What do you think?
Rate this book
Economie, corupție și politică în România lui Nicolae Ceaușescu
„Cosmin Popa reușește un lucru remarcabil în cadrul unei istoriografii în care predomină accentul pe dimensiunea politică, ideologică sau culturală. El izbutește să reunească într-o sinteză inovatoare analiza fracturilor structurale ale economiei planificate a României ceaușiste.
Se poate observa că impactul factorului politic este decisiv, fiind reprezentat, în ultimă instanță, de maniera imperativă și voluntaristă de conducere a lui Nicolae Ceaușescu. Autorul unifică ceea ce până acum constituia domeniul a două sfere tratate distinct într-o sinteză asupra «fazei dictaturii dezvoltării» în interiorul regimului totalitar comunist din România ceaușistă.
Realizează astfel o cercetare istorică modernă asupra economiei planificate românești, unde ambițiile politice trebuiau completate de costurile supradimensionate ale industriei. Soluția găsită de Nicolae Ceaușescu la «eroziunea» sistemului industriei planificate și extensiv dezvoltate a fost diminuarea drastică a consumului intern. Extinderea controlului Securității asupra mecanismelor industriei și marginalizarea deplină a funcțiilor sociale ale statului constituie alte repere ale regimului abordate în această cercetare.” (FLORIN MÜLLER)
Se poate observa că impactul factorului politic este decisiv, fiind reprezentat, în ultimă instanță, de maniera imperativă și voluntaristă de conducere a lui Nicolae Ceaușescu. Autorul unifică ceea ce până acum constituia domeniul a două sfere tratate distinct într-o sinteză asupra «fazei dictaturii dezvoltării» în interiorul regimului totalitar comunist din România ceaușistă.
Realizează astfel o cercetare istorică modernă asupra economiei planificate românești, unde ambițiile politice trebuiau completate de costurile supradimensionate ale industriei. Soluția găsită de Nicolae Ceaușescu la «eroziunea» sistemului industriei planificate și extensiv dezvoltate a fost diminuarea drastică a consumului intern. Extinderea controlului Securității asupra mecanismelor industriei și marginalizarea deplină a funcțiilor sociale ale statului constituie alte repere ale regimului abordate în această cercetare.” (FLORIN MÜLLER)
432 pages, Paperback
Published September 1, 2025
About the author
Cosmin Popa
14 books12 followersCosmin Popa este cercetător ştiinţific II în cadrul Programului IV „România şi Europa în secolul XX” (Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Academia Română). Specializat în istoria URSS-Rusiei și istoria Europei Centrale şi de Sud-Est, perioada comunistă și contemporană. Studii universitare la București și Moscova. Doctor în istorie al Universității București din 2007, studii postdoctorale, între 2011 şi 2013. Membru al Comisiei Mixte a Istoricilor din România și Federația Rusă, membrual Comisiei româno-rusă pentru studierea problemelor izvorâte din istoria relaţiilor bilaterale, inclusiv problema Tezaurului României, depus la Moscova în timpul Primului Război Mondial. Cadru didactic asociat al Universității „Ovidius” din Constanța, al Institutului Diplomatic Român (IDR), în perioada 2009-2016. Împuternicit al Academiei Române pentru Programul Centenar (2018-2021). Membru al Comisiei de acordare a Bursei de excelență a Academiei Românie și a Fundației ALFA pentru Sănătate și Educație „Șerban Papacostea”. Autor a peste 80 de studii publicate în diverse reviste științifice.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 12 of 12 reviews
November 25, 2025
Volumul istoricului Cosmin Popa analizează cu atenție, după o imensă etapă de documentare, toată perioada regimului lui Nicolae Ceaușescu, punând accentul pe două lucruri foarte importante în orice perioadă a istoriei: starea economică a țării și multiplele ei fațete, precum și fenomenul de corupție și felul în care acesta a fost privit și discutat de conducător(i). Toți cei cu capul pe umeri, care au trăit perioada sau au analizat-o cu atenție, știu că ceaușismul a fost o catastrofă, o perioadă groaznică a istoriei României, iar economia a fost dusă în prăpastie de un conducător inept, neinteligent și dornic de autoritate maximă. Volumul de față nu face decât să le confirme acest lucru, dar poate fi și un punct de plecare spre explicații pertinente și pentru cei care consideră că acea perioadă a adus prosperitate unor, avere altora, lucruri bune țării etc. Nu, a fost o catastrofă, iar cei care au trăit atunci și spun altfel intră în rândul „subiecților” acestei cărți - care s-au descurcat, au întregit tagma micilor corupți, cei care furau mici piese din fabrică pentru a-și construi acasă un motor, un gard, un grătar... Ca să nu mai vorbim de micile „atenții” date medicilor, funcționarilor etc., care erau generalizate și obișnuite, dar tot fapte de corupție erau și sunt încă.
