What do you think?
Rate this book
Europolis
Set in the decaying, multicultural port town of Sulina at the edge of the Danube Delta, Europolis is a hauntingly atmospheric novel that captures a world on the brink of vanishing. In this isolated outpost, where Greek, Romanian, Ukrainian, Jewish, Turkish, and Armenian characters coexist amid steamships and faded empires, the return from America of Nikola Marulis—rumored to be a wealthy émigré—sparks a wave of gossip, ambition, and dreams.
But Nikola’s homecoming is not what it seems. As illusions unravel, passions flare, and destinies collide, Europolis transforms from a tapestry of port life into a poignant meditation on disillusionment, mortality, and the slow erosion of a once-vital community.
First published in 1933 and now available in English for the first time, Bart’s masterpiece is an elegy for a town, a time, and the lost promise of modernity.
But Nikola’s homecoming is not what it seems. As illusions unravel, passions flare, and destinies collide, Europolis transforms from a tapestry of port life into a poignant meditation on disillusionment, mortality, and the slow erosion of a once-vital community.
First published in 1933 and now available in English for the first time, Bart’s masterpiece is an elegy for a town, a time, and the lost promise of modernity.
362 pages, Paperback
First published January 1, 1933
21 people are currently reading
336 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 37 reviews
June 29, 2021
3 stelute din 5. Mi-a placut foarte mult imaginea cosmopolita a Sulinei din primul deceniu al sec xx, dar am inghitit un pic mai greu comentariile misogine (de inteles totusi pentru epoca respectiva sau pentru momentul la care a fost scrisa cartea).
October 2, 2024
Romanian review: ,,Europolis" este un roman destul de neobișnuit pentru literatura română interbelică, fiind diferit de toate cărțile din aceeași perioadă pe care le-am citit. În mod bizar, nu știu să zic exact de la ce vine această diferență, însă este ceva ce am simțit pe tot parcursul lecturii. Poate este vorba de varietatea etnică a personajelor, poate existența unui personaj de culoare într-o carte românească din anii 30 sau poate distanțarea de viața satului și problemele cu care se confruntă țăranul român. Oricare ar fi răspunsul, mi-a plăcut acest roman diferit.
Acțiunea este plasată în Sulina, un oraș cosmopolit, port important la Dunăre, care lega România de Orient, jucând un rol important în comerțul european din perioada interbelică. Cetățenii orașului duc o viață destul de liniștită, până când sosirea din America de Sud după 40 de ani a lui Nicola Marulis, fratele lui Stamate Marulis, proprietarul unei cafenele, zguduie întreaga comunitate ca un cutremur.
Odată ce locuitorii orașului află despre sosirea lui, ei încep să își construiască planuri, fiind siguri că, după atâția ani petrecuți în America, Nicola o să se întoarcă bogat, așa că toți sperau că acesta își va investi averea în diverse planuri de afaceri pe care le concepeau.
Indiferent câte semne indicau că speranțele lor sunt deșarte, iluziile lor se năruiesc, cu greu, abia la sfârșit, ceea ce va duce la o critică socială foarte interesantă.
Evantia, fiica lui Nicola, este un personaj foarte interesant, culoarea pielii sale stârnind interesul și fascinația întregii comunități, autorul oferind o perspectivă inedită- cu atât mai relevantă pentru cititorul din prezent- asupra felului în care percepeau oamenii din anii 20 diversitatea rasială.
Jean Bart realizează o adevărată monografie a orașului Sulina, construind câteva personaje memorabile și complexe: Stamate, Nicola, Evantia, Penelopa, nevasta lui Stamate, care are un trecut foarte interesant, Deliu, marinarul cuceritor care are o aventură cu Penelopa, și Neagu, tânărul marinar care se îndrăgostește de Evantia.
Poate părea că romanul tinde către telenovelistică, dar nu este așa, este o critică socială, cu personaje bine creionate, care prezintă în detaliu lumea unui oraș port din prima jumătate a secolului XX și pe care îl recomand celor cărora nu le plac cărțile din programa școlară.
English review: "Europolis" is quite an unusual novel for Romanian interwar literature, standing out from all the books of the same period that I’ve read. Strangely, I can’t pinpoint exactly what makes it different, but it’s something I felt throughout the reading. Perhaps it’s the ethnic diversity of the characters, perhaps the presence of a Black character in a Romanian novel from the 1930s, or maybe it’s the departure from village life and the issues facing the Romanian peasant. Whatever the reason, I enjoyed this different novel.
The action takes place in Sulina, a cosmopolitan city, an important port on the Danube, connecting Romania to the East, playing a significant role in European trade during the interwar period. The city’s inhabitants lead a relatively quiet life until the arrival of Nicola Marulis, Stamate Marulis’ brother, shakes the entire community like an earthquake, Nicola having spent the last 40 years in South America.
Once the townspeople hear of his return, they start making plans, convinced that after so many years in America, Nicola must have returned rich. Everyone hopes he’ll invest his fortune in various business ventures they’ve conceived.
No matter how many signs indicate their hopes are in vain, their illusions crumble, but only at the very end, leading to an intriguing social critique.
Evantia, Nicola’s daughter, is a very interesting character, as her skin color stirs both fascination and interest within the entire community. The author offers a fresh perspective—one that is particularly relevant to contemporary readers—on how people in the 1920s viewed racial diversity.
Jean Bart creates a true monograph of the city of Sulina, crafting a few memorable and complex characters: Stamate, Nicola, Evantia, Penelopa (Stamate’s wife, who has a very interesting past), Deliu, the charming sailor who has an affair with Penelopa, and Neagu, the young sailor who falls in love with Evantia.
At first glance, the novel might seem like it leans toward soap opera elements, but it doesn’t—it’s a social critique with well-developed characters that offers a detailed depiction of life in a port city during the first half of the 20th century. I highly recommend it to those who aren’t particularly fond of the books on the school curriculum.
June 2, 2016
Prefața nu incita la lectură - noroc cu recomandările prietenilor. E o carte surprinzător de bună pentru literatura românească cunoscută de mine mai ales prin prisma lecturilor obligatorii, e adevărat. E un roman original și complex datorită mai degrabă a poveștilor de viață captivante, nu numai a monografiei portului Sulina la început de secol 20. Îmbină descrierile aproape lirice cu narațiunea realistă și dialoguri pe alocuri amuzante. Îmi pare că are de toate cartea asta și ar trebui să fie mai cunoscută și citită.
