What do you think?
Rate this book
Economie, corupție și politică în România lui Nicolae Ceaușescu
„Cosmin Popa reușește un lucru remarcabil în cadrul unei istoriografii în care predomină accentul pe dimensiunea politică, ideologică sau culturală. El izbutește să reunească într-o sinteză inovatoare analiza fracturilor structurale ale economiei planificate a României ceaușiste.
Se poate observa că impactul factorului politic este decisiv, fiind reprezentat, în ultimă instanță, de maniera imperativă și voluntaristă de conducere a lui Nicolae Ceaușescu. Autorul unifică ceea ce până acum constituia domeniul a două sfere tratate distinct într-o sinteză asupra «fazei dictaturii dezvoltării» în interiorul regimului totalitar comunist din România ceaușistă.
Realizează astfel o cercetare istorică modernă asupra economiei planificate românești, unde ambițiile politice trebuiau completate de costurile supradimensionate ale industriei. Soluția găsită de Nicolae Ceaușescu la «eroziunea» sistemului industriei planificate și extensiv dezvoltate a fost diminuarea drastică a consumului intern. Extinderea controlului Securității asupra mecanismelor industriei și marginalizarea deplină a funcțiilor sociale ale statului constituie alte repere ale regimului abordate în această cercetare.” (FLORIN MÜLLER)
Se poate observa că impactul factorului politic este decisiv, fiind reprezentat, în ultimă instanță, de maniera imperativă și voluntaristă de conducere a lui Nicolae Ceaușescu. Autorul unifică ceea ce până acum constituia domeniul a două sfere tratate distinct într-o sinteză asupra «fazei dictaturii dezvoltării» în interiorul regimului totalitar comunist din România ceaușistă.
Realizează astfel o cercetare istorică modernă asupra economiei planificate românești, unde ambițiile politice trebuiau completate de costurile supradimensionate ale industriei. Soluția găsită de Nicolae Ceaușescu la «eroziunea» sistemului industriei planificate și extensiv dezvoltate a fost diminuarea drastică a consumului intern. Extinderea controlului Securității asupra mecanismelor industriei și marginalizarea deplină a funcțiilor sociale ale statului constituie alte repere ale regimului abordate în această cercetare.” (FLORIN MÜLLER)
432 pages, Paperback
Published September 1, 2025
About the author
Cosmin Popa
14 books16 followersCosmin Popa este cercetător ştiinţific II în cadrul Programului IV „România şi Europa în secolul XX” (Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Academia Română). Specializat în istoria URSS-Rusiei și istoria Europei Centrale şi de Sud-Est, perioada comunistă și contemporană. Studii universitare la București și Moscova. Doctor în istorie al Universității București din 2007, studii postdoctorale, între 2011 şi 2013. Membru al Comisiei Mixte a Istoricilor din România și Federația Rusă, membrual Comisiei româno-rusă pentru studierea problemelor izvorâte din istoria relaţiilor bilaterale, inclusiv problema Tezaurului României, depus la Moscova în timpul Primului Război Mondial. Cadru didactic asociat al Universității „Ovidius” din Constanța, al Institutului Diplomatic Român (IDR), în perioada 2009-2016. Împuternicit al Academiei Române pentru Programul Centenar (2018-2021). Membru al Comisiei de acordare a Bursei de excelență a Academiei Românie și a Fundației ALFA pentru Sănătate și Educație „Șerban Papacostea”. Autor a peste 80 de studii publicate în diverse reviste științifice.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 22 of 22 reviews
November 25, 2025
Volumul istoricului Cosmin Popa analizează cu atenție, după o imensă etapă de documentare, toată perioada regimului lui Nicolae Ceaușescu, punând accentul pe două lucruri foarte importante în orice perioadă a istoriei: starea economică a țării și multiplele ei fațete, precum și fenomenul de corupție și felul în care acesta a fost privit și discutat de conducător(i). Toți cei cu capul pe umeri, care au trăit perioada sau au analizat-o cu atenție, știu că ceaușismul a fost o catastrofă, o perioadă groaznică a istoriei României, iar economia a fost dusă în prăpastie de un conducător inept, neinteligent și dornic de autoritate maximă. Volumul de față nu face decât să le confirme acest lucru, dar poate fi și un punct de plecare spre explicații pertinente și pentru cei care consideră că acea perioadă a adus prosperitate unor, avere altora, lucruri bune țării etc. Nu, a fost o catastrofă, iar cei care au trăit atunci și spun altfel intră în rândul „subiecților” acestei cărți - care s-au descurcat, au întregit tagma micilor corupți, cei care furau mici piese din fabrică pentru a-și construi acasă un motor, un gard, un grătar... Ca să nu mai vorbim de micile „atenții” date medicilor, funcționarilor etc., care erau generalizate și obișnuite, dar tot fapte de corupție erau și sunt încă.
Sunt multiple exemple aici ale corupției acelor vremuri, de la toate nivelurile, precum și a sistemului atipic de economisire - angajații Electroputere Craiova vindeau alama țiganilor cazangii; angajații Combinatului de încălțăminte și pielărie vindeau pielea atelierelor ilegale, care se ocupau cu producția de încălțăminte în modele copia din revistele de modă occidentale; la produsele lactate, se hotărâse înlocuirea untului cu plantol, un fertilizator organic, iar untul de masă urma să fie livrat cu un adaos de 30% margarină; la fel, o treime din producția de brânză era livrată populației sub formă de pastă amestecată în proporție de 20% cu cartofi.
Ceaușescu a mizat pe lucruri care veneau din experiența stalinistă, din cea a lui Dej, fără să-și dea seama că, pentru evoluție, e nevoie de mult mai mult. Nivelul său de inteligență era sub-mediocră, așa că nu realiza că planificarea, creșterea continuă (fără investiții tehnologice) și, mai ales, disprețul total față de nevoile oamenilor, ale societății, nu vor aduce decât la pieire această țară și acel regim. Iar rezultat nu s-a văzut neapărat în decembrie 1989, ci în deceniile ce au urmat, chiar și acum.
Un volum de istorie remarcabil, care ne poate ajuta să înțelegem mai bine sistemul generalizat de corupție din timpul lui Ceaușescu, calitatea absolut jalnică a celor mai multe produse din acea perioadă, dar și greutățile și întârzierile pe care a trebuit să le depășim pentru a face economia românească un pic mai competitivă după 1989.
Sunt multiple exemple aici ale corupției acelor vremuri, de la toate nivelurile, precum și a sistemului atipic de economisire - angajații Electroputere Craiova vindeau alama țiganilor cazangii; angajații Combinatului de încălțăminte și pielărie vindeau pielea atelierelor ilegale, care se ocupau cu producția de încălțăminte în modele copia din revistele de modă occidentale; la produsele lactate, se hotărâse înlocuirea untului cu plantol, un fertilizator organic, iar untul de masă urma să fie livrat cu un adaos de 30% margarină; la fel, o treime din producția de brânză era livrată populației sub formă de pastă amestecată în proporție de 20% cu cartofi.
Ceaușescu a mizat pe lucruri care veneau din experiența stalinistă, din cea a lui Dej, fără să-și dea seama că, pentru evoluție, e nevoie de mult mai mult. Nivelul său de inteligență era sub-mediocră, așa că nu realiza că planificarea, creșterea continuă (fără investiții tehnologice) și, mai ales, disprețul total față de nevoile oamenilor, ale societății, nu vor aduce decât la pieire această țară și acel regim. Iar rezultat nu s-a văzut neapărat în decembrie 1989, ci în deceniile ce au urmat, chiar și acum.
Un volum de istorie remarcabil, care ne poate ajuta să înțelegem mai bine sistemul generalizat de corupție din timpul lui Ceaușescu, calitatea absolut jalnică a celor mai multe produse din acea perioadă, dar și greutățile și întârzierile pe care a trebuit să le depășim pentru a face economia românească un pic mai competitivă după 1989.
July 30, 2026
Istoricul John Kramer definește corupția ca fiind comportamentul unui oficial care deviază de la îndatoririle publice pentru a servi interese private, încâlcând astfel interesele comune și comițând fapte care sunt considerate condamnabile de societate. Kramer procedează la o nuanțare a acestei definiții, afirmând că actul de corupție poate genera beneficii pentru societate, îndeplinind funcții sociale pe care statul comunist este incapabil sau nu dorește să le exercite.
Nicolae Ceaușescu considera corupția o componentă importantă a dispozitivului său de exercitare a puterii. Diversele forme de corupție au devenit astfel acceptabile. Ceaușescu însuși, prin absența unor reacții energice la dovezile de corupție de la vârful partidului și din aparatul de represiune, a încurajat derivele consumiste ale elitelor comuniste, gândind în termenii unui permanent târg între familia conducătoare și acestea.
