What do you think?
Rate this book
O sută și una de nopți
P O V E S T E A S A U V I A Ţ A !
Ş E H E R E Z A D A D I N A I N T E A Ş E H E R E Z A D E I
Un manuscris descoperit la Aga Khan, în Andaluzia, care datează din 1234, cu câteva sute de ani înaintea celor O mie şi una de nopţi. O invitaţie în lumea basmelor arabe, în toată puterea şi varietatea lor originară: Şeherezada spune poveste după poveste – în stilul ei crud, poetic şi pătruns de erotism – în dorinţa de a-şi salva viaţa, purtându-ne pe tărâmul beduinilor şi vizirilor, al cavalerilor şi bidiviilor, al fecioarelor şi creaturilor fantastice. Un adevărat tezaur de basme arabe.
„Kitāb fīhi hadīṯ mi’at layla wa-layla“
sau „Cartea cu povestea celor o sută şi una de nopţi“
Claudia Ott s-a născut în 1968 în Germania şi a urmat studii orientale la Ierusalim, Tübingen şi Berlin, cu specializarea în epică şi caligrafie arabă. Apoi a studiat muzica arabă la Cairo şi a început o prestigioasă carieră universitară.
În anul 2004 a terminat de retradus O mie şi una de nopţi, după cel mai vechi manuscris în limba arabă, dobândind recunoaşterea mondială.
Apoi a descoperit la Muzeul Aga Khan, în Andaluzia, un manuscris care datează din 1234, un tezaur de poveşti ale Şeherezadei, complet necunoscute până atunci – O sută şi una de nopţi – pe care le-a tradus în limba germană. Volumul este unul dintre cele mai importante evenimente ale lumii literare din ultimele decenii.
NOTĂ DESPRE TRADUCERE
Arabista Claudia Ott a tradus textul celor O sută și una de nopți după manuscrisul aflat la Muzeul Aga Khan (AKM 00153) – cel mai vechi manuscris al acestei opere descoperit până azi. Să subliniem aici că volumul german – după care am realizat traducerea în românește – reprezintă nu doar prima transpunere a manuscrisului într-o altă limbă, ci și prima sa ediție pe plan mondial apărută sub formă de carte, căci până acum textul n-a fost tipărit nici în arabă. Asta, desigur, a pus-o pe Claudia Ott, în dubla ei ipostază de editoare expertă în arabistică și de traducătoare, în fața unor probleme cu totul deosebite, pe care la sfârșitul cărții le expune cititorilor ei germani în mod detaliat, și pe care le prezint mai jos succint și cititorilor noștri.
Claudia Ott scrie că traducerea ei a urmat textul pomenit mai sus – în măsura în care acesta s-a păstrat într-o formă lizibilă (unde nu, ea a consultat manuscrise paralele, completând lacunele) – de la începutul culegerii de povești și până la întreruperea bruscă a manuscrisului la Noaptea a optzeci și cincea, în mijlocul poveștii despre „Calul de abanos“. Ajunsă aici, traducătoarea a trebuit să decidă după care alte versiuni să continue povestirea celor șaisprezece Nopți rămase și s-a oprit asupra renumitei ediții a arabistului tunisian Maḥmūd Ṭaršūna, alcătuită în 1979 pe baza a cinci manuscrise ale textului, provenite din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea și păstrate la Paris și Tunis. Acestei ediții îi lipsește însă sfârșitul, respectiv încheierea poveștii-cadru care îmbrățișează toate celelalte povești. Claudia Ott i-a adăugat traducerii sale și acest pasaj final, recurgând la ediția arabă a unui al șaselea manuscris (datat 1836 și descoperit în Algeria), îngrijită de filologul algerian Šuraybiṭ Aḥmad Šuraybiṭ: „Preamărite stăpâne – așa i se adresează în încheiere Dunyazada califului, pledând pentru grațierea surorii ei –, Șeherezada, soția ta, a rămas grea. Poate că Allah îți va dărui prin ea un fiu pe care, privindu-l, ochiul tău să se îmblânzească și sufletul tău să se bucure. – Auzindu-i vorbele, califul ridică amenințarea de pe Șeherezada, lăsând-o de-aci înainte să se bucure de-o viață tihnită printre tovarășele și slujitoarele ei. Lăudat fie Allah, Atotputernicul, stăpânul locuitorilor lumii!“
O sută și una de nopți funcționează în ansamblu după un principiu tradițional, caracteristic celor O mie și una de nopți precum și altor opere epice din literatura universală – cel al poveștii-cadru în interiorul căreia se desfășoară diferite alte povești. Textul este un document al prozei narative arabe clasice, având totodată și caracteristicile literaturii de divertisment, scrise pe înțelesul unui public larg, cu puternice elemente de oralitate, și care își captivează și amuză cititorul (sau ascultătorul). Dialogurile sunt foarte frecvente în cele O sută și una de nopți; o precizare e aici necesară: califii și emirii sunt chiar și ei tutuiți de slujitorii lor, araba necunoscând, după cum arată Claudia Ott, formula de adresare cu „Dumneavoastră“. Textul este adeseori concis, ceea ce nu exclude pe alocuri nici unele serii sinonimice care țin de o retorică a narațiunii arabe, și nici anumite formule repetitive, uneori cu mici variațiuni, care dau un farmec aparte acestor povești, ca de pildă în scenele de luptă: „...dintr-o singură lovitură îl descăpățână la fel de lesne cum ai reteza, hârști! o trestie de scris“; „…se năpusti asupra-i așa cum vulturul tabără din nori asupra prăzii“; „răsărise un războinic călare aidoma unui munte în...