„ În fond balul nu-i decât un teatru erotic, pe care ni-l prezintă viața socială.
Dansurile primitive, baletul sălbatecilor ca și dansurile moderne, cu gesturile, cu mișcările în ritmul muzicii, îmbrățișarea în văzul public, frecarea trupurilor dau aceiași iluzie teatrală, nu sunt decât elementele unei piese erotice. Numai forma se schimbă, fondul e veșnic același.
Compromisuri în iubire n-am înțeles să fac. Nici pe alții, nici pe mine n-am știut să mint. Iubirii i-am cerut absolutul. Ori tot, ori nimic. Am avut oroare de scenele urâte de ruptură : mânie, revoltă, imputări, răzbunare, supărări și împăcări... Hotărât, ca în fața ireparabilului, mă despărțeam fără ură și fără regrete, atunci când simțeam decadența sentimentului iubirii, căci presimțeam întotdeauna agonia amorului, apropierea sfârșitului.
Suferi, iubești, atingi fericirea, juri cu sufletul pe buze, pentru toată viața, pentru totdeauna și... focul scade, se mistuie, flacăra fâlfâie, se stinge, moare. Fumul se risipește și... nimic, nu mai rămâne nimic în urmă... uitare... moarte.
Cum n-au ajuns să înțeleagă oamenii că amorul cântat în toate sub toate formele, nu-i decât o draperie de dantelă spumoasă care acoperă goliciunea instinctului sexual? O iluzie care te fură ca scena teatrului, cu munți de mucava și marea de pânză. Numai când intri în culise descoperi sforile și schelele decorului. Trebuie spartă odată carapacea asta de ipocrizie în care etica și arta ascund forța vitală a naturii ! Asupra amorului s-a făcut prea multă literatură și prea puțină știință.
Suferă din cauză că are o concepție diformă despre dragoste. Acest băiat care-i într-o frământare sufletească excesivă, are un suflet infantil; o timiditate paralizantă îl face neadaptabil la mediu, incapabil de a se bucura armonic și integral de viață și de succese. Este, cred, o victimă a unei greșite educații morale, cu scrupule și convenții ipocrite. Tragedia sufletului omenesc începe tocmai din cauza acestor vagi rătăciri abstracte, mistice față de simpla realitate a iubirii. Echilibrul sufletesc, armonia lăuntrică nu se poate stabili comprimând instinctul vital. ”
„ În fond balul nu-i decât un teatru erotic, pe care ni-l prezintă viața socială.
Dansurile primitive, baletul sălbatecilor ca și dansurile moderne, cu gesturile, cu mișcările în ritmul muzicii, îmbrățișarea în văzul public, frecarea trupurilor dau aceiași iluzie teatrală, nu sunt decât elementele unei piese erotice. Numai forma se schimbă, fondul e veșnic același.
Compromisuri în iubire n-am înțeles să fac. Nici pe alții, nici pe mine n-am știut să mint. Iubirii i-am cerut absolutul. Ori tot, ori nimic. Am avut oroare de scenele urâte de ruptură : mânie, revoltă, imputări, răzbunare, supărări și împăcări... Hotărât, ca în fața ireparabilului, mă despărțeam fără ură și fără regrete, atunci când simțeam decadența sentimentului iubirii, căci presimțeam întotdeauna agonia amorului, apropierea sfârșitului.
Suferi, iubești, atingi fericirea, juri cu sufletul pe buze, pentru toată viața, pentru totdeauna și... focul scade, se mistuie, flacăra fâlfâie, se stinge, moare. Fumul se risipește și... nimic, nu mai rămâne nimic în urmă... uitare... moarte.
Cum n-au ajuns să înțeleagă oamenii că amorul cântat în toate sub toate formele, nu-i decât o draperie de dantelă spumoasă care acoperă goliciunea instinctului sexual? O iluzie care te fură ca scena teatrului, cu munți de mucava și marea de pânză. Numai când intri în culise descoperi sforile și schelele decorului. Trebuie spartă odată carapacea asta de ipocrizie în care etica și arta ascund forța vitală a naturii ! Asupra amorului s-a făcut prea multă literatură și prea puțină știință.
Suferă din cauză că are o concepție diformă despre dragoste. Acest băiat care-i într-o frământare sufletească excesivă, are un suflet infantil; o timiditate paralizantă îl face neadaptabil la mediu, incapabil de a se bucura armonic și integral de viață și de succese. Este, cred, o victimă a unei greșite educații morale, cu scrupule și convenții ipocrite. Tragedia sufletului omenesc începe tocmai din cauza acestor vagi rătăciri abstracte, mistice față de simpla realitate a iubirii. Echilibrul sufletesc, armonia lăuntrică nu se poate stabili comprimând instinctul vital. ”
April 27, 2018
Europolis a fost o surpriză plăcută pentru mine. Am vorbit despre acest roman
pe canalul meu de YouTube.
pe canalul meu de YouTube.
August 8, 2023
Nu cred că doar această carte a reprezentat o problema pentru mine, ci orice altceva aș fi ales de la Bart, analizând puțin temele pe care le-a abordat în scrierile sale.
Poate, ceea ce mi-a îngreunat lectura a fost acceptarea sau inchipuirea portului Sulina ca fiind atât de cosmopolit, atât de viu, cu personaje atât de pestrițe (greci, turci, ruși, englezi, evrei, francezi, români).
"Desigur că de plăcere nu locuieşte nimeni aci. Căci nimeni nu se expune să fie supt gratuit de ţânţari. Nevoia sau setea de câştig i-au adus pe toţi aci în Deltă. Totuşi, viaţa acestui mic port cosmopolit e originală şi interesanta. Are un farmec şi un pitoresc deosebit. Este unicul loc în ţară unde găseşti adevărata viaţă de port. Celelalte porturi ale noastre nu sunt decât oraşe. Sulina este numai port, nu are oraş. Toată populaţia se hrăneşte din viaţa portului."
Cu toate acestea, chiar spre finalul cărții (publicate în 1933), Bart are o premoniție: "Sulina va însemna pe hartă un mic sat de pescari, uitat pe țărmul mărei." Nimic nu mai aduce astăzi aminte de Evantia, Sirena Neagră, cu destinul nefericit, fără noroc în dragoste sau de Americanul în care și-au pus toți speranțele financiare.