Corupția în România comunistă era practicată pe scară largă. S-au format rețele în care erau implicați administratorii întreprinderilor, sefii comitetelor raioanale și regionale, structurile Miliției și Securității etc. Ceaușescu intervenea doar când corupția avea implicații politice, spre exemplu, în cazurile de la Gurahonț și Argeș.
Dacă muritorii de rând primeau pedepse grele pentru "furtul din avutul obștesc", membrii de partid beneficiau de protecție politică. Un membru de partid putea fi anchetat penal doar cu acordul Partidului. Pedepsele pentru nomenclatură erau blânde: retrogadarea din funcție sau "trimiterea în producție".
Niciodată, însă, până la comunism, corupția nu a fost un mod de viață, ale cărui canale să străbată de la un cap la altul întregul corp social, așa cum s-a întâmplat sub comunism. Totuși, instituționalizarea corupției nu a fost cel mai nociv efect al acestei perioade. Devastatoare a fost DEFORMAREA MORALEI PUBLICE, mulți dintre români ajungând să creadă că exercitarea abuzivă sau condiționată a unei funcții sau a unei însărcinări publice, în folosul propriu sau al unui grup, este o realitate ce decurge din natura sistemului însuși, fiind imposibil de combătut.
Recomand
Nicolae Ceaușescu considera corupția o componentă importantă a dispozitivului său de exercitare a puterii. Diversele forme de corupție au devenit astfel acceptabile. Ceaușescu însuși, prin absența unor reacții energice la dovezile de corupție de la vârful partidului și din aparatul de represiune, a încurajat derivele consumiste ale elitelor comuniste, gândind în termenii unui permanent târg între familia conducătoare și acestea.
Corupția în România comunistă era practicată pe scară largă. S-au format rețele în care erau implicați administratorii întreprinderilor, sefii comitetelor raioanale și regionale, structurile Miliției și Securității etc. Ceaușescu intervenea doar când corupția avea implicații politice, spre exemplu, în cazurile de la Gurahonț și Argeș.
Dacă muritorii de rând primeau pedepse grele pentru "furtul din avutul obștesc", membrii de partid beneficiau de protecție politică. Un membru de partid putea fi anchetat penal doar cu acordul Partidului. Pedepsele pentru nomenclatură erau blânde: retrogadarea din funcție sau "trimiterea în producție".
Niciodată, însă, până la comunism, corupția nu a fost un mod de viață, ale cărui canale să străbată de la un cap la altul întregul corp social, așa cum s-a întâmplat sub comunism. Totuși, instituționalizarea corupției nu a fost cel mai nociv efect al acestei perioade. Devastatoare a fost DEFORMAREA MORALEI PUBLICE, mulți dintre români ajungând să creadă că exercitarea abuzivă sau condiționată a unei funcții sau a unei însărcinări publice, în folosul propriu sau al unui grup, este o realitate ce decurge din natura sistemului însuși, fiind imposibil de combătut.
Recomand
May 30, 2026
Societate multilateral dezvoltată
December 18, 2025
Un volum excepțional documentat, care ar trebui să fie manual pentru clasele de liceu!
April 8, 2026
Foarte bună și bine documentată.
December 29, 2025
Tovarășe autor, permiteți să raportez că am încheiat lectura acestui volum cu doua zile în avans față de plan!
Ca o crtitica tovaraseasca, as zice ca scrierile lui Cosmin Popa sunt relativ greu de citit. Capitolele curg fluviu, informatiile sunt multe, un subiect e abordat pe doua, trei pagini, apoi se trece la urmatorul si, desi nu se iese din tema de interes, e greu de mentinut harta mentala a subietului. Mi-ar placea sa vad capitolele impartite in subcapitole si sa fie mai clara directia in care curge descrierea, eventual cu un plan de idei la inceput si o sectiune de concluzii la final, pentru a ajuta la fixarea ideilor.
Perceptia mea e subiectiva si poate ca astept de la autor sa faca el o parte din munca cititorului, dar cred ca e genul de detaliu care poate sa faca diferenta dintre o carte buna si un succes de masa.
Ca o crtitica tovaraseasca, as zice ca scrierile lui Cosmin Popa sunt relativ greu de citit. Capitolele curg fluviu, informatiile sunt multe, un subiect e abordat pe doua, trei pagini, apoi se trece la urmatorul si, desi nu se iese din tema de interes, e greu de mentinut harta mentala a subietului. Mi-ar placea sa vad capitolele impartite in subcapitole si sa fie mai clara directia in care curge descrierea, eventual cu un plan de idei la inceput si o sectiune de concluzii la final, pentru a ajuta la fixarea ideilor.
Perceptia mea e subiectiva si poate ca astept de la autor sa faca el o parte din munca cititorului, dar cred ca e genul de detaliu care poate sa faca diferenta dintre o carte buna si un succes de masa.
October 6, 2026
Economy, corruption and politics in Nicolae Ceausescu’s Romania is a useful historical synthesis. Cosmin Popa is a Romanian historian specialized in Russia’s foreign policy and Romanian Communism, and I read his 2025 book for a lecture that he gave at Londohome pub. The ideas and the style are very accessible, and the work came at the right moment. I do recommend it to any reader interested in Romania’s past and present.
Cosmin Popa offers a chronological treatment of his subject. His narrative starts with the consolidation of a Stalinist model by Nicolae Ceausescu, which was inherited from his predecessor Gheorghe Gheorghiu-Dej and further developed. The major problem was that it didn’t work out as expected, in political and economic terms. Confronted with these results, the Communist leadership relied on the Securitate political police in order to get external revenues, and involved it in economic management, alongside its traditional repressive features.
One thesis is that the design of Nicolae Ceausescu’s economic policy was flawed and it led to major failures. While some success was achieved, the overall image remains one of inefficiency and economic distortions. Cosmin Popa explains it by the emphasis upon heavy industry, the downgrade of domestic consumption and the heavy reliance upon Western technology and credits. The agricultural sector was forced to support this forced process of development, which left an inheritance of distrust and buck-passing.
Cosmin Popa also argues that the Communist regime generalized corruption in Romanian society, starting another path that still lingers today. The book offers many examples of managers, local party leaders or members of the Securitate secret police who were involved in theft, graft, or bribery. Nicolae Ceausescu tolerated these activities, as long as they didn’t threaten his position of power or ideological projects. It was the product of greed, combined with the need to keep the system functioning or to avoid its repressive behavior.
Romania’s foreign policy was, too, the product of its regime and its leader’s proclivities, more than an abstract pursuit of a hypothetical national or party interest. Nicolae Ceausescu acted as a vocal critic of the Soviet Union, especially during the 1968 invasion of Czechoslovakia, yet Romania remained heavily dependent on Moscow and its policies were ambiguous. Cosmin Popa’s book’s major flaws are the repetitive character of some conclusions and a little ideological leaning. Otherwise, it was an interesting read in the context when nostalgia for Ceausescu is making a comeback.
Cosmin Popa offers a chronological treatment of his subject. His narrative starts with the consolidation of a Stalinist model by Nicolae Ceausescu, which was inherited from his predecessor Gheorghe Gheorghiu-Dej and further developed. The major problem was that it didn’t work out as expected, in political and economic terms. Confronted with these results, the Communist leadership relied on the Securitate political police in order to get external revenues, and involved it in economic management, alongside its traditional repressive features.
One thesis is that the design of Nicolae Ceausescu’s economic policy was flawed and it led to major failures. While some success was achieved, the overall image remains one of inefficiency and economic distortions. Cosmin Popa explains it by the emphasis upon heavy industry, the downgrade of domestic consumption and the heavy reliance upon Western technology and credits. The agricultural sector was forced to support this forced process of development, which left an inheritance of distrust and buck-passing.
Cosmin Popa also argues that the Communist regime generalized corruption in Romanian society, starting another path that still lingers today. The book offers many examples of managers, local party leaders or members of the Securitate secret police who were involved in theft, graft, or bribery. Nicolae Ceausescu tolerated these activities, as long as they didn’t threaten his position of power or ideological projects. It was the product of greed, combined with the need to keep the system functioning or to avoid its repressive behavior.
Romania’s foreign policy was, too, the product of its regime and its leader’s proclivities, more than an abstract pursuit of a hypothetical national or party interest. Nicolae Ceausescu acted as a vocal critic of the Soviet Union, especially during the 1968 invasion of Czechoslovakia, yet Romania remained heavily dependent on Moscow and its policies were ambiguous. Cosmin Popa’s book’s major flaws are the repetitive character of some conclusions and a little ideological leaning. Otherwise, it was an interesting read in the context when nostalgia for Ceausescu is making a comeback.
