What do you think?
Rate this book
Împărăţia cerului şi a eclerului
Volum eclectic de proze scurte, Împărăția cerului și a eclerului deschide portalul lumii haotice din România anilor ’90. Poveștile, toate la persoana întâi, sărbătoresc bucăți de copilărie, în vreme ce le cercetează critic pe altele. Până unde mergi pentru un abțibild cu fotbaliști? Oare de ce profele de franceză sunt întotdeauna minunate? Cum faci rost de cearcăne la vârsta de 13 ani? Și, mai ales, nu s-or plictisi bunicile în rai? Umorul, duioșia și cadența în care sunt redate cele zece proze promit o călătorie unică.
Câștigătorul Concursului de Debut al Editurii Polirom – 2025
Câștigătorul Concursului de Debut al Editurii Polirom – 2025
200 pages, Paperback
Published October 1, 2025
7 people are currently reading
51 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 11 of 11 reviews
December 1, 2025
Când am citit titlul: Ce naiba e cu titlul ăsta?!
Când am ajuns la povestirea cu titlul cărții: Awww!
Când am ajuns la ultima povestire: Naiba, cât tenis în cartea asta!
Când am ajuns la sfârșitul povestirii: Awww!
Hai că nu e toată cartea cu naiba și awww-uri. E și amuzantă, fiecare povestire e diferită și te ține prins.
Chiar a meritat. Am petrecut timp frumos citind-o.
Când am ajuns la povestirea cu titlul cărții: Awww!
Când am ajuns la ultima povestire: Naiba, cât tenis în cartea asta!
Când am ajuns la sfârșitul povestirii: Awww!
Hai că nu e toată cartea cu naiba și awww-uri. E și amuzantă, fiecare povestire e diferită și te ține prins.
Chiar a meritat. Am petrecut timp frumos citind-o.
December 22, 2025
La sfârșit de an, a ajuns și la mine cartea de proză scurtă care a câștigat, pe bună dreptate, premiul pentru debut al editurii Polirom pe 2025: "Împărăția cerului și a eclerului" a lui Codruț Baciu.
Bref: mi-a plăcut cartea, mi-a plăcut autorul, iar debutul îl consider unul promițător.
Proza lui este una proteică, surprinzătoare, captivantă, iar umorul este unul percutant.
Îl mai aștept în librării cu noi cărți.
Bref: mi-a plăcut cartea, mi-a plăcut autorul, iar debutul îl consider unul promițător.
Proza lui este una proteică, surprinzătoare, captivantă, iar umorul este unul percutant.
Îl mai aștept în librării cu noi cărți.
November 7, 2025
Amintiri din copilărie. Copilăria anilor '90. Cu cataloage, abțibilduri, Campionate de Fotbal și de Tenis. Cu bunici, cu felceri și cu ecleruri. Nostalgia te izbește din fiecare rând. Inocența anilor de când erai copil și lumea era a ta îți cuprinde inima.
Codruț Baciu - câștigător al Concursului de Debut al Editurii Polirom-2025 are un dublu merit: reușește să te ducă în Împărăția Cerului și-a amintirilor din copilărie, și reușește să te facă să tânjești după un ecler.
"Nu mai respira. Am atins-o încet și am întrebat-o ce face. Nu mi-a răspuns, așa că m-am băgat sub pătură lângă ea și am adormit ținând-o în brațe și sperând că moartea nu e pentru toți la fel, că sunt morți definitive și morți din care te întorci totuși ca să-ți iei la revedere sau măcar să le faci nepoților o ultimă tavă cu ecleruri".
Codruț Baciu - câștigător al Concursului de Debut al Editurii Polirom-2025 are un dublu merit: reușește să te ducă în Împărăția Cerului și-a amintirilor din copilărie, și reușește să te facă să tânjești după un ecler.
"Nu mai respira. Am atins-o încet și am întrebat-o ce face. Nu mi-a răspuns, așa că m-am băgat sub pătură lângă ea și am adormit ținând-o în brațe și sperând că moartea nu e pentru toți la fel, că sunt morți definitive și morți din care te întorci totuși ca să-ți iei la revedere sau măcar să le faci nepoților o ultimă tavă cu ecleruri".
December 25, 2025
Un debut strong. Bravo, Codruțule!
December 3, 2025
Astăzi vă zic despre un volum de debut, chiar debutul câștigător la concursul organizat anual de Polirom.
