Vasile Voiculescu s-a născut în comuna Pârscov, judeţul Buzău, ca fiu al lui Costache Voiculescu, gospodar cu stare, şi al Sultanei (născută Hagiu), fiica unui negustor. Şcoala a început-o în satul Pleşcoi, Buzău în 1890. Cursul primar l-a absolvit la Buzău. A urmat studii liceale la Liceul „Alexandru Hâjdeu” şi apoi la Liceul Gheorghe Lazăr din Bucureşti. Preocupat de materialism, pozitivism şi evoluţionism, îi citeşte pe Littré Claude Bernard, Auguste Comte, Darwin şi Spencer. Studiază opera lui Wundt, Harald Høffding, Pierre Janet şi W. James, fiind atras de psihopatologie şi psihofizică.
Studiile universitare le-a început la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti (1902 - 1903) şi le-a continuat la Facultatea de Medicină, în 1903. Doctoratul în medicină l-a obţinut în 1910.
S-a căsătorit cu Maria Mittescu, studentă la medicină, cunoscută din satul său natal, Pârscov. I-a dedicat poezii şi scrisori de dragoste. Voiculescu a debutat în Convorbiri literare (1912). A practicat medicina la ţară. În timpul Primului Război Mondial a fost medic militar la Bârlad, unde a participat la serile culturale ale lui Vlahuţă. Editorial, a debutat cu volumul Poezii (1916). Din acelaşi an a colaborat la Flacăra lui C. Banu, la recomandarea lui Macedonski. A primit Premiul Academiei pentru volumul Din ţara zimbrului şi alte poezii (1918).
A a decedat în anul 1963, dupa o grea suferinta provocata de anii grei de temnita la care l-a supus regimul comunist... La Pârscov există „Casa Memorială Vasile Voiculescu”.
Nu sunt un cititor de poezie. Am văzut în "Homostorii" citatul "Dac-ai fi fost femeie, te-aș fi ales eu oare?" și am zis că trebuie să am o părere despre acest volum în întregimea lui.
V. Voiculescu are un mod foarte filosofic de a scrie și, inițial, simțeam că-mi solicită prea mult gândit pe lângă cât aveam de gând să investesc, dar de-a lungul celor 90 de sonete am ajuns să mă obișnuiesc cu lirismul lui și să îl simt mult mai accesibil. Nici nu-mi puteam imagina că-mi poate plăcea atât de mult un volum de poezie română. Nu-mi puteam imagina că în plin comunism cineva pe ascuns, în așteptarea arestării, pregătea un text gay. Impresionantă povestea pierderii și reconstruirii textului original acum 20 de ani.
Deși am început opera lui V. Voiculescu cu sfârșitul ei, clar m-a cucerit. Și chiar dacă sunt alți poeți care scriu mai "pentru mine", este un text atât de bine scris, de-a dreptul genial, încât și dacă nu înțelegeam nimic, tot 5 stele îi dădeam.
One of the few Romanian poetical experiments (the other ones exclusively belonging to Dada and Surrealism) that has universal value. They should be translated completely (don't know if they have been) into English by a scholar deeply involved in Shakespeare, alchemy and 20th century mysticism.
"Să-mi vindec dorul, altor dureri cer lecuire: O boală grea cu alta potrivnică s-alină; Te uit ... Uitarea numai de tine mi-este plină ... Si depărtarea-i înc-un adaos la iubire"
A câta oară zorii mă prind fără de somn? Dă iarna buzna, anul îşi lapădă coroana, Eu în surghiun, departe... Când ai să-mi curmi prigoana, lar să mă chemi la tine, puternicul meu domn? Dar tot veghez-de-aicea iubirea ta plăpândă, Ca peste o comoară-n veci hărăzită mie De inimi arzătoare şi toate stând la pândă. Ferește mai cu seamă să pleci pe mare-albastră Cu oacheşa aceea fățarnică şi rece; Năvalnice-mi gânduri, gonind pe urma voastră, Vă va stârni tempeste, corabia să-nece: Căci te iubesc cu ură, întreg, și numai eu; Nu te împart cu nimeni, nici chiar cu Dumnezeu."
,,CLXXIII
Mereu cerşim Vieţii ani mulţi, aşa-n neştire, Ne răzvrătim, ne plângem de piericiunea noastră, Şi încă nu-nţelegem că fără de Iubire Se veștejeşte Timpul în noi ca floarea-n glastră; Rupt din eternitate, el vrea tărâm asemeni Din care-altoiul şubred să-şi tragă seva nouă; Noi îl primim cu gheaţă şi-l răsădim în cremeni, Când Dragostea-i unica vecie dată nouă. Ci-n van acum te mânii pe mine şi m-arunci, Minunile iubirii n-au stavile pe lume; Ca Lazăr la auzul duioaselor porunci, Oricând şi orideunde mă vei striga pe nume, Chiar de-aş zăcea în groapă cu lespedea pe mine, Tot m-aş scula din moarte ca să alerg la tine."
Poetry is not usually part of my readings. I was intrigued by the title in this case and this is why I initially bought it. Plus, I also heard of it during high school and I thought it must be interesting. Well, it isn't bad. The poetry is, at times, very good. But I couldn't get over the fact that the loved person sung into these sonnets is a male. It is simply a matter of personal preferences, as I never debate the right of each person to choose.
Iubirea mea e trează ca un priveghi de arme, Un lung ajun de luptă eroic încordat ; Nimic nu lîncezeşte în mine,cum nu doarme Ţintitul arc,în sine vibrînd,dar nemişcat. Aştept ceva, de-un farmec mai sus ca o izbîndă, Nu bruta-ncoronare a sângelui aprins; Dincolo de plăcere, pândesc altă dobândă, Slăvită-mpreunare de genii, fără-nvins... Râvnesc nefăptuitul vis al desăvârşirii; Ca-nalta-ţi frumuseţe să nu fie-o nălucă, --Cu clipa-n zbor venită cu alta să se ducă-- Voi sparge-ntârziatul decret de lut al firii: Ca ea să dăinuiască de-a pururi roditoare, Îi altoiesc, din mine, puterea gânditoare.