What do you think?
Rate this book
Te rog să nu vii în timp ce dorm
„O poveste copleșitoare despre ceea ce poți câștiga după ce totul e pierdut, despre speranța peste care dai la capătul disperării, despre puterea iubirii asupra morții. O minunată pledoarie pentru valoarea terapeutică a scrisului și binefacerile consilierii filosofice.“ - Cristian Iftode
„Iulian Tănase nu este Cormac McCarthy și cartea lui nu este Sunset Limited, în ea nu apar Tommy Lee Jones și Samuel L. Jackson, ești doar tu în fața vieții tale și, la capătul celălalt, căsuța poștală a morții. Moartea e simplă, dar ai curajul să scrii, ai curajul să trăiești? O carte care te învie ca pe Lazăr, scrisă cu toată dragostea unui om care știe să aline cea mai cumplită durere: lipsa de sens.“ Laurențiu Gheorghe
„Ce e unic la această carte? Fiecare o poate citi în registrul său. Pentru mine a fost o lectură incredibil de profundă, care vorbește cu umor molipsitor despre lucrurile pe care alegem să le evităm și de care ne lăsăm astfel bântuiți. Deși toți știm că pentru a putea trăi contează să ne eliberăm de frică. Până la urmă ironia este cheia care ne ajută să deschidem adevărul din noi. Și cea mai pătrunzătoare formă de luciditate — e în dreptul și la îndemâna fiecăruia — într-o viață în care nu decizi când te naști, nici când mori. Un text teribil de frumos și îndrăzneț despre cea mai de necuprins experiență cu care se confruntă omul.“ - Magdalena Mărculescu
„Iulian Tănase nu este Cormac McCarthy și cartea lui nu este Sunset Limited, în ea nu apar Tommy Lee Jones și Samuel L. Jackson, ești doar tu în fața vieții tale și, la capătul celălalt, căsuța poștală a morții. Moartea e simplă, dar ai curajul să scrii, ai curajul să trăiești? O carte care te învie ca pe Lazăr, scrisă cu toată dragostea unui om care știe să aline cea mai cumplită durere: lipsa de sens.“ Laurențiu Gheorghe
„Ce e unic la această carte? Fiecare o poate citi în registrul său. Pentru mine a fost o lectură incredibil de profundă, care vorbește cu umor molipsitor despre lucrurile pe care alegem să le evităm și de care ne lăsăm astfel bântuiți. Deși toți știm că pentru a putea trăi contează să ne eliberăm de frică. Până la urmă ironia este cheia care ne ajută să deschidem adevărul din noi. Și cea mai pătrunzătoare formă de luciditate — e în dreptul și la îndemâna fiecăruia — într-o viață în care nu decizi când te naști, nici când mori. Un text teribil de frumos și îndrăzneț despre cea mai de necuprins experiență cu care se confruntă omul.“ - Magdalena Mărculescu
136 pages, Hardcover
Published January 1, 2025
About the author
Iulian Tănase
40 books109 followersIULIAN TĂNASE a absolvit Academia de Studii Economice Bucureşti, în 1999, şi Facultatea de Filosofie, Universitatea Bucureşti, în 2010. A fost redactor la Academia Caţavencu (1997–2010) şi realizator programe la Radio Guerrilla (2004–2010). Din 2010 este redactor la revista Kamikaze.
Printre cărţile pe care le-a publicat în România se numără: Îngerotica, Editura Seara (1999); Poeme pentru orice eventualitate, Editura Crater (2000); Iubitafizică, Editura Vinea (2002); Sora exactă, Editura ICARE (2003); Înainte / după – 52 de apariţii transvizuale generate de hazard (în colaborare cu Gheorghe Rasovszky, Dan Stanciu şi Sasha Vlad, Editura ICARE (2003); Trusa instalatorului de umbre (împreună cu Dan Stanciu), Editura Locul Tare (2006); Abisa, Editura Locul Tare (2007); Adora, Editura ART (2009); Cucamonga, Editura Herg Benet (2011).
În străinătate i-au apărut volumele: Balkanische Alphabete (împreună cu Constantin Acosmei şi Vasile Leac), traduceri de Sabine Küchler, Hans Till şi Ernest Wichner, Wunderhorn, Heidelberg (2009); Aimétaphysique (la science des amours imaginaires), traducere de Valentina Butoescu, Éditions Le Coudrier, Belgia (2010).
A primit Premiul Hubert Burda pentru tineri poeţi din Europa de Est (Offenburg, Germania, 2009) şi Premiul 1 la concursul literar „1+1+1=1 Trinitate“ (Austria, Graz, 2011), pentru un fragment din romanul Oase migratoare.
Iulian Tănase a coordonat volumul colectiv Pentru Gellu Naum / For Gellu Naum, Editura Vinea/ ICARE (2002), precum şi publicaţia Athanor. Caietele Fundaţiei Gellu Naum, împreună cu Dan Stanciu. A participat la programul Internaţional Writers Workshop (Hong Kong, 2008) şi la London International Festival of Surrealism (2007, 2008). Este prezent cu texte în reviste şi antologii din România, Germania, Austria, Anglia, Statele Unite, Hong Kong, Slovenia, Cehia. A susţinut lecturi publice în China, Hong Kong, Germania, Austria, Italia, Slovenia, România.
Printre cărţile pe care le-a publicat în România se numără: Îngerotica, Editura Seara (1999); Poeme pentru orice eventualitate, Editura Crater (2000); Iubitafizică, Editura Vinea (2002); Sora exactă, Editura ICARE (2003); Înainte / după – 52 de apariţii transvizuale generate de hazard (în colaborare cu Gheorghe Rasovszky, Dan Stanciu şi Sasha Vlad, Editura ICARE (2003); Trusa instalatorului de umbre (împreună cu Dan Stanciu), Editura Locul Tare (2006); Abisa, Editura Locul Tare (2007); Adora, Editura ART (2009); Cucamonga, Editura Herg Benet (2011).