Ş E H E R E Z A D A D I N A I N T E A Ş E H E R E Z A D E I
Un manuscris descoperit la Aga Khan, în Andaluzia, care datează din 1234, cu câteva sute de ani înaintea celor O mie şi una de nopţi. O invitaţie în lumea basmelor arabe, în toată puterea şi varietatea lor originară: Şeherezada spune poveste după poveste – în stilul ei crud, poetic şi pătruns de erotism – în dorinţa de a-şi salva viaţa, purtându-ne pe tărâmul beduinilor şi vizirilor, al cavalerilor şi bidiviilor, al fecioarelor şi creaturilor fantastice. Un adevărat tezaur de basme arabe.
„Kitāb fīhi hadīṯ mi’at layla wa-layla“
sau „Cartea cu povestea celor o sută şi una de nopţi“
Claudia Ott s-a născut în 1968 în Germania şi a urmat studii orientale la Ierusalim, Tübingen şi Berlin, cu specializarea în epică şi caligrafie arabă. Apoi a studiat muzica arabă la Cairo şi a început o prestigioasă carieră universitară.
În anul 2004 a terminat de retradus O mie şi una de nopţi, după cel mai vechi manuscris în limba arabă, dobândind recunoaşterea mondială.
Apoi a descoperit la Muzeul Aga Khan, în Andaluzia, un manuscris care datează din 1234, un tezaur de poveşti ale Şeherezadei, complet necunoscute până atunci – O sută şi una de nopţi – pe care le-a tradus în limba germană. Volumul este unul dintre cele mai importante evenimente ale lumii literare din ultimele decenii.
NOTĂ DESPRE TRADUCERE
Arabista Claudia Ott a tradus textul celor O sută și una de nopți după manuscrisul aflat la Muzeul Aga Khan (AKM 00153) – cel mai vechi manuscris al acestei opere descoperit până azi. Să subliniem aici că volumul german – după care am realizat traducerea în românește – reprezintă nu doar prima transpunere a manuscrisului într-o altă limbă, ci și prima sa ediție pe plan mondial apărută sub formă de carte, căci până acum textul n-a fost tipărit nici în arabă. Asta, desigur, a pus-o pe Claudia Ott, în dubla ei ipostază de editoare expertă în arabistică și de traducătoare, în fața unor probleme cu totul deosebite, pe care la sfârșitul cărții le expune cititorilor ei germani în mod detaliat, și pe care le prezint mai jos succint și cititorilor noștri.
