Ai urmărit până acum vreo investigație desfășurată prin ochii infractorului? Un criminal în serie cu tendințe de grandomanie urmărește, prin camerele de supraveghere, un oraș întreg. Atenția lui este captată de Erin, cea care are rolul de a desluși misterele crimelor săvârșite în strânsă legătură cu colindul Douăsprezece zile de Crăciun. 12 crime 12 ani 12 Crăciunuri Obsesia cu numărul doisprezece nu e o coincidență, așa cum nimic din ce aflăm nu e la întâmplare. Descoperă povestea și află care este scopul principal al personajului nostru. Să se răzbune pe cei care i-au făcut rău? Sau să fie cunoscut în întreaga lume pentru genialitatea lui?
Un thriller lent, construit din piese care se pun cap la cap atât de natural încât nu ai cum să nu apreciezi imaginația autoarei. Unde mai pui că totul este prezentat din perspectiva unui criminal în serie. Este cartea perfectă pentru luna decembrie, nu doar pentru că decembrie este luna a douăsprezecea din an, ci și pentru că toate crimele din carte au legătură cu un colind și sunt comise anual, în data de 12 decembrie. Până se ajunge la 12 astfel de zile însângerate. Ucigașul tocmai a bifat crima cu nr. 11 și deja visează la următoarea. Va rămâne la stadiul de vis sau va deveni realitate?
1.3* Având în vedere că ultima mea recenzie (vezi romanul Clara) a fost atât apreciată, cât și întoarsă pe toate fețele de autoare și de prietenele dânsei (deși au șters dovezile), de data asta am să fac o recenzie cu spoilere. Toate notițele pe care mi le-am luat au durat mai mult decât citirea propriu-zisă a romanului. Menționez, dacă nu este evident pentru toată lumea, că recenzia este în baza cărții pe care am citit-o și cumpărat-o, nu este o recenzie prin care critic un autor doar pentru că este român, nu critic omul care a scris cartea, așa că lăsați drama.
Să începem cu cea mai mare și detaliată recenzie a mea de pe Goodreads:
Romanul vrea să fie un thriller psihologic cu un criminal în serie de tip „geniu”, un joc macabru după un colind de Crăciun, o anchetă presărată cu indicii și un twist final --> sau două, de fapt. Problema e că, în momentul în care nu mai citești doar de dragul de a citi, ci încerci să legi bucățile logic, cartea nu e bună și rămâne o ciornă care ar mai fi avut nevoie de lucru. Nu doar printr-un detaliu sau două, ci printr-o suită de inconsecvențe. Totuși, din punct de vedere al coerenței, este mai bună decât Clara. Se poate vedea o îmbunătățire de limbaj, de atmosferă. Prin prisma paginii de copyright ne dăm, totuși, seama că romanul nu a trecut prin mâna unui editor și că a fost grăbită apariția lui la Gaudeamus.
Probabil este și vina mea, ar trebui să mă opresc din citit cărți de la autorii care nu-mi oferă nimic, dar am vrut să văd dacă s-a îmbunătățit ceva. Nu este o vendetă, este doar o recenzie de la un iubitor de thrillere.
4.5⭐️ și motivul pentru care nu am adormit la timp.
Am citit cartea pe nerăsuflate, mi-a plăcut tare mult. Perfectă pentru puțină adrenalină în decembrie pentru că totul are loc în această lună și la baza acțiunii se află un colind de Crăciun.
Infractorul ne este povestitor și alături de el pătrundem în investigația celui de-al 11-a cadavru dintr-o serie de crime ce au loc în decembrie; pe parcurs aflăm și despre celelalte crime.
Am avut o ipoteză, părea că stă în picioare dar am primit surpriză la final. Mi-a plăcut mult personajul infractorului, cum se percepea el în raport cu lumea din jur, cum emitea judecăți și credea că le știe pe toate.
Ce urmează să scriu conține spoilere pe alocuri, dar este inevitabil, trebuie să știți în ce vă băgați.