În străinătate i-au apărut volumele: Balkanische Alphabete (împreună cu Constantin Acosmei şi Vasile Leac), traduceri de Sabine Küchler, Hans Till şi Ernest Wichner, Wunderhorn, Heidelberg (2009); Aimétaphysique (la science des amours imaginaires), traducere de Valentina Butoescu, Éditions Le Coudrier, Belgia (2010).
A primit Premiul Hubert Burda pentru tineri poeţi din Europa de Est (Offenburg, Germania, 2009) şi Premiul 1 la concursul literar „1+1+1=1 Trinitate“ (Austria, Graz, 2011), pentru un fragment din romanul Oase migratoare.
Iulian Tănase a coordonat volumul colectiv Pentru Gellu Naum / For Gellu Naum, Editura Vinea/ ICARE (2002), precum şi publicaţia Athanor. Caietele Fundaţiei Gellu Naum, împreună cu Dan Stanciu. A participat la programul Internaţional Writers Workshop (Hong Kong, 2008) şi la London International Festival of Surrealism (2007, 2008). Este prezent cu texte în reviste şi antologii din România, Germania, Austria, Anglia, Statele Unite, Hong Kong, Slovenia, Cehia. A susţinut lecturi publice în China, Hong Kong, Germania, Austria, Italia, Slovenia, România.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 60 reviews
January 12, 2026
Am citit cartea în mai puțin de oră. După ce am închis-o, am luat la rând toți oamenii foarte dragi să le spun că îi iubesc. Spre deosebire de John, eroul cărții, nu am nevoie să mă apropii de moarte ca să-mi prețuiesc viața, și mă bucur că am avut această carte la îndemână să-mi reamintesc asta.
Micul roman scris de Iulian Tănase e dens și bine scris. Micile lecții de filosofie pe care autorul ni le oferă cu generozitate (are stofă de prof, nu se poate abține, știm asta din cărțile lui anterioare) se ascund între frazele istețe, bine întoarse din condei, dar mai ales în adevărul simplu, dar atât de des ignorat, că poți îmblânzi lucrurile despre care scrii.
Mulțumesc pentru călătorie, a fost intensă și valoroasă!
Micul roman scris de Iulian Tănase e dens și bine scris. Micile lecții de filosofie pe care autorul ni le oferă cu generozitate (are stofă de prof, nu se poate abține, știm asta din cărțile lui anterioare) se ascund între frazele istețe, bine întoarse din condei, dar mai ales în adevărul simplu, dar atât de des ignorat, că poți îmblânzi lucrurile despre care scrii.
Mulțumesc pentru călătorie, a fost intensă și valoroasă!
November 28, 2025
Romanul lui Iulian Tănase pornește de la o idee excelentă: moartea nu mai e o abstractizare îndepărtată sau un final terifiant, ci un partener de dialog. Cineva căruia îi scrii, cineva cu care negociezi. Această personificare a morții aduce cartea într-o zonă foarte intimă și, paradoxal, foarte vie. Textul curge repede, ca o confesiune nerăbdătoare, fără pagini inutile, o carte care se citește foarte repede, dar care “atârnă greu”.
Tănase scrie cu inteligență afectivă, dar și cu o anumită aroganță culturală. Sunt momente în care emoția puternică e întreruptă de citate explicate excesiv, menționări insistente de autori și opere, ca și cum ar ține morțiș să arate că nu scrie din întâmplare. Pentru un cititor care preferă să fie lăsat să simtă, nu să fie ghidat „ca la școală”, aceste clarificări devin mici obstacole în fluiditatea poveștii. Citatele ar fi putut să fie o punte emoțională, dar uneori devin un zid al erudiției.
Totuși, acestea sunt minusuri peste care se poate trece, pentru că ideea de bază este puternică: scrisorile către moarte sunt de fapt o încercare de a repara viața. Aici apare cel mai tensionat detaliu: lipsa fiului său din prezentul narativ. Personajul se arată vulnerabil în fața morții, dar rămâne străin propriului copil. Un contrast dureros, care îi dă profunzime și îl face mai real. Dacă moartea e cea cu care poate fi sincer până la capăt, cu viața încă mai păstrează frica și fuga.
Alegerea unui decor străin aduce un mesaj subtil: experiența fricii, vinovăției și a sfârșitului nu are pașaport. Lumea lui Tănase e internațională tocmai pentru că moartea nu aparține unei geografii. Este peste tot și în fiecare.
Finalul, neașteptat, ridică nivelul întregii construcții. Vine ca o răsplată pentru încrederea cititorului, un fel de lumină mică după o scrisoare lungă. Cartea nu este perfectă. Are colțuri ascuțite care zgârie, citate prea explicate, detalii care te scot din intimitate. Dar tocmai aceste imperfecțiuni o fac vie, omenească. Plusurile cântăresc mai mult decât minusurile, iar ideea rămâne memorabilă. O lectură scurtă, intensă, o idee foarte puternică și originală în literatura română contemporană, care nu te lasă indiferent. Și poate că asta e tot ce contează.
Tănase scrie cu inteligență afectivă, dar și cu o anumită aroganță culturală. Sunt momente în care emoția puternică e întreruptă de citate explicate excesiv, menționări insistente de autori și opere, ca și cum ar ține morțiș să arate că nu scrie din întâmplare. Pentru un cititor care preferă să fie lăsat să simtă, nu să fie ghidat „ca la școală”, aceste clarificări devin mici obstacole în fluiditatea poveștii. Citatele ar fi putut să fie o punte emoțională, dar uneori devin un zid al erudiției.
