Et si ça vous arrivait, à vous ? Si, tout à coup, comme Georges Vals, vous découvriez sur l’affiche d’un film érotique le corps superbe et intégralement nu de votre fille ? Comment réagiriez-vous ? Comment pensez-vous que vous réagiriez ? Georges Vals, lui, est d’abord hébété ; puis en proie à la rage autant qu’à la honte, certain que son entourage va partager son sentiment et ses ressentiments. Or il n’en est rien. De toutes parts on le félicite. Pire ! On l’envie ! De quoi ? D’avoir une fille dont on parle à la Télévision, à la Radio, dans la Presse. Est-ce si important ? Manifestement oui, pour les parents et amis de Georges Vals, tous atteints par la « paraîtromania », tous prêts à n’importe quoi pour être touchés par la baguette magique de « la fée Média », tous des personnages typiques de notre civilisation audio-visuelle et qui permettent à Françoise Dorin d’exercer son sen aigu de l’observation et son humour décapant.
Să ne imaginăm: Sunteţi un om ca mulţi alţii. Căsnicia vă merge bine, fără probleme. Fiica dumneavoastră iubită nu vă face necazuri. După ziua de lucru vă îndreptaţi spre casă, cu gândul la concediul care se apropie. Sunteţi mulţumit, ba chiar fericit. Şi, deodată, bum! Ah, nu! Nu poate fi adevărat. Ba da! e adevărat! Daţi cu ochii de un afiş de film, iar pe acel afiş, superb, ispititor, îmbietor şi mai ceva decât în realitate: curul fiicei dumneavoastră. Cum reacţionaţi? Cum credeţi că aţi reacţiona? Nu ridicaţi din umeri! Să nu spuneţi că, aşa ceva, dumneavoastră nu vi se poate întâmpla. În zilele noastre, asta se poate întâmpla oricui. Iată! I s-a întâmplat lui Georges Vals! Şi, ca şi dumneavoastră, vă jur, nici el nu era pregătit pentru o astfel de situaţie. Păi, ia gândiţi-vă: tatăl, colonel de carieră, şi-a găsit sfârşitul în 1940, la Dunkerque, în timp ce se îmbarca pe un vas englezesc pentru a continua războiul. Un an mai târziu, maică-sa, Maria Vals, împreună cu o altă văduvă, punea bazele coralei Sfânta Speranţă, în satul Charentes, unde se refugiase şi unde fiul, despre care-i vorba, era ministrant!1 Vă daţi seama! În plus, Georges Vals merge pe şaizeci şi trei de ani. Sigur, e încă sprinten, are părul cărunt dar des, silueta solidă de sportiv, ochii verzi strălucitori, dar, oricum, trage spre şaizeci şi trei. E consilier fiscal. Locuieşte la Vésinet, într-o casă moştenită de la un unchi şi care are în faţă o grădină de care-i place să se ocupe duminica. Acesta-i omul nostru.