Mi s-a părut puțin lipsită de maturitate, nu a reușit să-mi capteze atenția și interesul, din acest motiv, am notat-o cu 3 steluțe.
Poate, ceea ce mi-a îngreunat lectura a fost acceptarea sau inchipuirea portului Sulina ca fiind atât de cosmopolit, atât de viu, cu personaje atât de pestrițe (greci, turci, ruși, englezi, evrei, francezi, români).
"Desigur că de plăcere nu locuieşte nimeni aci. Căci nimeni nu se expune să fie supt gratuit de ţânţari. Nevoia sau setea de câştig i-au adus pe toţi aci în Deltă. Totuşi, viaţa acestui mic port cosmopolit e originală şi interesanta. Are un farmec şi un pitoresc deosebit. Este unicul loc în ţară unde găseşti adevărata viaţă de port. Celelalte porturi ale noastre nu sunt decât oraşe. Sulina este numai port, nu are oraş. Toată populaţia se hrăneşte din viaţa portului."
Cu toate acestea, chiar spre finalul cărții (publicate în 1933), Bart are o premoniție: "Sulina va însemna pe hartă un mic sat de pescari, uitat pe țărmul mărei." Nimic nu mai aduce astăzi aminte de Evantia, Sirena Neagră, cu destinul nefericit, fără noroc în dragoste sau de Americanul în care și-au pus toți speranțele financiare.
Mi s-a părut puțin lipsită de maturitate, nu a reușit să-mi capteze atenția și interesul, din acest motiv, am notat-o cu 3 steluțe.
June 25, 2021
Je continue ma découverte de la littérature roumaine avec la lecture d’Europolis d’Eugeniu Botez, sous son nom de plume Jean Bart, un roman traduit par Gabrielle Danoux. Ça a piqué ma curiosité, car je connais surtout le nom de Jean Bart comme l’emblème de la ville de Dunkerque, étant moi-même originaire de Grande-Synthe.
L’auteur nous raconte, à travers l’histoire d’un retour aux bercails tragique, la vie colorée et pittoresque d’un petit port roumain et cosmopolite au zénith de sa gloire, qui porte le nom de Sulina et qui était située sur les bords de la Mer Noire, à l’embouchure du Danube.
Le roman débute lorsque Stamati Marulis reçoit une lettre de son grand frère Nicola, où Nicola annonce son retour d’Amérique : Une lettre qui réveillera la torpeur de cette petite ville côtière.
La nouvelle se propage comme une trainée de poudre et tous les habitants attendent fiévreusement le retour de cet enfant du pays qui est parti s’enrichir dans ces contrées lointaines.
Il revient avec sa fille Évantia, une magnifique métisse qui séduit autant par sa jeunesse et son innocence les hommes, qu’elle rend les femmes jalouses.
Les ambitions et les attentes créées vis-à-vis de Nicola, par rapport à un rêve d’Amérique utopique ne seront qu’illusions déçues et conduiront à une série d’évènements malheureux pour lui et aussi pour sa fille.
Je dirais qu’il s’agit d’une tragédie classique, dont les ressorts sont connus et qui fonctionnent comme tels (l’histoire en elle-même n’est pas originale pour moi, tout en sachant que ce n’est pas le genre de roman que j’affectionne en général donc cela reste mon avis personnel), mais une tragédie agrémentée de belles descriptions lyriques et imagées qui magnifient ce port du bout de l’Europe, une tragédie peuplée de personnages hauts en couleurs, décrits par l’auteur avec minutie, des personnages qui donnent de l’épaisseur au récit et participent à retranscrire l’atmosphère de cette région du monde que j’aimerais bien finalement découvrir pour de vrai.
L’auteur nous raconte, à travers l’histoire d’un retour aux bercails tragique, la vie colorée et pittoresque d’un petit port roumain et cosmopolite au zénith de sa gloire, qui porte le nom de Sulina et qui était située sur les bords de la Mer Noire, à l’embouchure du Danube.
Le roman débute lorsque Stamati Marulis reçoit une lettre de son grand frère Nicola, où Nicola annonce son retour d’Amérique : Une lettre qui réveillera la torpeur de cette petite ville côtière.
La nouvelle se propage comme une trainée de poudre et tous les habitants attendent fiévreusement le retour de cet enfant du pays qui est parti s’enrichir dans ces contrées lointaines.
Il revient avec sa fille Évantia, une magnifique métisse qui séduit autant par sa jeunesse et son innocence les hommes, qu’elle rend les femmes jalouses.
Les ambitions et les attentes créées vis-à-vis de Nicola, par rapport à un rêve d’Amérique utopique ne seront qu’illusions déçues et conduiront à une série d’évènements malheureux pour lui et aussi pour sa fille.
Je dirais qu’il s’agit d’une tragédie classique, dont les ressorts sont connus et qui fonctionnent comme tels (l’histoire en elle-même n’est pas originale pour moi, tout en sachant que ce n’est pas le genre de roman que j’affectionne en général donc cela reste mon avis personnel), mais une tragédie agrémentée de belles descriptions lyriques et imagées qui magnifient ce port du bout de l’Europe, une tragédie peuplée de personnages hauts en couleurs, décrits par l’auteur avec minutie, des personnages qui donnent de l’épaisseur au récit et participent à retranscrire l’atmosphère de cette région du monde que j’aimerais bien finalement découvrir pour de vrai.
June 14, 2022
Am vizitat Sulina după ani buni de aşteptare iar surpriza a fost că totul pare ramas in urmă, neclintit încă de pe vremea acestui roman. Farmecul i-a rămas printre zidurile dărăpănate care au prins viață de îndată ce am deschis această carte. Cartea este foarte poetic scrisă, atât de metaforică şi vie încât m-a impresionat de la primele rânduri. Dar mozaicul de etnii, poveşti de viață şi personaje dintre cele mai variate nu se opreşte aici, m-a rāscolit cu rândurile ce musteau de misoginism....din pricina asta am tāiat nişte stele.
Cu siguranță o să rămână vie în amintirile mele dat fie perioada prin care trec.
Cu siguranță o să rămână vie în amintirile mele dat fie perioada prin care trec.
