Poet și dramaturg de limbă română din Republica Moldova. A fost student în Chișinău, Tbilisi, Brașov și masterand la Sibiu. A fost membru ULCT (1982-1991). A lansat în anul 1999, împreună cu Marius Ianuș, un nou manifest literar intitulat fracturismul. Câștigător al Concursului de dramaturgie Cea mai bună piesă românească a anului, organizat de Uniunea Teatrală din România (UNITER) și de Fundația Principesa Margareta a României, ediția 2003. Este membru al Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Teatrale din Republica Moldova, al ASPRO și redactor al revistei web „Tiuk! (k-avem kef)”.
#2025#49 Romanul lui Dumitru Crudu, „Tu și alte femei”, este o explorare pasională a universului interior al unui tânăr, Cosmin, prins în mrejele iubirii și ale propriilor frământări. Cartea nu este doar o poveste despre dragoste, ci o radiografie a sufletului unui om care trece prin toate stările posibile: entuziasm, disperare, speranță, euforie și deznădejde. Cosmin trăiește intens și iubește cu ardoare, iar femeile din viața lui îl modelează, îl ridică și îl coboară - precum vorba cântecului: „femeia te ridică, femeia te coboară”. Întâlnirile lui, relațiile pasionale și despărțirile dureroase sunt prezentate cu un realism care te face să empatizezi cu eroul și să trăiești alături de el fiecare moment.
Un element care dă originalitate romanului este modul în care este construită narațiunea: evenimentele nu curg într-o ordine cronologică, ci se succed ca niște episoade de film vizionate în ordine aleatorie. Ba ești cu 33 de ani înainte, ba cu 11, apoi te întorci cu decenii înapoi. Această tehnică narativă nu te zăpăcește, ci adaugă mister și te face să vrei să descoperi cum se leagă piesele acestui puzzle emoțional.
În plus, Dumitru Crudu nu se ferește să adauge și câteva scene mai „condimentate”, care, deși îndrăznețe, sunt perfect integrate în context și dau autenticitate poveștii. Departe de a fi gratuite, aceste momente conturează mai bine complexitatea personajelor și intensitatea relațiilor lor.
Pe măsură ce citești, te întrebi mereu dacă Cosmin își va găsi liniștea, dacă va reuși să se împace cu trecutul și cu propriile rătăciri. Tocmai această tensiune ține cititorul captivat până la ultima pagină.
Bref, „Tu și alte femei” este un roman plin de viață, pasiune și introspecție. Pentru cei care nu l-au descoperit încă pe Dumitru Crudu, această carte este o excelentă poartă de intrare în universul său literar. Este un roman care se citește pe nerăsuflate, dar care rămâne cu tine mult timp după ce l-ai terminat.
„Tu și alte femei” de Dumitru Crudu Editura Cartier
Romanul lui Dumitru Crudu, „Tu și alte femei”, nu e doar o carte despre femei, ci despre un bărbat care își caută locul într-o lume plină de iubire, pierderi și rătăciri. În spatele titlului aparent simplu se află o poveste complicată, fragilă și plină de umbre, o meditație asupra condiției umane și asupra felului în care istoria intră cu forța în viețile noastre.
Personajul principal se zbate între dorința de a iubi și neputința de a păstra iubirea. Femeile care îi apar în cale nu sunt doar episoade pasagere, ci oglinzi care îi arată propriile slăbiciuni, frici și visuri. Ele vin, pleacă, lasă în urmă goluri greu de umplut și îi alimentează mereu setea de sens într-o lume haotică.
Cartea are o tensiune aparte prin felul în care suprapune dragostea peste violența istoriei. Războaiele, dictaturile, tranzițiile și prăbușirile sociale nu sunt doar fundal, ci factori care modelează relațiile, le fragilizează și le dau o gravitate pe care altfel n-ar fi avut-o. Într-un asemenea context, iubirea devine o formă de rezistență, dar și o iluzie – un fir subțire pe care mergem mereu cu riscul de a-l pierde.
