Crivățul este portretul unui secol frământat din istoria României, spus prin ochii a patru generații dintr-un sat moldovenesc. De la vuietul celui de-Al Doilea Război Mondial, când micuța Agneza privește trupele germane trecând prin ograda copilăriei, până la Bucureștiul de astăzi, aglomerat și bombardat de știri și dezinformare, povestea surprinde felul în care istoria lovește, dar și cum oamenii găsesc puterea să reziste în tăcere, prin familie.
Crivățul nu este doar despre personaje, ci despre frigul istoriei și despre felul în care oamenii și-au păstrat vie căldura interioară. Este o carte despre pierdere și înțelepciune, despre rupturi și continuitate, despre un arbore genealogic crescut în vântul rece al unui secol de schimbări. Este, în cele din urmă, o poveste despre români.
Crivățul is the portrait of a turbulent century in Romania’s history, told through the eyes of four generations from a Moldavian village. From the roar of the Second World War, when little Agneza watches German troops pass through the yard of her childhood, to today’s Bucharest, crowded and bombarded with news and disinformation, the story captures how history strikes, but also how people find the strength to endure in silence, within the family.
Crivățul is not only about characters, but about the cold wind of history and the ways in which people kept their inner warmth alive. It is a book about loss and wisdom, about fractures and continuity, about a family tree grown in the harsh winds of a century of change. In the end, it is a story about the Romanian people.
3,5* Am avut o surpriză faină când am văzut care e cadrul în care le regăsim pe personajele din „Crivățul”. De la Creangă și Sadoveanu încoace, nu cred că am mai dat peste cărți a căror acțiune să se petreacă atât de aproape de ce numesc eu „acasă”. Mai precis, acțiunea se petrece în Pildești, Neamț, un sat de pe lângă Roman, populat de ceangăi.
Dacă nu știi ce-s ceangăii, sunt un grup etnografic maghiar de confesiune catolică, stabilit în Moldova pe la 1700 și care vorbesc un dialect arhaic de maghiară și română.
Cartea e un fel de frescă de familie întinsă pe mai multe decenii, dar nu în sensul clasic al romanului tip sagă. Avem patru episoade distincte, legătura dintre ele fiind spațiul acesta geografic peste care au trecut decenii de istorie. De aceea, a fost pentru mine mai curând o colecție de nuvele decât un roman. Cele patru episoade nu se leagă organic. Fiecare segment are alt ton, iar autorul nu a părut să se decidă la ce persoană să ne vorbească, așa încât avem un mix de persoana I și a III-a care m-a cam scos din ritm, lăsându-mă cu impresia că o iau de fiecare dată de la capăt.
Personajele sunt interesante mai ales ca produse ale contextului, această Românie peste care trec 80 de ani de istorie, dar care nu pare să se schimbe în bine. Viziunea este exact cea a oamenilor de la sat, blocați în propriile prejudecăți și neputințe. Agneza este nucleul traumatic, un copil dornic de învățătură, dar blocat de structurile patriarhale și economice ale satului. Foarte interesant cum această frustrare nu dispare, ci se metabolizează toxic și se transmite mai departe. Mai târziu, Agneza reproduce, într-o formă sau alta, aceleași mecanisme de inegalitate și violență emoțională asupra propriilor copii. Modul în care, bătrână fiind, rămâne blocată în trauma copilăriei mi-a adus aminte de una dintre bunicile mele, care ar fi vrut să facă facultatea, dar nu a fost lăsată. La fel ca Agneza, până a murit, a repetat oricui era prin preajmă același regret.
Maria, fiica Agnezei, e vocea persoanelor plecate la muncă în străinătate și aduce o perspectivă la persoana I, care ar trebui să ofere adâncime psihologică. Și, pe alocuri, o face, însă vocea ei e inconsistentă. Luca reprezintă generația anilor '90, prins între sat și oraș. Prin el, romanul surprinde perioada de dezorientare postcomunistă, când libertatea există, dar nu este încă înțeleasă sau integrată. Ultima parte aduce un narator mai reflexiv, care problematizează educația, sensul libertății, relația cu Occidentul și lipsa de perspectivă.
Personajele au fost simple mijloace pentru autor să ne arate o lume pe care noi, cei din bula orașelor mari și corporațiilor, o vedem rar. De fapt, principalele personaje sunt atmosfera și contextul socio-politic. Satul este redat cu autenticitate și nu am simțit idealizarea aia pe care de multe ori o regăsim în romanele despre lumea satului, ceea ce m-a bucurat. Este un spațiu al muncii continue, cu roluri de gen clare și rareori contestate și unde comunitatea funcționează printr-un mecanism constant de supraveghere informală. Bârfa, rușinea și judecata celorlalți sunt instrumente de reglare socială. Pe acest fundal, romanul traversează mai multe etape istorice, o radiografie a României văzută prin prisma celor de la sat (războiul, inclusiv relația complexă cu evreii; comunismul ce a venit cu colectivizare, cote, frica de a vorbi liber; haosul economic, bișnița și conflictul între generații și mentalități de după 1989 și migrația ce a dus la destrămarea nucleului familial și golirea satelor).