March 4, 2026
Există cărți de istorie care te informează și cărți care te fac să înțelegi. Lucrarea lui Cosmin Popa despre (mai ales) ultimii ani ai regimului lui Nicolae Ceaușescu aparține celei de-a doua categorii. Tocmai de aceea merită o lectură atentă. Fără retorică moralizatoare, fără nostalgie polemică, autorul reușește să demonteze, metodic și cu documente, câteva dintre miturile încă persistente despre economia comunistă românească.
Instrumentul predilect al lui C.P. este sursa primară: rapoarte interne, statistici, note de partid și analize elaborate chiar în interiorul sistemului pe care îl analizează. Este o alegere metodologică elegantă, pentru că lasă sistemul să se autoanalizeze și adesea să se contrazică. Planurile cincinale, prezentate public cu o certitudine matematică remarcabilă, apăreau în documentele interne ca simple modalități de negociere cu realitatea. Când realitatea refuza să coopereze, soluția era simplă: se ajustau cifrele sau se ajusta consumul populației.
Marea obsesie a regimului - industrializarea - apare în paginile cărții mai puțin ca un proiect economic coerent și mai mult ca o acumulare rapidă de capacități industriale energofage, prost integrate și tehnologic inegale. România construise un aparat industrial impresionant ca volum, dar dependent de importuri de tehnologie și materii prime, tocmai în momentul în care liderul suprem începea să privească importurile ca pe o slăbiciune ideologică. Rezultatul era un paradox elegant, descris cu precizie chirurgicală: o industrie construită pentru a produce mult consuma enorm și producea uneori prost, necesitând corecții permanente care generau, la rândul lor, noi distorsiuni.
Documentele interne citate de autor sunt, în această privință, mai elocvente decât orice comentariu: pierderi masive, rebuturi sistematice, consumuri exagerate de materiale și energie, o administrare fragmentată în care responsabilitatea pentru calitate era difuzată între numeroase instituții, ceea ce însemna, în practică, că nu era responsabil nimeni. Controlul calității, transferat prin decret din 1978 unor structuri cvasi-militare, nu rezolva problemele structurale, ci adăuga un nou strat birocratic deasupra celor existente.
„Trecerea economiilor dezvoltate de la epoca energiei ieftine la cea a energiei scumpe s-a suprapus în România cu o perioadă de consolidare a profilului industrial, energofag în esență, și cu un recul al tehnologizării, urmare a reducerii dramatice și bruște a importurilor de tehnologie și componente din Occident.”
Unul dintre cele mai instructive capitole ale cărții privește relația dintre export și consumul intern. Regimul descoperise o metodă ingenioasă și crudă de a susține balanța comercială: reducerea discretă a consumului populației. Produse alimentare, bunuri de uz curent și articole ale industriei ușoare erau redirecționate pe nesimțite spre export, lăsând rafturile magazinelor din ce în ce mai goale. Populația contribuia astfel, involuntar și anonim, la succesul economiei socialiste multilateral dezvoltate. Datoria externă a fost lichidată, anunța triumfal Plenara CC al PCR din aprilie 1989, dar prețul plătit, în termeni de calitate a vieții, rămânea nespus.
Un fenomen tipic sistemelor autoritare este surprins cu finețe în analiza lui C.P. : izolarea treptată a conducerii de realitate. Aparatul de represiune ajunsese să fie principala sursă de informații pentru liderul partidului, ceea ce transforma percepția economică într-un exercițiu de filtrare politică. Sistemul producea propriile rapoarte optimiste și apoi încerca să trăiască în interiorul lor. Ceaușescu era informat, dar filtrat, un detaliu cu consecințe imense, pentru că deciziile luate pe baza unor date distorsionate produceau, inevitabil, distorsiuni suplimentare.
Capitolul dedicat raportului dintre nomenclatură și putere este, poate, cel mai subtil al lucrării. Loialitatea față de conducere devenise criteriul esențial de selecție politică, iar competența profesională juca un rol mai degrabă decorativ. În schimbul acestei loialități, aparatul de partid beneficia de un sistem paralel de privilegii și acces la resurse: o formă de corupție administrativă discret tolerată, atâta timp cât nu punea sub semnul întrebării autoritatea politică. Paradoxul este că tocmai Ceaușescu, care predica permanent etica și echitatea socialiste, era cel care suporta și, implicit, administra această corupție ca instrument de control.
Intervențiile sale în cazuri de corupție aveau loc selectiv și deliberat, cu scopul precis de a menține nomenclatura în stare de dependență, nu de a eradica fenomenul. Corupția nu era un efect nedorit al sistemului; era o componentă funcțională a lui.
Există un mit tenace în societatea românească: acela că regimul ceaușist, oricât de aspru, era cel puțin eficient. Că se construia. Că nu se fura. Că oamenii aveau locuri de muncă sigure și că statul, chiar și autoritar, funcționa. Acest mit supraviețuiește sondajelor, dezbaterilor publice și chiar memoriei personale a celor care au trăit epoca și este cu atât mai periculos cu cât conține, selectiv, câteva frânturi de adevăr.
Cartea lui Cosmin Popa este antidotul intelectual de care aveam nevoie. Nu pentru că îl demonizează pe Ceaușescu - există deja suficiente volume care fac asta, cu mai mult sau mai puțin succes. Ci pentru că arată, cu propriile documente ale sistemului, că eficiența era un spectacol. Că în spatele discursului triumfalist se ascundeau pierderi sistematice, rebuturi, planuri permanent neîndeplinite și o birocrație care consuma energie uriașă producând mai ales rapoarte optimiste. Nostalgia oarbă după comunism nu este o problemă de memorie, este o problemă de informație. Iar această carte oferă informația utilă pentru cei cu mintea deschisă.
Dar cartea face ceva mai important decât să corecteze o nostalgie. Ea explică de ce corupția a rămas flagelul structural al României post-comuniste. Și răspunsul nu este, cum s-ar putea crede, că România a ieșit din comunism cu oameni corupți. Răspunsul este că România a ieșit din comunism cu un sistem în care corupția fusese normalizată, instituționalizată și, la niveluri superioare, chiar funcțională din punct de vedere politic.
Nomenclatura descrisă de C.P. nu a dispărut în decembrie 1989. S-a adaptat. Reflexele formate în decenii de acces privilegiat la resurse, de loialitate recompensată și de regulă ignorată selectiv, aceste reflexe nu se șterg printr-o revoluție. Rețelele de corupție din comerțul exterior, care supraviețuiseră intact și după căderea regimului, au devenit scheletul primelor mari afaceri ale tranziției. Obișnuința de a trata resursele publice ca pe un bun negociabil, de a confunda funcția cu privilegiul și de a folosi aparatul statului ca instrument personal, toate acestea erau deja sedimentate adânc, nu inventate după 1989.
„Comerțul exterior, aflat aproape exclusiv în competența DIE și a ofițerilor acoperiți din diverse structuri ale statului, a fost domeniul unde se formau marile rețele de corupție din RSR, funcționale și după căderea comunismului.”
Este, poate, cea mai importantă lecție pe care o oferă această carte: corupția din România de azi nu este un accident al tranziției, nu este o patologie importată și nici o slăbiciune de caracter național. Este o moștenire structurală a unui sistem în care corupția a funcționat timp de decenii ca mecanism de guvernare. Înțelegând asta, înțelegem de ce reformele punctuale eșuează, de ce instituțiile rezistă schimbării și de ce fiecare generație nouă de politicieni tinde să reproducă, mai devreme sau mai târziu, aceleași tipare.
„Statul comunist român nu și-a propus niciodată să fie și nici nu a fost un stat al bunăstării. Strategia stabilă a liderilor comuniști, dar în special a lui Ceaușescu, a fost asigurarea unui nivel de acces minim la modernitate pentru straturile de jos ale societății.”
„Pentru el, oamenii nu erau decât repere interschimbabile, care puteau fi mutate dintr-o fabrică în alta, dintr-un oraș în altul.”
Nostalgia oarbă este un lux pe care o societate care vrea să se reformeze nu și-l poate permite.
De ce 4 și nu 5 stele:
Nu este o lectură ușoară: Stilul este academic, sec, construit pe acumulare de dovezi mai degrabă decât pe narațiune. Documentele sunt citate cu precizie, argumentele sunt solide, dar pagina nu te poartă... Lipsește cu desăvârșire firul narativ care transformă istoria în poveste, acea voce care să te facă să uiți că citești o analiză economică a unui regim autoritar.