Claudia Ott scrie că traducerea ei a urmat textul pomenit mai sus – în măsura în care acesta s-a păstrat într-o formă lizibilă (unde nu, ea a consultat manuscrise paralele, completând lacunele) – de la începutul culegerii de povești și până la întreruperea bruscă a manuscrisului la Noaptea a optzeci și cincea, în mijlocul poveștii despre „Calul de abanos“. Ajunsă aici, traducătoarea a trebuit să decidă după care alte versiuni să continue povestirea celor șaisprezece Nopți rămase și s-a oprit asupra renumitei ediții a arabistului tunisian Maḥmūd Ṭaršūna, alcătuită în 1979 pe baza a cinci manuscrise ale textului, provenite din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea și păstrate la Paris și Tunis. Acestei ediții îi lipsește însă sfârșitul, respectiv încheierea poveștii-cadru care îmbrățișează toate celelalte povești. Claudia Ott i-a adăugat traducerii sale și acest pasaj final, recurgând la ediția arabă a unui al șaselea manuscris (datat 1836 și descoperit în Algeria), îngrijită de filologul algerian Šuraybiṭ Aḥmad Šuraybiṭ: „Preamărite stăpâne – așa i se adresează în încheiere Dunyazada califului, pledând pentru grațierea surorii ei –, Șeherezada, soția ta, a rămas grea. Poate că Allah îți va dărui prin ea un fiu pe care, privindu-l, ochiul tău să se îmblânzească și sufletul tău să se bucure. – Auzindu-i vorbele, califul ridică amenințarea de pe Șeherezada, lăsând-o de-aci înainte să se bucure de-o viață tihnită printre tovarășele și slujitoarele ei. Lăudat fie Allah, Atotputernicul, stăpânul locuitorilor lumii!“
O sută și una de nopți funcționează în ansamblu după un principiu tradițional, caracteristic celor O mie și una de nopți precum și altor opere epice din literatura universală – cel al poveștii-cadru în interiorul căreia se desfășoară diferite alte povești. Textul este un document al prozei narative arabe clasice, având totodată și caracteristicile literaturii de divertisment, scrise pe înțelesul unui public larg, cu puternice elemente de oralitate, și care își captivează și amuză cititorul (sau ascultătorul). Dialogurile sunt foarte frecvente în cele O sută și una de nopți; o precizare e aici necesară: califii și emirii sunt chiar și ei tutuiți de slujitorii lor, araba necunoscând, după cum arată Claudia Ott, formula de adresare cu „Dumneavoastră“. Textul este adeseori concis, ceea ce nu exclude pe alocuri nici unele serii sinonimice care țin de o retorică a narațiunii arabe, și nici anumite formule repetitive, uneori cu mici variațiuni, care dau un farmec aparte acestor povești, ca de pildă în scenele de luptă: „...dintr-o singură lovitură îl descăpățână la fel de lesne cum ai reteza, hârști! o trestie de scris“; „…se năpusti asupra-i așa cum vulturul tabără din nori asupra prăzii“; „răsărise un războinic călare aidoma unui munte în...
370 pages, Hardcover
First published October 11, 2012
3 people are currently reading
40 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 8 of 8 reviews
December 10, 2025
Binbir Gece Masalları'nın bir kardeşi olduğunu bilmiyordum. Ayrıntı Yayınları'nın sonbahar indiriminde görünce hemen sipariş ettim ve ilk fırsatta okudum. Binbir Gece Masalları'ndan çok keyif almıştım. Bu da öyle oldu. İki masal (gece değil masal) dışındakiler kardeşinden farklı. Hikayeler birbirine benziyor ama daha Batı kaynaklı (coğrafi olarak, yoksa hikayeler yine Doğudan, Hindistan'dan, İran'dan Şam'dan ...) olduğu için isimler ve yerler farklılaşmış biraz. Bir de belki gece ve masal sayısı az olduğu için içiçe geçmiş masal sayısı da az. Yanlış hatırlamıyorsam Binbir Gece Masalları'nda masal içinde masal (ve onun içinde başka bir masal) sayısı çok daha fazlaydı. Sadece Doğu değil Avrupa edebiyatını da derinden etkilemiş bir eseri okumuş olmaktan mutlu oldum.
Kitabın en eski baskısını bir sergide fark edip Arapçadan Almancaya ilk tercümesini yapan Claudia Ott'un sonsözü çok bilgi vericiydi. Türkçe çeviri Almanca'dan aypılmış ama Arapça baskıyla da karşılaştırılmış. Ayrıntı da yayınevinin bastığı 1001. kitap olduğu için çok güzel bir baskı yapmış. Emeği geçen herkesin ellerine sağlık.
Kitabın en eski baskısını bir sergide fark edip Arapçadan Almancaya ilk tercümesini yapan Claudia Ott'un sonsözü çok bilgi vericiydi. Türkçe çeviri Almanca'dan aypılmış ama Arapça baskıyla da karşılaştırılmış. Ayrıntı da yayınevinin bastığı 1001. kitap olduğu için çok güzel bir baskı yapmış. Emeği geçen herkesin ellerine sağlık.
April 30, 2017
I started reading Don Quixote and it struck me that he was riding a wooden horse that he believed could fly long distances. I knew I had read about such a "magic horse" before but I could not remember where. I had a feeling that I encountered it in an Arab story, but I still could not remember the book. I kept on wondering myself and then, suddenly, I remember! It was in "One Hundred and One Nights"! A book with Arab stories translated by Claudia Ott. One of the stories talks about a wooden horse that had a winding mechanism which, when operated, allowed the horse to fly high up in the sky and very fast. At that time, I found the story fascinating (and I still do). The manuscript that Claudia translated dates from 1234/5, Can you imagine how old this story might be if the manuscript dates from back then? And still, the story is so futuristic! Fascinating! Given that One Hundred and One Nights precedes Don Quixote by almost 400 years, do you think that Cervantes might have know about the Arab story and might have been inspired by it? In fact the Moors were in parts of Spain (including the Andalusia where Cervantes lived) until 1490. It could be a possibility, an interesting one I'd say. Imagine! I am reading a book written 400 years ago, that might have been inspired by a story 400 years older than it! Fascinating. :)
January 24, 2013
So spricht Faharayis, der Philosoph:
Und in der folgenden Nacht kam der König, brach das Siegel auf und schlief mit dem Mädchen bis zu der bewussten Zeit.
