What do you think?
Rate this book
Împărăţia cerului şi a eclerului
Volum eclectic de proze scurte, Împărăția cerului și a eclerului deschide portalul lumii haotice din România anilor ’90. Poveștile, toate la persoana întâi, sărbătoresc bucăți de copilărie, în vreme ce le cercetează critic pe altele. Până unde mergi pentru un abțibild cu fotbaliști? Oare de ce profele de franceză sunt întotdeauna minunate? Cum faci rost de cearcăne la vârsta de 13 ani? Și, mai ales, nu s-or plictisi bunicile în rai? Umorul, duioșia și cadența în care sunt redate cele zece proze promit o călătorie unică.
Câștigătorul Concursului de Debut al Editurii Polirom – 2025
Câștigătorul Concursului de Debut al Editurii Polirom – 2025
- GenresShort StoriesFiction
200 pages, Paperback
Published October 1, 2025
3 people are currently reading
84 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 21 of 21 reviews
January 9, 2026
Am sa incerc sa nu generalizez, dar nu cred c-o sa-mi iasa.
Literatura romana contemporana e mica. Preocupata de subiecte din realitatea imediata sau din copilaria saraca si grea (a autorului sau poate nu) dintr-un oras de provincie.
Codrut Baciu ar avea o scriitura mai buna daca ar avea si subiecte, dar nu prea are. Cateva povesti sunt destul de bune, insa altele nu stiu cum au ajuns in carte. Si cum a ajuns volumul sa ia premiul pentru debut la o editura cu pretentii. De aici generalizarea: cred ca asa e literatura romana de azi, chiar si cu scriitori (mai) grei, cum ar fi Fulas (‘Specii’) si altii; cumva ne invartim aici in cercul asta mic si sarac si autosuficient si credem ca facem Marea Literatura. Intre timp, ‘afara’ se publica de nu mai lasi din mana cartile care debordeaza de imaginatie, de planuri culturale suprapuse, de referinte docte, de jocuri de cuvinte, de depeizare in spatiu-timp (da, stiu, depeizarea e doar in spatiu, dar nah). Am mari sperante de la BAS, dar parca mi-e si teama sa-l incep (am ‘Abraxas’ pe raft), de teama sa nu ma dezamageasca. De cate ori vreau sa ma intorc la un scriitor roman bun, ma duc la Radu Paraschivescu. Stiu, alegere fara riscuri. Dar si atatea dezamagiri (sa nu ma provoace cineva sa vorbesc despre Kiwi!)…?
Literatura romana contemporana e mica. Preocupata de subiecte din realitatea imediata sau din copilaria saraca si grea (a autorului sau poate nu) dintr-un oras de provincie.
Codrut Baciu ar avea o scriitura mai buna daca ar avea si subiecte, dar nu prea are. Cateva povesti sunt destul de bune, insa altele nu stiu cum au ajuns in carte. Si cum a ajuns volumul sa ia premiul pentru debut la o editura cu pretentii. De aici generalizarea: cred ca asa e literatura romana de azi, chiar si cu scriitori (mai) grei, cum ar fi Fulas (‘Specii’) si altii; cumva ne invartim aici in cercul asta mic si sarac si autosuficient si credem ca facem Marea Literatura. Intre timp, ‘afara’ se publica de nu mai lasi din mana cartile care debordeaza de imaginatie, de planuri culturale suprapuse, de referinte docte, de jocuri de cuvinte, de depeizare in spatiu-timp (da, stiu, depeizarea e doar in spatiu, dar nah). Am mari sperante de la BAS, dar parca mi-e si teama sa-l incep (am ‘Abraxas’ pe raft), de teama sa nu ma dezamageasca. De cate ori vreau sa ma intorc la un scriitor roman bun, ma duc la Radu Paraschivescu. Stiu, alegere fara riscuri. Dar si atatea dezamagiri (sa nu ma provoace cineva sa vorbesc despre Kiwi!)…?
December 3, 2025
Astăzi vă zic despre un volum de debut, chiar debutul câștigător la concursul organizat anual de Polirom.
Trebuie musai să spun că-mi place foarte tare coperta, dar foarte tare. Și mai este și genul care-ți sare în brațe de pe raftul librăriei numai dacă tragi cu ochiul spre ea. Un mare bravo pentru alegere.