Apreciez că stilul de scriere s-a mai îmbunătățit și nu mai este "tras de păr". În schimb, celelalte aspecte nu au fost prea plăcute.
În primul rand, trebuie să știți că veți cumpăra o carte în care 17 pagini sunt de umplutură. Exact așa, de umplutură! Nu mă deranjează să existe desene în cărți sau părți grafice, dar când se dedica pagini întregi unor desene nu foarte reușite și doar aruncate așa "că să fie", nu m-au încântat prea tare. Mi s-a părut doar o încercare de a face cartea cât mai stufoasă, pe când nu este așa.
Ideea de bază de la care a pornit este interesantă, avea potențial. Modul de executare a lăsat, din păcate, de dorit. Colindul care este catalizatorul acțiunii (The Twelve Days of Christmas) putea fi totuși menționat într-o notă de subsol, precizandu-se proveniența sa. Anume ca a fost publicat în ~1780, de către Frederick Austin. Wikipedia este la un click distanță. Nefăcandu-se acest lucru, lasă impresia că autoarea a contribuit la construirea acestuia și îi aparține.
Un alt aspect pe care aș vrea să îl menționez este scena macabră cu care se deschide cartea, și anume uciderea profesorului. Știam cumva că am mai văzut undeva acest lucru. Practic m-am dus cu gândul direct în unul dintre episoadele din Hanibal Lecter, unde ceva asemănător se întâmplă, fiind în schimb o vioară și nu un cimpoi.
Nu m-am putut conecta cu acest narator omniprezent pentru că nu este absolut deloc credibil. În nenumărate instante se autoportretizeaza drept cel mai inteligent, cel mai deosebit. Citez: " Cum să nu-mi imaginez că sunt unul dintre cei mai deștepți oameni de pe planetă (...)." Pur și simplu, construirea acestui personaj a lăsat de dorit și ar mai trebuit lucrat sau ar fi fost necesară o documentare mai profundă asupra minții criminale.
Din punctul meu de vedere, există și alte discrepanțe legate de acest personaj. Până acum am înțeles că suferă de megalomanie, și că este un mare hacker și că are atâtea skill-uri. Practic el o urmărește pe Erin și pe toți ceilalți prin intermediul camerelor de supraveghere. Spoiler alert, însă Liam (soțul lui Erin) este Theodore Callum (criminalul). Problema pe care vreau sa o ridic este: cum Dumnezeule asista live la scenele din casă unde practic era Liam cu Erin ??? Adică nu face sens, cum ar putea fi în 2 locuri diferite în același timp. La fel de bine mai este scena spitalului unde Liam era acolo cu ea și Shane dar criminalul privea pe cameră, ba și mai mult a ordonat grupului de copii să vină să spună colindul, iar el savura reacția. Însă, cred că cea mai mare neconcordanță ar fi acolo unde, la petrecerea lui Angela, criminalul decide să meargă lângă Erin când aceasta admira fotografiile de pe pereți, ba chiar a mai și vorbit cu ea. Atunci de ce nu l-a identificat Erin?
Scena cu injecția cred că a fost doar o jumătate de idee, pentru că nu s-a întâmplat nimic. A fost mai mult un liant în care să se dea marele "reveal", cum s-a prins Erin de identitatea lui. Îmi pare rău să o spun dar e o copie ieftina marca Freida McFaiden, și nu, nu sunt nici fana ei.
Toată cartea aceasta nu are absolut deloc un aer verosimil, toată ancheta polițistă pare doar asa o joaca de copii, fără o bază solidă. Cu alte cuvinte, o avem pe aceasta detectivă, foarte bună pe meseria ei, care mai și investighează aceste crime interconectate, dar când îi canta o dată acasă și de 2 ori la secție acest colind "blestemat", nu investighează absolut deloc, și nu îi trezește nici o suspiciune.
În concluzie, sper că n-am ratat să menționez ceva, însă această carte mai avea de lucru, mai ales pe partea de acțiune și logică. Da, se citește rapid și poate e o lectură ușoară dacă nu ești atent la detalii.