Totuși, acestea sunt minusuri peste care se poate trece, pentru că ideea de bază este puternică: scrisorile către moarte sunt de fapt o încercare de a repara viața. Aici apare cel mai tensionat detaliu: lipsa fiului său din prezentul narativ. Personajul se arată vulnerabil în fața morții, dar rămâne străin propriului copil. Un contrast dureros, care îi dă profunzime și îl face mai real. Dacă moartea e cea cu care poate fi sincer până la capăt, cu viața încă mai păstrează frica și fuga.
Alegerea unui decor străin aduce un mesaj subtil: experiența fricii, vinovăției și a sfârșitului nu are pașaport. Lumea lui Tănase e internațională tocmai pentru că moartea nu aparține unei geografii. Este peste tot și în fiecare.
Finalul, neașteptat, ridică nivelul întregii construcții. Vine ca o răsplată pentru încrederea cititorului, un fel de lumină mică după o scrisoare lungă. Cartea nu este perfectă. Are colțuri ascuțite care zgârie, citate prea explicate, detalii care te scot din intimitate. Dar tocmai aceste imperfecțiuni o fac vie, omenească. Plusurile cântăresc mai mult decât minusurile, iar ideea rămâne memorabilă. O lectură scurtă, intensă, o idee foarte puternică și originală în literatura română contemporană, care nu te lasă indiferent. Și poate că asta e tot ce contează.
This entire review has been hidden because of spoilers.
November 6, 2025
"Te rog să nu vii în timp ce dorm" de Iulian Tănase este puntea între viață și moarte, între regrete și libertatea gândului ✍️ Romanul este format din scrisori adresate de un bătrân morții lui iminente ✉️ Lectura scurtă este criminal de bună. Simplă, dar intensă. Morbidă, dar cu mult umor negru. Sinceră și vulnerabilă. Fără complicații, dar atât de profundă. O bijuterie de citit nu doar pe patul de moarte, ci când încă ești în puteri, pentru a-ți schimba perspectiva asupra vieții și a morții ❤️ Mai multe despre carte am scris într-un articol publicat pe blog ✍️
https://ciobanuldeazi.home.blog/2025/...
https://ciobanuldeazi.home.blog/2025/...
November 4, 2025
„Scrisul chiar dă sens experiențelor noastre. Scrisul ne ajută să înțelegem mai bine ce-am trăit.”
John mai are mai puțin de un an de trăit (a fost diagnosticat cu cancer pancreatic), așa că Bob, „consilierul său filosofic”, îi recomandă să scrie, un vis mai vechi de-al lui John, niciodată realizat. Să nu scrie orice și oricui, ci să îi scrie o serie de scrisori morții, cu care trebuie cumva să se împace. În doze mici, pentru că gândurile sunt multe, dar durerile sunt mari, John se adresează morții povestindu-i viața, una complicată și fără prea multe fericiri. Aceste scrisori autoironice ne poartă printr-o copilărie atipică, cu niște părinți distanți pe care-i iartă și îi înțelege abia acum, printr-o adolescență și intrare în maturitate pline de zbateri și de încercare de împăcare cu lumea înconjurătoare, printr-o bătrânețe care-l îndepărtează de tot ce-a iubit vreodată.
Excelent roman despre iertare, despre împăcare cu sine și cu ceilalți, despre regăsire și redescoperire.
„-Sper să-mi fac prieteni în Iad.
-Sau în Rai, de ce nu!?
-Pentru prietenii adevărate, m-aș baza mai mult pe Iad.”
„Dragă moarte,
E o muscă în cameră. Nu știu pe unde a intrat. Poate că musca asta ești chiar tu. Tu ești? Sau poate că musca asta sunt chiar eu. Eu sunt? Dacă musca sunt eu, cine e acest bătrân care stă lungit în patul meu? Ești tu?”
„Am o mare rugăminte la tine: să nu vii în timp ce dorm. Te rog mult, nu veni când dorm! N-aș vrea să mor în somn. Între a fi și-a nu mai fi există un prag pe care vreau să știu că-l trec. Mi-am trăit viața, vreau să-mi trăiesc și moartea. Vreau să faci parte din viața mea.”
John mai are mai puțin de un an de trăit (a fost diagnosticat cu cancer pancreatic), așa că Bob, „consilierul său filosofic”, îi recomandă să scrie, un vis mai vechi de-al lui John, niciodată realizat. Să nu scrie orice și oricui, ci să îi scrie o serie de scrisori morții, cu care trebuie cumva să se împace. În doze mici, pentru că gândurile sunt multe, dar durerile sunt mari, John se adresează morții povestindu-i viața, una complicată și fără prea multe fericiri. Aceste scrisori autoironice ne poartă printr-o copilărie atipică, cu niște părinți distanți pe care-i iartă și îi înțelege abia acum, printr-o adolescență și intrare în maturitate pline de zbateri și de încercare de împăcare cu lumea înconjurătoare, printr-o bătrânețe care-l îndepărtează de tot ce-a iubit vreodată.
Excelent roman despre iertare, despre împăcare cu sine și cu ceilalți, despre regăsire și redescoperire.
„-Sper să-mi fac prieteni în Iad.
-Sau în Rai, de ce nu!?
-Pentru prietenii adevărate, m-aș baza mai mult pe Iad.”