Asta a fost despre glazura eclerului, hai să vedem cum e și cu umplutura. 🙂
Avem un șotron cu zece casete desenate cu cuvintele de autor, prin care am țopăit cu plăcere. Prin dreptul unora dintre ele chiar cu durere, iar prin majoritatea cu o doză de melancolie.
Puteți arunca plumbul turtit pe oricare dintre ele și să le citiți în ce ordine vreți, dar dacă v-a sărit coperta în brațe printr-o librărie, vă recomand să luați loc și să începeți sau că citiți textul ”Gianluca Vialli”, are 8 pagini și este cel care m-a stors un pic. Este preferatul meu din volum.
Mi-a plăcut și ce a făcut în textul ”Rose Bowl” cu personajul bunicului. Un bunic nu din acela idealizat prin trăsături și istoric de viață. Un caracter ferm, ”un comunist convins, probabil turnător…” și pe care-l aduce într-o ipostază tare sensibilă, și-i iese bine totul. Tare greu mi se pare să construiești un text plin de sensibilitate lucrând cu astfel de personaje.
Ce treaba are ”Pac-Man” cu Nichita Stănescu, satul Crucea și doctorul minune? O să vedeți în acest text în care un alt personaj bunic și o bunică pleacă într-o călătorie de vindecare cu nepotul lor cuprins de ciclice coșmaruri de zi. O povestire cu niște personaje foarte fain create, cu o atmosferă tare interesantă și cu un final… surprinzător.
Hai că vă mai zic două trei chestii și gata, că iar mă întind.
În proza ”Unsprezece” iar avem un personaj mișto construit, ”Domnul Învățător Vasile Caranfil”, o reuniune de clasă și o grămadă de amintiri pe care e musai să le citiți domol. De ce am adus vorba despre textul ăsta? Pentru că deja se conturează o trăsătură comună pentru textele autorului, aceea de a construi niște personaje pe care nu poți să le iubești necondiționat, dar nici nu le poți antipatiza… și cu ele de mânuță autorul creează niște povești tare faine. Și la fel e și mama din ”Zeno”, tot un astfel de personaj.
Poza aceasta și cea de final, ”Oli” fac un schimb de mingii în volum și am eu așa senzația că personajul Oli o să mai revină prin cărțile viitoare ale autorului, simt eu că nu și-a încheiat socotelile cu el. 😉 Și nici eu, pentru că are același obicei cu al meu, îndoaie colțul de jos al paginilor când găsește ceva interesant pe pagina aia și are o viziune tare asemănătoare despre cum și ce se discută despre o carte care ți-a plăcut, cu cea pe care am avut-o în cap când am creat grupul acesta… și mai ascultă și rockăreală 🙂
Vă las pe voi să le descoperiți pe celelalte, vă gustați eclerul. Mai spun faptul că prin volum există o umbră dublă, un cuplu, niște bunici care deși nu sunt mereu aceiași… parcă formează un schelet pe care se așează multe dintre paginile cărții.
Îi urez bun venit în echipa asta națională de prozatori cu care-mi petrec multe momente faine de 5 ani încoace și-mi doresc să-l mai citesc pe viitor.
Trebuie musai să spun că-mi place foarte tare coperta, dar foarte tare. Și mai este și genul care-ți sare în brațe de pe raftul librăriei numai dacă tragi cu ochiul spre ea. Un mare bravo pentru alegere.
Asta a fost despre glazura eclerului, hai să vedem cum e și cu umplutura. 🙂
Avem un șotron cu zece casete desenate cu cuvintele de autor, prin care am țopăit cu plăcere. Prin dreptul unora dintre ele chiar cu durere, iar prin majoritatea cu o doză de melancolie.
Puteți arunca plumbul turtit pe oricare dintre ele și să le citiți în ce ordine vreți, dar dacă v-a sărit coperta în brațe printr-o librărie, vă recomand să luați loc și să începeți sau că citiți textul ”Gianluca Vialli”, are 8 pagini și este cel care m-a stors un pic. Este preferatul meu din volum.
Mi-a plăcut și ce a făcut în textul ”Rose Bowl” cu personajul bunicului. Un bunic nu din acela idealizat prin trăsături și istoric de viață. Un caracter ferm, ”un comunist convins, probabil turnător…” și pe care-l aduce într-o ipostază tare sensibilă, și-i iese bine totul. Tare greu mi se pare să construiești un text plin de sensibilitate lucrând cu astfel de personaje.