Sunt multiple exemple aici ale corupției acelor vremuri, de la toate nivelurile, precum și a sistemului atipic de economisire - angajații Electroputere Craiova vindeau alama țiganilor cazangii; angajații Combinatului de încălțăminte și pielărie vindeau pielea atelierelor ilegale, care se ocupau cu producția de încălțăminte în modele copia din revistele de modă occidentale; la produsele lactate, se hotărâse înlocuirea untului cu plantol, un fertilizator organic, iar untul de masă urma să fie livrat cu un adaos de 30% margarină; la fel, o treime din producția de brânză era livrată populației sub formă de pastă amestecată în proporție de 20% cu cartofi.
Ceaușescu a mizat pe lucruri care veneau din experiența stalinistă, din cea a lui Dej, fără să-și dea seama că, pentru evoluție, e nevoie de mult mai mult. Nivelul său de inteligență era sub-mediocră, așa că nu realiza că planificarea, creșterea continuă (fără investiții tehnologice) și, mai ales, disprețul total față de nevoile oamenilor, ale societății, nu vor aduce decât la pieire această țară și acel regim. Iar rezultat nu s-a văzut neapărat în decembrie 1989, ci în deceniile ce au urmat, chiar și acum.
Un volum de istorie remarcabil, care ne poate ajuta să înțelegem mai bine sistemul generalizat de corupție din timpul lui Ceaușescu, calitatea absolut jalnică a celor mai multe produse din acea perioadă, dar și greutățile și întârzierile pe care a trebuit să le depășim pentru a face economia românească un pic mai competitivă după 1989.
Sunt multiple exemple aici ale corupției acelor vremuri, de la toate nivelurile, precum și a sistemului atipic de economisire - angajații Electroputere Craiova vindeau alama țiganilor cazangii; angajații Combinatului de încălțăminte și pielărie vindeau pielea atelierelor ilegale, care se ocupau cu producția de încălțăminte în modele copia din revistele de modă occidentale; la produsele lactate, se hotărâse înlocuirea untului cu plantol, un fertilizator organic, iar untul de masă urma să fie livrat cu un adaos de 30% margarină; la fel, o treime din producția de brânză era livrată populației sub formă de pastă amestecată în proporție de 20% cu cartofi.
Ceaușescu a mizat pe lucruri care veneau din experiența stalinistă, din cea a lui Dej, fără să-și dea seama că, pentru evoluție, e nevoie de mult mai mult. Nivelul său de inteligență era sub-mediocră, așa că nu realiza că planificarea, creșterea continuă (fără investiții tehnologice) și, mai ales, disprețul total față de nevoile oamenilor, ale societății, nu vor aduce decât la pieire această țară și acel regim. Iar rezultat nu s-a văzut neapărat în decembrie 1989, ci în deceniile ce au urmat, chiar și acum.
Un volum de istorie remarcabil, care ne poate ajuta să înțelegem mai bine sistemul generalizat de corupție din timpul lui Ceaușescu, calitatea absolut jalnică a celor mai multe produse din acea perioadă, dar și greutățile și întârzierile pe care a trebuit să le depășim pentru a face economia românească un pic mai competitivă după 1989.
December 18, 2025
Un volum excepțional documentat, care ar trebui să fie manual pentru clasele de liceu!
April 8, 2026
Foarte bună și bine documentată.
December 30, 2025
Tovarășe autor, permiteți să raportez că am încheiat lectura acestui volum cu doua zile în avans față de plan!