„Dragă moarte,
E o muscă în cameră. Nu știu pe unde a intrat. Poate că musca asta ești chiar tu. Tu ești? Sau poate că musca asta sunt chiar eu. Eu sunt? Dacă musca sunt eu, cine e acest bătrân care stă lungit în patul meu? Ești tu?”
„Am o mare rugăminte la tine: să nu vii în timp ce dorm. Te rog mult, nu veni când dorm! N-aș vrea să mor în somn. Între a fi și-a nu mai fi există un prag pe care vreau să știu că-l trec. Mi-am trăit viața, vreau să-mi trăiesc și moartea. Vreau să faci parte din viața mea.”
May 11, 2026
Am început cartea pentru ca mi-a apărut destul de des în feed în ultima perioadă. Deși este o carte în care se scriu scrisori morții, ca să știți în ce vă bagati, (eu nu am știut), e scrisă foarte bine. Pe alocuri este dură, capitolul 25 m-a trigaruit un pic. Mă gândeam dacă mă deprimă dar nu am putut să mă dezlipesc de ea.
Finalul m-a uns pe suflet.
Finalul m-a uns pe suflet.
Read
January 6, 2026Cartea asta putea fi o carte de poezie. Poate că e?
49. Dragă moarte,
E o muscă în cameră. Nu știu pe unde a intrat. Poate musca ești chiar tu. Tu ești? Sau poate că musca asta sunt chiar eu. Eu sunt? Dacă musca sunt eu, cine e acest bătrân care stă lungit în patul meu. Ești tu?
Cartea asta ar putea fi un eseu de filosofie. Poate că e?
49. Dragă moarte,
E o muscă în cameră. Nu știu pe unde a intrat. Poate musca ești chiar tu. Tu ești? Sau poate că musca asta sunt chiar eu. Eu sunt? Dacă musca sunt eu, cine e acest bătrân care stă lungit în patul meu. Ești tu?
Cartea asta ar putea fi un eseu de filosofie. Poate că e?
June 14, 2026
Aș îndrăzni să îl numesc rroman filosofic despre felul în care ne raportăm la moarte. Am citit carte-a dintr-o suflare. E super scrisă. Cu multe referințe. O lecție de viață.
November 21, 2025
O carte minimalista, un roman-minimalist căruia nu simt că i-a lipsit ceva. Uneori (mai mereu) puținul înseamnă mult, contează doar de noi ce preluam, cât și cum. Îmi amintesc de un jurnalist, Alex Dima, care spunea că îți poți face vacanta și în fața porții tale, că nu-ți trebuie călătorii, destinații exotice. Tot așa și cu un astfel de roman: nu sunt necesare sute de pagini, analize peste analize, personaje cărora nu le mai poți ține numărul. Uneori prea multa analiza nu te mai lasă să gândești, te perturba, te bruiază. Cred că ce a făcut și face bun secolul 21 este că triază, limpezește cumva totul, deși este un paradox: suntem asaltați de informații. Dar tocmai această corvoada ne face să vrem liniște, minimalism, puțin. O minte limpede, libera poate gândi, o minte plina de informații doar aranjează și crează legături.
Cartea aceasta a fost precum o sesiune de meditatie sau precum servirea unui ceai plăcut.
Recomand!
Cartea aceasta a fost precum o sesiune de meditatie sau precum servirea unui ceai plăcut.
Recomand!
December 18, 2025
<Când mã gindesc la Jim, in minte imi revin cuvintele lui Montaigne despre relatia cu Étienne de La Boétie: „Intr-atât au mers sufletele noastre umăr la umăr, cu atâta fierbinte dragoste s-au privit, dezvăluindu-se unul altuia, cu egală dragoste, până-n străfundul măruntaielor, incât nu doar că-l cunosteam pe-al său la fel cum il cunosc pe-al meu, dar m-as fi läsat pe mine insumi in seama lui mai degrabă decât in seama mea".>>
April 11, 2026
It looks simple on the surface, but there’s a lot going on underneath. What I appreciated the most is that it doesn’t try too hard to sound philosophical. The ideas are there, but they come naturally, quietly, gently placed between the lines.
There’s a kind of calm and clarity in the way it talks about heavy things like death, meaning, and the questions we carry with us for a lifetime. Things that usually feel overwhelming somehow feel easier to sit with while reading this book.
Some moments hit me more than I expected, especially emotionally, as there’s a certain softness in the way everything is written, even when it deals with difficult topics.
So yeah, as Iulian said within the lines maybe life doesn’t need a big, complicated meaning, maybe it’s enough to just live it, without constantly trying to figure everything out.
There’s a kind of calm and clarity in the way it talks about heavy things like death, meaning, and the questions we carry with us for a lifetime. Things that usually feel overwhelming somehow feel easier to sit with while reading this book.
Some moments hit me more than I expected, especially emotionally, as there’s a certain softness in the way everything is written, even when it deals with difficult topics.
So yeah, as Iulian said within the lines maybe life doesn’t need a big, complicated meaning, maybe it’s enough to just live it, without constantly trying to figure everything out.
November 18, 2025
De regulă mă cam feresc, cel puțin o vreme mai îndelungată, de cărțile "prea" lăudate. Și rău fac, de multe ori.
De cartea lui Iulian nu m-am ferit, m-am gândit că oricum citesc repede, este scurtă...și bine am făcut!
Subiectul mi s-a părut interesant, fiind vorba despre un bătrân care vrea să-și trăiască moartea, (cam așa) cum și-a trăit și viața. Așa că am "pornit la drum!" Frumos drum! Cu discuții filozofice, cu chestii profunde ascunse în propoziții simple, cu bun simț și bun gust. Poate pe alocuri se mai putea lucra, șlefui, însă...nu asta a vrut să spună autorul!