Ce treaba are ”Pac-Man” cu Nichita Stănescu, satul Crucea și doctorul minune? O să vedeți în acest text în care un alt personaj bunic și o bunică pleacă într-o călătorie de vindecare cu nepotul lor cuprins de ciclice coșmaruri de zi. O povestire cu niște personaje foarte fain create, cu o atmosferă tare interesantă și cu un final… surprinzător.
Hai că vă mai zic două trei chestii și gata, că iar mă întind.
În proza ”Unsprezece” iar avem un personaj mișto construit, ”Domnul Învățător Vasile Caranfil”, o reuniune de clasă și o grămadă de amintiri pe care e musai să le citiți domol. De ce am adus vorba despre textul ăsta? Pentru că deja se conturează o trăsătură comună pentru textele autorului, aceea de a construi niște personaje pe care nu poți să le iubești necondiționat, dar nici nu le poți antipatiza… și cu ele de mânuță autorul creează niște povești tare faine. Și la fel e și mama din ”Zeno”, tot un astfel de personaj.
Poza aceasta și cea de final, ”Oli” fac un schimb de mingii în volum și am eu așa senzația că personajul Oli o să mai revină prin cărțile viitoare ale autorului, simt eu că nu și-a încheiat socotelile cu el. 😉 Și nici eu, pentru că are același obicei cu al meu, îndoaie colțul de jos al paginilor când găsește ceva interesant pe pagina aia și are o viziune tare asemănătoare despre cum și ce se discută despre o carte care ți-a plăcut, cu cea pe care am avut-o în cap când am creat grupul acesta… și mai ascultă și rockăreală 🙂
Vă las pe voi să le descoperiți pe celelalte, vă gustați eclerul. Mai spun faptul că prin volum există o umbră dublă, un cuplu, niște bunici care deși nu sunt mereu aceiași… parcă formează un schelet pe care se așează multe dintre paginile cărții.
Îi urez bun venit în echipa asta națională de prozatori cu care-mi petrec multe momente faine de 5 ani încoace și-mi doresc să-l mai citesc pe viitor.
January 13, 2026
Mi-a plăcut neașteptat de mult acest debut, Codruț are mult talent și sper să mai scrie. Povestirile din acest volum abordează o temă foarte des întâlnită în literatură română contemporană (avem de-a face cu un carusel de amintiri episodice, relatate simplu, dar nu simplist, din copilăria noastră comunistă și nouăzecistă). Am râs bine de câteva ori, am lăcrimat de câteva ori, dialogurile sunt foarte bune (și asta nu e ceva foarte comun în literatura noastră, mi se pare). Deși nu m-am regăsit prea mult în personaje sau întâmplări (cu excepția bunicii care gătește divin, da, pe aceea am fost norocoasă să o am și eu opt ani din viața mea, ce comoară de om!), am citit cu mare plăcere toate poveștile. Recomand acest volum pentru nostalgie, pentru naturalețe și pentru emoție.
November 7, 2025
Amintiri din copilărie. Copilăria anilor '90. Cu cataloage, abțibilduri, Campionate de Fotbal și de Tenis. Cu bunici, cu felceri și cu ecleruri. Nostalgia te izbește din fiecare rând. Inocența anilor de când erai copil și lumea era a ta îți cuprinde inima.
Codruț Baciu - câștigător al Concursului de Debut al Editurii Polirom-2025 are un dublu merit: reușește să te ducă în Împărăția Cerului și-a amintirilor din copilărie, și reușește să te facă să tânjești după un ecler.
"Nu mai respira. Am atins-o încet și am întrebat-o ce face. Nu mi-a răspuns, așa că m-am băgat sub pătură lângă ea și am adormit ținând-o în brațe și sperând că moartea nu e pentru toți la fel, că sunt morți definitive și morți din care te întorci totuși ca să-ți iei la revedere sau măcar să le faci nepoților o ultimă tavă cu ecleruri".
Codruț Baciu - câștigător al Concursului de Debut al Editurii Polirom-2025 are un dublu merit: reușește să te ducă în Împărăția Cerului și-a amintirilor din copilărie, și reușește să te facă să tânjești după un ecler.
"Nu mai respira. Am atins-o încet și am întrebat-o ce face. Nu mi-a răspuns, așa că m-am băgat sub pătură lângă ea și am adormit ținând-o în brațe și sperând că moartea nu e pentru toți la fel, că sunt morți definitive și morți din care te întorci totuși ca să-ți iei la revedere sau măcar să le faci nepoților o ultimă tavă cu ecleruri".