Instrumentul predilect al lui C.P. este sursa primară: rapoarte interne, statistici, note de partid și analize elaborate chiar în interiorul sistemului pe care îl analizează. Este o alegere metodologică elegantă, pentru că lasă sistemul să se autoanalizeze și adesea să se contrazică. Planurile cincinale, prezentate public cu o certitudine matematică remarcabilă, apăreau în documentele interne ca simple modalități de negociere cu realitatea. Când realitatea refuza să coopereze, soluția era simplă: se ajustau cifrele sau se ajusta consumul populației.
Marea obsesie a regimului - industrializarea - apare în paginile cărții mai puțin ca un proiect economic coerent și mai mult ca o acumulare rapidă de capacități industriale energofage, prost integrate și tehnologic inegale. România construise un aparat industrial impresionant ca volum, dar dependent de importuri de tehnologie și materii prime, tocmai în momentul în care liderul suprem începea să privească importurile ca pe o slăbiciune ideologică. Rezultatul era un paradox elegant, descris cu precizie chirurgicală: o industrie construită pentru a produce mult consuma enorm și producea uneori prost, necesitând corecții permanente care generau, la rândul lor, noi distorsiuni.
Documentele interne citate de autor sunt, în această privință, mai elocvente decât orice comentariu: pierderi masive, rebuturi sistematice, consumuri exagerate de materiale și energie, o administrare fragmentată în care responsabilitatea pentru calitate era difuzată între numeroase instituții, ceea ce însemna, în practică, că nu era responsabil nimeni. Controlul calității, transferat prin decret din 1978 unor structuri cvasi-militare, nu rezolva problemele structurale, ci adăuga un nou strat birocratic deasupra celor existente.
„Trecerea economiilor dezvoltate de la epoca energiei ieftine la cea a energiei scumpe s-a suprapus în România cu o perioadă de consolidare a profilului industrial, energofag în esență, și cu un recul al tehnologizării, urmare a reducerii dramatice și bruște a importurilor de tehnologie și componente din Occident.”
Unul dintre cele mai instructive capitole ale cărții privește relația dintre export și consumul intern. Regimul descoperise o metodă ingenioasă și crudă de a susține balanța comercială: reducerea discretă a consumului populației. Produse alimentare, bunuri de uz curent și articole ale industriei ușoare erau redirecționate pe nesimțite spre export, lăsând rafturile magazinelor din ce în ce mai goale. Populația contribuia astfel, involuntar și anonim, la succesul economiei socialiste multilateral dezvoltate. Datoria externă a fost lichidată, anunța triumfal Plenara CC al PCR din aprilie 1989, dar prețul plătit, în termeni de calitate a vieții, rămânea nespus.
Un fenomen tipic sistemelor autoritare este surprins cu finețe în analiza lui C.P. : izolarea treptată a conducerii de realitate. Aparatul de represiune ajunsese să fie principala sursă de informații pentru liderul partidului, ceea ce transforma percepția economică într-un exercițiu de filtrare politică. Sistemul producea propriile rapoarte optimiste și apoi încerca să trăiască în interiorul lor. Ceaușescu era informat, dar filtrat, un detaliu cu consecințe imense, pentru că deciziile luate pe baza unor date distorsionate produceau, inevitabil, distorsiuni suplimentare.
Capitolul dedicat raportului dintre nomenclatură și putere este, poate, cel mai subtil al lucrării. Loialitatea față de conducere devenise criteriul esențial de selecție politică, iar competența profesională juca un rol mai degrabă decorativ. În schimbul acestei loialități, aparatul de partid beneficia de un sistem paralel de privilegii și acces la resurse: o formă de corupție administrativă discret tolerată, atâta timp cât nu punea sub semnul întrebării autoritatea politică. Paradoxul este că tocmai Ceaușescu, care predica permanent etica și echitatea socialiste, era cel care suporta și, implicit, administra această corupție ca instrument de control.
Intervențiile sale în cazuri de corupție aveau loc selectiv și deliberat, cu scopul precis de a menține nomenclatura în stare de dependență, nu de a eradica fenomenul. Corupția nu era un efect nedorit al sistemului; era o componentă funcțională a lui.
Există un mit tenace în societatea românească: acela că regimul ceaușist, oricât de aspru, era cel puțin eficient. Că se construia. Că nu se fura. Că oamenii aveau locuri de muncă sigure și că statul, chiar și autoritar, funcționa. Acest mit supraviețuiește sondajelor, dezbaterilor publice și chiar memoriei personale a celor care au trăit epoca și este cu atât mai periculos cu cât conține, selectiv, câteva frânturi de adevăr.
Cartea lui Cosmin Popa este antidotul intelectual de care aveam nevoie. Nu pentru că îl demonizează pe Ceaușescu - există deja suficiente volume care fac asta, cu mai mult sau mai puțin succes. Ci pentru că arată, cu propriile documente ale sistemului, că eficiența era un spectacol. Că în spatele discursului triumfalist se ascundeau pierderi sistematice, rebuturi, planuri permanent neîndeplinite și o birocrație care consuma energie uriașă producând mai ales rapoarte optimiste. Nostalgia oarbă după comunism nu este o problemă de memorie, este o problemă de informație. Iar această carte oferă informația utilă pentru cei cu mintea deschisă.
Dar cartea face ceva mai important decât să corecteze o nostalgie. Ea explică de ce corupția a rămas flagelul structural al României post-comuniste. Și răspunsul nu este, cum s-ar putea crede, că România a ieșit din comunism cu oameni corupți. Răspunsul este că România a ieșit din comunism cu un sistem în care corupția fusese normalizată, instituționalizată și, la niveluri superioare, chiar funcțională din punct de vedere politic.
Nomenclatura descrisă de C.P. nu a dispărut în decembrie 1989. S-a adaptat. Reflexele formate în decenii de acces privilegiat la resurse, de loialitate recompensată și de regulă ignorată selectiv, aceste reflexe nu se șterg printr-o revoluție. Rețelele de corupție din comerțul exterior, care supraviețuiseră intact și după căderea regimului, au devenit scheletul primelor mari afaceri ale tranziției. Obișnuința de a trata resursele publice ca pe un bun negociabil, de a confunda funcția cu privilegiul și de a folosi aparatul statului ca instrument personal, toate acestea erau deja sedimentate adânc, nu inventate după 1989.
„Comerțul exterior, aflat aproape exclusiv în competența DIE și a ofițerilor acoperiți din diverse structuri ale statului, a fost domeniul unde se formau marile rețele de corupție din RSR, funcționale și după căderea comunismului.”
Este, poate, cea mai importantă lecție pe care o oferă această carte: corupția din România de azi nu este un accident al tranziției, nu este o patologie importată și nici o slăbiciune de caracter național. Este o moștenire structurală a unui sistem în care corupția a funcționat timp de decenii ca mecanism de guvernare. Înțelegând asta, înțelegem de ce reformele punctuale eșuează, de ce instituțiile rezistă schimbării și de ce fiecare generație nouă de politicieni tinde să reproducă, mai devreme sau mai târziu, aceleași tipare.
„Statul comunist român nu și-a propus niciodată să fie și nici nu a fost un stat al bunăstării. Strategia stabilă a liderilor comuniști, dar în special a lui Ceaușescu, a fost asigurarea unui nivel de acces minim la modernitate pentru straturile de jos ale societății.”
„Pentru el, oamenii nu erau decât repere interschimbabile, care puteau fi mutate dintr-o fabrică în alta, dintr-un oraș în altul.”
Nostalgia oarbă este un lux pe care o societate care vrea să se reformeze nu și-l poate permite.
De ce 4 și nu 5 stele:
Nu este o lectură ușoară: Stilul este academic, sec, construit pe acumulare de dovezi mai degrabă decât pe narațiune. Documentele sunt citate cu precizie, argumentele sunt solide, dar pagina nu te poartă... Lipsește cu desăvârșire firul narativ care transformă istoria în poveste, acea voce care să te facă să uiți că citești o analiză economică a unui regim autoritar.
September 18, 2026
În această carte, Cosmin Popa reușește să scoată la lumină un sistem putred, eșuat, pe care atât de mulți români l-au trăit și în cadrul căruia au activat, dar pe care, paradoxal, se pare că mulți l-au uitat.
Nu cred că ar trebui să mai surprindă pe nimeni amploarea corupției din România socialistă, nici faptul că această corupție supraviețuia cu acceptul chiar al instituțiilor și conducătorilor statului. Exemplele date în carte sunt absolut savuroase. Sunt foarte multe care m-au amuzat, deși erau mai degrabă de plâns.