Ca o crtitica tovaraseasca, as zice ca scrierile lui Cosmin Popa sunt relativ greu de citit. Capitolele curg fluviu, informatiile sunt multe, un subiect e abordat pe doua, trei pagini, apoi se trece la urmatorul si, desi nu se iese din tema de interes, e greu de mentinut harta mentala a subietului. Mi-ar placea sa vad capitolele impartite in subcapitole si sa fie mai clara directia in care curge descrierea, eventual cu un plan de idei la inceput si o sectiune de concluzii la final, pentru a ajuta la fixarea ideilor.
Perceptia mea e subiectiva si poate ca astept de la autor sa faca el o parte din munca cititorului, dar cred ca e genul de detaliu care poate sa faca diferenta dintre o carte buna si un succes de masa.
Ca o crtitica tovaraseasca, as zice ca scrierile lui Cosmin Popa sunt relativ greu de citit. Capitolele curg fluviu, informatiile sunt multe, un subiect e abordat pe doua, trei pagini, apoi se trece la urmatorul si, desi nu se iese din tema de interes, e greu de mentinut harta mentala a subietului. Mi-ar placea sa vad capitolele impartite in subcapitole si sa fie mai clara directia in care curge descrierea, eventual cu un plan de idei la inceput si o sectiune de concluzii la final, pentru a ajuta la fixarea ideilor.
Perceptia mea e subiectiva si poate ca astept de la autor sa faca el o parte din munca cititorului, dar cred ca e genul de detaliu care poate sa faca diferenta dintre o carte buna si un succes de masa.
January 16, 2026
Cat de bine ar fi ca aceasta istorie sa fie predată în școală... In opinia mea, singurul minus al cărții este cantitatea de date, in rest, sunt prezentate și documentate foarte bine informații importante despre istoria noastră recentă.
March 5, 2026
Există cărți de istorie care te informează și cărți care te fac să înțelegi. Lucrarea lui Cosmin Popa despre (mai ales) ultimii ani ai regimului lui Nicolae Ceaușescu aparține celei de-a doua categorii. Tocmai de aceea merită o lectură atentă. Fără retorică moralizatoare, fără nostalgie polemică, autorul reușește să demonteze, metodic și cu documente, câteva dintre miturile încă persistente despre economia comunistă românească.
Instrumentul predilect al lui C.P. este sursa primară: rapoarte interne, statistici, note de partid și analize elaborate chiar în interiorul sistemului pe care îl analizează. Este o alegere metodologică elegantă, pentru că lasă sistemul să se autoanalizeze și adesea să se contrazică. Planurile cincinale, prezentate public cu o certitudine matematică remarcabilă, apăreau în documentele interne ca simple modalități de negociere cu realitatea. Când realitatea refuza să coopereze, soluția era simplă: se ajustau cifrele sau se ajusta consumul populației.
Marea obsesie a regimului - industrializarea - apare în paginile cărții mai puțin ca un proiect economic coerent și mai mult ca o acumulare rapidă de capacități industriale energofage, prost integrate și tehnologic inegale. România construise un aparat industrial impresionant ca volum, dar dependent de importuri de tehnologie și materii prime, tocmai în momentul în care liderul suprem începea să privească importurile ca pe o slăbiciune ideologică. Rezultatul era un paradox elegant, descris cu precizie chirurgicală: o industrie construită pentru a produce mult consuma enorm și producea uneori prost, necesitând corecții permanente care generau, la rândul lor, noi distorsiuni.
Documentele interne citate de autor sunt, în această privință, mai elocvente decât orice comentariu: pierderi masive, rebuturi sistematice, consumuri exagerate de materiale și energie, o administrare fragmentată în care responsabilitatea pentru calitate era difuzată între numeroase instituții, ceea ce însemna, în practică, că nu era responsabil nimeni. Controlul calității, transferat prin decret din 1978 unor structuri cvasi-militare, nu rezolva problemele structurale, ci adăuga un nou strat birocratic deasupra celor existente.
