Te rog să nu vii în timp ce dorm

by Iulian Tănase

„O poveste copleșitoare despre ceea ce poți câștiga după ce totul e pierdut, despre speranța peste care dai la capătul disperării, despre puterea iubirii asupra morții. O minunată pledoarie pentru valoarea terapeutică a scrisului și binefacerile consilierii filosofice.“ - Cristian Iftode

„Iulian Tănase nu este Cormac McCarthy și cartea lui nu este Sunset Limited, în ea nu apar Tommy Lee Jones și Samuel L. Jackson, ești doar tu în fața vieții tale și, la capătul celălalt, căsuța poștală a morții. Moartea e simplă, dar ai curajul să scrii, ai curajul să trăiești? O carte care te învie ca pe Lazăr, scrisă cu toată dragostea unui om care știe să aline cea mai cumplită durere: lipsa de sens.“ Laurențiu Gheorghe

„Ce e unic la această carte? Fiecare o poate citi în registrul său. Pentru mine a fost o lectură incredibil de profundă, care vorbește cu umor molipsitor despre lucrurile pe care alegem să le evităm și de care ne lăsăm astfel bântuiți. Deși toți știm că pentru a putea trăi contează să ne eliberăm de frică. Până la urmă ironia este cheia care ne ajută să deschidem adevărul din noi. Și cea mai pătrunzătoare formă de luciditate — e în dreptul și la îndemâna fiecăruia — într-o viață în care nu decizi când te naști, nici când mori. Un text teribil de frumos și îndrăzneț despre cea mai de necuprins experiență cu care se confruntă omul.“ - Magdalena Mărculescu

Genres: Adult Fiction

136 pages, Hardcover

Published January 1, 2025

About the author

IULIAN TĂNASE a absolvit Academia de Studii Economice Bucureşti, în 1999, şi Facultatea de Filosofie, Universitatea Bucureşti, în 2010. A fost redactor la Academia Caţavencu (1997–2010) şi realizator programe la Radio Guerrilla (2004–2010). Din 2010 este redactor la revista Kamikaze.

Printre cărţile pe care le-a publicat în România se numără: Îngerotica, Editura Seara (1999); Poeme pentru orice eventualitate, Editura Crater (2000); Iubitafizică, Editura Vinea (2002); Sora exactă, Editura ICARE (2003); Înainte / după – 52 de apariţii transvizuale generate de hazard (în colaborare cu Gheorghe Rasovszky, Dan Stanciu şi Sasha Vlad, Editura ICARE (2003); Trusa instalatorului de umbre (împreună cu Dan Stanciu), Editura Locul Tare (2006); Abisa, Editura Locul Tare (2007); Adora, Editura ART (2009); Cucamonga, Editura Herg Benet (2011).

În străinătate i-au apărut volumele: Balkanische Alphabete (împreună cu Constantin Acosmei şi Vasile Leac), traduceri de Sabine Küchler, Hans Till şi Ernest Wichner, Wunderhorn, Heidelberg (2009); Aimétaphysique (la science des amours imaginaires), traducere de Valentina Butoescu, Éditions Le Coudrier, Belgia (2010).

A primit Premiul Hubert Burda pentru tineri poeţi din Europa de Est (Offenburg, Germania, 2009) şi Premiul 1 la concursul literar „1+1+1=1 Trinitate“ (Austria, Graz, 2011), pentru un fragment din romanul Oase migratoare.

Iulian Tănase a coordonat volumul colectiv Pentru Gellu Naum / For Gellu Naum, Editura Vinea/ ICARE (2002), precum şi publicaţia Athanor. Caietele Fundaţiei Gellu Naum, împreună cu Dan Stanciu. A participat la programul Internaţional Writers Workshop (Hong Kong, 2008) şi la London International Festival of Surrealism (2007, 2008). Este prezent cu texte în reviste şi antologii din România, Germania, Austria, Anglia, Statele Unite, Hong Kong, Slovenia, Cehia. A susţinut lecturi publice în China, Hong Kong, Germania, Austria, Italia, Slovenia, România.

Reviews

[Ioana Chicet-Macoveiciuc · Rating 5 out of 5]

Am citit cartea în mai puțin de oră. După ce am închis-o, am luat la rând toți oamenii foarte dragi să le spun că îi iubesc. Spre deosebire de John, eroul cărții, nu am nevoie să mă apropii de moarte ca să-mi prețuiesc viața, și mă bucur că am avut această carte la îndemână să-mi reamintesc asta.
Micul roman scris de Iulian Tănase e dens și bine scris. Micile lecții de filosofie pe care autorul ni le oferă cu generozitate (are stofă de prof, nu se poate abține, știm asta din cărțile lui anterioare) se ascund între frazele istețe, bine întoarse din condei, dar mai ales în adevărul simplu, dar atât de des ignorat, că poți îmblânzi lucrurile despre care scrii.
Mulțumesc pentru călătorie, a fost intensă și valoroasă!