Nu este poate, vreo capodoperă, însă este o carte bine scrisă, mi-a dat o stare de bine...până la urmă mi-a oferit e caut la o poveste, deci...it's a yes from me!
De cartea lui Iulian nu m-am ferit, m-am gândit că oricum citesc repede, este scurtă...și bine am făcut!
Subiectul mi s-a părut interesant, fiind vorba despre un bătrân care vrea să-și trăiască moartea, (cam așa) cum și-a trăit și viața. Așa că am "pornit la drum!" Frumos drum! Cu discuții filozofice, cu chestii profunde ascunse în propoziții simple, cu bun simț și bun gust. Poate pe alocuri se mai putea lucra, șlefui, însă...nu asta a vrut să spună autorul!
Nu este poate, vreo capodoperă, însă este o carte bine scrisă, mi-a dat o stare de bine...până la urmă mi-a oferit e caut la o poveste, deci...it's a yes from me!
March 7, 2026
Dragă moarte, te rog să nu mă prinzi pe picior greșit… adică dezamăgită. Ai puțină grijă. Am un suflet. Îl poți lua, dar măcar așteaptă să fie cât de cât împăcat.
„Unele amintiri se lipesc de retina memoriei ca niște fotograme pline de viață, care pur și simplu refuză să cadă în uitare.”
Pentru mine, cartea aceasta a fost un semnal: să încerci să fii cine ești, chiar cu prețul de a-i dezamăgi pe cei din jur. Să nu te minți, să fii liber, să nu aștepți momentul potrivit pentru lucrurile pe care le dorești. S-ar putea ca acel moment să nu mai vină niciodată.
„Nu le-am spus niciodată părinților mei despre treaba asta. Tata era cu nervii, mama era cu tăcerea, cu absența și cu nefericirea; n-ar fi fost deloc o idee bună să le povestesc că era să mă înec.”
De câte ori nu ne înghițim cuvintele care ne frâng, doar ca să nu rănim persoanele la care ținem?
„Nu trebuia să fii vreun specialist ca să-ți dai seama că femeia aceea înaltă și slabă, cu ochi mari și albaștri prăbușiți în orbite, cu colțurile gurii căzute, nu era deloc fericită. Tăcerile ei m-au atins și pe mine. Unele tăceri sunt contagioase.”
„Casa noastră a fost un azil de oameni singuri, un sanatoriu de lux al singurătății.”
La final — și nu doar acolo — rămân regretele amare. Depinde doar de noi dacă le putem face suportabile. Poate nu are sens, dar e datoria noastră să ne descoperim, să ne înțelegem, să ne desprindem de ceea ce vor ceilalți pentru noi.
„N-a fost un om rău, a fost un om chinuit de toate măștile cu care s-a încăpățânat să-și mutileze chipul. Ce simplu ar fi fost să nu încerce să fie ceva ce nu era! Ce simplu ar fi fost ca eu să nu mă fi născut! Tata a făcut un copil dintr-o prea mare putere, eu am făcut un copil dintr-o prea mare slăbiciune.”
O recomand? Din tot sufletul: DA.
„Unele amintiri se lipesc de retina memoriei ca niște fotograme pline de viață, care pur și simplu refuză să cadă în uitare.”
Pentru mine, cartea aceasta a fost un semnal: să încerci să fii cine ești, chiar cu prețul de a-i dezamăgi pe cei din jur. Să nu te minți, să fii liber, să nu aștepți momentul potrivit pentru lucrurile pe care le dorești. S-ar putea ca acel moment să nu mai vină niciodată.
„Nu le-am spus niciodată părinților mei despre treaba asta. Tata era cu nervii, mama era cu tăcerea, cu absența și cu nefericirea; n-ar fi fost deloc o idee bună să le povestesc că era să mă înec.”
De câte ori nu ne înghițim cuvintele care ne frâng, doar ca să nu rănim persoanele la care ținem?
„Nu trebuia să fii vreun specialist ca să-ți dai seama că femeia aceea înaltă și slabă, cu ochi mari și albaștri prăbușiți în orbite, cu colțurile gurii căzute, nu era deloc fericită. Tăcerile ei m-au atins și pe mine. Unele tăceri sunt contagioase.”
„Casa noastră a fost un azil de oameni singuri, un sanatoriu de lux al singurătății.”
La final — și nu doar acolo — rămân regretele amare. Depinde doar de noi dacă le putem face suportabile. Poate nu are sens, dar e datoria noastră să ne descoperim, să ne înțelegem, să ne desprindem de ceea ce vor ceilalți pentru noi.
„N-a fost un om rău, a fost un om chinuit de toate măștile cu care s-a încăpățânat să-și mutileze chipul. Ce simplu ar fi fost să nu încerce să fie ceva ce nu era! Ce simplu ar fi fost ca eu să nu mă fi născut! Tata a făcut un copil dintr-o prea mare putere, eu am făcut un copil dintr-o prea mare slăbiciune.”
O recomand? Din tot sufletul: DA.
July 24, 2026
O carte care te lovește direct în suflet. Tulburătoare, emoționantă, despre moartea ca parte din viață, pe care o acceptăm greu sau chiar nu o putem accepta. Scrierea epistolelor către moarte este ineditul acestei esențe tari.
John, un bărbat de 82 de ani, gay, internat într-un azil, află că mai are de trăit aproape un an. La început este copleșit de veste, dar apoi încearcă să își ușureze situația și îi cere ajutorul unui consilier, Bob. Acesta îl sfătuiește să scrie ( bucuria pe care nu și-a făcut-o în viață). Și John începe să scrie morții. Să dea piept cu ea.