Citirea acestei carti a fost o experienta extrem de frustranta. Problemele incep chiar de la nivel tehnic: foarte multe greseli de scriere, spatii in plus intre cuvinte, poze puse in carte care nu au un scop anume de parca nu stim cum arata o cutie de carton, un cimpoi, un corp cu sertare, o seringa, o foaie de hartie, un pion pe tabla de sah, etc. Se simte lipsa unui editor, lucru pe care il consider o lipsa de respect fata de cititori.
Cartea este scrisa integral din POV-ul criminalului, ceea ce nu ar fi neaparat o problema insa, tranzitiile dintre monologul presupusului criminal si dialogurile altor personaje sunt extrem de confuze. De multe ori nu este specificat cine vorbeste, lucru care te scoate complet din lectura. Sunt incepute idei care nu mai sunt continuate, fire narative abandonate fara explicatii. Un exemplu clar este mentionarea surorii protagonistului cand aflam tarziu ca aceasta ar fi murit in incendiu, desi anterior nu exista nicio referire clara la existenta ei, iar apoi dispare complet din poveste. Sau discutia dintre Angela si Shane in care se înțelege clar ca este ceva intre ei, dar nu se oferă mai multe detalii si este lasata in aer ideea pana mai tarziu. La fel de fortata este si concedierea politistului care investigheaza cazul parintilor criminalului. Brusc, totul se intampla prea usor si este complet neverosimil pentru firul narativ. Exista numeroase momente ilogice precum: -Faptul ca acest criminal isi da seama ce gandesc ceilalti doar uitandu-se la fetele lor prin camerele de luat vederi pe care le are instalate peste tot si asa practic avem parte de POV ul acestuia, este facut doar pe baza presupunerilor. -Ideea ca te poti indragosti de cineva si sa iti placa faptul ca nu iti ofera atentie (ceea ce, realist vorbind, este mai degraba frustrant decat romantic). -Situatia in care un copil de 16 ani se muta singur intr-o casa inchiriata pe baza unor acte semnate de o matusa. Aceasta este o solutie extrem de slaba si penibila din punct de vedere narativ.
La capitolul gandire ilogica: -Afirmatia criminalului, care spune ca dintr-un motiv sau altul inca nu poate citi gandurile. Replica este atat de absurda incat te face sa te intrebi cine ar formula o asemenea frustrare, de parca cititul gandurilor ar fi o abilitate reala, pe care nu a reusit inca sa o deblocheze.😵💫 -Mentionarea faptului ca a omorat cinci oameni fara adapost, doar pentru exercitiu, este tratata superficial si fara nicio profunzime psihologica. De altfel, criminalul da de inteles ca vrea sa fie prins, lucru complet nerealist. Ce criminal in serie isi doreste asta?🤨 -Mentionarea criminalului ca nu se gandea ca Erin o sa observe anumite detalii desi a spus in repetate randuri ca este foarte deșteaptă, cea mai desteapta🙄. -Faptul ca Erin nu reactioneaza in vreun fel cand aude colindul in boxele din casa ei, de doua ori in sectia de politie, colindatorii veniti in salonul ei in spital. Ea este un detectiv fara fapte. Ea nu investigheaza, doar plimba foi din arhiva pe birou si se mobilizeaza sa cheme pe cineva abia cand vede scris in zapada numarul 12 adica abia spre final😒.
Un alt exemplu de dialog complet neinspirat este replica personajului Bobby Dulce: "mie unu imi place sa fiu luat de prost". Sincer, cine spune asa ceva? La capitolul replici penibile intra si celebra "Asculta-ma pe mine, papusel", moment in care nu am mai putut lua scena in serios. Mi-a adus instant aminte de desenele Gemenii Cramp. Sau replica lui Liam:"Stii ce, de maine nu mai ai voie la birou si nici sa iesi din casa" 🤣🤣🤣
Politia este prezentata intr-un mod ridicol: -Detectivi care fac programari pentru interviuri cu martori, intreband cand ar avea timp sa vina, ca si cum si-ar face o programare la unghii; -Nimeni nu a fost capabil sa investigheze crimele pana la venirea lui Erin; -Politia detine un dosar special facut pentru o femeie aparent bagacioasa care este ceva ruda cu un politist, dar care e prezenta pe la mai toate evenimentele la care nu ar trebui sa fie martora in mod normal si cu toate astea nimeni nu ii face nimic.