„Trecerea economiilor dezvoltate de la epoca energiei ieftine la cea a energiei scumpe s-a suprapus în România cu o perioadă de consolidare a profilului industrial, energofag în esență, și cu un recul al tehnologizării, urmare a reducerii dramatice și bruște a importurilor de tehnologie și componente din Occident.”
Unul dintre cele mai instructive capitole ale cărții privește relația dintre export și consumul intern. Regimul descoperise o metodă ingenioasă și crudă de a susține balanța comercială: reducerea discretă a consumului populației. Produse alimentare, bunuri de uz curent și articole ale industriei ușoare erau redirecționate pe nesimțite spre export, lăsând rafturile magazinelor din ce în ce mai goale. Populația contribuia astfel, involuntar și anonim, la succesul economiei socialiste multilateral dezvoltate. Datoria externă a fost lichidată, anunța triumfal Plenara CC al PCR din aprilie 1989, dar prețul plătit, în termeni de calitate a vieții, rămânea nespus.
Un fenomen tipic sistemelor autoritare este surprins cu finețe în analiza lui C.P. : izolarea treptată a conducerii de realitate. Aparatul de represiune ajunsese să fie principala sursă de informații pentru liderul partidului, ceea ce transforma percepția economică într-un exercițiu de filtrare politică. Sistemul producea propriile rapoarte optimiste și apoi încerca să trăiască în interiorul lor. Ceaușescu era informat, dar filtrat, un detaliu cu consecințe imense, pentru că deciziile luate pe baza unor date distorsionate produceau, inevitabil, distorsiuni suplimentare.
Capitolul dedicat raportului dintre nomenclatură și putere este, poate, cel mai subtil al lucrării. Loialitatea față de conducere devenise criteriul esențial de selecție politică, iar competența profesională juca un rol mai degrabă decorativ. În schimbul acestei loialități, aparatul de partid beneficia de un sistem paralel de privilegii și acces la resurse: o formă de corupție administrativă discret tolerată, atâta timp cât nu punea sub semnul întrebării autoritatea politică. Paradoxul este că tocmai Ceaușescu, care predica permanent etica și echitatea socialiste, era cel care suporta și, implicit, administra această corupție ca instrument de control.
Intervențiile sale în cazuri de corupție aveau loc selectiv și deliberat, cu scopul precis de a menține nomenclatura în stare de dependență, nu de a eradica fenomenul. Corupția nu era un efect nedorit al sistemului; era o componentă funcțională a lui.
Există un mit tenace în societatea românească: acela că regimul ceaușist, oricât de aspru, era cel puțin eficient. Că se construia. Că nu se fura. Că oamenii aveau locuri de muncă sigure și că statul, chiar și autoritar, funcționa. Acest mit supraviețuiește sondajelor, dezbaterilor publice și chiar memoriei personale a celor care au trăit epoca și este cu atât mai periculos cu cât conține, selectiv, câteva frânturi de adevăr.
Cartea lui Cosmin Popa este antidotul intelectual de care aveam nevoie. Nu pentru că îl demonizează pe Ceaușescu - există deja suficiente volume care fac asta, cu mai mult sau mai puțin succes. Ci pentru că arată, cu propriile documente ale sistemului, că eficiența era un spectacol. Că în spatele discursului triumfalist se ascundeau pierderi sistematice, rebuturi, planuri permanent neîndeplinite și o birocrație care consuma energie uriașă producând mai ales rapoarte optimiste. Nostalgia oarbă după comunism nu este o problemă de memorie, este o problemă de informație. Iar această carte oferă informația utilă pentru cei cu mintea deschisă.
Dar cartea face ceva mai important decât să corecteze o nostalgie. Ea explică de ce corupția a rămas flagelul structural al României post-comuniste. Și răspunsul nu este, cum s-ar putea crede, că România a ieșit din comunism cu oameni corupți. Răspunsul este că România a ieșit din comunism cu un sistem în care corupția fusese normalizată, instituționalizată și, la niveluri superioare, chiar funcțională din punct de vedere politic.