Autorul mai reușește și să demonteze miturile industriei românești, arătând negru pe alb că era, vorba aia, "sublimă, dar lipsea cu desăvârșire". Cei nostalgici astăzi sau cei care au căzut în capcana propagandei ceaușiste ar trebui să citească această lucrare și să-și amintească, sau să accepte, că importanța lor era mult exagerată de aparatul de dezinformare al partidului. Și mai e ceva - gândiți-vă că, deși Cosmin Popa prezintă o imagine de ansamblu, îmbogățind-o pe alocuri cu studii de caz, mai sunt atâtea cazuri de corupție în arhive, ascunse, atâtea date care arată pierderile industriei, atâtea statistici care demontează miturile regimului.
Ce mi se pare și mai interesant, însă, este creșterea implicării Securității în birocrația românească. Păcat că autorul nu a insistat un pic mai mult asupra acestui aspect, mai ales că menționează într-o notă de subsol cazul doctorului familiei Ceaușescu, care s-a sinucis în urma presiunilor Securității de a deveni informator. Înțeleg faptul că nu făcea parte din subiectul cărții, dar tot mi s-a părut ceva absolut senzațional.
În opinia mea, însă, cartea ar fi beneficiat mai mult de pe urma unei structuri mai solide. Unele capitole sunt foarte mici, altele foarte mari. Unele informații sau idei se repetă de la capitol la capitol, explicate din nou integral, de parcă nu ar fi fost deja menționate. Prezentarea e ușor haotică. L-am ascultat pe Cosmin Popa vorbind și discursul său pare mult mai structurat în viu grai. Mie mi-a dat adesea impresia că autorul a intrat în posesia unei cantități halucinante de informații și, în procesul de a le sintetiza, ele s-au mai și suprapus.
Nu cred că ar trebui să mai surprindă pe nimeni amploarea corupției din România socialistă, nici faptul că această corupție supraviețuia cu acceptul chiar al instituțiilor și conducătorilor statului. Exemplele date în carte sunt absolut savuroase. Sunt foarte multe care m-au amuzat, deși erau mai degrabă de plâns.
Autorul mai reușește și să demonteze miturile industriei românești, arătând negru pe alb că era, vorba aia, "sublimă, dar lipsea cu desăvârșire". Cei nostalgici astăzi sau cei care au căzut în capcana propagandei ceaușiste ar trebui să citească această lucrare și să-și amintească, sau să accepte, că importanța lor era mult exagerată de aparatul de dezinformare al partidului. Și mai e ceva - gândiți-vă că, deși Cosmin Popa prezintă o imagine de ansamblu, îmbogățind-o pe alocuri cu studii de caz, mai sunt atâtea cazuri de corupție în arhive, ascunse, atâtea date care arată pierderile industriei, atâtea statistici care demontează miturile regimului.
Ce mi se pare și mai interesant, însă, este creșterea implicării Securității în birocrația românească. Păcat că autorul nu a insistat un pic mai mult asupra acestui aspect, mai ales că menționează într-o notă de subsol cazul doctorului familiei Ceaușescu, care s-a sinucis în urma presiunilor Securității de a deveni informator. Înțeleg faptul că nu făcea parte din subiectul cărții, dar tot mi s-a părut ceva absolut senzațional.
În opinia mea, însă, cartea ar fi beneficiat mai mult de pe urma unei structuri mai solide. Unele capitole sunt foarte mici, altele foarte mari. Unele informații sau idei se repetă de la capitol la capitol, explicate din nou integral, de parcă nu ar fi fost deja menționate. Prezentarea e ușor haotică. L-am ascultat pe Cosmin Popa vorbind și discursul său pare mult mai structurat în viu grai. Mie mi-a dat adesea impresia că autorul a intrat în posesia unei cantități halucinante de informații și, în procesul de a le sintetiza, ele s-au mai și suprapus.
August 9, 2026
Cosmin Popa explică extraordinar de elocvent de unde ni se trag "românismele" și apucăturile de "se rezolvă" cu orice forma de corupție. Cumva înțelegi (datorită privațiunilor impuse de regim) nevoia oamenilor de a fura, de a eluda norme, de a aranja cifre și de a arăta o imagine așa cum dorea tătucul...dar ceea ce înțelegi cel mai bine din aceasta carte este faptul că va mai dura cel puțin 50-60 de ani ca să ne putem debarasa ca societate de aceste metehne adânc înrădăcinate in perioada ceaușistă. Întreaga fibră morală a societății românești a fost alterată de regim și cred că astăzi se văd cel mai bine consecințele.
May 16, 2026
Excelentă cartea istoricului Cosmin Popa! Ca economist am apreciat în mod deosebit explicarea mecanismului prin care eșecul planificării era corectat într-o oarecare măsură de piața neagră, de mica producție țărănească, de contrabandă și de furturi. De asemenea, este foarte interesantă discuția despre corupția din PCR, Securitate și atitudinea reală a Ceaușeștilor față de aceasta.
January 5, 2026
Cat de bine ar fi ca aceasta istorie sa fie predată în școală... In opinia mea, singurul minus al cărții este cantitatea de date, in rest, sunt prezentate și documentate foarte bine informații importante despre istoria noastră recentă.
March 26, 2026
În ultimele decenii, începând cu procesele derulate în Europa anului 1989, studierea comunismului a devenit piatra unghiulară a cercetărilor istorice în estul Europei. Interesul față de subiect este explicabil din mai multe puncte de vedere, luând în calcul cel puțin anvergura și repercusiunile regimurilor comuniste în Europa de Est și mutațiile societale survenite în urma dispariției acestora. Un sentiment care a conservat aspirațiile la reîntoarcerea în vremurile comunismului este nostalgia. Un sentiment inerent uman, cu un corolar mai degrabă idealist decât realist, deși în ultimul timp acesta a căpătat o nouă formă. Ultimele studii sociologice desfășurate în România relevă că tot mai nostalgici devin tinerii care nici măcar nu sunt născuți în anii ’80, mai ales în ’60-’70. De altfel, asta ne mai indică faptul că nu toate aspectele societății comuniste au fost elucidate de către istorici. De pildă, studierea corupției, practicilor economice informale, economiei planificate reprezintă preocupări răzlețe mai curând, decât o abordare sistemică și o viziune bine articulată a istoriografiei românești.
În treacăt fiind spus, subsemnatul tot este preocupat de studierea economiei subterane sovietice, de aceea nu aș putea ocoli contribuția istoricului Cosmin Popa la explicarea fenomenului în volumul prezentat aici. Apărut recent, studiul a reușit să se înscrie perfect în peisajul istoriografic românesc. Din capul locului, trebuie să subliniem că autorul este un specialist notoriu în istoria rusă și sovietică, cu studii solide și cunoștințe largi, inclusiv a limbii ruse (o abilitate mai rar întâlnită la cercetătorii români care se aventurează să studieze trecutul Rusiei sau a Uniunii Sovietice). Având aceste avantaje indiscutabile, cartea despre corupția în România ceaușistă iese în evidență prin filiera sa analitică. Din punct de vedere metodologic, lucrarea face referiri la diverse lucrări și surse în română, engleză și rusă cu scopul de a întregi tabloul subiectului abordat și de a oferi optici alternative de interpretare.
Așa cum putem citi din titlu, Cosmin Popa și-a propus să examineze perioada conducerii lui Nicolae Ceaușescu prin contextualizarea a trei factori: economie, corupție și politică. În principiu, este bine cunoscut că economiile statelor socialiste au fost subordonate puterii politice a partidelor comuniste locale. Politizarea sectorului economic a condus la înflorirea corupției și a unei veritabile economii informale care funcționa în paralel cu cea oficială. Când vorbim despre economia informală din statele comuniste, avem în vedere o suită întreagă de practici care au o conotație negativă în raport cu statul: corupție, blat, evaziune fiscală, delapidarea fondurilor de stat, furtul proprietății socialiste, comerțul ilicit la prețuri speculative etc. Trăsătura de bază este că aceste fenomene derivă din carențele economiei planificate. În această ordine de idei, Cosmin Popa și-a propus să analizeze modul în care dictatura personală a lui Nicolae Ceaușescu a instituționalizat corupția la toate nivelurile economiei, dar și corelația inversă – cum relațiile economice informale au influențat resorturile puterii totalitare și au provocat decadența morală a societății.
Scopul lucrării este să descrie funcționarea industriei comuniste în perioada 1965-1989, să evidențieze mecanismele decizionale, criteriile de evaluare a efectelor lor și realitatea din spatele datelor statistice. Astfel, autorul ține să precizeze că „în spatele cifrelor triumfaliste și al planurilor cincinale «îndeplinite și depășite», economia reală funcționa într-un univers paralel, în care accesul la resurse era condiționat de relații personale, de apartenența la rețele informale și de capacitatea de a negocia cu arbitrariul puterii” (p. 11). Efectul direct a fost „instituționalizarea minciunii” pe verticala ierarhiei sociale – de la nomenclatură până la simpli muncitori, necesară însă pentru funcționarea sectorului economic și social.