Da rief Danisad ihr zu: ~ Ach, meine Schwester Schahrasad, erzähle doch unserem Herrn, dem König, deine schönen Geschichtens!
~ Einverstanden, mein Gebieter!, erwiderte sie.
So beginnen die 101 Nächte dieser Geschichtensammlung, die folgende Geschichten erzählen:
1. Prolog und Rahmengeschichte:
Ein König hält sich für den schönsten im ganzen Lande, aber es soll einen geben der schöner ist als er. Er lädt ihn ein, aber als der Jüngling eintrifft, ist dessen Schönheit verblasst. Seine Frau hat ihn betrogen, er hat sie ermordet und schmollt. Als er aber merkt, dass selber der mächtige König von seiner Frau betrogen wird, fühlt er sich wieder gut und wird wieder schön. Jetzt schmollt der König und beschließt: Für mich nur noch ONS, danach wird die Frau hingerichtet. Schahrasad und Danisad hängen an ihrem Leben und halten den König mit Geschichten so lange hin, bis Schahrasad schwanger ist.
2. Die Geschichte vom Kaufmannssohn und dem Alten
3. Die Geschichte von Nadschmuddiya
4. Die Geschichte von der Kampferinsel
5. Die Geschichte von Dhafir Ibn Lahik
6. Die Geschichte vom Wesir und seinem Sohn
7. Die Geschichte von Suleiman Ibn Abdalmalik ibn Marwan
8. Die Geschichte von Maslama Ibn Abdalmalik ibn Marwan
9. Die Geschichte vom jungen Ägypter und dem Mädchen Gharibat- al Husun
10. Die Geschichte vom jungen Mann und seiner Cousine
11. Die Geschichte vom König und seinen drei Söhnen
12. Die Geschichte vom Jüngling mit den Goldfäden
13. Die Geschichte von den vier Freunden
14. Die Geschichte vom Königssohn und den sieben Wesiren
15. Die Geschichte vom König und dem Lindwurm
16. Die Geschichte vom Ebenholzpferd
17. Die Geschichte vom König und der Gazelle
18. Die Geschichte vom Wesir Ibn Abilkamar und Abdalmalik Ibn Marwan
Die Geschichten sind dabei von sehr unterschiedlicher Qualität, was daran liegen mag, dass es sich um Gebrauchsliteratur also „Groschenromane“ handelte. Teilweise enden die Geschichten mit einem abrupten Ende und man fragt sich, was war das denn gerade?
Da ist ein König, der reitet aus, um für seine drei Söhne passenden Prinzessinnen zu freien (drei Geschwister natürlich). Er stirbt auf der Reise, also ziehen die drei Söhne los. In der ersten Nacht tötet einer der Brüder den Löwen, der den Vater tötete (was er nicht weiß und nie erfährt). In der zweiten Nacht rettet der zweite Bruder eine Prinzessin. In der dritten Nach tötet der dritte Bruder 99 Räuber. Der König will wissen, was da in seinem Reich gerade abgegangen ist, die drei Brüder erzählen es ihm. Der eine heiratet die Tochter, der andere bekommt das halbe Reich und der dritte geht anscheinend in das heimatliche Reich.
Hatten die nicht was anderes vor? Heiratet jetzt nur einer und was ist mit den drei anderen Mädels? Fragt sich keiner, was aus dem Vater wurde, wegen dem sie eigentlich loszogen?! Was soll mir diese Geschichte sagen?
Teilweise sind auch Logikfehler drinnen, die kein Lektor je gestrichen hat, wie S. 61 sind beide Pferde tot, aber S. 62 reitet der Prinz mit seinem Pferd davon. Auf einem untoten Pferd vielleicht?
Teilweise sind sie von einer doch sehr, sagen wir, männlich verqueren Logik.
Da ist ein Prinz, der reitet aus, um seinem Vater ein Heilmittel zu besorgen. Das hat eine Halbdschinn, die schläft sieben Tage im Monat. Was macht der Typ, er geht hin, vergewaltigt sie im Schlaf, klaut die Medizin und hinterlässt eine Nachricht, mit Name und Adresse, in der Art Hallo, ich war’s.
