O poveste despre demonii care îți șoptesc că nu meriți să fii iubit și despre oamenii care, prin simpla lor prezență, îi contrazic.
După o copilărie marcată de abandon și lipsă de afecțiune, Ana devine adultul care îi îndepărtează pe ceilalți, doar pentru a-i chema cu disperare înapoi. Sare dintr-o relație toxică în alta, rupe legături la primul semn de respingere și trăiește constant între izbucnire și reprimarea emoțiilor. Se agață de iubire ca de aer, dar se sufocă când o primește.
Reacționează impulsiv, apoi e copleșită de vină. Diagnosticul vine târziu: tulburare de personalitate borderline. Patru cuvinte care, pentru unii, sună ca o condamnare. Pentru Ana însă, sunt începutul eliberării: haosul din mintea ei are, în sfârșit, un nume. După ani de chin, „ea” nu mai e problema. Dorința de a trăi o iubire reală, chiar și în mijlocul furtunii interioare, o face să rămână lângă Andy – un bărbat care nu fuge când vede furtunile, ci rămâne să le înfrunte împreună cu ea. Iubirea lui devine acel spațiu de liniște pe care femeia nu l-a cunoscut niciodată. Și, pentru prima oară, Ana începe să creadă că poate fi iubită. Așa cum e. Doar că lucrurile frumoase, în viața ei, nu apucă niciodată să prindă rădăcini.
Aceasta nu este doar povestea Anei, ci poate fi și a ta. O oglindă pentru toți cei care au simțit vreodată că trăiesc la extreme: iubire și ură, speranță și deznădejde, totul într-un singur minut. Inspirată de cinci povești reale din cabinetul de terapie, Sunt Ana și sunt nebună este a doua carte a Oanei Nicolau, psihoterapeut cu peste 20 de ani de experiență în lucrul cu durerea invizibilă.
Povestea frumoasă și emoționantă, multe greșeli de editare : s-a sărit peste timpii verbali, niște scrisori total ieșite din context ( erau suficiente 2-3 ) și fără legătură cu personajele. Povestea este scrisă la prezent ,dar apar pasaje din viitor , foarte multă sumarizare prea puțină descriere . Nu înțeleg dacă cartea a trecut prin mâna unui editor… dezamăgitor Bookzone.
Asteptarile mele erau mult mai ridicate avand in vedere marketingul. Departe de ceea ce sepram sa regasesc in paginile cartii. Cumva am regasit o scriere placuta dar in acelasi timp lipsita de nuanta.
O carte tristă și emoționantă dar din păcate se vede că autoarea nu este scriitoare de profesie. Se simte ca o carte de self-help transformată în ficțiune, cu niște personaje nedezvoltate care sunt acolo doar pentru a îndeplini niște roluri, dar nu se simt ca niște persoane reale, rotunjite. Cine e Teodora pe lângă a fi “prietena cea mai bună,” lucru pe care-l știm doar pentru că ne este zis, dar nu și arătat? Cine e Andy pe lângă iubitul perfect care o iubea când avea nevoie? Cine e Ana pe lângă persoana care suferă de BPD?
As fi înlocuit scrisorile (care oferă și un spoiler masiv, deci când fapta se întâmplă la sfârșitul cărții nu te mai atinge așa de mult pentru ca deja știi ca se întâmplă) cu mai multă explorare de personaj, nu doar al Anei ci și al celorlalte personaje. As fi vrut sa stiu cine sunt Maricica și Teodora in special, pe lângă rolurile pe care le jucau în viața Anei.
4.5 Începutul parcă a fost anevoios și apăreau anumite scrisori care nu aveau legătură cu acțiunea, dar spre final apare și logica lor. Finalul cărții mi-a stârnit un plâns prin simplul fapt ca atunci când se începe un proces psihoterapeutic, unele aspecte din trecut/prezent se mai aseaza astfel încât viața să curgă mai ușor.