Economia ceaușistă s-a caracterizat prin trei etape distincte de modelare: perioada „tehnocraților de partid” (1966-1970), care coincide cu primul plan cincinal; perioada corectărilor și soluțiilor stranii (1970-1979), care urma să atenueze efectele perioadei precedente și faza ultima a remodelării economice, specificul căreia consta în introducerea unui nou mecanism economic. Nu vom insista asupra descrierii fiecărei perioade, acestea fiind analizate foarte meticulos de autor și atunci crește riscul să omitem detalii importante. Propun să ne focalizăm atenția asupra structurării relațiilor informale în România acelei perioade, ăsta fiind punctul pe care se sprijină originalitatea demersului.
Economia planificată impusă în România a creat o spirală a corupției, implicând toate grupurile sociale într-o relație informală de dependență. Corupția și abuzurile erau răspândite și cunoscute de factorii de decizie și puteau fi tolerate atâta timp cât nu puneau în pericol sistemul politic. Aranjamentele făcute „pe sub masă” erau o componentă indispensabilă a vieții cotidiene. În unele regiuni, funcționau rețele de cunoștințe și de influență, oferind localnicilor acces la resurse și putere. În acest sens, cazul de la Gurahonț, descris de autor, este unul foarte instructiv pentru a înțelege principiul funcționării economiei din umbră la nivel local. Președintele sfatului popular raional – Alexandru Dragoș împreună cu Alexandru Spiac, prim-secretarul comitetului raional de partid, alături de persoanele din subordine, au pus la cale o schemă ingenioasă de devalizare a bunurilor colective. Erau delapidate sau traficate diverse obiecte din fondurile de stat, de la produse agricole până la materiale de construcții, fără să mai punem pe balanță utilizarea resurselor administrative în folos propriu, traficul de influență sau falsificarea actelor. Cei care aveau nevoie de „serviciile” celor din Gurahonț și veneau să se înțeleagă, participau la ospețe și beții din contul autorităților locale. De altfel, autorul relatează o situație anecdotică când „[…] nevoia de alcool era atât de mare în zonă și atât de dese erau petrecerile și «plocoanele» […] încât în sediul sfatului popular raional funcționa un cazan de rachiu […]” (p. 123). Controlul organizat de la Partid asupra regiunii, a estimat că prejudiciul creat prin acțiuni ilegale se ridica la 506.748 lei, fiind o cifră volatilă, adevăratul prejudiciu fiind incalculabil. Cei de la Gurahonț nu au fost trași la răspundere penală, dar cel mai probabil au avut parte de mustrări din partea PCR. În linii generale, cercetarea studiilor de caz la nivel local poate scoate la suprafață fapte curioase, cu o valoarea epistemică indubitabilă. Am putea doar aminti studiul semnat de antropologul american David Kideckel, Colectivism și singurătate în satele românești. Țara Oltului în perioada comunistă și în primii ani după Revoluție despre economia informală din Țara Oltului a anilor ’70-’80, la finalul căruia autorul a concluzionat că economia informală a fost „o sabie cu două tăișuri”: pe de o parte oferea acces la influență și resurse inaccesibile, pe de alta suscita competiția pentru resurse dintre oamenii din aceeași comunitate, generând, invidie, ură și situații conflictuale dintre locuitori.
Evident, la nivel central se știa că furtul a devenit o practică zilnică. Dacă nu se fura, atunci se recurgea la alte metode pentru a obține bunurile necesare. O întrebare legitimă este despre rolul justiției în combaterea acestui tip de infracțiuni. Răspunsul apare instant: justiția era incapabilă să opereze în așa condiții, singură fiind infestată de rețele agregate pe criterii de rudenie sau beneficii personale. Dacă subscriem aici incompetența, controlul politic și slaba pregătire a cadrelor juridice obținem imaginea unei justiții cvasi-inexistente. În esență, aplicabilitatea sporadică a legii, pedepsele disproporționate, tergiversarea dosarelor cu eventual impact public au fost chestiuni uzuale pentru sistemul susținut de Ceaușescu. „Dinamica infracționalității în România la începutul anilor 1970 arată că eforturile regimului vizau descurajarea activității infracționale prin pedepsirea furturilor mici cu pedepse mari, adică a cetățenilor obișnuiți. Infracțiunile de delapidare, furt și înșelăciune în dauna «avutului obștesc» prezentau, în 1970, peste 75% din cauzele judecate în România, ele producând 70% din valoarea prejudiciului total” (p. 192), conchide autorul.
Totuși, Nicolae Ceaușescu cerea să fie stopate pierderile economice din cauza corupției. În acest caz, aparatul de justiție și cel represiv au găsit un țap ispășitor – cetățeanul de rând. Pentru „a unge ochii secretarului general cu rezultate pozitive” presiunea aparatului de control a fost canalizată către oamenii simpli lipsiți de protecție politică. În cazul schemelor de deturnare a proprietății de stat, coordonatori erau activiștii de partid locali, iar în cazul unor controale aceștia beneficiau de protecția partidului. Prin urmare, cei mai expuși penalizărilor rămâneau cetățenii simpli, implicați adesea și ei în aranjamente ilegale.
Autorul afirmă că introducerea noului mecanism economic în anii ’80 a reprezentat o turnură pentru dezvoltarea României, țara cunoscând un regim de austeritate economică și deficit generalizat. De altfel, studiile întreprinse de istoricul Bogdan Murgescu surprind și ele această realitate. Analizând situația economică din această perioadă, pe mai multe paliere – industrie, agricultură, consumul populației, comerțul exterior, politicile economice aplicate de partid – Bogdan Murgescu ajunge la concluzia că implicarea politicului a fost factorul determinant în adâncirea crizei economice și pauperizării populației. Bineînțeles, pe acest fundal se conturează rolul personal a lui Nicolae Ceaușescu de luare arbitrară a deciziilor care sfidează realitatea economică. De pildă, decizia de a acorda prioritate absolută achitării datoriilor externe a sugrumat consumul intern, care și așa era într-o stare deplorabilă. Efectul pe termen lung a fost scăderea disponibilității produselor pentru consumul populației și alocarea acestora pe căi administrative, dar și intensificarea competiției între indivizi pentru a obține produsele sau serviciile greu accesibile.
Pe final, în loc de concluzii, vom formula niște considerații generale. Panorama comunismului românesc, prezentată de istoricul Cosmin Popa cu accente pe industrializare, este fresca unei societăți plasată pe coordonatele unei economii planificate defecte, cu un aparat represiv impunător, sprijinite pe dictatura personală a lui Nicolae și Elena Ceaușescu. Implicarea personală a dictatorului în probleme de ordin tehnic din care nu pricepea nimic, a dus și la o devalorizare a specialiștilor și tehnicienilor, și așa considerați de către dictator ineficienți pentru producție. Proiectul de modernizare a României, preluat de liderul comunist de la predecesorii săi, nu a ținut cont de problemele structurale și de specificul economiei românești. Raportul dintre factorii sistemici și cei conjuncturali era neglijat. Astfel s-a ajuns la situația alegorică, când „barca se repara nu pe mal, dar în timpul traversării lacului”.
Valoarea studiului lui Cosmin Popa este indiscutabilă, mai ales în contextul actual când „fantoma comunismului” începe să bântuie din nou Europa de Est. Să fim optimiști atât cât putem și să nutrim speranță că timpurile de odinioară nu se vor repeta.
În treacăt fiind spus, subsemnatul tot este preocupat de studierea economiei subterane sovietice, de aceea nu aș putea ocoli contribuția istoricului Cosmin Popa la explicarea fenomenului în volumul prezentat aici. Apărut recent, studiul a reușit să se înscrie perfect în peisajul istoriografic românesc. Din capul locului, trebuie să subliniem că autorul este un specialist notoriu în istoria rusă și sovietică, cu studii solide și cunoștințe largi, inclusiv a limbii ruse (o abilitate mai rar întâlnită la cercetătorii români care se aventurează să studieze trecutul Rusiei sau a Uniunii Sovietice). Având aceste avantaje indiscutabile, cartea despre corupția în România ceaușistă iese în evidență prin filiera sa analitică. Din punct de vedere metodologic, lucrarea face referiri la diverse lucrări și surse în română, engleză și rusă cu scopul de a întregi tabloul subiectului abordat și de a oferi optici alternative de interpretare.