Trebuie musai să spun că-mi place foarte tare coperta, dar foarte tare. Și mai este și genul care-ți sare în brațe de pe raftul librăriei numai dacă tragi cu ochiul spre ea. Un mare bravo pentru alegere.
Asta a fost despre glazura eclerului, hai să vedem cum e și cu umplutura. 🙂
Avem un șotron cu zece casete desenate cu cuvintele de autor, prin care am țopăit cu plăcere. Prin dreptul unora dintre ele chiar cu durere, iar prin majoritatea cu o doză de melancolie.
Puteți arunca plumbul turtit pe oricare dintre ele și să le citiți în ce ordine vreți, dar dacă v-a sărit coperta în brațe printr-o librărie, vă recomand să luați loc și să începeți sau că citiți textul ”Gianluca Vialli”, are 8 pagini și este cel care m-a stors un pic. Este preferatul meu din volum.
Mi-a plăcut și ce a făcut în textul ”Rose Bowl” cu personajul bunicului. Un bunic nu din acela idealizat prin trăsături și istoric de viață. Un caracter ferm, ”un comunist convins, probabil turnător…” și pe care-l aduce într-o ipostază tare sensibilă, și-i iese bine totul. Tare greu mi se pare să construiești un text plin de sensibilitate lucrând cu astfel de personaje.
Ce treaba are ”Pac-Man” cu Nichita Stănescu, satul Crucea și doctorul minune? O să vedeți în acest text în care un alt personaj bunic și o bunică pleacă într-o călătorie de vindecare cu nepotul lor cuprins de ciclice coșmaruri de zi. O povestire cu niște personaje foarte fain create, cu o atmosferă tare interesantă și cu un final… surprinzător.
Hai că vă mai zic două trei chestii și gata, că iar mă întind.
În proza ”Unsprezece” iar avem un personaj mișto construit, ”Domnul Învățător Vasile Caranfil”, o reuniune de clasă și o grămadă de amintiri pe care e musai să le citiți domol. De ce am adus vorba despre textul ăsta? Pentru că deja se conturează o trăsătură comună pentru textele autorului, aceea de a construi niște personaje pe care nu poți să le iubești necondiționat, dar nici nu le poți antipatiza… și cu ele de mânuță autorul creează niște povești tare faine. Și la fel e și mama din ”Zeno”, tot un astfel de personaj.
Poza aceasta și cea de final, ”Oli” fac un schimb de mingii în volum și am eu așa senzația că personajul Oli o să mai revină prin cărțile viitoare ale autorului, simt eu că nu și-a încheiat socotelile cu el. 😉 Și nici eu, pentru că are același obicei cu al meu, îndoaie colțul de jos al paginilor când găsește ceva interesant pe pagina aia și are o viziune tare asemănătoare despre cum și ce se discută despre o carte care ți-a plăcut, cu cea pe care am avut-o în cap când am creat grupul acesta… și mai ascultă și rockăreală 🙂
Vă las pe voi să le descoperiți pe celelalte, vă gustați eclerul. Mai spun faptul că prin volum există o umbră dublă, un cuplu, niște bunici care deși nu sunt mereu aceiași… parcă formează un schelet pe care se așează multe dintre paginile cărții.
Îi urez bun venit în echipa asta națională de prozatori cu care-mi petrec multe momente faine de 5 ani încoace și-mi doresc să-l mai citesc pe viitor.
Trebuie musai să spun că-mi place foarte tare coperta, dar foarte tare. Și mai este și genul care-ți sare în brațe de pe raftul librăriei numai dacă tragi cu ochiul spre ea. Un mare bravo pentru alegere.
Asta a fost despre glazura eclerului, hai să vedem cum e și cu umplutura. 🙂
Avem un șotron cu zece casete desenate cu cuvintele de autor, prin care am țopăit cu plăcere. Prin dreptul unora dintre ele chiar cu durere, iar prin majoritatea cu o doză de melancolie.
Puteți arunca plumbul turtit pe oricare dintre ele și să le citiți în ce ordine vreți, dar dacă v-a sărit coperta în brațe printr-o librărie, vă recomand să luați loc și să începeți sau că citiți textul ”Gianluca Vialli”, are 8 pagini și este cel care m-a stors un pic. Este preferatul meu din volum.
Mi-a plăcut și ce a făcut în textul ”Rose Bowl” cu personajul bunicului. Un bunic nu din acela idealizat prin trăsături și istoric de viață. Un caracter ferm, ”un comunist convins, probabil turnător…” și pe care-l aduce într-o ipostază tare sensibilă, și-i iese bine totul. Tare greu mi se pare să construiești un text plin de sensibilitate lucrând cu astfel de personaje.