Finalul este poate cea mai mare dezamagire. Aflam ca adevaratul criminal este, de fapt, matusa presupusului criminal. Desi aceasta recunoaste crimele cand vorbeste cu nepotul ei care este in inchisoare, ea nu este arestata pe motiv ca nu sunt suficiente probe. Si totul se afla datorita faptului ca i-a fost pus un microfon in geanta, nicidecum ca a declarat asta într-o inchisoare la vorbitor. Serios? Un criminal in serie care marturiseste scapa nepedepsit? In ce univers?
In concluzie, Cartea 12 mi s-a parut prost scrisa, ilogica si incoerenta, o adunatura de idei puse cap la cap fara structura, realism sau profunzime. Intreg firul narativ este plat. Nu exista suspans, cartea este plina de plot holes si contine ploturi adaugate doar de umplutura, care nu leaga nimic cu nimic si care par sa existe doar pentru soc, dar ajung sa fie de-a dreptul stupide. Din pacate, nu pot spune ca am gasit ceva care sa salveze aceasta lectura.
Stef Nastase a facut o treaba excelenta cu aceasta carte. Am citit aceasta carte pe nerasuflate si a meritat fiecare pagina. Mi-as fi dorit sa fie putin mai lunga.
Ideea cărții este interesantă, însă modul de construcție nu a rezonat cu mine. Narațiunea repetitiva și unele scene care s-au contrazis cu altele au făcut lectura dificilă, iar conexiunea cu personajele a rămas limitată. Poate fi apreciată de cititorii care preferă texte experimentale, dar pentru mine nu a funcționat. Aștept următoarea carte cu speranța că aceasta recenzie va fi una utila și constructivă.
Permiteți-mi să vă spun că, prin această carte, Ștef m-a cucerit iremediabil.
Spoiler: Am iubit tot! Dar hai totuși să le iau pe rând.
În primul rând, am fost intrigată de ideea de a citi un thriller din perspectiva criminalului, mai ales când am aflat despre atribuirea diagnosticului de grandomanie. Dar ceea ce mi-a pus cu adevărat capac a fost rolul fundamental pe care l-a avut colindul “12 zile de Crăciun”. Aș putea spune mai multe despre asta, dar îmi doresc să aflați voi, prin propria lectură, întortocheala delicioasă pe care a creat-o Ștef.
Cât despre acțiune în sine, aceasta m-a ținut în priză la fiecare pagină. Am savurat fiecare dialog, fiecare gând al criminalului, fiecare manifestare fățișă de grandomanie, dar mai ales să urmăresc prin interacțiunile lor modul în care se completează tabloul final. Am rezonat foarte mult și cu stilul de scriere al lui Ștef. Alert, antrenant, profund pe alocuri, a făcut din “12” o lectură ușor de parcurs, care m-a ținut cu sufletul la gură la fiecare pagină.
Cât despre personaje, mi-a plăcut mult felul în care personalitatea Criminalului a fost construită. Trăsăturile sale de caracter au fost relevate prin propriile sale gânduri și acțiuni, iar modul său de gândi și a percepe lumea a fost unul tranșant, dar absolut necesar pentru îndeplinirea scopului. A fost foarte interesant pentru mine să mă aflu de cealaltă parte a baricadei și să trăiesc, cumva, o realitate ipotetică prin ochii acestui personaj.
