même : il ne fait que 140 pages.

[Radu Deme · Rating 2 out of 5]

Not my type of pornography...

[Purple Booklover · Rating 5 out of 5]

5*****/5*****.

[H. Barberas · Rating 1 out of 5]

Bof. Suis passé à côté. Il y cherche une telle sophistication de tournure de phrase que cela en devient chiant a lire. Le style est un peu forcé. Preferez “Une education libertine” de ce bel auteur

[ManAtWork · Rating 1 out of 5]

Dégoûtant d’un bout à l’autre

[Pečivo · Rating 2 out of 5]

Co jsem teda doteď nevěděl, je, že si turisti nechávají od panských prostitutů cákat na obličej. To jsem vskutku netušil a teď to vím. Spolu s tím vím spoustu dalších podobně důležitých věcí, o které se se mnou autor podělil aniž bych je chtěl vědět.

Kniha je totiž o těžkém chlebu prostitek a prostitutů někde v jižní nebo střední Americe. Když jsem bejval tlustej, tak jsem byl taky težkej chleba, ale pak jsem zhubnul a už nejsem težkej chleba. Prostitut jsem ale nikdy nebyl. Já za to vlastně dostal tak maximálně snídani. Ale to jen taková vsuvka.

Tady je myšlenej těžkej chleba jako například chudoba, nadržený německý turisti, špína, syfl a ostatní věci, který máme u německých hranic taky. Del Amo se to snaží podat šokujícím způsobem, takže nemocnej a nezletilej prostitut s čepicí od výkalů někde mezi popelnicema v turistově zadku, je normální úkaz. Problém ale je, že se autor snaží šokovat tak moc, až je to ke konci směšný. Něco jako Václav Upír Krejčí nebo Jana Uriel Kratochvílová.

Líbilo se mi slovní spojení, že se zákazník těší na její vyuzený pokojík, než mi došlo, že tím del Amo opravdu myslí opravdu pokoj a ne to co myslím já. Škoda. Ale ne škoda favorit, na to to bylo celý moc pitomý. 3/10 hlavně díky tomu, že to mělo 100 stran a krátký kapitoly.

[Alvaro Perez-Quintero · Rating 2 out of 5]

Poétique et érotique mais répétitif et ennuyeux