Pentru protagonistul nostru, scrisul rămâne singura formă de salvare. Nu prietenia, nu dragostea, ci literatura îl ține pe linia de plutire. De fapt, romanul lui Crudu ne arată că atunci când totul se prăbușește – oamenii, relațiile, orașele – singurul refugiu adevărat este actul de a scrie. Scrisul nu e doar expresie, e supraviețuire.
Stilul lui Crudu este direct, fără menajamente. Scenele sunt dure, uneori chiar crude, dar nu gratuit. Brutalitatea e parte din realitate și coexistă cu frumusețea, cu tandrețea, cu momentele de umor amar. Tocmai acest contrast face ca romanul să fie viu și greu de uitat.
„Tu și alte femei” este o poveste despre vulnerabilitate, despre puterea fragilității și despre încercările de a iubi atunci când lumea pare să se destrame. Este, în același timp, un omagiu adus literaturii, singurul spațiu unde mai putem găsi libertate atunci când realitatea ne strânge în chingi.
Pentru mine a fost cartea anului 2025, un an cu multe dezamagiri literare si nu numai. Am pus cartea asta in raftul select de proza erotica in romana: Puppa russa, Bagau, Scrisori catre Taisia. Cartea impleteste erotism cu istorie si face acest lucru cu multa ironie si subtilitate. Prima oara cand am luat cartea in mana intr-o cafenea, intr-o zi de luni, am vrut sa renunt la toate activitatile din ziua respectiva si sa prelungesc lectura cat mai mult cu putinta. O sa las mai jos doua fragmente care mi-au placut mult:
"Beatrice era singura femeie din bar, singura, la masa de langa geam in care i se scurgea imaginea ei vaporoasa, iar eu eram singurul client incremenit in mijlocul barului … Am observat ca avea o carte deschisa langa paharul de vin. Deci citea. Inainte sa apar eu, ea citea. Am observant cum se chema romanul si cine l-a scris. Liudmila Ulitkaia – Al dvs. sincer, Surik. Il citisem si eu si mi-a placut foarte mult. I-am povestit pasaje intregi, lasand-o cu gura cascata. La orice se asteptase, numai nu sa intalneasca printre betivii din barul ala vreun tip care s-o fi citit pe Ulitkaia." (223-224).
"Sarutarile ei mai dulci decat mierea de albina din Flutura – in Flutura se produce cea mai buna miere de albine din lume – imi aminteau ca visul meu neimplinit de un an de zile (dupa ce ma parasise Tanta – o romanca din Brasov) de-a ma culca cu o femeie, in sfarsit, era pe cale sa mi se indeplineasca din nou (prima data mi s-a indeplinit cand m-am culcat cu Sveta), iar pentru asta ar fi trebuit sa le multumesc profesorilor mei de literatura universala de la facultatea de filologie din Brasov, adica unor romani, lui Musina, Craciun, Dobrescu, Cis, Podoaba, ca m-au facut sa inteleg ca e o mare diferenta intre politica imperialista rusa si marea literatura rusa, care este umanista in esenta. Datorita lor, adica datorita unor romani, acum ma saruta atat de lacom si adanc ucraineanca asta rusificata, care iubea la nebunie literatura rusa." (226)
Asa ca lasati grijile deoparte si cititi-l pe Crudu!
una dintre cele mai frumoase cărți pe care le-am citit anul acesta, mi a confirmat ca încă mai există în literatura contemporană povești epice de iubire, personaje perfect de imperfecte pe care să le critici ca intr o oglindă sau lumi clădite din paralele subtile ale intertextualității 💆🏻♀️
începe așa:
Intr-un fotoliu de piele maro, instalat sub fereastra mea, deschis spre strada De la Paix din Paris, la ora două noaptea, cu picioarele goale strânse sub ea, stătea una dintre cele mai frumoase femei din lumea asta, care, de câtva timp incoace, mă ținea doar la distanță, trecând pe lângă mine fără să mă salute sau să mă observe.