Despre Erin nu pot spune decât că am adorat felul în care a fost percepută. O femeie puternică, inteligentă, care își acceptă curajoasă vulnerabilitățile, capabilă să le depășească și să își onoreze meseria. Am îndrăgit felul în care a fost construită admirația criminalului față de ea, admirație care, deși bolnavă, a fost deosebit de savuroasă, aproape poetică. Și plot twist-ul de la final, ca o simetrie incipit-final, privind rolul ei în viața lui? Fatal! Trebuie să îl descoperiți!!!
Despre final nu pot spune decât că m-a ținut în alertă într-un fel pe care nu l-am mai trăit de la Onyx Storm încoace!! Am adorat jocul lor cu întrebări, completarea finală a tabloului celor 12 crime și dezvăluirea șocantă a lacunelor existente în raționamentul unora dintre personaje. Și fix când credeam că s-a sfârșit… buf!! Ștef a întors situația la 180 de grade! De-a dreptul încântător!
Una peste alta, recomand cu drag să-i dați o șansă. Chiar dacă sărbătorile trec, tot mai este timp să vă delectați cu un thriller Crăciunistic în următoarea perioadă. Și dacă nu acum, cred cu tărie că anul viitor veți realiza că a meritat așteptarea!!
12 este o carte construită în jurul ideii de inteligență excepțională — atât a criminalului, cât și a detectivelor implicate. Problema este că această inteligență nu este demonstrată prin acțiuni sau raționamente solide, ci este afirmată constant prin monologuri repetitive, ceea ce ajunge să fie obositor. Crimele sunt inspirate de un colind real, însă acest detaliu nu este explicat sau contextualizat în carte. Deși ideea de bază este interesantă, modul în care este pusă în practică lasă multe semne de întrebare. Pe parcursul lecturii apar numeroase goluri ilogice, iar cititorul este nevoit să caute singur explicații. Un exemplu este modul în care criminalul comentează în timp real propriile conversații cu detectiva, în timp ce se urmărește simultan pe camere. Nu este vorba despre înregistrări, deoarece se menționează explicit că trebuie să urmărească imaginile live pentru a nu pierde informații. Cu toate acestea, deși este prezentat drept un hacker extrem de capabil, nu folosește înregistrări, ceea ce este greu de justificat. Cartea propune două „twisturi” care sunt, din păcate, previzibile încă de la început și nu reușesc să surprindă. În plus, volumul este presărat cu numeroase greșeli, incoerențe și pagini de umplutură, inclusiv desene banale precum listele, care par introduse doar pentru a mări artificial numărul de pagini. Per total, 12 este o carte care, în opinia mea, nu ar fi trebuit publicată în forma actuală. Execuția slabă și lipsa unei editări riguroase fac lectura frustrantă și, pe alocuri, jignitoare pentru cititor.
„12” este un thriller care m-a surprins tocmai prin felul în care este construită povestea, față de alte cărți din acest gen, cel puțin citite de mine până in prezent. Ștef Năstase reușește să creeze o atmosferă tensionată și apăsătoare încă de la început, iar ideea de a-l avea pe criminal „prezent” în poveste, urmărind, comentând și ghidând subtil, adaugă un plus de neliniște. Practic, nu doar cauți criminalul, ci ai senzația că acesta te provoacă constant. Un aspect foarte reușit este jocul psihologic. Nu este doar o vânătoare clasică de indicii, ci o explorare a minții unui criminal în serie, a motivațiilor și a modului în care acesta își justifică faptele crezându-se un geniu, mereu cu un pas înaintea tuturor. Crimele au loc în perioada Crăciunului, însă de 11 ani nimeni nu a făcut legătura între ele, până la noua detectivă, Erin, care descoperă indicii în versurile unui colind. Finalul este, fără îndoială, unul dintre punctele forte ale cărții. Momentul în care numele criminalului este dezvăluit provoacă exact reacția aceea de șoc și neîncredere''… cum adică?...el?...cum așa?" Mai mult decât atât, senzația că adevărul descoperit este doar o parte dintr-un puzzle mai mare te lasă pe gânduri și încă curios. Pentru mine, a fost chiar wow...