[Cecilia Casiana Ivanov · Rating 4 out of 5]

Romanul lui Iulian Tănase pornește de la o idee excelentă: moartea nu mai e o abstractizare îndepărtată sau un final terifiant, ci un partener de dialog. Cineva căruia îi scrii, cineva cu care negociezi. Această personificare a morții aduce cartea într-o zonă foarte intimă și, paradoxal, foarte vie. Textul curge repede, ca o confesiune nerăbdătoare, fără pagini inutile, o carte care se citește foarte repede, dar care “atârnă greu”.

Tănase scrie cu inteligență afectivă, dar și cu o anumită aroganță culturală. Sunt momente în care emoția puternică e întreruptă de citate explicate excesiv, menționări insistente de autori și opere, ca și cum ar ține morțiș să arate că nu scrie din întâmplare. Pentru un cititor care preferă să fie lăsat să simtă, nu să fie ghidat „ca la școală”, aceste clarificări devin mici obstacole în fluiditatea poveștii. Citatele ar fi putut să fie o punte emoțională, dar uneori devin un zid al erudiției.

Totuși, acestea sunt minusuri peste care se poate trece, pentru că ideea de bază este puternică: scrisorile către moarte sunt de fapt o încercare de a repara viața. Aici apare cel mai tensionat detaliu: lipsa fiului său din prezentul narativ. Personajul se arată vulnerabil în fața morții, dar rămâne străin propriului copil. Un contrast dureros, care îi dă profunzime și îl face mai real. Dacă moartea e cea cu care poate fi sincer până la capăt, cu viața încă mai păstrează frica și fuga.

Alegerea unui decor străin aduce un mesaj subtil: experiența fricii, vinovăției și a sfârșitului nu are pașaport. Lumea lui Tănase e internațională tocmai pentru că moartea nu aparține unei geografii. Este peste tot și în fiecare.

Finalul, neașteptat, ridică nivelul întregii construcții. Vine ca o răsplată pentru încrederea cititorului, un fel de lumină mică după o scrisoare lungă. Cartea nu este perfectă. Are colțuri ascuțite care zgârie, citate prea explicate, detalii care te scot din intimitate. Dar tocmai aceste imperfecțiuni o fac vie, omenească. Plusurile cântăresc mai mult decât minusurile, iar ideea rămâne memorabilă. O lectură scurtă, intensă, o idee foarte puternică și originală în literatura română contemporană, care nu te lasă indiferent. Și poate că asta e tot ce contează.

[Ioana · Rating 5 out of 5]

"Te rog să nu vii în timp ce dorm" de Iulian Tănase este puntea între viață și moarte, între regrete și libertatea gândului ✍️ Romanul este format din scrisori adresate de un bătrân morții lui iminente ✉️ Lectura scurtă este criminal de bună. Simplă, dar intensă. Morbidă, dar cu mult umor negru. Sinceră și vulnerabilă. Fără complicații, dar atât de profundă. O bijuterie de citit nu doar pe patul de moarte, ci când încă ești în puteri, pentru a-ți schimba perspectiva asupra vieții și a morții ❤️ Mai multe despre carte am scris într-un articol publicat pe blog ✍️

https://ciobanuldeazi.home.blog/2025/...

[Jovi Ene · Rating 5 out of 5]

„Scrisul chiar dă sens experiențelor noastre. Scrisul ne ajută să înțelegem mai bine ce-am trăit.”

John mai are mai puțin de un an de trăit (a fost diagnosticat cu cancer pancreatic), așa că Bob, „consilierul său filosofic”, îi recomandă să scrie, un vis mai vechi de-al lui John, niciodată realizat. Să nu scrie orice și oricui, ci să îi scrie o serie de scrisori morții, cu care trebuie cumva să se împace. În doze mici, pentru că gândurile sunt multe, dar durerile sunt mari, John se adresează morții povestindu-i viața, una complicată și fără prea multe fericiri. Aceste scrisori autoironice ne poartă printr-o copilărie atipică, cu niște părinți distanți pe care-i iartă și îi înțelege abia acum, printr-o adolescență și intrare în maturitate pline de zbateri și de încercare de împăcare cu lumea înconjurătoare, printr-o bătrânețe care-l îndepărtează de tot ce-a iubit vreodată.
Excelent roman despre iertare, despre împăcare cu sine și cu ceilalți, despre regăsire și redescoperire.