Cartea are o doză de umor și este profundă, cu un subiect sensibil și greu de acceptat. Este o pledoarie pentru speranță, pentru lupta pe care un om ajuns la capăt trebuie să o ducă până la întâlnirea finală.
Felicitări, Iulian Tănase!
John, un bărbat de 82 de ani, gay, internat într-un azil, află că mai are de trăit aproape un an. La început este copleșit de veste, dar apoi încearcă să își ușureze situația și îi cere ajutorul unui consilier, Bob. Acesta îl sfătuiește să scrie ( bucuria pe care nu și-a făcut-o în viață). Și John începe să scrie morții. Să dea piept cu ea.
Cartea are o doză de umor și este profundă, cu un subiect sensibil și greu de acceptat. Este o pledoarie pentru speranță, pentru lupta pe care un om ajuns la capăt trebuie să o ducă până la întâlnirea finală.
Felicitări, Iulian Tănase!
March 12, 2026
Și iată încă o carte de 1⭐, un punctaj rezervat doar acelor cărți cu adevărat speciale pentru mine, cap de lista fiind "Cazemata". Am luat in calcul sa ii dau doua stele, ca premiu pentru ca m-a ajutat sa îmi cresc numărul de cărți pe Goodreads cu un efort minim, și sa am măcar aparența unei persoane intens cititoare, dar am renunțat pentru că până la urmă trebuie să îmi asum și rușinea de a nu fi avut ceva mai bun de făcut cu pretiosul timp care mi-a fost dat decât sa termin aceasta capodopera.
December 21, 2025
Aproape 4 stele din partea mea ... Interesantă meditație...
Read
December 29, 2025Citiți cartea asta, mai ales dacă nu sunteți prieteni nici măcar în imaginație cu moartea. Foarte frumoasă.
Subliniată în proporție de 80%.
Subliniată în proporție de 80%.
September 10, 2026
10 stele din 5. O revelație. Una dintre acele cărți pe care le termini și, pentru câteva clipe, nu știi prea bine ce să faci cu tine.
Iulian Tănase îi scrie Morții, dar cartea lui nu este, în esență, despre moarte. Este despre viață în toate formele ei complicate: despre părinți, despre cea mai bună prietenă, despre iubire, despre prietenii care încep într-o cameră plină de jucării și se termină într-una plină de aparate medicale, despre identități pe care le purtăm uneori în paralel și despre oamenii pe care îi iubim fără să știm întotdeauna cum să-i păstrăm.
Și mai este ceva care m-a tulburat profund: felul în care Iulian Tănase spune lucruri devastatoare aproape pe un ton neutru. Nu le împinge spre emoție, nu le explică, nu le îmbracă în metafore atunci când n-ar fi nevoie. Le așază pur și simplu în fața ta. Și tocmai de aceea lovesc.
O viață întreagă poate încăpea într-o propoziție. O iubire complicată, într-o alta. O pierdere, într-un gând spus aproape în treacăt. Iar din când în când, când crezi că ai înțeles încotro merge povestea, apare câte o revelație care schimbă tot ce ai citit înainte.
Este o carte scurtă, dar de esență tare. Una pe care am ascultat-o în lectura autorului și pe care, la un moment dat, am simțit nevoia să o mai ascult o dată. Nu pentru că n-aș fi înțeles-o, ci pentru că unele lucruri merită auzite din nou.
Cred că acesta este marele ei paradox: îi scrie Morții și ajunge să vorbească despre viață. Despre cât de fragilă, de absurdă, de complicată și de minunată poate fi.
Îmi pare rău că l-am descoperit atât de târziu pe Iulian Tănase. De acum încolo, însă, îl voi citi pe nerăsuflate.
Iulian Tănase îi scrie Morții, dar cartea lui nu este, în esență, despre moarte. Este despre viață în toate formele ei complicate: despre părinți, despre cea mai bună prietenă, despre iubire, despre prietenii care încep într-o cameră plină de jucării și se termină într-una plină de aparate medicale, despre identități pe care le purtăm uneori în paralel și despre oamenii pe care îi iubim fără să știm întotdeauna cum să-i păstrăm.
Și mai este ceva care m-a tulburat profund: felul în care Iulian Tănase spune lucruri devastatoare aproape pe un ton neutru. Nu le împinge spre emoție, nu le explică, nu le îmbracă în metafore atunci când n-ar fi nevoie. Le așază pur și simplu în fața ta. Și tocmai de aceea lovesc.
O viață întreagă poate încăpea într-o propoziție. O iubire complicată, într-o alta. O pierdere, într-un gând spus aproape în treacăt. Iar din când în când, când crezi că ai înțeles încotro merge povestea, apare câte o revelație care schimbă tot ce ai citit înainte.
Este o carte scurtă, dar de esență tare. Una pe care am ascultat-o în lectura autorului și pe care, la un moment dat, am simțit nevoia să o mai ascult o dată. Nu pentru că n-aș fi înțeles-o, ci pentru că unele lucruri merită auzite din nou.
Cred că acesta este marele ei paradox: îi scrie Morții și ajunge să vorbească despre viață. Despre cât de fragilă, de absurdă, de complicată și de minunată poate fi.
Îmi pare rău că l-am descoperit atât de târziu pe Iulian Tănase. De acum încolo, însă, îl voi citi pe nerăsuflate.