„[…]stieg zu dem Mädchen aufs Bett und fiel über sie her. Er fand, dass sie Jungfrau und noch unberührt war. Dann stieg er wieder vom Bett herunter und schrieb an die Wand des Gemachs: „Das ist das Werk von Soundso, dem Sohn von König soundso.““ (S. 192)
Sein Bruder beklaut ihn wiederum, fesselt ihn und lässt ihn in der Wüste zurück und schwärzt ihn beim Vadder an. Der wiederum lässt Sohnemann, als er doch auftaucht hinrichten. Und was passiert, das Vergewaltigungsopfer rettet ihn (!!) und „er lebte mit ihr fortan vergnügt, aß und trank sich satt an den köstlichen Speisen und Getränken, bis das sichere Ende sie ereilte."
Diese Schlussformel, erinnert, neben anderen Stellen wie
„Ob Gott wohl ein Mädchen erschaffen hat von strahlender Schönheit, mit einem Leib so weiß wie dieser Marmor, mit Haaren so schwarz wie die zwei Raben und Wangen so rot wie deren Blut?“ (S. 76)
stark an die Brüder Grimm. Überhaupt erinnern die Geschichten in ihrer Formelhaftigkeit, ihren immer wiederkehrenden Formulierungen und Redewendungen stark an die europäische Märchentradition nur eben für Erwachsene, denn sicherlich las man Kindern nicht Stellen wie
„Dann befriedigte er seine Lust an ihr, und der König konnte alles sehen.“ (S. 14)
oder
„Eine Frau hatte einen Liebhaber und ihren Ehemann. [...] Eines Tages schickte ihr Liebhaber seinen jungen Diener aus, damit er nachsehen sollte, ob der Ehemann der Frau fortgegangen sei oder nicht. Als der Diener zu ihr hereinkam, gefiel er ihr. Sie bot sich ihm an, und er folgte ihrem Angebot.“
Überhaupt, die Geschichten sind voller Sex and Crime. Da Betrügen die Frauen ihre Ehemänner, da wird vergewaltigt, Unschuldige bestraft (Ein Mann wirft einfach mal seine Frau in den Nil, und als sich rausstellt, dass sie unschuldig ist, sucht er sie. Nach einigem hin und her, ist sie wieder daheim und… sie vergibt ihm?!)
Warum, fragt sich nun der Leser, wird um dieses Buch so ein Aufhebens gemacht? Das liebt in seinem wissenschaftlichen Wert. Die große Schwester 1001 Nacht, die heute jeder irgendwie kennt, stammt aus dem Osten. 101 Nacht jedoch, die kleine Schwester, ist ein westliches, ein fast europäisches Produkt aus Al-Andalus und die beiden haben nichts bis sehr wenig miteinander gemeinsam. 101 Nacht hatte großen Einfluss auf die Erzählungen des europäischem Mittelalters. Die bisher bekannten Abschriften stammen frühestens aus dem 18. Jahrhundert, die meisten aus dem 19. Jahrhundert. Dieses Exemplar jedoch aus dem Jahr 1234/35!
Dem Leser dieses Buches sollte also klar sein, das ist keine Unterhaltungsliteratur, das ist eine wissenschaftliche Veröffentlichung, die man aber auch als Laie lesen kann, soll und darf. Es gibt für Fachleute und Orientalisten daher einen ausführlichen Anhang was wie warum so übersetzt wurde und für Laien die Info, dass ab der 85. Nacht auf eine der neuen Abschriften zurückgegriffen werden musste, weil da die aus dem 13. Jahrhundert endete.
An dieser Stelle UNTERBRACH DAS MORGENGRAUEN SCHAHRASAD, und sie verstummte. Der König aber war entzückt von ihrer spannenden Geschichte.
Also schloss er die Tür wieder ab, versiegelte sie mit seinem Siegel und begab sich in seine Regierungsgemächer.
Mehr Infos:
http://www.tausendundeine-nacht.com/
http://www.101-nacht.de/
Und in der folgenden Nacht kam der König, brach das Siegel auf und schlief mit dem Mädchen bis zu der bewussten Zeit.
Da rief Danisad ihr zu: ~ Ach, meine Schwester Schahrasad, erzähle doch unserem Herrn, dem König, deine schönen Geschichtens!
~ Einverstanden, mein Gebieter!, erwiderte sie.