M-am bucurat să găsesc în carte dialoguri redate în grai moldovenesc, care dau autenticitate și m-au făcut să mă simt acasă. Problema este că romanul se construiește aproape exclusiv prin dialog, lăsând prea puțin spațiu pentru descriere, reflecție sau dezvoltarea personajelor.
„Crivățul” mi s-a părut o carte cu planuri mari și teme interesante, dar care nu reușește să-și atingă potențialul din cauza lipsei coeziunii narative (adaug aici, pentru că-s grammar nazi, și ochiul prea puțin atent al corectorului) și a dezvoltării insuficiente a personajelor. Am avut senzația că citesc patru texte diferite, legate puțin forțat. Funcționează însă bine ca document social și emoțional al satului românesc din ultimii 80 de ani.
Sunt cărți care, pe lângă emoție, îți ating și sufletul. Această carte este una dintre ele. Pentru mine, a fost o poveste în care mi-am regăsit amintiri și în care am simțit că sunt cine sunt astăzi și datorită fiecăruia dintre strămoșii mei, datorită alegerilor pe care ei le-au făcut în viață. Fiecare pas al lor m-a ghidat spre cine sunt eu acum.
Am privit-o și ca pe o lecție de istorie a țării noastre. Povestea începe în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și ajunge până la zilele petrecute în izolare, în timpul pandemiei. Fiecare capitol are în centru un alt personaj, dar, pe măsură ce avansezi, îți dai seama cum toate sunt legate între ele și cum unul fără celălalt nu ar fi existat pentru a-și spune povestea. Fiecare poveste în parte are ceva special și frumos. Întreaga carte este scrisă astfel încât să simți trăirile fiecărei generații, durerile, sacrificiile și speranțele, și să înțelegi că românilor nu le-a fost ușor — că au existat generații de sacrificiu, că pentru un copil care astăzi își împlinește un vis, a existat un părinte care a renunțat la o parte din sine.
Pe mine m-a emoționat încă de la copertă și nu m-a dezamăgit nicio clipă. O recomand din suflet, pentru că te face să simți și să-ți fie dor de focul din sobă și de poveștile bunicii.
Crivățul este una dintre acele cărți care îmi vor rămâne mult timp în minte!
În 380 de pagini am reușit să imi retrăiesc momentele frumoase (și mai putin frumoase) din viață. De la poveștile bunicilor și străbunicilor despre perioada războiului, a horelor din sat, continuând cu viața în perioada anilor de glorie a comunismului, Revoluția și mineriadele trăite prin ochii apropiaților și până la anii de pandemie, în care toată lumea era confuză și speriată dar și războiul care (încă) ne bate la ușă.
Toate aceste momente sunt trăite de personajele cărții, fiecare cu propriile trăiri și experiențe, într-o saga care te va face să zâmbești dar și să plângi răscolind amintirile fiecăruia despre propria viață.
O poveste atât de caldă! Felul în care subiectele sunt abordate m-a scufundat în trecut unei lumi pe care aveam convingerea (falsă) că o cunosc. Mi-a amintit că pespectiva din care privesc lucrurile este adesea incompletă, că țara în care trăim și oamenii de aici au calități pe care e ușor să le treci cu vederea.
'Crivățul' este pentru mine o chemare, mai degrabă rechemare, către caldură. O lecție că ceea ne ne dorim în viată poate fi dobândit fără a da la schimb frumosul din noi ca oameni și, de ce nu, români.
A soft story that feels like the author is seating in front of you at a bonfire and starts telling his family's history. Starting from the Second World War, the family tree unveils and slowly, passing through communist Romania and reaching our days, we get to know the characters, the generational inheritance, the challenges that each age faces. I had the feeling that with each chapter the universe of the family expands, but somehow it always remains tied to the home village, everything changes and yet, it all stays the same. For those who are passionate about history, for the suckers for love stories, for biographies enthusiasts or for those who want to spend the evening reading something pleasant, this is a book that scrolls without difficulties. An enjoyable, relatable, funny, bittersweet read that I totally recommend!
„Crivățul” este romanul care rezonează cu adevărat cu inima de român.
Deși este o poveste mai mult sau mai puțin fictivă, încă din prefață suntem avertizați de către autor că „orice suprapunere cu realitatea istorică este mai mult decât o simplă coincidență”, iar în final descoperim că povestea urmărită este un adevărat memorial al poporului român și al trăirilor lui din ultima sută de ani.
Romanul ne prezintă istoria unei familii din Moldova, începând cu perioada celui de-al Doilea Război Mondial și până în zilele noastre. Organizat pe patru capitole, ne oferă o perspectivă complexă, abordând experiențele a patru personaje diferite și pictând astfel portretul a patru generații.
„Crivățul” își merită locul în literatura autohtonă de calitate. Urmărind povestea unei familii românești, autorul ne invită să privim printr-o fereastră familiară, dezvăluind treptat evenimentele care au marcat poporul nostru în perioade de transformare. Impactul acestor trăiri asupra individului este surprins cu sensibilitate și elocvență artistică, conturând un tablou al diferențelor dintre generații. Este genul de carte pe care o recitești cu plăcerea redescoperirii.
Pentru mine a fost o lectura care m-a atins și m-a pus pe gânduri.