July 26, 2015
As spune ca, in definitiv, e trist acest Europolis, acest mal de pamant ce strange natii, oameni, pasiuni, siretlicuri, gelozii, iubiri desarte sau aventuri pe care doar plaja ajunge sa si le aminteasca. Te face sa realizezi ca viata noastra e asemenea unei piese obisnuite, ca indiferent de ce forte ne poarta existenta pe cai nebanuite, la sfarsit, vei putea delimita o expozitiune, urmata de intriga, o desfasurare - insemnata sau nu - a actiunii, un punct culminant (un sacrificiu, un gest extrem) care e urmat, fatal, de deznodamantul care aseaza cate putin praful peste tot ce simti acum cu atata intensitate. Iubirea adevarata exista si e atat de suav prezentata, pacat ca e distrusa violent de societatea prea plina de prejudecati sau de slabiciunea unora. Citind acest roman, poti constata ca mare lucru nu se schimba pe parcursul secolelor, exista oricand lasi, mincinosi, individiosi, oricand se formeaza campuri de influenta, oricand vor exista cel putin doua tabere aflate in disputa. Si la sfarsit, nu poti decat sa murmuri, la fel ca nenea Tomita: "la vie... la vie... c'est la vie...".
March 23, 2014
O carte placuta, dar cam atat.
Ineditul acestei povesti este amplasarea in zona Deltei Dunarii, mai precis in portul Sulina. Apreciez ca aceasta poveste imi arata viata la port si cea a minoritarilor greci din zona.
Dar romanul sufera din multe puncte de vedere:
In primul rand, personajele sunt deobicei subdezvoltate. Sunt introduse foarte multe persoane in acest roman dar parca sunt prea multe personaje epistolare, sau figurative. Imi da senzatia de neterminat.
Intriga romanului este data de venirea unui american in portul sulinei, asa ca, am crezut ca acesta este personajul principal al operei. Americanul insa nu este decat un motiv pentru a anima viata portului si pentru a scoate la suprafata conflictele ce existau tacit intre personaje.
Actiunea rareori ia pauza, mereu existand cate o ciocnire intre personaje, iar finalul este excelent.
Ineditul acestei povesti este amplasarea in zona Deltei Dunarii, mai precis in portul Sulina. Apreciez ca aceasta poveste imi arata viata la port si cea a minoritarilor greci din zona.
Dar romanul sufera din multe puncte de vedere:
In primul rand, personajele sunt deobicei subdezvoltate. Sunt introduse foarte multe persoane in acest roman dar parca sunt prea multe personaje epistolare, sau figurative. Imi da senzatia de neterminat.
Intriga romanului este data de venirea unui american in portul sulinei, asa ca, am crezut ca acesta este personajul principal al operei. Americanul insa nu este decat un motiv pentru a anima viata portului si pentru a scoate la suprafata conflictele ce existau tacit intre personaje.
Actiunea rareori ia pauza, mereu existand cate o ciocnire intre personaje, iar finalul este excelent.
August 10, 2024
O carte fină, dulce, ca o romanță, o odă adusă mării, Deltei și Dobrogei. Un roman superb despre lumea frumoasă și cosmopolită a Sulinei, o lume care a dispărut brusc.
May 6, 2021
Cărțile bune sunt extrem de diverse. Există cărți care ni se par bune pentru că le parcurgem ușor, sau pentru că au descrieri deosebite, personaje inteligent conturate și tot felul de astfel de exemple. “Europolis” e o carte pe care am evitat-o cât de mult am putut, din simplul fapt că nu puteam concepe ce se putea întâmpla în 200 și ceva de pagini într-un orășel aproape izolat de la capătul țării. Totuși, uitam că Sulina este în esență o poartă către libertate, un oraș care iți permite sa trăiești înconjurat de zeci de culturi si mentalități, care iti da opțiunea de a păși în necunoscut în orice moment al vieții. Romanul a preluat rolul portului si ne-a trecut prin prisma a zeci de profiluri psihologice, a mentalității comunităților si a obiceiurilor si modului de gândire al vremii respective, a adus în lumină o poveste care, deși la început obișnuită și poate chiar clișeică, a intrat în contururile palpabile ale realității. Prejudecata, misoginismul nefondat, aparențele si părerile colective sunt doar câteva dintre aspectele care, deși extrem de frustrante, făceau si încă fac parte din viața oricărei persoane.
“Europolis” este clar una dintre cele mai bune lecturi recente, nu pot decât sa o recomand.
“Europolis” este clar una dintre cele mai bune lecturi recente, nu pot decât sa o recomand.
February 18, 2015
Europolis, roman de epocă, malul mării, portul Sulina, vapoare tranzitează leneșe portul lipsit de vlagă.
Comunitatea elenă din Sulina este revigorată de o veste primită de unul dintre viețuitorii ei. Stamati Marulis, patronul cafenelei din fața debarcaderului primește o scrisoare de la un frate de-al său plecat pe Continentul American.
Comunitatea elenă din Sulina este revigorată de o veste primită de unul dintre viețuitorii ei. Stamati Marulis, patronul cafenelei din fața debarcaderului primește o scrisoare de la un frate de-al său plecat pe Continentul American.
February 2, 2012
It was a great novel, a real portrait of the the small yet colorful port of Sulina. During the early 20th and late 19th century it attracted people from all over the world, Greeks, Turks, Russians, Jews, French just to name a few, in hope of quick fortune from trade at Danube mouth. It was sort of a gold rush but limited to a small city that lived exclusively out of sea trade.
Definitively the main character of this novel is the city itself, described as a mix of all nations of Europe. The author was certain it will not remain for long in this state and this was probably one of the reasons why he thought this book has to be written.
The novel also has a lot of human characters. And most readers will sympathize with Evantia and lt Neagu and will be touched by their love story.
Regarding the edition, I did not liked the fact that it does not have too many foot notes. I felt in the first chapters it required some foot notes to understand some of the old terms used and oriental expressions. This is the only reason I gave to this book 4 stars.
Definitively the main character of this novel is the city itself, described as a mix of all nations of Europe. The author was certain it will not remain for long in this state and this was probably one of the reasons why he thought this book has to be written.
The novel also has a lot of human characters. And most readers will sympathize with Evantia and lt Neagu and will be touched by their love story.