„-Sper să-mi fac prieteni în Iad.
-Sau în Rai, de ce nu!?
-Pentru prietenii adevărate, m-aș baza mai mult pe Iad.”

„Dragă moarte,
E o muscă în cameră. Nu știu pe unde a intrat. Poate că musca asta ești chiar tu. Tu ești? Sau poate că musca asta sunt chiar eu. Eu sunt? Dacă musca sunt eu, cine e acest bătrân care stă lungit în patul meu? Ești tu?”

„Am o mare rugăminte la tine: să nu vii în timp ce dorm. Te rog mult, nu veni când dorm! N-aș vrea să mor în somn. Între a fi și-a nu mai fi există un prag pe care vreau să știu că-l trec. Mi-am trăit viața, vreau să-mi trăiesc și moartea. Vreau să faci parte din viața mea.”

[Nicoleta-Cătălina Gal]

Cartea asta putea fi o carte de poezie. Poate că e?

49. Dragă moarte,
E o muscă în cameră. Nu știu pe unde a intrat. Poate musca ești chiar tu. Tu ești? Sau poate că musca asta sunt chiar eu. Eu sunt? Dacă musca sunt eu, cine e acest bătrân care stă lungit în patul meu. Ești tu?

Cartea asta ar putea fi un eseu de filosofie. Poate că e?

[Mihaela D · Rating 5 out of 5]

<Când mã gindesc la Jim, in minte imi revin cuvintele lui Montaigne despre relatia cu Étienne de La Boétie: „Intr-atât au mers sufletele noastre umăr la umăr, cu atâta fierbinte dragoste s-au privit, dezvăluindu-se unul altuia, cu egală dragoste, până-n străfundul măruntaielor, incât nu doar că-l cunosteam pe-al său la fel cum il cunosc pe-al meu, dar m-as fi läsat pe mine insumi in seama lui mai degrabă decât in seama mea".>>

[Alexandru Gogoașă · Rating 5 out of 5]

O carte minimalista, un roman-minimalist căruia nu simt că i-a lipsit ceva. Uneori (mai mereu) puținul înseamnă mult, contează doar de noi ce preluam, cât și cum. Îmi amintesc de un jurnalist, Alex Dima, care spunea că îți poți face vacanta și în fața porții tale, că nu-ți trebuie călătorii, destinații exotice. Tot așa și cu un astfel de roman: nu sunt necesare sute de pagini, analize peste analize, personaje cărora nu le mai poți ține numărul. Uneori prea multa analiza nu te mai lasă să gândești, te perturba, te bruiază. Cred că ce a făcut și face bun secolul 21 este că triază, limpezește cumva totul, deși este un paradox: suntem asaltați de informații. Dar tocmai această corvoada ne face să vrem liniște, minimalism, puțin. O minte limpede, libera poate gândi, o minte plina de informații doar aranjează și crează legături.
Cartea aceasta a fost precum o sesiune de meditatie sau precum servirea unui ceai plăcut.
Recomand!

[Luana Rizea · Rating 5 out of 5]

De regulă mă cam feresc, cel puțin o vreme mai îndelungată, de cărțile "prea" lăudate. Și rău fac, de multe ori.
De cartea lui Iulian nu m-am ferit, m-am gândit că oricum citesc repede, este scurtă...și bine am făcut!
Subiectul mi s-a părut interesant, fiind vorba despre un bătrân care vrea să-și trăiască moartea, (cam așa) cum și-a trăit și viața. Așa că am "pornit la drum!" Frumos drum! Cu discuții filozofice, cu chestii profunde ascunse în propoziții simple, cu bun simț și bun gust. Poate pe alocuri se mai putea lucra, șlefui, însă...nu asta a vrut să spună autorul!
Nu este poate, vreo capodoperă, însă este o carte bine scrisă, mi-a dat o stare de bine...până la urmă mi-a oferit e caut la o poveste, deci...it's a yes from me!

[lilith’s poison · Rating 4 out of 5]

“Cuvintele pe care nu le-am pus pe hârtie se intorc impotriva mea, intrând in mine prin această venă deschisa.Starea de agregare a cuvintelor nescrise este lichidă. Se amestecă cu sângele si ajung, inevitabil, la inimă. De zile in sir, inima mea pompează cuvinte, cuvintele pe care mi-as fi dorit odinioară să le scriu, dar n-am făcut-o.”

[Adi · Rating 4 out of 5]

Aproape 4 stele din partea mea ... Interesantă meditație...