So beginnen die 101 Nächte dieser Geschichtensammlung, die folgende Geschichten erzählen:
1. Prolog und Rahmengeschichte:
Ein König hält sich für den schönsten im ganzen Lande, aber es soll einen geben der schöner ist als er. Er lädt ihn ein, aber als der Jüngling eintrifft, ist dessen Schönheit verblasst. Seine Frau hat ihn betrogen, er hat sie ermordet und schmollt. Als er aber merkt, dass selber der mächtige König von seiner Frau betrogen wird, fühlt er sich wieder gut und wird wieder schön. Jetzt schmollt der König und beschließt: Für mich nur noch ONS, danach wird die Frau hingerichtet. Schahrasad und Danisad hängen an ihrem Leben und halten den König mit Geschichten so lange hin, bis Schahrasad schwanger ist.
2. Die Geschichte vom Kaufmannssohn und dem Alten
3. Die Geschichte von Nadschmuddiya
4. Die Geschichte von der Kampferinsel
5. Die Geschichte von Dhafir Ibn Lahik
6. Die Geschichte vom Wesir und seinem Sohn
7. Die Geschichte von Suleiman Ibn Abdalmalik ibn Marwan
8. Die Geschichte von Maslama Ibn Abdalmalik ibn Marwan
9. Die Geschichte vom jungen Ägypter und dem Mädchen Gharibat- al Husun
10. Die Geschichte vom jungen Mann und seiner Cousine
11. Die Geschichte vom König und seinen drei Söhnen
12. Die Geschichte vom Jüngling mit den Goldfäden
13. Die Geschichte von den vier Freunden
14. Die Geschichte vom Königssohn und den sieben Wesiren
15. Die Geschichte vom König und dem Lindwurm
16. Die Geschichte vom Ebenholzpferd
17. Die Geschichte vom König und der Gazelle
18. Die Geschichte vom Wesir Ibn Abilkamar und Abdalmalik Ibn Marwan
Die Geschichten sind dabei von sehr unterschiedlicher Qualität, was daran liegen mag, dass es sich um Gebrauchsliteratur also „Groschenromane“ handelte. Teilweise enden die Geschichten mit einem abrupten Ende und man fragt sich, was war das denn gerade?
Da ist ein König, der reitet aus, um für seine drei Söhne passenden Prinzessinnen zu freien (drei Geschwister natürlich). Er stirbt auf der Reise, also ziehen die drei Söhne los. In der ersten Nacht tötet einer der Brüder den Löwen, der den Vater tötete (was er nicht weiß und nie erfährt). In der zweiten Nacht rettet der zweite Bruder eine Prinzessin. In der dritten Nach tötet der dritte Bruder 99 Räuber. Der König will wissen, was da in seinem Reich gerade abgegangen ist, die drei Brüder erzählen es ihm. Der eine heiratet die Tochter, der andere bekommt das halbe Reich und der dritte geht anscheinend in das heimatliche Reich.
Hatten die nicht was anderes vor? Heiratet jetzt nur einer und was ist mit den drei anderen Mädels? Fragt sich keiner, was aus dem Vater wurde, wegen dem sie eigentlich loszogen?! Was soll mir diese Geschichte sagen?
Teilweise sind auch Logikfehler drinnen, die kein Lektor je gestrichen hat, wie S. 61 sind beide Pferde tot, aber S. 62 reitet der Prinz mit seinem Pferd davon. Auf einem untoten Pferd vielleicht?
Teilweise sind sie von einer doch sehr, sagen wir, männlich verqueren Logik.
Da ist ein Prinz, der reitet aus, um seinem Vater ein Heilmittel zu besorgen. Das hat eine Halbdschinn, die schläft sieben Tage im Monat. Was macht der Typ, er geht hin, vergewaltigt sie im Schlaf, klaut die Medizin und hinterlässt eine Nachricht, mit Name und Adresse, in der Art Hallo, ich war’s.
„[…]stieg zu dem Mädchen aufs Bett und fiel über sie her. Er fand, dass sie Jungfrau und noch unberührt war. Dann stieg er wieder vom Bett herunter und schrieb an die Wand des Gemachs: „Das ist das Werk von Soundso, dem Sohn von König soundso.““ (S. 192)
Sein Bruder beklaut ihn wiederum, fesselt ihn und lässt ihn in der Wüste zurück und schwärzt ihn beim Vadder an. Der wiederum lässt Sohnemann, als er doch auftaucht hinrichten. Und was passiert, das Vergewaltigungsopfer rettet ihn (!!) und „er lebte mit ihr fortan vergnügt, aß und trank sich satt an den köstlichen Speisen und Getränken, bis das sichere Ende sie ereilte."