Nomenclatura descrisă de C.P. nu a dispărut în decembrie 1989. S-a adaptat. Reflexele formate în decenii de acces privilegiat la resurse, de loialitate recompensată și de regulă ignorată selectiv, aceste reflexe nu se șterg printr-o revoluție. Rețelele de corupție din comerțul exterior, care supraviețuiseră intact și după căderea regimului, au devenit scheletul primelor mari afaceri ale tranziției. Obișnuința de a trata resursele publice ca pe un bun negociabil, de a confunda funcția cu privilegiul și de a folosi aparatul statului ca instrument personal, toate acestea erau deja sedimentate adânc, nu inventate după 1989.
„Comerțul exterior, aflat aproape exclusiv în competența DIE și a ofițerilor acoperiți din diverse structuri ale statului, a fost domeniul unde se formau marile rețele de corupție din RSR, funcționale și după căderea comunismului.”
Este, poate, cea mai importantă lecție pe care o oferă această carte: corupția din România de azi nu este un accident al tranziției, nu este o patologie importată și nici o slăbiciune de caracter național. Este o moștenire structurală a unui sistem în care corupția a funcționat timp de decenii ca mecanism de guvernare. Înțelegând asta, înțelegem de ce reformele punctuale eșuează, de ce instituțiile rezistă schimbării și de ce fiecare generație nouă de politicieni tinde să reproducă, mai devreme sau mai târziu, aceleași tipare.
„Statul comunist român nu și-a propus niciodată să fie și nici nu a fost un stat al bunăstării. Strategia stabilă a liderilor comuniști, dar în special a lui Ceaușescu, a fost asigurarea unui nivel de acces minim la modernitate pentru straturile de jos ale societății.”
„Pentru el, oamenii nu erau decât repere interschimbabile, care puteau fi mutate dintr-o fabrică în alta, dintr-un oraș în altul.”
Nostalgia oarbă este un lux pe care o societate care vrea să se reformeze nu și-l poate permite.
De ce 4 și nu 5 stele:
Nu este o lectură ușoară: Stilul este academic, sec, construit pe acumulare de dovezi mai degrabă decât pe narațiune. Documentele sunt citate cu precizie, argumentele sunt solide, dar pagina nu te poartă... Lipsește cu desăvârșire firul narativ care transformă istoria în poveste, acea voce care să te facă să uiți că citești o analiză economică a unui regim autoritar.
Instrumentul predilect al lui C.P. este sursa primară: rapoarte interne, statistici, note de partid și analize elaborate chiar în interiorul sistemului pe care îl analizează. Este o alegere metodologică elegantă, pentru că lasă sistemul să se autoanalizeze și adesea să se contrazică. Planurile cincinale, prezentate public cu o certitudine matematică remarcabilă, apăreau în documentele interne ca simple modalități de negociere cu realitatea. Când realitatea refuza să coopereze, soluția era simplă: se ajustau cifrele sau se ajusta consumul populației.
Marea obsesie a regimului - industrializarea - apare în paginile cărții mai puțin ca un proiect economic coerent și mai mult ca o acumulare rapidă de capacități industriale energofage, prost integrate și tehnologic inegale. România construise un aparat industrial impresionant ca volum, dar dependent de importuri de tehnologie și materii prime, tocmai în momentul în care liderul suprem începea să privească importurile ca pe o slăbiciune ideologică. Rezultatul era un paradox elegant, descris cu precizie chirurgicală: o industrie construită pentru a produce mult consuma enorm și producea uneori prost, necesitând corecții permanente care generau, la rândul lor, noi distorsiuni.
Documentele interne citate de autor sunt, în această privință, mai elocvente decât orice comentariu: pierderi masive, rebuturi sistematice, consumuri exagerate de materiale și energie, o administrare fragmentată în care responsabilitatea pentru calitate era difuzată între numeroase instituții, ceea ce însemna, în practică, că nu era responsabil nimeni. Controlul calității, transferat prin decret din 1978 unor structuri cvasi-militare, nu rezolva problemele structurale, ci adăuga un nou strat birocratic deasupra celor existente.
„Trecerea economiilor dezvoltate de la epoca energiei ieftine la cea a energiei scumpe s-a suprapus în România cu o perioadă de consolidare a profilului industrial, energofag în esență, și cu un recul al tehnologizării, urmare a reducerii dramatice și bruște a importurilor de tehnologie și componente din Occident.”