Regarding the edition, I did not liked the fact that it does not have too many foot notes. I felt in the first chapters it required some foot notes to understand some of the old terms used and oriental expressions. This is the only reason I gave to this book 4 stars.
November 11, 2024
Americanul și Evantia sunt personajele mele preferate și până la finalul romanului am vrut din tot sufletul să existe un final fericit. Am vrut ca fiecare destin să își găsească împlinirea, să fie fericit și nimeni și nimic să nu tulbure Sulina și teritoriul din jur.
Paginile romanului abundă în descrieri minuțioase, dar nu sunt descrieri banale, ci amănunte care iți merg la suflet și te marchează. Încă păstrez vie în minte imaginea vapoarelor care acostau în port sau plecau spre ape străvezii și misterioase.
http://www.stildescriitor.ro/2015/04/...
Paginile romanului abundă în descrieri minuțioase, dar nu sunt descrieri banale, ci amănunte care iți merg la suflet și te marchează. Încă păstrez vie în minte imaginea vapoarelor care acostau în port sau plecau spre ape străvezii și misterioase.
http://www.stildescriitor.ro/2015/04/...
April 23, 2025
23/04/2025:
Wow, chiar surpriză plăcută până la urmă, speram să-mi fi dat seama de asta mai devreme dar mai bine mai târziu decât niciodată. Worth studying and researching.
Original:
DNF: 146/total
no bine nu mai lălăiesc
Wow, chiar surpriză plăcută până la urmă, speram să-mi fi dat seama de asta mai devreme dar mai bine mai târziu decât niciodată. Worth studying and researching.
Original:
DNF: 146/total
no bine nu mai lălăiesc
June 28, 2025
O să o spun de la început. Europolis nu era romanul pe care îl căutam, dar s-a scutit de neplăcerea mea. Mă aflu în momentul în care tocmai am terminat liceul, bacalaureatul, urmează admiterea. Ca să ies dintr-un regretabil burnout am căutat să citesc un roman cu peisaj deltaic, de preferat cu lipoveni, mi-a plăcut altă dată Pescarii de Carol Ardeleanu. Când am auzit de „Europolis” ca având în cadru populația orașului Sulina, punctul geografic de începătură al Dunării, eram extaziat. Am crezut că o să găsesc pescari, dar nu am găsit decât marinari. Când am trecut de primele 100 de pagini și nu aflasem altceva în afară de greci, eram chiar dezamăgit.
Aveam în fața mea un roman de dragoste, un precursor al Enigma Otiliei. Nu era nimeni mai supărat ca mine. Numai de romane psihologice de societate nu aveam chef, dar aparent am avut nevoie. M-a enervat teribil că toată lumea avea o poreclă, nimeni nu scăpa neporeclit, unii aveau 2-3 porecle, că una nu le ajungea, dar până la urmă, asta era viața. Așa sunt grecii. Cartea scoate bine în evidență tendința clevetitoare a elenilor, care este enervant de persistentă și care mereu dă greș. Niciodată nu este un lucru mai distructiv într-o societate decât bârfa pentru că provoacă idealuri eșuate și victime colaterale. Oameni nevinovați devin asupriți din cauza bârfei. Destine chinuite de vorbe goale pe care nici nu le-au rostit. Tragedia și nedreptatea nu iartă pe nimeni în viață, dar contează fiecare cum o gestionează. Multe căi duc spre pierzare, dar numai una la mântuire.
Este o adevărată întorsătură la mijlocul romanului, o schimbare de ison ca în „Ultima noapte de dragoste. Întâia noapte de război”. Nu pot spune că nu am început să savurez opera odată cu apariția lui Neagu sau a „Patriarhului”. Fiecare moment în care reveaneau era ca o gură de aer deltaic, cu iz dulceag fad, care mângîie nările cu salinitatea maritimă analgezică. În Sulina se întretaie și se ameastecă toate tipologiile și personajele. O „Galilee a Neamurilor” în care toți sunt siliți să conviețuiască, un peisaj natural dezvoltat în care toți răpitorii trebuie să își procure prada. Din păcate, nu este destul pește pentru toată lumea. Trădarea, iluziile și restul viciilor lasă mereu victime care, din adevărați magnați ai lanțului trofic, ajung simpli muribunzi.
Dacă cineva caută un roman de sovietate asemănător lecturilor liceale, Europolis este cea mai bună recomandare a mea pentru ei. Dacă vor acțiune, aș zice să încerce Moby-Dick or, The Whale, Toate pânzele sus! sau ceva de Panait Istrati. Pentru mine urmează Codin, deci uramți-mi noroc.
La revedere, Dunăre, Dunăre cu apă tulbure!
Aveam în fața mea un roman de dragoste, un precursor al Enigma Otiliei. Nu era nimeni mai supărat ca mine. Numai de romane psihologice de societate nu aveam chef, dar aparent am avut nevoie. M-a enervat teribil că toată lumea avea o poreclă, nimeni nu scăpa neporeclit, unii aveau 2-3 porecle, că una nu le ajungea, dar până la urmă, asta era viața. Așa sunt grecii. Cartea scoate bine în evidență tendința clevetitoare a elenilor, care este enervant de persistentă și care mereu dă greș. Niciodată nu este un lucru mai distructiv într-o societate decât bârfa pentru că provoacă idealuri eșuate și victime colaterale. Oameni nevinovați devin asupriți din cauza bârfei. Destine chinuite de vorbe goale pe care nici nu le-au rostit. Tragedia și nedreptatea nu iartă pe nimeni în viață, dar contează fiecare cum o gestionează. Multe căi duc spre pierzare, dar numai una la mântuire.
Este o adevărată întorsătură la mijlocul romanului, o schimbare de ison ca în „Ultima noapte de dragoste. Întâia noapte de război”. Nu pot spune că nu am început să savurez opera odată cu apariția lui Neagu sau a „Patriarhului”. Fiecare moment în care reveaneau era ca o gură de aer deltaic, cu iz dulceag fad, care mângîie nările cu salinitatea maritimă analgezică. În Sulina se întretaie și se ameastecă toate tipologiile și personajele. O „Galilee a Neamurilor” în care toți sunt siliți să conviețuiască, un peisaj natural dezvoltat în care toți răpitorii trebuie să își procure prada. Din păcate, nu este destul pește pentru toată lumea. Trădarea, iluziile și restul viciilor lasă mereu victime care, din adevărați magnați ai lanțului trofic, ajung simpli muribunzi.