December 1, 2025
Când am citit titlul: Ce naiba e cu titlul ăsta?!
Când am ajuns la povestirea cu titlul cărții: Awww!
Când am ajuns la ultima povestire: Naiba, cât tenis în cartea asta!
Când am ajuns la sfârșitul povestirii: Awww!
Hai că nu e toată cartea cu naiba și awww-uri. E și amuzantă, fiecare povestire e diferită și te ține prins.
Chiar a meritat. Am petrecut timp frumos citind-o.
Când am ajuns la povestirea cu titlul cărții: Awww!
Când am ajuns la ultima povestire: Naiba, cât tenis în cartea asta!
Când am ajuns la sfârșitul povestirii: Awww!
Hai că nu e toată cartea cu naiba și awww-uri. E și amuzantă, fiecare povestire e diferită și te ține prins.
Chiar a meritat. Am petrecut timp frumos citind-o.
December 22, 2025
La sfârșit de an, a ajuns și la mine cartea de proză scurtă care a câștigat, pe bună dreptate, premiul pentru debut al editurii Polirom pe 2025: "Împărăția cerului și a eclerului" a lui Codruț Baciu.
Bref: mi-a plăcut cartea, mi-a plăcut autorul, iar debutul îl consider unul promițător.
Proza lui este una proteică, surprinzătoare, captivantă, iar umorul este unul percutant.
Îl mai aștept în librării cu noi cărți.
Bref: mi-a plăcut cartea, mi-a plăcut autorul, iar debutul îl consider unul promițător.
Proza lui este una proteică, surprinzătoare, captivantă, iar umorul este unul percutant.
Îl mai aștept în librării cu noi cărți.
December 25, 2025
Un debut strong. Bravo, Codruțule!
January 3, 2026
Abia asteptam sa citesc cartea lui Codrut! Imposibil sa o comand cu livrare aici in coltul meu de lume, dar am primit-o cadou sub brad de la ai mei ;-).
Mi-a placut mult reminiscenta anilor de scoala in perioada 1990 -2000. Codrut aduce in prim-plan atatea situatii pe care nici nu mai stiai ca le traisei si tu.
Sunt cateva dintre nuvele care cer ceva mai multa tarie de caracter ca sa le termini, sunt cateva la care umorul e la tot pasul si abia astepti sa vezi cum continua povestea, dar in principiu te copleseste atmosfera aceea familiara si dulce-amara din tineretea noastra.
Mi-a placut mult reminiscenta anilor de scoala in perioada 1990 -2000. Codrut aduce in prim-plan atatea situatii pe care nici nu mai stiai ca le traisei si tu.
Sunt cateva dintre nuvele care cer ceva mai multa tarie de caracter ca sa le termini, sunt cateva la care umorul e la tot pasul si abia astepti sa vezi cum continua povestea, dar in principiu te copleseste atmosfera aceea familiara si dulce-amara din tineretea noastra.
December 27, 2025
Mai multe detalii aici: https://ramonaboldizsar.substack.com/...
Plot: proză scurtă despre copilărie, adolescență și maturitate, tenis și relații interumane; amuzantă, duioasă.
Codruț Baciu se joacă tematic în câteva zone în cartea sa de debut, explorează copilăria și adolescența în conexiune cu maturitatea, schimbarea, plonjează prin amintirile plăcute și mai puțin plăcute ale personajelor sale pentru a scoate la iveală câteva situații amuzante sau înduioșătoare. Mi-a plăcut foarte tare proza scurtă scrisă de Codruț Baciu.
Plot: proză scurtă despre copilărie, adolescență și maturitate, tenis și relații interumane; amuzantă, duioasă.
Codruț Baciu se joacă tematic în câteva zone în cartea sa de debut, explorează copilăria și adolescența în conexiune cu maturitatea, schimbarea, plonjează prin amintirile plăcute și mai puțin plăcute ale personajelor sale pentru a scoate la iveală câteva situații amuzante sau înduioșătoare. Mi-a plăcut foarte tare proza scurtă scrisă de Codruț Baciu.