Așa cum putem citi din titlu, Cosmin Popa și-a propus să examineze perioada conducerii lui Nicolae Ceaușescu prin contextualizarea a trei factori: economie, corupție și politică. În principiu, este bine cunoscut că economiile statelor socialiste au fost subordonate puterii politice a partidelor comuniste locale. Politizarea sectorului economic a condus la înflorirea corupției și a unei veritabile economii informale care funcționa în paralel cu cea oficială. Când vorbim despre economia informală din statele comuniste, avem în vedere o suită întreagă de practici care au o conotație negativă în raport cu statul: corupție, blat, evaziune fiscală, delapidarea fondurilor de stat, furtul proprietății socialiste, comerțul ilicit la prețuri speculative etc. Trăsătura de bază este că aceste fenomene derivă din carențele economiei planificate. În această ordine de idei, Cosmin Popa și-a propus să analizeze modul în care dictatura personală a lui Nicolae Ceaușescu a instituționalizat corupția la toate nivelurile economiei, dar și corelația inversă – cum relațiile economice informale au influențat resorturile puterii totalitare și au provocat decadența morală a societății.
Scopul lucrării este să descrie funcționarea industriei comuniste în perioada 1965-1989, să evidențieze mecanismele decizionale, criteriile de evaluare a efectelor lor și realitatea din spatele datelor statistice. Astfel, autorul ține să precizeze că „în spatele cifrelor triumfaliste și al planurilor cincinale «îndeplinite și depășite», economia reală funcționa într-un univers paralel, în care accesul la resurse era condiționat de relații personale, de apartenența la rețele informale și de capacitatea de a negocia cu arbitrariul puterii” (p. 11). Efectul direct a fost „instituționalizarea minciunii” pe verticala ierarhiei sociale – de la nomenclatură până la simpli muncitori, necesară însă pentru funcționarea sectorului economic și social.
Economia ceaușistă s-a caracterizat prin trei etape distincte de modelare: perioada „tehnocraților de partid” (1966-1970), care coincide cu primul plan cincinal; perioada corectărilor și soluțiilor stranii (1970-1979), care urma să atenueze efectele perioadei precedente și faza ultima a remodelării economice, specificul căreia consta în introducerea unui nou mecanism economic. Nu vom insista asupra descrierii fiecărei perioade, acestea fiind analizate foarte meticulos de autor și atunci crește riscul să omitem detalii importante. Propun să ne focalizăm atenția asupra structurării relațiilor informale în România acelei perioade, ăsta fiind punctul pe care se sprijină originalitatea demersului.
Economia planificată impusă în România a creat o spirală a corupției, implicând toate grupurile sociale într-o relație informală de dependență. Corupția și abuzurile erau răspândite și cunoscute de factorii de decizie și puteau fi tolerate atâta timp cât nu puneau în pericol sistemul politic. Aranjamentele făcute „pe sub masă” erau o componentă indispensabilă a vieții cotidiene. În unele regiuni, funcționau rețele de cunoștințe și de influență, oferind localnicilor acces la resurse și putere. În acest sens, cazul de la Gurahonț, descris de autor, este unul foarte instructiv pentru a înțelege principiul funcționării economiei din umbră la nivel local. Președintele sfatului popular raional – Alexandru Dragoș împreună cu Alexandru Spiac, prim-secretarul comitetului raional de partid, alături de persoanele din subordine, au pus la cale o schemă ingenioasă de devalizare a bunurilor colective. Erau delapidate sau traficate diverse obiecte din fondurile de stat, de la produse agricole până la materiale de construcții, fără să mai punem pe balanță utilizarea resurselor administrative în folos propriu, traficul de influență sau falsificarea actelor. Cei care aveau nevoie de „serviciile” celor din Gurahonț și veneau să se înțeleagă, participau la ospețe și beții din contul autorităților locale. De altfel, autorul relatează o situație anecdotică când „[…] nevoia de alcool era atât de mare în zonă și atât de dese erau petrecerile și «plocoanele» […] încât în sediul sfatului popular raional funcționa un cazan de rachiu […]” (p. 123). Controlul organizat de la Partid asupra regiunii, a estimat că prejudiciul creat prin acțiuni ilegale se ridica la 506.748 lei, fiind o cifră volatilă, adevăratul prejudiciu fiind incalculabil. Cei de la Gurahonț nu au fost trași la răspundere penală, dar cel mai probabil au avut parte de mustrări din partea PCR. În linii generale, cercetarea studiilor de caz la nivel local poate scoate la suprafață fapte curioase, cu o valoarea epistemică indubitabilă. Am putea doar aminti studiul semnat de antropologul american David Kideckel, Colectivism și singurătate în satele românești. Țara Oltului în perioada comunistă și în primii ani după Revoluție despre economia informală din Țara Oltului a anilor ’70-’80, la finalul căruia autorul a concluzionat că economia informală a fost „o sabie cu două tăișuri”: pe de o parte oferea acces la influență și resurse inaccesibile, pe de alta suscita competiția pentru resurse dintre oamenii din aceeași comunitate, generând, invidie, ură și situații conflictuale dintre locuitori.
Evident, la nivel central se știa că furtul a devenit o practică zilnică. Dacă nu se fura, atunci se recurgea la alte metode pentru a obține bunurile necesare. O întrebare legitimă este despre rolul justiției în combaterea acestui tip de infracțiuni. Răspunsul apare instant: justiția era incapabilă să opereze în așa condiții, singură fiind infestată de rețele agregate pe criterii de rudenie sau beneficii personale. Dacă subscriem aici incompetența, controlul politic și slaba pregătire a cadrelor juridice obținem imaginea unei justiții cvasi-inexistente. În esență, aplicabilitatea sporadică a legii, pedepsele disproporționate, tergiversarea dosarelor cu eventual impact public au fost chestiuni uzuale pentru sistemul susținut de Ceaușescu. „Dinamica infracționalității în România la începutul anilor 1970 arată că eforturile regimului vizau descurajarea activității infracționale prin pedepsirea furturilor mici cu pedepse mari, adică a cetățenilor obișnuiți. Infracțiunile de delapidare, furt și înșelăciune în dauna «avutului obștesc» prezentau, în 1970, peste 75% din cauzele judecate în România, ele producând 70% din valoarea prejudiciului total” (p. 192), conchide autorul.
Totuși, Nicolae Ceaușescu cerea să fie stopate pierderile economice din cauza corupției. În acest caz, aparatul de justiție și cel represiv au găsit un țap ispășitor – cetățeanul de rând. Pentru „a unge ochii secretarului general cu rezultate pozitive” presiunea aparatului de control a fost canalizată către oamenii simpli lipsiți de protecție politică. În cazul schemelor de deturnare a proprietății de stat, coordonatori erau activiștii de partid locali, iar în cazul unor controale aceștia beneficiau de protecția partidului. Prin urmare, cei mai expuși penalizărilor rămâneau cetățenii simpli, implicați adesea și ei în aranjamente ilegale.
Autorul afirmă că introducerea noului mecanism economic în anii ’80 a reprezentat o turnură pentru dezvoltarea României, țara cunoscând un regim de austeritate economică și deficit generalizat. De altfel, studiile întreprinse de istoricul Bogdan Murgescu surprind și ele această realitate. Analizând situația economică din această perioadă, pe mai multe paliere – industrie, agricultură, consumul populației, comerțul exterior, politicile economice aplicate de partid – Bogdan Murgescu ajunge la concluzia că implicarea politicului a fost factorul determinant în adâncirea crizei economice și pauperizării populației. Bineînțeles, pe acest fundal se conturează rolul personal a lui Nicolae Ceaușescu de luare arbitrară a deciziilor care sfidează realitatea economică. De pildă, decizia de a acorda prioritate absolută achitării datoriilor externe a sugrumat consumul intern, care și așa era într-o stare deplorabilă. Efectul pe termen lung a fost scăderea disponibilității produselor pentru consumul populației și alocarea acestora pe căi administrative, dar și intensificarea competiției între indivizi pentru a obține produsele sau serviciile greu accesibile.
Pe final, în loc de concluzii, vom formula niște considerații generale. Panorama comunismului românesc, prezentată de istoricul Cosmin Popa cu accente pe industrializare, este fresca unei societăți plasată pe coordonatele unei economii planificate defecte, cu un aparat represiv impunător, sprijinite pe dictatura personală a lui Nicolae și Elena Ceaușescu. Implicarea personală a dictatorului în probleme de ordin tehnic din care nu pricepea nimic, a dus și la o devalorizare a specialiștilor și tehnicienilor, și așa considerați de către dictator ineficienți pentru producție. Proiectul de modernizare a României, preluat de liderul comunist de la predecesorii săi, nu a ținut cont de problemele structurale și de specificul economiei românești. Raportul dintre factorii sistemici și cei conjuncturali era neglijat. Astfel s-a ajuns la situația alegorică, când „barca se repara nu pe mal, dar în timpul traversării lacului”.