Dacă cineva caută un roman de sovietate asemănător lecturilor liceale, Europolis este cea mai bună recomandare a mea pentru ei. Dacă vor acțiune, aș zice să încerce Moby-Dick or, The Whale, Toate pânzele sus! sau ceva de Panait Istrati. Pentru mine urmează Codin, deci uramți-mi noroc.
La revedere, Dunăre, Dunăre cu apă tulbure!
September 18, 2021
Deși atmosfera romanului este una destul de melancolica, aș spune că este o carte care încearcă să prezinte în mod realist obiectiv viața portului danubian de la începutul secolului XX. Întrucât nu se axează în mod deosebit pe vreun personaj sau vreun fir narativ, cred că acest roman ar trebui perceput exact așa cum se percepe o muzică în surdină. Cartea creează un fundal epocal, în care povești frumoase sau mai puțin frumoase prind un vag contur, trecând dincolo de cadrul definit al romanului în imaginația cititorului liber să completeze golurile narative.
March 18, 2019
Din când in când simt nevoia sa citesc o carte ca asta. In sine, nu are nimic senzațional, dar farmecul ei rezidă tocmai in parfumul epocii pe care o evocă. Povestea e buna și curge frumos. Nu am simțit niciun moment nevoia sa las cartea din mâna.
Am vizitat Sulina in anii copilăriei. Am “revăzut” acest orășel de pe Dunăre prin intermediul acestei cărți, care a fost exact cum mă așteptam. Doar puțin prea tristă...
Am vizitat Sulina in anii copilăriei. Am “revăzut” acest orășel de pe Dunăre prin intermediul acestei cărți, care a fost exact cum mă așteptam. Doar puțin prea tristă...
May 25, 2020
S'il y a une littérature que je ne connais pas c'est bien la littérature roumaine. Quand Tandarica m' a proposé de lire Europolis de Jean Bart alias Eugeniu Botez j'ai saisi l'occasion.
Europolis c'est Sulina, un port franc situé à l'embouchure du Danube sur la mer morte. Microcosme culturel, ethnique, sociologique, Sulina est avant tout un port tourné vers le transport fluvial or les eaux du Danube charrient des alluvions et la circulation fluviale est menacée.
Europolis c'est Sulina et ses habitants, leurs espoirs, leurs aspirations, leurs amours.
Eugeniu Botez nous fait découvrir un monde replié sur lui-même où le retour de Nicola Marulis va créer l'émoi parce que voyez vous il revient d'Amérique... Minutieusement, méticuleusement, l'auteur nous décrit les espérances, les regrets, les coups bas , les drames dans ce petit monde où chacun épie l'autre, essaye d'échapper au regard et finit par plier. A tort ou à raison il m'a semblé que Eugeniu Botez était influencé par le naturalisme , mouvement littéraire que je respecte mais qui ne me parle pas.
Une lecture enrichissante puisque je me suis penchée sur l'histoire de Sulina mais lecture en demi-teinte pour moi .
Un très grand merci à Tandarica pour sa générosité et mes félicitations pour son travail de traductrice.
Europolis c'est Sulina, un port franc situé à l'embouchure du Danube sur la mer morte. Microcosme culturel, ethnique, sociologique, Sulina est avant tout un port tourné vers le transport fluvial or les eaux du Danube charrient des alluvions et la circulation fluviale est menacée.
Europolis c'est Sulina et ses habitants, leurs espoirs, leurs aspirations, leurs amours.
Eugeniu Botez nous fait découvrir un monde replié sur lui-même où le retour de Nicola Marulis va créer l'émoi parce que voyez vous il revient d'Amérique... Minutieusement, méticuleusement, l'auteur nous décrit les espérances, les regrets, les coups bas , les drames dans ce petit monde où chacun épie l'autre, essaye d'échapper au regard et finit par plier. A tort ou à raison il m'a semblé que Eugeniu Botez était influencé par le naturalisme , mouvement littéraire que je respecte mais qui ne me parle pas.
Une lecture enrichissante puisque je me suis penchée sur l'histoire de Sulina mais lecture en demi-teinte pour moi .
Un très grand merci à Tandarica pour sa générosité et mes félicitations pour son travail de traductrice.
September 21, 2016
Crâmpeie de viață dintr-un oraș portuar românesc. Interesantă din punct de vedere istoric, (nu știam că Sulina era odinioară un oraș atât de cosompolit) dar foarte slabă pe partea de construcție a personajelor. Amalgamul de nații ce se perindă printre foile cărții și interacțiunile dintre zecile de personaje din ea reprezintă tema principală. Cele câteva personaje "centrale" devin zgomot de fond și servesc doar ca să contribuie la peisajul uman, nicidecum să devină memorabile.
Pe alocuri, stilul de scris mi-a dat mai mult impresia unui scenariu de film decât a unui roman.
Pe alocuri, stilul de scris mi-a dat mai mult impresia unui scenariu de film decât a unui roman.
This entire review has been hidden because of spoilers.
April 13, 2020
Nu ma așteptam să îmi placa atât de mult cartea asta. Dar mi se pare interesant dacă stai sa te gândești ca în România erau atât de dezvoltate porturile, si orașe precum Sulina, Galați, Brăila erau cunoscute și pline de viata. Faptul ca apare și Bricul Mircea (pe care îl vedem și astăzi) în carte îmi da impresia ca se formează o punte între trecut și prezent,intre ce a fost și ce a mai rămas. Mi-ar fi placut sa am ocazia sa vizitez orașele portuare în vremea lor de glorie și regret ca nu le-a mai rămas decât numele.
October 21, 2014
This was such a sad book. Basicly, 90% of the main characters die by the end of the story. And it was so fragmented. But the set is amazing. I love how the writer describes the life in Sulina and in the Danube delta at the begining of the 20th century.
This entire review has been hidden because of spoilers.
May 20, 2013
I loved this book because is extremely realistic! Although too realistic,I would say to the point that it's quite pessimistic about love.
October 16, 2012
Foarte frumoasă cartea. Datorită ei încă mai visez să ajung la Balcic ..... atât de frumos sunt descrise locurile de acolo.