Un criminal în serie cu tendințe de grandomanie urmărește, prin camerele de supraveghere, un oraș întreg. Atenția lui este captată de Erin, cea care are rolul de a desluși misterele crimelor săvârșite în strânsă legătură cu colindul Douăsprezece zile de Crăciun. 12 crime 12 ani 12 Crăciunuri Obsesia cu numărul doisprezece nu e o coincidență, așa cum nimic din ce aflăm nu e la întâmplare. Descoperă povestea și află care este scopul principal al personajului nostru. Să se răzbune pe cei care i-au făcut rău? Sau să fie cunoscut în întreaga lume pentru genialitatea lui?(Sursa: Sinopsisul cărții)
•Ce mi-a plăcut?
1.Avem perspectiva narativă a criminalului. Ador cum Ștef a făcut posibil să vedem ce gândește criminalul și nu detectivul. Să știm că este cu 2 pași înainte și să-și ducă planurile fără să fie prins. Cunoaște tot, știe tot și nu-i pasă decât să se răzbune pe cei care i-au omorât părinții. Un personaj plin de complexe și defecte pus la punct foarte bine.
2.Erin Beats, detectiva subestimată de toți. Un personaj inteligent din toate punctele de vedere și cu o minte sclipitoare. Deduce indiciile bine puse la punct de către criminal ceea ce o face o femeie puternică și nu permite niciodată să fie subestimată de colegii ei fiind autoritară și nepermițând să fie înjosită. Primește ajutor de la cele mai neașteptate personaje secundare: Bobby Dulce, Angela și Shane.
3.Bobby Dulce, personaj semnificativ pentru descoperirea criminalului. Bobby este acel tip de om care îți dă impresia de un personaj naiv și care petrece mult timp în arhivele poliției și mâncând zahăr încontinuu. La un moment dat, Bobby îi dezvăluie lui Erin că, pe lângă faptul că nu-l interesează de gura lumii, știe foarte bine programele software ceea ce vine în ajutorul cazului când îi taie accesul criminalului în serie la camerele de supraveghere deoarece Bobby simțea faptul că ei sunt urmăriți de criminal, astfel, comunica cu Erin prin niște bilețele trimise în timp ce le bagă în cutiile din arhivă.
4. Angela Thompson, bârfitoare care știa tot ce mișca în oraș. Angela, în primă instanță, urăște polițistii (în special pe Erin) și nu vrea să coopereze cu ei și este o femeie cu nasul pe sus, arogantă și acidă în replici. După un timp, ajunge să coopereze cu poliția și să spună tot ce știe și tot ce mișcă în oraș, inclusiv evenimentul care s-a întâmplat acum 20 de ani ceea ce Erin este surprinsă să afle că știe și cele mai mici detalii din acele evenimente la care Angela nu și-a apariția, aceste informații venind de la mama ei care știa cazul la perfecție.
5. Shane, amantul Angelei și cel dezinteresat de muncă. Asistentul lui Erin joacă și el un rol important. La început, criminalul nu-l place pentru că se comporta ca un incompetent și nu credea ca îi este de folos lui Erin, dar îl surprinde pe criminal în cele mai neașteptate moduri, acestea fiind: Angela, cunoscătoarea orașului, și inteligența pe care o masca Shane cu incompetența de care dădea de înțeles. Ajunge să o salveze pe Erin în momentul confruntării când Erin dă cărțile pe fată și Shane îl pune la pământ dându-i o bâtă zdravănă în cap. Face tot posibilul ca atunci când se va trezii să nu știe unde este închis deoarece credea că acesta cunoaște toate închisorile de maximă securitate.
6.Beatrice, mătușa criminalului și antagonista nesuspectată. Mama Bea pare o femeie nevinovată și care știe să joace teatru bun: nu știe nimic și plânge atunci cand o acuză. Pe de altă parte, ea este ceea care l-a ajutat pe criminal să își omoare victimele și să pară ca și cum, de exemplu, “X” s-a sinucis sau “Y” a fost bătut pană la moarte. Beatrice pare o umbra a criminalului, de aceea, se pune accent pe ea la final când ea și nepotul ei stabilesc o noua rundă pentru Erin în încercarea de-al scoate din închisoare și să o omoare pe Erin.