January 8, 2026
3.5/5* Scrisă cu naturalețe (am apreciat asta cu atât mai mult cu cât debutanții se străduiesc adesea excesiv să-și ducă scrisul mai departe decât ar putea, pentru moment, ajunge - nu e cazul aici), cartea de proză scurtă a lui Codruț Baciu e o întoarcere la copilăria anilor ‘90 și la adolescența trăită în următorul deceniu în care mulți cititori de 40+ își vor regăsi propriile amintiri: amorezări neprevăzute, prietenii care par veșnice, reuniuni de clasă eșuate, albume de abțibilduri cu fotbaliști pentru care ți-ai rupe cămașa, bilete la meci despre care se scrie cu majusculă, frustrări înghițite, dar niciodată uitate.
Volumul are câteva povestiri foarte bine construite - cea care dă titlul cărții, ca și “Unsprezece” sunt, după mine, câștigătoarele acestui mozaic narativ în care nu atât povestea e savuroasă, cât personajele. Dacă firul narativ e spart uneori de întrebări care rămân în aer, personajele lui Codruț Baciu sunt deseori memorabile. Un bunic fost securist pe care nu-l poți admira, dar nici detesta până la capăt, o mamă cu o carieră eșuată, dar obsedată de succesul fiului pe terenul de tenis, o profă de franceză care trezește emoții și după decenii, un învățător arogant care ia violența drept educație, Mamaie-Dumnezeu-al-eclerurilor fac din această carte de debut nu atât o colecție de povestiri, cât una de relații încâlcite pe care viața, deci nici literatura, nu le-ar putea ocoli.
Volumul are câteva povestiri foarte bine construite - cea care dă titlul cărții, ca și “Unsprezece” sunt, după mine, câștigătoarele acestui mozaic narativ în care nu atât povestea e savuroasă, cât personajele. Dacă firul narativ e spart uneori de întrebări care rămân în aer, personajele lui Codruț Baciu sunt deseori memorabile. Un bunic fost securist pe care nu-l poți admira, dar nici detesta până la capăt, o mamă cu o carieră eșuată, dar obsedată de succesul fiului pe terenul de tenis, o profă de franceză care trezește emoții și după decenii, un învățător arogant care ia violența drept educație, Mamaie-Dumnezeu-al-eclerurilor fac din această carte de debut nu atât o colecție de povestiri, cât una de relații încâlcite pe care viața, deci nici literatura, nu le-ar putea ocoli.
November 4, 2025
Am avut in '82 RFG si Franta complete. Fix asa.
November 5, 2025
O carte pe care nu o mai poți lăsa din mână. Am citit-o în doar trei zile. Codruț Baciu reușește să surprindă perfect anii ’90: amestecul de inocență, ironie și confuzie care ne-a făcut cine suntem. Volumul adună mici povești din acea perioadă, pline de nostalgie și umor subtil, care te duc înapoi în timp într-un mod personal și emoționant. Dacă ești născut în anii ’80, o să o iubești. E ca o capsulă a timpului, dulce-amăruie și sinceră.
January 21, 2026
Am citit cartea aceasta în maternitate. Pentru mine au fost 3 zile intense și la propriu și la figurat. Împărăția a fost ca un confident, m-a făcut să râd, să plâng, să dorm mai bine. Pentru că a fost sinceră, cu năduf, naturală, fără artificii scriitoricești plictisitoare. Mi-a plăcut tare!
October 31, 2025
ce calatorie misto, prin copilarie, prin iubiri, prin tenis
November 27, 2025
....este imposibil sa nu-ti amintesti despre adolescenta citind "Imparatia cerului si a eclerului"! Sa nu zambesti cu o umbra de nostalgie gandind cat de repede a zburat acel timp foooarte misto!
December 7, 2025
interesantā abordare, aștept și alte scriituri!
January 17, 2026
Nu doar eclerul, ci și shakshuka cu rozmarin!
January 19, 2026
Imposibil sa nu te regasesti macar intr-una din povestiri. Retrăiești momente din trecut, perioade din viata ta. Super bine scris, nu ai cum sa te plictisești!
Mult succes pe viitor autorului!
Mult succes pe viitor autorului!
February 13, 2026
Uncomplicated, flowy and ever so entertaining. The author's passion for tennis and its involvement in the writing was positively surprising.
This entire review has been hidden because of spoilers.
February 9, 2026
Nu este chiar de 4 stele dar fiind debut și proză scurtă, viitorul sună promițător. Oricât de mult mi-au plăcut unele povestiri ( în special cele legate de tenis), câteva , printre care și cea care a dat titlul cărții, m-au dezamăgit.
Displaying 1 - 21 of 21 reviews