[Casiana]

Citiți cartea asta, mai ales dacă nu sunteți prieteni nici măcar în imaginație cu moartea. Foarte frumoasă.
Subliniată în proporție de 80%.

[Platon Cristina · Rating 3 out of 5]

Idee bună realizată mai puțin bun.
Toată filozofeala și întinderile au adăugat o notă forțată "romanului".
A durat de la trezeală la cafea. Cam atât.

[Ally · Rating 5 out of 5]

I wish I had written it, that's how much I enjoyed this little book...

[Florin David · Rating 4 out of 5]

Citită fără pauză, la ceas de seară. I-aș pune un tag muzical - R.E.M. "Nightswimming". Mersi, John, mersi, Bob. Și mersi, Iulian! 🩶

[Dorian Dron · Rating 5 out of 5]

mi-a plăcut cum Iulian a reușit să creeze o poveste pe scheletul unor scrisori adresate morții. nu e o carte e jelirii, ci a confruntării morții, a demnității pe care omul vrea sa o aibă în fața finalului. mi-a plăcut ironia pe care a adăugat-o la final, modul în care totul s-a întrepătruns, senzațiile pe care gândurile scriese pe foi ți le lasă. Mă bucur că am achiziționat-o și citit-o.

[Anaarecarti · Rating 5 out of 5]

Dragă Iulian Tănase,

Sincer? Eu chiar nu am vrut să-ți citesc romanul Te rog să nu vii în timp ce dorm. După ce Editura Trei mi l-a trimis spre promovare, l-am lăsat pe un colț de birou și l-am ocolit zile în șir.

Nu-mi venea nici să-l urc direct pe un raft din bibliotecă, fără ca măcar să-l răsfoiesc – nicio carte n-a avut parte de un tratament atât de crud din partea mea, chit că pe copertă scria “Manual de fizică cuantică”, să zicem, un subiect cu care sunt paralelă în toate viețile pe care le-am trăit și le voi mai trăi. Și totuși de romanul tău nu-mi venea să mă apropii neam. Nici fizic, nici mintal, nici sufletește… ce mai, din niciun punct de vedere!

Sper să nu te superi pe mine din cauza acestei confesiuni. Pentru că atunci când te decizi să scrii un roman epistolar, în care scrisorile sunt adresate… morții, s-ar putea să dai și peste niște cititori ca mine care nu suportă, nici măcar ca exercițiu literar, să aibă sub ochi adresarea: “Dragă moarte”.

Recenzia completa pe https://shorturl.at/zvB7K

[Adrian Manea · Rating 3 out of 5]

Îl admir pe Iulian Tănase ca om de radio & internet și ca scriitor. I-am citit aproape toate cărțile, mereu cu entuziasm, m-au încîntat absurdul, spectaculosul și surprinzătorul imaginarului său și aveam așteptări mari și de la cartea de față, pe care o pre-comandasem de vreo zece zile.

Dar m-a cam dezamăgit. Tema este excelentă, titlul la fel, dar scriitura mi s-a părut doar bunicică. Pe alocuri, cartea e didactică, mai bine zis demonstrativ didactică, atunci cînd autorul pîndește momentul să ne povestească din studiile sale de filosofie.

În alte locuri, exprimarea pare o traducere stîngace din engleză. Înțeleg că a vrut să plaseze acțiunea, atît cît este, în zona americană, dar eu nu am gustat această decizie.

O carte mmmmm...bună, pornită dintr-o idee excelentă, dar am citit mult mai bune din mintea și mîinile autorului.

[Liviu Szoke · Rating 4 out of 5]

Din cronica apărută pe Biblioteca lui Liviu:

„Un roman-confesiune scris sub forma unor scrisori compuse de un bolnav în stadiu terminal căruia nu i-a mai rămas mult de trăit, dar care până la urmă a dus o viață împlinită (în ciuda pasajului pe care l-am ales) și care nu-și dorește ca, atunci când se va săvârși marea trecere, cea finală, să doarmă, moartea să-l ia în somn, să nu fie conștient. De unde și titlul. Așa s-ar putea rezuma foarte pe scurt acest roman de doar 130 de pagini, cel mai recent publicat de Iulian Tănase – la Editura Trei, unde apar ba romane-fluviu, ba romane și volume de povestiri cu puține pagini, dar nu mai puțin însemnate.