Unul dintre cele mai instructive capitole ale cărții privește relația dintre export și consumul intern. Regimul descoperise o metodă ingenioasă și crudă de a susține balanța comercială: reducerea discretă a consumului populației. Produse alimentare, bunuri de uz curent și articole ale industriei ușoare erau redirecționate pe nesimțite spre export, lăsând rafturile magazinelor din ce în ce mai goale. Populația contribuia astfel, involuntar și anonim, la succesul economiei socialiste multilateral dezvoltate. Datoria externă a fost lichidată, anunța triumfal Plenara CC al PCR din aprilie 1989, dar prețul plătit, în termeni de calitate a vieții, rămânea nespus.
Un fenomen tipic sistemelor autoritare este surprins cu finețe în analiza lui C.P. : izolarea treptată a conducerii de realitate. Aparatul de represiune ajunsese să fie principala sursă de informații pentru liderul partidului, ceea ce transforma percepția economică într-un exercițiu de filtrare politică. Sistemul producea propriile rapoarte optimiste și apoi încerca să trăiască în interiorul lor. Ceaușescu era informat, dar filtrat, un detaliu cu consecințe imense, pentru că deciziile luate pe baza unor date distorsionate produceau, inevitabil, distorsiuni suplimentare.
Capitolul dedicat raportului dintre nomenclatură și putere este, poate, cel mai subtil al lucrării. Loialitatea față de conducere devenise criteriul esențial de selecție politică, iar competența profesională juca un rol mai degrabă decorativ. În schimbul acestei loialități, aparatul de partid beneficia de un sistem paralel de privilegii și acces la resurse: o formă de corupție administrativă discret tolerată, atâta timp cât nu punea sub semnul întrebării autoritatea politică. Paradoxul este că tocmai Ceaușescu, care predica permanent etica și echitatea socialiste, era cel care suporta și, implicit, administra această corupție ca instrument de control.
Intervențiile sale în cazuri de corupție aveau loc selectiv și deliberat, cu scopul precis de a menține nomenclatura în stare de dependență, nu de a eradica fenomenul. Corupția nu era un efect nedorit al sistemului; era o componentă funcțională a lui.
Există un mit tenace în societatea românească: acela că regimul ceaușist, oricât de aspru, era cel puțin eficient. Că se construia. Că nu se fura. Că oamenii aveau locuri de muncă sigure și că statul, chiar și autoritar, funcționa. Acest mit supraviețuiește sondajelor, dezbaterilor publice și chiar memoriei personale a celor care au trăit epoca și este cu atât mai periculos cu cât conține, selectiv, câteva frânturi de adevăr.
Cartea lui Cosmin Popa este antidotul intelectual de care aveam nevoie. Nu pentru că îl demonizează pe Ceaușescu - există deja suficiente volume care fac asta, cu mai mult sau mai puțin succes. Ci pentru că arată, cu propriile documente ale sistemului, că eficiența era un spectacol. Că în spatele discursului triumfalist se ascundeau pierderi sistematice, rebuturi, planuri permanent neîndeplinite și o birocrație care consuma energie uriașă producând mai ales rapoarte optimiste. Nostalgia oarbă după comunism nu este o problemă de memorie, este o problemă de informație. Iar această carte oferă informația utilă pentru cei cu mintea deschisă.
Dar cartea face ceva mai important decât să corecteze o nostalgie. Ea explică de ce corupția a rămas flagelul structural al României post-comuniste. Și răspunsul nu este, cum s-ar putea crede, că România a ieșit din comunism cu oameni corupți. Răspunsul este că România a ieșit din comunism cu un sistem în care corupția fusese normalizată, instituționalizată și, la niveluri superioare, chiar funcțională din punct de vedere politic.
Nomenclatura descrisă de C.P. nu a dispărut în decembrie 1989. S-a adaptat. Reflexele formate în decenii de acces privilegiat la resurse, de loialitate recompensată și de regulă ignorată selectiv, aceste reflexe nu se șterg printr-o revoluție. Rețelele de corupție din comerțul exterior, care supraviețuiseră intact și după căderea regimului, au devenit scheletul primelor mari afaceri ale tranziției. Obișnuința de a trata resursele publice ca pe un bun negociabil, de a confunda funcția cu privilegiul și de a folosi aparatul statului ca instrument personal, toate acestea erau deja sedimentate adânc, nu inventate după 1989.