May 12, 2026
“Te rog să nu vii în timp ce dorm” de Iulian Tănase a fost o carte care m-a surprins într-un mod foarte plăcut, nu mă așteptam să îmi placă așa de tare. Cred ca este cartea mea preferată de anul acesta. Cartea este scrisă ca un dialog cu moartea, dialog între personajul principal și Doamna cu Coasa. Autorul are o abordare foarte complexă, onestă și lucidă asupra procesului morții. Cartea aceasta îți arată cât de important e să îți trăiești viața în felul în care crezi că e corect pentru tine, și să totul să aibă sens pentru tine și nu pentru alții. A fost o lectură extrem de frumoasă pentru mine! O recomand! Notă: 10/10
October 8, 2026
Excelenta, am citit-o in mai putin de o ora si am savurat-o din plin. Foarte densa, captivanta si clar, bine scrisa.
March 2, 2026
Un roman de mici dimensiuni, care m-a luat prin surprindere, mai ales ca nu citisem nimic inainte.
Esentele tari se tin in sticlute mici si desi parcurgerea cartii necesita foarte putin timp, impactul emotional este pe masura.
Tehnica sugerata de roman este ca personajul principal sa ii scrie mortii, dar oare cum ar fi sa ne invatam sa ii scriem si vietii?!
Esentele tari se tin in sticlute mici si desi parcurgerea cartii necesita foarte putin timp, impactul emotional este pe masura.
Tehnica sugerata de roman este ca personajul principal sa ii scrie mortii, dar oare cum ar fi sa ne invatam sa ii scriem si vietii?!
November 30, 2025
Idee bună realizată mai puțin bun.
Toată filozofeala și întinderile au adăugat o notă forțată "romanului".
A durat de la trezeală la cafea. Cam atât.
Toată filozofeala și întinderile au adăugat o notă forțată "romanului".
A durat de la trezeală la cafea. Cam atât.
February 15, 2026
O carte precum o tăietură produsă din neatenție în marginea unei foi. Textul trece dincolo de pielea gândului. Aparent banală, scurtă, dar surprinzător de dureroasă.
,, Mă simt obosit. E o oboseală care-și are rădăcinile în boala asta care sapă în mine, în vârsta înaintată, în toate morțile celor dragi pe care le car în spate. Sunt un cimitir în carne și oase, un cimitir ambulant.''
,, Scrisul chiar dă sens experiențelor noastre. Scrisul ne ajută să înțelegem mai bine ce-am trăit."
,, Cuvintele pe care nu le-am pus pe hârtie se întorc impotriva mea, intrând în mine prin această venă deschisă. Starea de agregare a cuvintelor nescrise este lichidă. Se amestecă cu sângele si ajung, inevitabil, la inimă. De zile in șir, inima mea pompează cuvinte, cuvintele pe care mi-aș fì dorit odinioară să le scriu, dar n-am făcut-o."
,, Nicio altă ținere de mână nu a putut acoperi golul pe care tata mi l-a lăsat în podul palmelor."
,, Erau două femei nefericite, căsătorite cu bărbați traumatizați de trecut și de viitor. Totuși, uneori, nu foarte des, mamele noastre râdeau. Râdeau în hohote, era un râs eliberator, un râs care acoperea pentru câteva momente zgomotul nefericirii din capul lor.''
,, Tăcerile ei m-au atins și pe mine. Unele tăceri sunt contagioase."
,, Oamenii se transformă uneori în clepsidre."
,, Uneori tot ce ne rămâne în memorie dintr-un om e doar o propoziție."
,, N-a fost un om rău, a fost un om chinuit de toate măștile cu care s-a încăpățânat să-și mutileze chipul."
,, Poți ierta pe cineva și totodată să vrei să ții distanța față de cel iertat."
,, Mă simt obosit. E o oboseală care-și are rădăcinile în boala asta care sapă în mine, în vârsta înaintată, în toate morțile celor dragi pe care le car în spate. Sunt un cimitir în carne și oase, un cimitir ambulant.''
,, Scrisul chiar dă sens experiențelor noastre. Scrisul ne ajută să înțelegem mai bine ce-am trăit."
,, Cuvintele pe care nu le-am pus pe hârtie se întorc impotriva mea, intrând în mine prin această venă deschisă. Starea de agregare a cuvintelor nescrise este lichidă. Se amestecă cu sângele si ajung, inevitabil, la inimă. De zile in șir, inima mea pompează cuvinte, cuvintele pe care mi-aș fì dorit odinioară să le scriu, dar n-am făcut-o."
,, Nicio altă ținere de mână nu a putut acoperi golul pe care tata mi l-a lăsat în podul palmelor."
,, Erau două femei nefericite, căsătorite cu bărbați traumatizați de trecut și de viitor. Totuși, uneori, nu foarte des, mamele noastre râdeau. Râdeau în hohote, era un râs eliberator, un râs care acoperea pentru câteva momente zgomotul nefericirii din capul lor.''
,, Tăcerile ei m-au atins și pe mine. Unele tăceri sunt contagioase."
,, Oamenii se transformă uneori în clepsidre."
,, Uneori tot ce ne rămâne în memorie dintr-un om e doar o propoziție."
,, N-a fost un om rău, a fost un om chinuit de toate măștile cu care s-a încăpățânat să-și mutileze chipul."
,, Poți ierta pe cineva și totodată să vrei să ții distanța față de cel iertat."
February 2, 2026
“Cuvintele pe care nu le-am pus pe hârtie se intorc impotriva mea, intrând in mine prin această venă deschisa.Starea de agregare a cuvintelor nescrise este lichidă. Se amestecă cu sângele si ajung, inevitabil, la inimă. De zile in sir, inima mea pompează cuvinte, cuvintele pe care mi-as fi dorit odinioară să le scriu, dar n-am făcut-o.”