Un astfel de roman este cel al lui Iulian Tănase, în care un bătrân pe nume John, în vârstă de 82 de ani, merge la terapeut pentru câteva ultime discuții înainte de a trece în lumea celor drepți. Bătrânul simte că a dus o viață împlinită, însă au mai rămas treburi neterminate, lucruri nespuse și afaceri neîncheiate, dintre care cea mai importantă dintre toate, dar care reprezintă totuși miezul și, nu în ultimul rând, concluzia finală, cea care răstoarnă practic tot ce-am știut până atunci și încheie fulminant și într-o notă plină de optimism întreaga poveste, este legătura dintre John și fiul său.
.
.
.
„Dragă moarte,

Am trăit o viață dublă. Ani de zile m-am împărțit între Sylvia și Julian, pe de o parte, și Jim, de cealaltă parte. N-a fost cea mai bună viață. O viață dublă nu înseamnă o cantitate dublă de viață. O viață dublă înseamnă, de cele mai multe ori, o înjumătățire a ei.

Cei care duc o viață dublă ar trebui să suporte și-o moarte dublă, poate.”

Mai multe: https://t.ly/IQqRB

[Sorina · Rating 5 out of 5]

Este una dintre acele cărți mici care loveste tare. Pentru mine a fost o punte între viață și moarte, între regrete și împăcare spusă cu o sinceritate dezarmantă și un umor negru care te face să zâmbești chiar și atunci când doare.
Mi-a plăcut enorm ideea de a transforma moartea într-un partener de dialog. Scrisorile pe care John, un bolnav terminal, i le adresează sunt intime, autoironice și foarte umane. Se citesc repede, dar rămân cu tine mult timp. Deși tema este morbidă, cartea nu este apăsătoare — din contră, e vie, lucidă și surprinzător de caldă.
Ce m-a atins cel mai mult a fost felul simplu în care vorbește despre iertare, despre acceptare și despre împăcarea cu sine. Fără fraze complicate, sau eseuri filosofice dar cu o profunzime care te face să te oprești și să te gândești puțin.

O recomand din suflet, mai ales celor care vor o lectură scurtă, intensă și sinceră — una care te face să privești viața (și moartea) altfel.


⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️

[Angelina · Rating 5 out of 5]

De mult nu am mai citit o carte atât de bună, din toate punctele de vedere! O carte scurtă, densă, o scriitură minunată care m-a surprins mai mult decât plăcut întrucât este prima carte pe care o citesc de Iulian Tănase și voi căuta și alte cărți ale acestui autor. Deși, în esență, cartea este o înșiruire de scurte scrisori adresate morții, de către un bolnav terminal de cancer, cartea este o îngemănare surprinzător de fericită de umor și seriozitate, de filosofie și lecții de viață și, nu în ultimul rând, de speranță, atunci când poate mulți ar fi tentați să creadă că aceasta nu-și mai are rostul sau chiar s-a pierdut de tot. O recomand cu multă căldură oricui dorește să-și îmbogățească sufletul! Nu veți regreta!

[Catalin Todea · Rating 5 out of 5]

Știu această carte înca de la incepția ei. Am fost foarte fericit să aflu in podcastul RRS Reloaded ca e gata și că o să fie publicată(Viata in bucatarie 13).
Titlul e superb(Multumim Adora!). Tema e la fel. Executia... de finețe. Experimentezi febrilațiile si delirul unui muribund cu mare intensitate fără însă să pierzi din compasiunea pentru el.
Citatele aproximative care te incită mereu și aduagă confuzie textului fac parte din aroma acestui text.
Nu vreau să fiu sumar cu acest review dar nu vrau nici să fur din experiență.
Cea mai bună carte a anului pentru mine.
Mulțumim, Iulian! Așteptăm Teoria singuratății.

[Vlad · Rating 5 out of 5]

O carte superbă, aparent ușoară, dar surprinzător de complexă.

Ce mi-a plăcut cel mai mult este faptul că fiecare cititor își poate alege singur nivelul de profunzime cu care vrea să o înțeleagă: poate fi citită lejer, dar oferă și mult spațiu pentru reflecție.

Cred că Bob, consilierul filozofic, este de fapt o întruchipare a lui Iulian. Felul glumeț și elegant în care poartă dialogul și pune problemele m-a dus cu gândul la el încă din primele dialoguri.

[Mihaela Svet · Rating 5 out of 5]

O carte “atât cat trebuie” ca să impresioneze!

[Claudiu Valentin · Rating 2 out of 5]

1/3 citate facile, 1/3 condiția homosexualului, 1/3 condiția bătrânului în fața morții.

În afară de citatul care este și pe supracoperta, nimic memorabil.

[Vlad Alui Gheorghe · Rating 4 out of 5]

Dacă nu ești pregătit, o să te doară cartea asta.

[RAI · Rating 5 out of 5]

5 stele, fără alte cuvinte...
Doar clasicul #rairecomandă