O cameră slab luminată. Pe pereți, picturi așezate cu meticulozitate. Unele intacte, altele marcate cu roșu, ca niște avertismente. Un murmur în întuneric repetă același nume, iar pe o foaie mototolită, zilele se șterg una câte una. Numărătoarea inversă a început.
Ea nu știe. Nu simte prezența din spatele ușii, umbra care o urmărește de pe trotuarul opus, ochii care îi analizează fiecare gest. E atât de ușor să o privești de la distanță, să îi înveți rutina, să îi anticipezi mișcările. Și nimeni nu bănuiește nimic. Nimeni nu se întreabă de ce, noapte de noapte, cineva o privește din colțul întunecat al clubului.
Ziua, ea există. Noaptea, el o studiază. În gândurile lui, îi aparține deja. 30 de zile. Atât și-a dat timp. Încă 30 de zile în care să o urmărească, să o înțeleagă, să se convingă că nu există altă cale. Nu va greși. Nu va ezita. Totul e planificat până la cel mai mic detaliu. Timpul se scurge. Pas cu pas, se apropie de final. Și când ultima zi va veni, ea va fi doar a lui. Pentru totdeauna.
Premisa acestei cărți m-a intrigat încă de la început. Este o poveste tensionată despre obsesie și pericolul invizibil care pândește din umbră, cu o numărătoare inversă, un plan calculat pas cu pas și o victimă care nu bănuiește nimic.👀
Pe măsură ce povestea avansează, ies la iveală tot mai multe comportamente problematice și personaje cu propriul bagaj. Protagonistul masculin se dovedește a fi un maestru al manipulării, un autodidact care demonstrează că uneori un criminal nu are nevoie de un trecut tulburător pentru a deveni ceea ce este, mediul de proveniență nu este întotdeauna esențial.👀
Mi s-a părut că suspansul și misterul sunt foarte bine conturate datorită acestui cronometru care m-a ținut în priză și mi-a alimentat constant curiozitatea. 😳
Povestea este relatată din perspectiva criminalului, avem acces direct la mintea lui, lucru pe care, în mod normal, îl apreciez. Chiar și aici mi-a plăcut, însă am simțit că la un moment dat monologurile interioare devin prea lungi și se îndepărtează de ideea centrală, taie firul narativ și fac ca tensiunea creată de mister să se dilueze.🫣
Finalul a fost unul interesant, schimbă tot ceea ce credeam noi ca știm, dar în același timp face ca și lectura să fie mai dureroasă. Mi-a plăcut. 🥺
Nota: 3✨
Ideea e bună și curiozitatea m-a împins să continui, dar stilul mi s-a părut greoi și încărcat de detalii care nu aduc neapărat plus valoare. Am rămas mai degrabă cu impresia unui manifest al unui prădător, decât cu un thriller dinamic.
Totuși, sunt convinsă că nu pe toată lumea deranjează aceste aspecte, pentru unii, tocmai acest stil ar putea transforma cartea într-o lectură chiar mai bună decât a fost pentru mine. Și cred că ideea merită, cu siguranță, o șansă.🖤
Cum e oare să îi cunoști toate gândurile unui criminal, toate obsesiile, planurile, păcatele și dorințele interzise? Cum e să începi să cazi pradă artei manipulării? Cum e să empatizezi cu gândurile unui psihopat și să te blestemi pentru asta? Cum se numește sentimentul morbid pentru care stai lipit de paginile cu povestea unui om care urmează să omoare persoana de care a dezvoltat o obsesie înfiorătoare?
Dar… cum e oare să trăiești liniștită timp de 30 de zile, iar ele de fapt îți sunt cronometrate?
Adrian a avut doar un scop inocent prima dată: să își confeseze sentimentele față de fata pe care o place, Emma. Dubios, însă, cum a ajuns pasiunea pentru fată într-o obsesie bolnavă. Cum a ajuns să transforme talentul de a picta într-o galerie cu chipul fetei în camera sa.
Iubirea pe cât este de frumoasă, pe atât este de înșelătoare. 30 de zile mai are de trăit până își va găsi sfârșitul pe străzile din București… este înfiorător cum au fost redate gândurile criminalului, câtă introspecție asupra iubirii, vieții și prezentului. La un moment dat, fiind prinsă în monologul lui Adrian mă găseam într-o poziție în care eram de acord cu perspectiva lui asupra societății și situației în sine, atunci mi-am dat seama cât de bine este scrisă cartea - a reușit să mă facă să pătrund în gândurile sale.
Finalul m-a șocat. Nu puteam să mă aștept la acest deznodământ niciodată! Un păpușar care s-a jucat în tot acest timp, însă păpușarul este și el o păpușă la rândul său.
Recomand din suflet acest volum persoanelor pasionate de psihologie și thriller. Abia aștept să citesc mai mult de la Mirela. 🤍
Este genul acela de thriller psihologic care te prinde din primele pagini, îți dă senzația că înțelegi tot, și apoi îți dă lumea peste cap. O carte care te păcălește elegant, te face să o recitești după ce afli finalul și să te întrebi cât de bine cunoști mintea umană.
De la început, titlul pare să-ți promită un simplu joc contra timpului, dar în realitate te introduce într-un labirint al minții, unde obsesiile, dragostea și nebunia se confundă. Adrian, inspirat din documentare criminale, devine vocea care te urmărește mult după ce ai închis cartea.
Am adorat felul în care povestea e scrisă ca și cum personajul principal îți vorbește direct, implicându-te fără scăpare:
„Încă mai citești? Sunt surprins. Credeam că vei renunța după câteva pagini. Dar, se pare că adrenalina te ține în priză.”
sau chiar mai intens:
„Doar prin simplul fapt că citești ceea ce am scris eu aici, îmi ești deja complice.”
Astfel, cartea devine o experiență interactivă, cititorul nu mai e martor, ci părtaș. Te face să te simți prins într-un joc psihologic în care fiecare pagină te face să te îndoiești de tot ce credeai
Printre replicile care m-au marcat cel mai tare se numără:
„Furtișagurile mele preferate sunt cele ale minții. Acelea în care faci pe cineva să-și piardă rațiunea.” „Nu, nu uiți, dar te voi face să crezi că ai uitat. Îți voi fura orice urmă de siguranță, demnitate sau viață.”
Aceste pasaje m-au făcut să mă gândesc cât de ușor poate fi, în viața reală, să fii manipulat până ajungi să te îndoiești de propriile trăiri. Cartea nu e doar o poveste despre un criminal, e o oglindă pentru momentele în care oamenii, în viața de zi cu zi, te fac să te întrebi: „Oare mi s-a părut?”
Dincolo de întuneric, cartea ascunde reflecții puternice despre umanitate, vulnerabilitate și alegeri:
„Doar prin simpla noastră prezență, reușim să lăsăm în urmă un șir de distrugere.” „Adevărata libertate vine atunci când îți permiți să fii sincer, chiar dacă asta înseamnă să fii neînțeles.” „Tu vrei să evoluezi sau preferi să stai toată viața atârnat de veceul din curtea Lenuței?” :))
Pe cât de întunecată e povestea, pe atât de vie e vocea autoarei, uneori filosofică, alteori sarcastică, dar mereu reală. Am râs, am simțit frică, adrenalină, dar și tristețe. Asta e frumusețea acestei cărți: îți oferă emoții contradictorii și te face să gândești.
30 de zile până la moarte e mai mult decât un thriller, este o poveste despre iubire obsesivă, control, realitate și iluzie. Despre cum uneori, monștrii nu vin din întuneric, ci din mintea cuiva care crede că iubește.