March 4, 2021
Europolis nous conte l'histoire de Sulina, petite ville portuaire roumaine dont la destinée dépend de la navigation et du commerce sur le Danube. On y fait la connaissance d'une population cosmopolite et haute en couleurs, dont le destin va être bouleversé par une simple lettre.
Car un beau jour, Stamati Marulis, patron du café de Sulina, reçoit une lettre de son frère, Nicola, parti en Amérique quarante ans plus tôt. Nicola annonce dans ce pli que son veuvage et sa solitude lui pesant, il compte revenir au pays avec sa fille et y vieillir tranquillement. En lisant ces mots, l'imagination de Stamati s'emballe : l'Amérique, c'est l'endroit de tous les possibles. Nicola y est certainement devenu riche et, aujourd'hui, il annonce son retour dans sa mère patrie, où il va dépenser les millions de dollars qu'il a accumulé pendant quatre décennies.
La grande nouvelle fait le tour de la petite ville et le jour de l'arrivée de Nicola à Sulina, la foule se presse sur le port. le pauvre homme est sollicité de toutes parts : on lui présente des dizaines de propositions d'investissements, afin de relancer l'économie de Sulina, qui a du mal à faire face à la concurrence d'autres villes portuaires.
Quant à Evantia, la fille métisse de Nicola, elle déchaîne un autre type de passions : celles des hommes du coin, qui n'ont encore jamais eu l'occasion de contempler une femme à la peau sombre. Les femmes de la petite ville jalousent donc vite cette beauté libre et exotique qui fascine et séduit la gent masculine sans aucun effort.
Europolis apparaît donc d'abord comme une chronique très sympathique de la vie d'une petite ville. Mais en lisant plus en profondeur ce roman de Eugeniu Botez, on comprend bien vite que les intentions de l'auteur sont ailleurs.
Et cet « ailleurs », c'est avant tout la dénonciation des préjugés et idées préconçues. Tout Sulina s'imagine que Nicola Marulis est millionnaire car il a vécu quarante ans aux Etats-Unis. Bercés par les (fausses) promesses du rêve américain, ces habitants qui n'ont que rarement quitté leur petite ville s'illusionnent sans s'en rendre compte et quand Nicola affirme ne pas être riche, on ne le croit pas.
Botez nous montre aussi le déclin d'une petite ville et, partant, celui de ses habitants. Une certaine mélancolie se dégage donc de ce beau récit qui commence comme un charmant conte de fées, mais qui tourne au drame lors des derniers chapitres.
C'est donc un roman doux-amer que cet Europolis, traduit par Gabrielle Danoux, qui fait un travail magnifique avec ce texte (tout comme avec La Femme chocolat et Coeurs cicatrisés). Je la remercie une fois de plus pour la magnifique opportunité qu'elle m'a offerte en me proposant de découvrir ces trois titres.
Si, comme moi, vous ne connaissiez pas les classiques roumains, n'hésitez pas à vous lancer. Les auteurs roumains n'ont en effet rien à envier aux auteurs français ou britanniques.
Car un beau jour, Stamati Marulis, patron du café de Sulina, reçoit une lettre de son frère, Nicola, parti en Amérique quarante ans plus tôt. Nicola annonce dans ce pli que son veuvage et sa solitude lui pesant, il compte revenir au pays avec sa fille et y vieillir tranquillement. En lisant ces mots, l'imagination de Stamati s'emballe : l'Amérique, c'est l'endroit de tous les possibles. Nicola y est certainement devenu riche et, aujourd'hui, il annonce son retour dans sa mère patrie, où il va dépenser les millions de dollars qu'il a accumulé pendant quatre décennies.
La grande nouvelle fait le tour de la petite ville et le jour de l'arrivée de Nicola à Sulina, la foule se presse sur le port. le pauvre homme est sollicité de toutes parts : on lui présente des dizaines de propositions d'investissements, afin de relancer l'économie de Sulina, qui a du mal à faire face à la concurrence d'autres villes portuaires.
Quant à Evantia, la fille métisse de Nicola, elle déchaîne un autre type de passions : celles des hommes du coin, qui n'ont encore jamais eu l'occasion de contempler une femme à la peau sombre. Les femmes de la petite ville jalousent donc vite cette beauté libre et exotique qui fascine et séduit la gent masculine sans aucun effort.
Europolis apparaît donc d'abord comme une chronique très sympathique de la vie d'une petite ville. Mais en lisant plus en profondeur ce roman de Eugeniu Botez, on comprend bien vite que les intentions de l'auteur sont ailleurs.
Et cet « ailleurs », c'est avant tout la dénonciation des préjugés et idées préconçues. Tout Sulina s'imagine que Nicola Marulis est millionnaire car il a vécu quarante ans aux Etats-Unis. Bercés par les (fausses) promesses du rêve américain, ces habitants qui n'ont que rarement quitté leur petite ville s'illusionnent sans s'en rendre compte et quand Nicola affirme ne pas être riche, on ne le croit pas.
Botez nous montre aussi le déclin d'une petite ville et, partant, celui de ses habitants. Une certaine mélancolie se dégage donc de ce beau récit qui commence comme un charmant conte de fées, mais qui tourne au drame lors des derniers chapitres.
C'est donc un roman doux-amer que cet Europolis, traduit par Gabrielle Danoux, qui fait un travail magnifique avec ce texte (tout comme avec La Femme chocolat et Coeurs cicatrisés). Je la remercie une fois de plus pour la magnifique opportunité qu'elle m'a offerte en me proposant de découvrir ces trois titres.
Si, comme moi, vous ne connaissiez pas les classiques roumains, n'hésitez pas à vous lancer. Les auteurs roumains n'ont en effet rien à envier aux auteurs français ou britanniques.
August 31, 2025
Jean Bart est le pseudonyme littéraire de l’écrivain Eugeniu P. Botez (1874-1933), officier de marine il allie le talent littéraire à sa connaissance du milieu, ainsi que les aspects diplomatiques de la Commission européenne du Danube (CED) pour laquelle il travailla et qui sont habilement évoqués dans le roman. Quel bonheur de lire une histoire de qualité servie par un talent indéniable de connaissances non seulement du monde maritime mais aussi des mœurs d'une micro société multiculturelle. 17 chapitres et aucun temps mort ou impression d'enlisement, on tourne les pages avec un sentiment d'urgence, un espoir : vont-ils s'en sortir ?