January 9, 2026
Citită fără pauză, la ceas de seară. I-aș pune un tag muzical - R.E.M. "Nightswimming". Mersi, John, mersi, Bob. Și mersi, Iulian! 🩶
Read
June 15, 2026This is a book about a very sad gay experience. Hide. Hide. Hide. And the misfortune that comes with that.
Relativ o viata simpla la prima vedere, un om batran care nu a facut prea multe si care urmeaza sa moara, dar pe percurs aflam pron cate a trecut ptotagonistul nostru. O realitate trista, care inca se intampla, in an 2026, nu doar acum o suta de ani. In cartea asta toata lumea sufera. Si principalul motiv este ca in societatea in care inca traim nu iti este permis sa fii tu insuti. Trebuie sa ai multe coaie ca sa faci asta. O carte destul de trista, la care ma tot gandeam pe parcursul zilelor in care am citit o. Si faptul ca el a avut o singura dorinta: sa nu moara in somn si era atat de obsedat de idee de întâlnire cu moartea, dar nici macar asta nu i s a indeplinit. Cartea este despre acceptarea vietii tale asa cum a fost, iertare si Dumnezeu. Motivele afuse pro existenta lui Dumnezeu au fost foarte la ptoma mana si ilogice din punctul meu de vedere.
M am bucurat ca am cumpărat cartea asta. Nu am citit ceva ramanesc de ani de zile si ma bucur ca nu am fost dezamagita.
Relativ o viata simpla la prima vedere, un om batran care nu a facut prea multe si care urmeaza sa moara, dar pe percurs aflam pron cate a trecut ptotagonistul nostru. O realitate trista, care inca se intampla, in an 2026, nu doar acum o suta de ani. In cartea asta toata lumea sufera. Si principalul motiv este ca in societatea in care inca traim nu iti este permis sa fii tu insuti. Trebuie sa ai multe coaie ca sa faci asta. O carte destul de trista, la care ma tot gandeam pe parcursul zilelor in care am citit o. Si faptul ca el a avut o singura dorinta: sa nu moara in somn si era atat de obsedat de idee de întâlnire cu moartea, dar nici macar asta nu i s a indeplinit. Cartea este despre acceptarea vietii tale asa cum a fost, iertare si Dumnezeu. Motivele afuse pro existenta lui Dumnezeu au fost foarte la ptoma mana si ilogice din punctul meu de vedere.
M am bucurat ca am cumpărat cartea asta. Nu am citit ceva ramanesc de ani de zile si ma bucur ca nu am fost dezamagita.
July 2, 2026
‘Te rog să nu vii în timp ce dorm’ este un roman construit în jurul morții. În jurul clipei mortii - ‘o alăturare de două substantive la singular’, deoarece nu există nici mai mult nici mai puțin decât o moarte și o clipă. O carte pe cât de ușor de citit pe atât de profundă. Lasă în urmă reflecția către multiplele ipostaze din care se poate privi moartea, subiect aproape tabu din perspectiva interacțiunii cu un om care se află în proximitatea morții.
O carte scrisă foarte bine. După ce i-am închis coperta am rămas cu o impresie plăcută, totuși pozitivă, îndulcită de reflecții existențiale conexe date de firul narativ.
O carte scrisă foarte bine. După ce i-am închis coperta am rămas cu o impresie plăcută, totuși pozitivă, îndulcită de reflecții existențiale conexe date de firul narativ.
February 14, 2026
Am citit cartea cu lacrimi în ochi dar cu recunoștință față de darul unic pe care îl reprezintă viața.
Trecem prin viață plini de frici și probleme, dar oare când ajungem să conștientizăm cât pierdem supraviețuind în loc să trăim și să ne bucurăm de
viață?
Iulian Tănase, prin această carte, a avut curaj să-i scrie morții despre frică, durere, conștientizare, boală, viața însăși.
Citiți cartea! Cred că fiecare cititor va găsi o parte din el însuși între paginile ei.
Trecem prin viață plini de frici și probleme, dar oare când ajungem să conștientizăm cât pierdem supraviețuind în loc să trăim și să ne bucurăm de
viață?
Iulian Tănase, prin această carte, a avut curaj să-i scrie morții despre frică, durere, conștientizare, boală, viața însăși.
Citiți cartea! Cred că fiecare cititor va găsi o parte din el însuși între paginile ei.
June 15, 2026
Dragă moarte,
Oamenii se transformă uneori în clepsidre.
A fost dorința Sylviei ca cenușa ei să ajungă în interiorul unei clepsidre. A ajuns. Clepsidra cu cenușa ei se află acum la mine pe noptieră. Rareori o-ntorc.
Rămășițele noastre pământești ajung, iată, să măsoare un timp căruia nu-i mai aparținem.
Oamenii se transformă uneori în clepsidre.
A fost dorința Sylviei ca cenușa ei să ajungă în interiorul unei clepsidre. A ajuns. Clepsidra cu cenușa ei se află acum la mine pe noptieră. Rareori o-ntorc.
Rămășițele noastre pământești ajung, iată, să măsoare un timp căruia nu-i mai aparținem.
April 9, 2026
unele cărți apar exact atunci când ai mai mare nevoie de ele.
minunată lectură, s-a citit foarte repede și, prin simplitatea ei, m-a emoționat extrem de mult.
"Rămășițele noastre pământești ajung, iată, să măsoare un timp căruia nu-i mai aparținem."
minunată lectură, s-a citit foarte repede și, prin simplitatea ei, m-a emoționat extrem de mult.
"Rămășițele noastre pământești ajung, iată, să măsoare un timp căruia nu-i mai aparținem."
January 1, 2026
I wish I had written it, that's how much I enjoyed this little book...
Displaying 1 - 30 of 60 reviews