„Comerțul exterior, aflat aproape exclusiv în competența DIE și a ofițerilor acoperiți din diverse structuri ale statului, a fost domeniul unde se formau marile rețele de corupție din RSR, funcționale și după căderea comunismului.”
Este, poate, cea mai importantă lecție pe care o oferă această carte: corupția din România de azi nu este un accident al tranziției, nu este o patologie importată și nici o slăbiciune de caracter național. Este o moștenire structurală a unui sistem în care corupția a funcționat timp de decenii ca mecanism de guvernare. Înțelegând asta, înțelegem de ce reformele punctuale eșuează, de ce instituțiile rezistă schimbării și de ce fiecare generație nouă de politicieni tinde să reproducă, mai devreme sau mai târziu, aceleași tipare.
„Statul comunist român nu și-a propus niciodată să fie și nici nu a fost un stat al bunăstării. Strategia stabilă a liderilor comuniști, dar în special a lui Ceaușescu, a fost asigurarea unui nivel de acces minim la modernitate pentru straturile de jos ale societății.”
„Pentru el, oamenii nu erau decât repere interschimbabile, care puteau fi mutate dintr-o fabrică în alta, dintr-un oraș în altul.”
Nostalgia oarbă este un lux pe care o societate care vrea să se reformeze nu și-l poate permite.
De ce 4 și nu 5 stele:
Nu este o lectură ușoară: Stilul este academic, sec, construit pe acumulare de dovezi mai degrabă decât pe narațiune. Documentele sunt citate cu precizie, argumentele sunt solide, dar pagina nu te poartă... Lipsește cu desăvârșire firul narativ care transformă istoria în poveste, acea voce care să te facă să uiți că citești o analiză economică a unui regim autoritar.
October 17, 2025
#IBM #IntelSat #Comsat #Iskra Iugoslavia #Alvin Toffler
"Oricum, este evident că liderii politici nu au pus prea mult preț pe material, nepricepând foarte clar diferența dintre un computer și un strung, chiar dacă interesul pentru această industrie era unul real.
(
1ANIC, Fond CC al PCR, Secția Economică, dosar nr. 52/1967, ff. 2-57.
2 Idem, Fond CC al PCR, Secția Relații Externe, dosar nr. 101/1968, ff. 40-43.)
In iunie-iulie 1968, o delegație a Comitetului de Stat pentru Cercetare Științifică, sub conducerea lui Alexandru Bârlădeanu, la acea dată vicepremier al Consiliului de Miniștri, a întreprins o călătorie de documentare în SUA pentru a culege date referitoare la organizarea sistemului american de cercetare și învățământ și pentru a tatona terenul pentru achiziția de licențe de fabricație a computerelor. Obiectivul fixat delegației de Ceaușescu - ca Ro mânia să achiziționeze tehnologie pentru producerea anuală a zece sisteme de calcul - arăta că atât el, cât și ceilalți lideri ai țării nu aveau o imagine foarte clară cu privire la noua revoluție tehno logică. De abia în America, așa cum arăta Bârlădeanu în raportul către Ceaușescu, după discuția cu reprezentanții IBM, i-a deve nit foarte clar că între a produce 10 și 10000 de sisteme de calcul nu era mare diferență, atâta vreme cât tehnologia de fabricație fusese asimilată, iar investițiile necesare, realizate.2 Aparent bine intenționată, compania IBM i-a sugerat lui Bârlădeanu să preia exemplul Iskrei din Iugoslavia, care producea pentru IBM echi pamente periferice, fiind singurul exemplu de astfel de colaborare între o țară comunistă și industria americană de profil. Propune rea concretă a celor de la Comsat, ca România să construiască o stație a sistemului de comunicații Intelsat, eventual împreună cu Iugoslavia, pentru propriile comunicații, dar și ale țărilor din jur, a fost grațios ignorată de partea română. Sovieticii aveau și ei pro iectul lor, dar Romania nu va participa la niciunul dintre ele."