Car après avoir dépeint les personnages principaux, au point qu'on s'y attache et qu'on commence à entrevoir pour eux une suite agréable, l'auteur les pousse implacablement hors d'atteinte. La mort, la fuite, l'oubli.
L'auteur même également l'humour, comme des petits points brodés sur le linceul de cette tragédie comme dans cet extrait que j'ai relevé :
Un autre mécanicien se passionnait pour l’aviation. Il tenait fin prêt le prototype d’un avion qui se déplaçait en l’air, dans l’eau et sur terre. Il ne lui manquait plus que le moteur. Le fuselage, il l’avait fabriqué seul. Pour les ailes, revêtues de soie, il avait sacrifié la robe de mariée de sa femme. (p.75)
Un magnifique roman poétique, homérique, historique, découvert grâce à Gabrielle Danoux, la traductrice française qui m'en a offert un exemplaire. L'auteur meurt hélas, l'année de publication de ce roman qui aurait dû être complété par deux autres (il s'agissait d'une trilogie).
Résumé de quelques thèmes abordés
La population mixte de Sulina et le lieu de l'embouchure. Le village de pêcheurs roumains se transforme avec l'installation de la commission européenne du Danube qui fait prospérer le site. la Danube drainant toute sorte d'alluvions, il faut régulièrement l'entretenir sans quoi il se bouche et rend impossible la navigation en entrée et sortie.
Le rêve américain. Le nom d'Amérique évoque un renouveau mais aussi un enrichissement possible, les temps étant ce qu'ils sont et ce qu'ils seront toujours, chacun se met à spéculer et à envisager une fortune à portée de main.
L'amour, l'innocence, la vertu. Les femmes, ce que j'ai nommé les "reines" dans mon résumé, sont victimes de l'amour. L'amour non partagé, absolu, sans réserve.
Car après avoir dépeint les personnages principaux, au point qu'on s'y attache et qu'on commence à entrevoir pour eux une suite agréable, l'auteur les pousse implacablement hors d'atteinte. La mort, la fuite, l'oubli.
L'auteur même également l'humour, comme des petits points brodés sur le linceul de cette tragédie comme dans cet extrait que j'ai relevé :
Un autre mécanicien se passionnait pour l’aviation. Il tenait fin prêt le prototype d’un avion qui se déplaçait en l’air, dans l’eau et sur terre. Il ne lui manquait plus que le moteur. Le fuselage, il l’avait fabriqué seul. Pour les ailes, revêtues de soie, il avait sacrifié la robe de mariée de sa femme. (p.75)
Un magnifique roman poétique, homérique, historique, découvert grâce à Gabrielle Danoux, la traductrice française qui m'en a offert un exemplaire. L'auteur meurt hélas, l'année de publication de ce roman qui aurait dû être complété par deux autres (il s'agissait d'une trilogie).
Résumé de quelques thèmes abordés
La population mixte de Sulina et le lieu de l'embouchure. Le village de pêcheurs roumains se transforme avec l'installation de la commission européenne du Danube qui fait prospérer le site. la Danube drainant toute sorte d'alluvions, il faut régulièrement l'entretenir sans quoi il se bouche et rend impossible la navigation en entrée et sortie.
Le rêve américain. Le nom d'Amérique évoque un renouveau mais aussi un enrichissement possible, les temps étant ce qu'ils sont et ce qu'ils seront toujours, chacun se met à spéculer et à envisager une fortune à portée de main.
L'amour, l'innocence, la vertu. Les femmes, ce que j'ai nommé les "reines" dans mon résumé, sont victimes de l'amour. L'amour non partagé, absolu, sans réserve.
September 25, 2025
Finally, an English translation of this fairly famous Romanian tome appeared.
It is a tragic story with a female heroine, placed in the exceptionally diverse Levantine port society of the Danube mouth of 1920-30's, probably a pretty exotic place for most English speakers. The author served as a ship officer in the area. To me, this was a complementary reading for Ardeleanu's scholarly books about shipping on the Danube, but earlier reading on the Greek Revolution and Ottoman Phanariots came in handy as well. It greatly improved my feeling for the place.
I think the writing is somewhat uneven. The storyline takes an unusual turn from a farce to an existentialist tragedy. Given that the author wanted to write a trilogy about the place and died before writing the last two parts, this book actually feels like it has three parts to it, with the last two much less developed than the first one, suggesting a (to me) inescapable conjecture about what is going on. I subtracted one star for a strange fodder section in the middle of the book, which consists of nothing but manly speculations about romance and sex, packaged as a debate among some of the characters and in fact just author's monologue. It may be "authentic" for the given milieu, but it overstays its welcome very quickly, and it is not related to anything else in the book. Just skip it.
It is a tragic story with a female heroine, placed in the exceptionally diverse Levantine port society of the Danube mouth of 1920-30's, probably a pretty exotic place for most English speakers. The author served as a ship officer in the area. To me, this was a complementary reading for Ardeleanu's scholarly books about shipping on the Danube, but earlier reading on the Greek Revolution and Ottoman Phanariots came in handy as well. It greatly improved my feeling for the place.
I think the writing is somewhat uneven. The storyline takes an unusual turn from a farce to an existentialist tragedy. Given that the author wanted to write a trilogy about the place and died before writing the last two parts, this book actually feels like it has three parts to it, with the last two much less developed than the first one, suggesting a (to me) inescapable conjecture about what is going on. I subtracted one star for a strange fodder section in the middle of the book, which consists of nothing but manly speculations about romance and sex, packaged as a debate among some of the characters and in fact just author's monologue. It may be "authentic" for the given milieu, but it overstays its welcome very quickly, and it is not related to anything else in the book. Just skip it.
April 25, 2023
Am fost profund impresionat de modul în care autorul a reușit să redea atmosfera specifică orașului-port Sulina din anii '20. De asemenea, m-a încântat acuratețea cu care a fost creat portretul omului de rând, capabil să urască din cauza unor prejudecăți avute în legătură cu americanul Nicolae Marulis. În plus, mi s-au părut foarte interesante temele iubirii feminine dezvoltate prin relațiile complexe ale personajelor Penelopei și Evantiei. Aceste teme adaugă o dimensiune suplimentară intrigii și sunt prezentate cu o profunzime emoțională care m-a captivat.
Displaying 1 - 30 of 37 reviews