Diese Schlussformel, erinnert, neben anderen Stellen wie
„Ob Gott wohl ein Mädchen erschaffen hat von strahlender Schönheit, mit einem Leib so weiß wie dieser Marmor, mit Haaren so schwarz wie die zwei Raben und Wangen so rot wie deren Blut?“ (S. 76)
stark an die Brüder Grimm. Überhaupt erinnern die Geschichten in ihrer Formelhaftigkeit, ihren immer wiederkehrenden Formulierungen und Redewendungen stark an die europäische Märchentradition nur eben für Erwachsene, denn sicherlich las man Kindern nicht Stellen wie
„Dann befriedigte er seine Lust an ihr, und der König konnte alles sehen.“ (S. 14)
oder
„Eine Frau hatte einen Liebhaber und ihren Ehemann. [...] Eines Tages schickte ihr Liebhaber seinen jungen Diener aus, damit er nachsehen sollte, ob der Ehemann der Frau fortgegangen sei oder nicht. Als der Diener zu ihr hereinkam, gefiel er ihr. Sie bot sich ihm an, und er folgte ihrem Angebot.“
Überhaupt, die Geschichten sind voller Sex and Crime. Da Betrügen die Frauen ihre Ehemänner, da wird vergewaltigt, Unschuldige bestraft (Ein Mann wirft einfach mal seine Frau in den Nil, und als sich rausstellt, dass sie unschuldig ist, sucht er sie. Nach einigem hin und her, ist sie wieder daheim und… sie vergibt ihm?!)
Warum, fragt sich nun der Leser, wird um dieses Buch so ein Aufhebens gemacht? Das liebt in seinem wissenschaftlichen Wert. Die große Schwester 1001 Nacht, die heute jeder irgendwie kennt, stammt aus dem Osten. 101 Nacht jedoch, die kleine Schwester, ist ein westliches, ein fast europäisches Produkt aus Al-Andalus und die beiden haben nichts bis sehr wenig miteinander gemeinsam. 101 Nacht hatte großen Einfluss auf die Erzählungen des europäischem Mittelalters. Die bisher bekannten Abschriften stammen frühestens aus dem 18. Jahrhundert, die meisten aus dem 19. Jahrhundert. Dieses Exemplar jedoch aus dem Jahr 1234/35!
Dem Leser dieses Buches sollte also klar sein, das ist keine Unterhaltungsliteratur, das ist eine wissenschaftliche Veröffentlichung, die man aber auch als Laie lesen kann, soll und darf. Es gibt für Fachleute und Orientalisten daher einen ausführlichen Anhang was wie warum so übersetzt wurde und für Laien die Info, dass ab der 85. Nacht auf eine der neuen Abschriften zurückgegriffen werden musste, weil da die aus dem 13. Jahrhundert endete.
An dieser Stelle UNTERBRACH DAS MORGENGRAUEN SCHAHRASAD, und sie verstummte. Der König aber war entzückt von ihrer spannenden Geschichte.
Also schloss er die Tür wieder ab, versiegelte sie mit seinem Siegel und begab sich in seine Regierungsgemächer.
Mehr Infos:
http://www.tausendundeine-nacht.com/
http://www.101-nacht.de/
Read
January 28, 2015Orientul a fascinat mereu prin atmosfera sa de basm, de mister. Cruciadele, Drumul Mătăsii, călătoriile în ținuturile îndepărtate asiatice – ale unui Marco Polo, de pildă – au avut rolul lor în răspândirea legendelor despre misterioasele ținuturi din est. Unele povești din O mie și una de nopți au ajuns în vest probabil cu mult înaintea apariției cărții cu același titlu, carte publicată la începutul secolului al XVIII-lea. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, povestitorii de basme din Cairo, prezențe pitorești încă de pe atunci, aveau în repertoriul lor și basmele celor O mie și una de nopți. Traseul ipotetic al acestor povești leagă între ele India, Persia și Egiptul, iar în secolul al XVIII-lea, în plină perioadă raționalistă, Europa a cunoscut, la rându-i, poveștile orientale prin intermediul traducerii din 1704 a francezului Antoine Galland, traducere care a scandalizat și fascinat în același timp.
În 2010, Claudia Ott, orientalistă care, în 2004, a publicat o retraducere a celor O mie și una de nopți, descoperea printre exponatele Muzeului Aga Khan un manuscris din Andaluzia datând din secolul al XIII-lea. Ceea ce i-a atras atenția Claudiei Ott a fost titlul manuscrisului, scris cu cerneală roșie și ortografiat într-o andaluză veche: „Cartea cu povestea celor O sută și una de nopți”. Manuscrisul datează din 1234 sau 1235, când sora ei mai mare, O mie și una de nopți, era deja cunoscută de ceva vreme în lumea arabă. Însă O sută și una de nopți este un produs al lumii arabe din vest, al Orientului din Occident (al-Andaluz), curiozitate care îi sporește valoarea. După cum se știe, influența arabă în vestul Europei a fost una mai mult decât importantă, iar dovezile în acest sens nu sunt puține. Literatura, traducerile, poezia, filozofia, arhitectura, iată numai câteva domenii care au înflorit sub stăpânire arabă. Este vorba despre un context cultural fertil, context în care a apărut și O sută și una de nopți.