Ce treaba are ”Pac-Man” cu Nichita Stănescu, satul Crucea și doctorul minune? O să vedeți în acest text în care un alt personaj bunic și o bunică pleacă într-o călătorie de vindecare cu nepotul lor cuprins de ciclice coșmaruri de zi. O povestire cu niște personaje foarte fain create, cu o atmosferă tare interesantă și cu un final… surprinzător.
Hai că vă mai zic două trei chestii și gata, că iar mă întind.
În proza ”Unsprezece” iar avem un personaj mișto construit, ”Domnul Învățător Vasile Caranfil”, o reuniune de clasă și o grămadă de amintiri pe care e musai să le citiți domol. De ce am adus vorba despre textul ăsta? Pentru că deja se conturează o trăsătură comună pentru textele autorului, aceea de a construi niște personaje pe care nu poți să le iubești necondiționat, dar nici nu le poți antipatiza… și cu ele de mânuță autorul creează niște povești tare faine. Și la fel e și mama din ”Zeno”, tot un astfel de personaj.
Poza aceasta și cea de final, ”Oli” fac un schimb de mingii în volum și am eu așa senzația că personajul Oli o să mai revină prin cărțile viitoare ale autorului, simt eu că nu și-a încheiat socotelile cu el. 😉 Și nici eu, pentru că are același obicei cu al meu, îndoaie colțul de jos al paginilor când găsește ceva interesant pe pagina aia și are o viziune tare asemănătoare despre cum și ce se discută despre o carte care ți-a plăcut, cu cea pe care am avut-o în cap când am creat grupul acesta… și mai ascultă și rockăreală 🙂
Vă las pe voi să le descoperiți pe celelalte, vă gustați eclerul. Mai spun faptul că prin volum există o umbră dublă, un cuplu, niște bunici care deși nu sunt mereu aceiași… parcă formează un schelet pe care se așează multe dintre paginile cărții.
Îi urez bun venit în echipa asta națională de prozatori cu care-mi petrec multe momente faine de 5 ani încoace și-mi doresc să-l mai citesc pe viitor.
December 27, 2025
Mai multe detalii aici: https://ramonaboldizsar.substack.com/...
Plot: proză scurtă despre copilărie, adolescență și maturitate, tenis și relații interumane; amuzantă, duioasă.
Codruț Baciu se joacă tematic în câteva zone în cartea sa de debut, explorează copilăria și adolescența în conexiune cu maturitatea, schimbarea, plonjează prin amintirile plăcute și mai puțin plăcute ale personajelor sale pentru a scoate la iveală câteva situații amuzante sau înduioșătoare. Mi-a plăcut foarte tare proza scurtă scrisă de Codruț Baciu.
Plot: proză scurtă despre copilărie, adolescență și maturitate, tenis și relații interumane; amuzantă, duioasă.
Codruț Baciu se joacă tematic în câteva zone în cartea sa de debut, explorează copilăria și adolescența în conexiune cu maturitatea, schimbarea, plonjează prin amintirile plăcute și mai puțin plăcute ale personajelor sale pentru a scoate la iveală câteva situații amuzante sau înduioșătoare. Mi-a plăcut foarte tare proza scurtă scrisă de Codruț Baciu.
November 5, 2025
O carte pe care nu o mai poți lăsa din mână. Am citit-o în doar trei zile. Codruț Baciu reușește să surprindă perfect anii ’90: amestecul de inocență, ironie și confuzie care ne-a făcut cine suntem. Volumul adună mici povești din acea perioadă, pline de nostalgie și umor subtil, care te duc înapoi în timp într-un mod personal și emoționant. Dacă ești născut în anii ’80, o să o iubești. E ca o capsulă a timpului, dulce-amăruie și sinceră.
October 31, 2025
ce calatorie misto, prin copilarie, prin iubiri, prin tenis
November 4, 2025
Am avut in '82 RFG si Franta complete. Fix asa.
November 27, 2025
....este imposibil sa nu-ti amintesti despre adolescenta citind "Imparatia cerului si a eclerului"! Sa nu zambesti cu o umbra de nostalgie gandind cat de repede a zburat acel timp foooarte misto!
December 7, 2025
interesantā abordare, aștept și alte scriituri!
Displaying 1 - 11 of 11 reviews