"Oricum, este evident că liderii politici nu au pus prea mult preț pe material, nepricepând foarte clar diferența dintre un computer și un strung, chiar dacă interesul pentru această industrie era unul real.
(
1ANIC, Fond CC al PCR, Secția Economică, dosar nr. 52/1967, ff. 2-57.
2 Idem, Fond CC al PCR, Secția Relații Externe, dosar nr. 101/1968, ff. 40-43.)
In iunie-iulie 1968, o delegație a Comitetului de Stat pentru Cercetare Științifică, sub conducerea lui Alexandru Bârlădeanu, la acea dată vicepremier al Consiliului de Miniștri, a întreprins o călătorie de documentare în SUA pentru a culege date referitoare la organizarea sistemului american de cercetare și învățământ și pentru a tatona terenul pentru achiziția de licențe de fabricație a computerelor. Obiectivul fixat delegației de Ceaușescu - ca Ro mânia să achiziționeze tehnologie pentru producerea anuală a zece sisteme de calcul - arăta că atât el, cât și ceilalți lideri ai țării nu aveau o imagine foarte clară cu privire la noua revoluție tehno logică. De abia în America, așa cum arăta Bârlădeanu în raportul către Ceaușescu, după discuția cu reprezentanții IBM, i-a deve nit foarte clar că între a produce 10 și 10000 de sisteme de calcul nu era mare diferență, atâta vreme cât tehnologia de fabricație fusese asimilată, iar investițiile necesare, realizate.2 Aparent bine intenționată, compania IBM i-a sugerat lui Bârlădeanu să preia exemplul Iskrei din Iugoslavia, care producea pentru IBM echi pamente periferice, fiind singurul exemplu de astfel de colaborare între o țară comunistă și industria americană de profil. Propune rea concretă a celor de la Comsat, ca România să construiască o stație a sistemului de comunicații Intelsat, eventual împreună cu Iugoslavia, pentru propriile comunicații, dar și ale țărilor din jur, a fost grațios ignorată de partea română. Sovieticii aveau și ei pro iectul lor, dar Romania nu va participa la niciunul dintre ele."
January 18, 2026
O lectură densă, tehnică și foarte valoroasă pentru toți cei care vor să știu sau să dea mai departe adevărul despre economia din perioada comunistă. Bazată pe o documentare copleșitoare prin detaliu, cartea expune legăturile dintre corupția sistemică a nomenclaturii comuniste, planificarea idiotică a resurselor și canalelor economice și diversele contexte istorice ale decadelor comuniste ca să arată drumul României către dezastru. Mi-ar fi părut ca pe alocuri informația să fie prezentată mai sintetic sau concluziile/ marile tendințe evidențiate mai clar.
April 4, 2026
Cosmin Popa demantelează prin acest volum multe din minciunile rostogolite prin rețelele sociale. În România lui Ceaușescu corupția era endemică, economia prost organizată iar politica internă și externă de jos nivel. De ce acum acea epocă pare unora luminoasă? Datorită propagandei. Comunismul a fost o mașinărie formidabilă de minciuni. Această carte sparge minciuna și arată urâtul adevăr, cu date statistice, cu citate din însuși Conducătorul iubit, cu exemple discutate doar în Cepex. Ceușescu însuși recunoaște problemele dar evită mereu a lua măsuri. De citit!
May 16, 2026
Excelentă cartea istoricului Cosmin Popa! Ca economist am apreciat în mod deosebit explicarea mecanismului prin care eșecul planificării era corectat într-o oarecare măsură de piața neagră, de mica producție țărănească, de contrabandă și de furturi. De asemenea, este foarte interesantă discuția despre corupția din PCR, Securitate și atitudinea reală a Ceaușeștilor față de aceasta.
Read
January 16, 2026Monumentală carte. Recomand să fie citită pentru a-ți face o idee despre cat de absurd a fost comunismul în România.
May 12, 2026
Interesantă, uneori prea "tehnică"
Displaying 1 - 12 of 12 reviews