Aceeași iscusită povestașă Șeherezada este cea care, și în O sută și una de nopți, încearcă să-și salveze viața seducându-l pe crudul calif. Poveștile ei sunt fermecătoare, incitante, crude, pline de erotism. Bandiți, femei puternice, luptătoare, bărbați încornorați, califi înțelepți, negustori înșelați, toate aceste personaje fac parte dintr-o lume de basm, orientală, unde calitatea cea mai prețioasă este istețimea. Șeherezada este o femeie isteață, o maestră în crearea poveștilor, reușind astfel să-și salveze viața. Personajele sale sunt istețe, reușind și ele să scape astfel din situații dintre cele mai disperate. Nu de puține ori însă istețimea nu e de ajuns. E nevoie și de un ajutor supranatural, ajutor care vine de obicei din partea djinnilor, duhuri viclene, străvechi, preadamice. (continuarea cronicii: http://www.bookaholic.ro/o-suta-si-un...)
În 2010, Claudia Ott, orientalistă care, în 2004, a publicat o retraducere a celor O mie și una de nopți, descoperea printre exponatele Muzeului Aga Khan un manuscris din Andaluzia datând din secolul al XIII-lea. Ceea ce i-a atras atenția Claudiei Ott a fost titlul manuscrisului, scris cu cerneală roșie și ortografiat într-o andaluză veche: „Cartea cu povestea celor O sută și una de nopți”. Manuscrisul datează din 1234 sau 1235, când sora ei mai mare, O mie și una de nopți, era deja cunoscută de ceva vreme în lumea arabă. Însă O sută și una de nopți este un produs al lumii arabe din vest, al Orientului din Occident (al-Andaluz), curiozitate care îi sporește valoarea. După cum se știe, influența arabă în vestul Europei a fost una mai mult decât importantă, iar dovezile în acest sens nu sunt puține. Literatura, traducerile, poezia, filozofia, arhitectura, iată numai câteva domenii care au înflorit sub stăpânire arabă. Este vorba despre un context cultural fertil, context în care a apărut și O sută și una de nopți.
Aceeași iscusită povestașă Șeherezada este cea care, și în O sută și una de nopți, încearcă să-și salveze viața seducându-l pe crudul calif. Poveștile ei sunt fermecătoare, incitante, crude, pline de erotism. Bandiți, femei puternice, luptătoare, bărbați încornorați, califi înțelepți, negustori înșelați, toate aceste personaje fac parte dintr-o lume de basm, orientală, unde calitatea cea mai prețioasă este istețimea. Șeherezada este o femeie isteață, o maestră în crearea poveștilor, reușind astfel să-și salveze viața. Personajele sale sunt istețe, reușind și ele să scape astfel din situații dintre cele mai disperate. Nu de puține ori însă istețimea nu e de ajuns. E nevoie și de un ajutor supranatural, ajutor care vine de obicei din partea djinnilor, duhuri viclene, străvechi, preadamice. (continuarea cronicii: http://www.bookaholic.ro/o-suta-si-un...)
June 4, 2022
È una sorta di prototipo arcaico delle più note Mille e una notte. La cornice è sostanzialmente la stessa: la principessa Shahrazad racconta storie al suo sovrano per non essere da lui fatta uccidere come molte prima di lei dopo la prima notte di nozze. La versione che ne abbiamo risale al milleduecento ma l’originale è molto più antico (otto-novecento). Le favole sono quindi meno tornite, spesso piuttosto ricche di morti gratuite e altrettanto spesso orientate a illustrare la potenziale perfidia femminile. Nondimeno, il testo conserva il fascino di un classico dell’Oriente (anche se la sua origine è probabilmente l’Andalusia araba).
October 28, 2018
Kein Märchenbuch für Kinder, zu viel Sex. Für Erwachsene sind es neue Märchen (nur zwei davon kommen in 1001 Nacht so ähnlich auch vor.)
Zur Übersetzung bekommen wir ein ausführliches Nachwort: Entstehungsgeschichte, Eigenheiten des andalusischen Arabisch, Glossar, etc.
Mehr auf meinem Blog: https://nouw.com/cwidmann/empty-101-n...
Zur Übersetzung bekommen wir ein ausführliches Nachwort: Entstehungsgeschichte, Eigenheiten des andalusischen Arabisch, Glossar, etc.
Mehr auf meinem Blog: https://nouw.com/cwidmann/empty-101-n...
February 16, 2016
aaa meh :|
Displaying 1 - 8 of 8 reviews