Valoarea studiului lui Cosmin Popa este indiscutabilă, mai ales în contextul actual când „fantoma comunismului” începe să bântuie din nou Europa de Est. Să fim optimiști atât cât putem și să nutrim speranță că timpurile de odinioară nu se vor repeta.
October 17, 2025
#IBM #IntelSat #Comsat #Iskra Iugoslavia #Alvin Toffler
"Oricum, este evident că liderii politici nu au pus prea mult preț pe material, nepricepând foarte clar diferența dintre un computer și un strung, chiar dacă interesul pentru această industrie era unul real.
(
1ANIC, Fond CC al PCR, Secția Economică, dosar nr. 52/1967, ff. 2-57.
2 Idem, Fond CC al PCR, Secția Relații Externe, dosar nr. 101/1968, ff. 40-43.)
In iunie-iulie 1968, o delegație a Comitetului de Stat pentru Cercetare Științifică, sub conducerea lui Alexandru Bârlădeanu, la acea dată vicepremier al Consiliului de Miniștri, a întreprins o călătorie de documentare în SUA pentru a culege date referitoare la organizarea sistemului american de cercetare și învățământ și pentru a tatona terenul pentru achiziția de licențe de fabricație a computerelor. Obiectivul fixat delegației de Ceaușescu - ca Ro mânia să achiziționeze tehnologie pentru producerea anuală a zece sisteme de calcul - arăta că atât el, cât și ceilalți lideri ai țării nu aveau o imagine foarte clară cu privire la noua revoluție tehno logică. De abia în America, așa cum arăta Bârlădeanu în raportul către Ceaușescu, după discuția cu reprezentanții IBM, i-a deve nit foarte clar că între a produce 10 și 10000 de sisteme de calcul nu era mare diferență, atâta vreme cât tehnologia de fabricație fusese asimilată, iar investițiile necesare, realizate.2 Aparent bine intenționată, compania IBM i-a sugerat lui Bârlădeanu să preia exemplul Iskrei din Iugoslavia, care producea pentru IBM echi pamente periferice, fiind singurul exemplu de astfel de colaborare între o țară comunistă și industria americană de profil. Propune rea concretă a celor de la Comsat, ca România să construiască o stație a sistemului de comunicații Intelsat, eventual împreună cu Iugoslavia, pentru propriile comunicații, dar și ale țărilor din jur, a fost grațios ignorată de partea română. Sovieticii aveau și ei pro iectul lor, dar Romania nu va participa la niciunul dintre ele."
"Oricum, este evident că liderii politici nu au pus prea mult preț pe material, nepricepând foarte clar diferența dintre un computer și un strung, chiar dacă interesul pentru această industrie era unul real.
(
1ANIC, Fond CC al PCR, Secția Economică, dosar nr. 52/1967, ff. 2-57.
2 Idem, Fond CC al PCR, Secția Relații Externe, dosar nr. 101/1968, ff. 40-43.)
In iunie-iulie 1968, o delegație a Comitetului de Stat pentru Cercetare Științifică, sub conducerea lui Alexandru Bârlădeanu, la acea dată vicepremier al Consiliului de Miniștri, a întreprins o călătorie de documentare în SUA pentru a culege date referitoare la organizarea sistemului american de cercetare și învățământ și pentru a tatona terenul pentru achiziția de licențe de fabricație a computerelor. Obiectivul fixat delegației de Ceaușescu - ca Ro mânia să achiziționeze tehnologie pentru producerea anuală a zece sisteme de calcul - arăta că atât el, cât și ceilalți lideri ai țării nu aveau o imagine foarte clară cu privire la noua revoluție tehno logică. De abia în America, așa cum arăta Bârlădeanu în raportul către Ceaușescu, după discuția cu reprezentanții IBM, i-a deve nit foarte clar că între a produce 10 și 10000 de sisteme de calcul nu era mare diferență, atâta vreme cât tehnologia de fabricație fusese asimilată, iar investițiile necesare, realizate.2 Aparent bine intenționată, compania IBM i-a sugerat lui Bârlădeanu să preia exemplul Iskrei din Iugoslavia, care producea pentru IBM echi pamente periferice, fiind singurul exemplu de astfel de colaborare între o țară comunistă și industria americană de profil. Propune rea concretă a celor de la Comsat, ca România să construiască o stație a sistemului de comunicații Intelsat, eventual împreună cu Iugoslavia, pentru propriile comunicații, dar și ale țărilor din jur, a fost grațios ignorată de partea română. Sovieticii aveau și ei pro iectul lor, dar Romania nu va participa la niciunul dintre ele."
January 17, 2026
O lectură densă, tehnică și foarte valoroasă pentru toți cei care vor să știu sau să dea mai departe adevărul despre economia din perioada comunistă. Bazată pe o documentare copleșitoare prin detaliu, cartea expune legăturile dintre corupția sistemică a nomenclaturii comuniste, planificarea idiotică a resurselor și canalelor economice și diversele contexte istorice ale decadelor comuniste ca să arată drumul României către dezastru. Mi-ar fi părut ca pe alocuri informația să fie prezentată mai sintetic sau concluziile/ marile tendințe evidențiate mai clar.
April 4, 2026
Cosmin Popa demantelează prin acest volum multe din minciunile rostogolite prin rețelele sociale. În România lui Ceaușescu corupția era endemică, economia prost organizată iar politica internă și externă de jos nivel. De ce acum acea epocă pare unora luminoasă? Datorită propagandei. Comunismul a fost o mașinărie formidabilă de minciuni. Această carte sparge minciuna și arată urâtul adevăr, cu date statistice, cu citate din însuși Conducătorul iubit, cu exemple discutate doar în Cepex. Ceușescu însuși recunoaște problemele dar evită mereu a lua măsuri. De citit!
September 4, 2026
O carte necesară pentru a înțelege mitul propagat de nostalgie al faptului că „epoca de aur" a adus realizări și că tot ce s-a întâmplat după 1989 a fost ruinarea.
Foarte bună analiză a faptului că falimentul economic, moral și social era inevitabil, dar mai ales în a înțelege că responsabilitatea este a sistemului, dar în special a liderului acelui sistem, Nicolae Ceaușescu. Pentru că e clar că nu era „liderul neinformat", dimpotrivă, știa, accepta și mușamaliza actele de corupție.
Poate ce îi lipsește cărții este o concluzie ceva mai bine definită despre cum a influențat situația economiei la finalul regimului comunist și cum arăta situația în momentul colapsului sistemului.
Foarte bună analiză a faptului că falimentul economic, moral și social era inevitabil, dar mai ales în a înțelege că responsabilitatea este a sistemului, dar în special a liderului acelui sistem, Nicolae Ceaușescu. Pentru că e clar că nu era „liderul neinformat", dimpotrivă, știa, accepta și mușamaliza actele de corupție.
Poate ce îi lipsește cărții este o concluzie ceva mai bine definită despre cum a influențat situația economiei la finalul regimului comunist și cum arăta situația în momentul colapsului sistemului.
September 13, 2026
Excelentă, vindecă de “nostalgie” pe oricine este deschis către o informare reală. Deși conține elemente economice uneori greoaie, cartea este rezultatul unei documentări excelente și duce la o concluzie aiuritoare: marea majoritate a celor care lucrau pe atunci în toate ramurile economiei, cu excepția capilor partidului, nomenclaturii etc., habar nu aveau în ce stare deplorabilă era economia. Faptul că aveau de lucru, că se producea îi făcea să creadă că sistemul este bun și productiv, că se vindea, că exista calitate…
August 15, 2026
Economie, corupție și politică în România lui Nicolae Ceaușescu de Cosmin Popa ar trebui să fie lectură obligatorie pentru liceeni. Astfel am termina odată pentru totdeauna cu toate tâmpeniile celor care încă au o părere măcar vag pozitivă asupra ultimului nostru dictator, Nicolae Ceaușescu, sau a regimului politic comunist, teoretic general sau practic experimentat de țara noastră după ocupația sovietică din 1944. Singura parte negativă a cărții este faptul că bogăția de exemple ale prostiei, corupție și incompetenței românilor din perioada 1960-1990 (lucru indispensabil, pentru a nu lăsa impresia că acestea erau accidentale și anecdotice, nu inerente sistemului și cvasiubicue) maschează efortul de sinteză și generalizare al autorului.
Read
January 16, 2026Monumentală carte. Recomand să fie citită pentru a-ți face o idee despre cat de absurd a fost comunismul în România.
May 12, 2026
Interesantă, uneori prea "tehnică"
June 11, 2026
O analiza foarte buna a economiei RSR bazata pe modelul Stalinist/Coreea de Nord
Displaying 1 - 22 of 22 reviews