•Imperii finale
Am iubit cartea și mai ales să citesc din perspectiva criminalului și cum a ajuns să fie păcălit în propria sa capcană. Nu m-am așteptat ca acesta carte să aibă un final deschis în care să ma întreb dacă a murit sau este în siguranță. Sunt șocată de cum autoarea a vrut să facă acest lucru „măreț”. Această carte a fost acel aer proaspăt pe care ți-l dorești în această perioadă friguroasă. O recomand tuturor oamenilor, de orice vârstă și dacă vreți o carte cu o poveste care te ține cu sufletul la gură, aceasta este lectura pe care o cauți.💙
Cum o gășești?: editura Bookbite.ro💛
This entire review has been hidden because of spoilers.
Nu pot să nu laud originalitatea acestui thriller. Colindul de Crăciun intitulat “12 zile de Crăciun” fiind laitmotivul crimelor petrecute în poveste. Am adorat construirea și corelarea fiecăruia vers cu crima petrecută, mi s-a părut absolut genial!
De asemenea, iubesc că am văzut acțiunea poveștii prin ochii criminalului, a “mastermind-ului”, a fost incitant și toate emoțiile simțite de criminal au fost pur spectacol. La un moment dat ajungeam să am aceeași părere cu el raportat la prostia personajelor, prin ochii săi cititorul tinde să simtă entuziasmul și antipatia criminalului.
Erin Beats este detectivul principal și nucleul poveștii, ușor-ușor ea încearcă să găsească criminalul în serie, iar criminalul îi urmărește din aproape fiecare mișcare și pas înainte în investigație. A fost terifiant și palpitant în același timp să văd viața unei persoane prin ochii altcuiva. Pot să zic aici că simt o dezamăgire legată de final? Chiar voiam ca a 12 a zi să se îndeplinească.
Nu mă așteptam la cele 3 plot twist-uri, al doilea mi s-a părut pe departe genial, nu prevedeam absolut deloc parcurgerea acțiunii, iar asta a fost toată plăcerea în citirea volumului.
Chiar mi se pare un thriller original, crăciunistic și mai ales recomand iubitorilor care preferă să vadă totul prin ochii criminalului.
Am numai cuvinte de laudă! E primul roman pe care îl citesc de la autoare, dar nu m-a dezamăgit. Absolut superb, neașteptat și clar, 100% merită citit. Acțiunea curge, se citește ușor și rapid, te ține în priză și e romanul perfect pentru perioada asta din an (decembrie - ofc). Dacă nu l-ați citit , MERITĂ! Trebuie pus pe TBR. . Stef, mulțumim pentru o capodoperă! 💙📚
"12” este un joc psihologic care m-a făcut să simt că urmăresc investigația nu doar prin ochii anchetatorilor, ci și prin privirea calculată, a unui criminal în serie ce își transformă orașul în propriul teatru. Mi s-a părut fascinant și tulburător, să văd cum obsesia cu numărul doisprezece se infiltrează în fiecare colțișor al poveștii, ca un ecou care revine din nou și din nou.
Erin a fost preferata mea încă de la început. Mi-a plăcut determinarea ei, vulnerabilitatea bine ascunsă și felul în care mintea ei caută mereu adevărul.
Iar Bobby Dulce… nu știu cum, dar a reușit să fie exact genul de personaj pe care îl așteptam, uman, imperfect, dar atât de necesar în dinamica acțiunii.
Iar partea a doua... atât vă zic: să vă pregătiți pentru ce va urma 🤭❄️
Premisa cărții in sine a fost interesantă ; mi-au plăcut Pov-ul criminalului, suspansul ,chiar si finalul. Ce nu mi-a plăcut in schimb : acțiunea s-a simțit lentă la început, au fost adăugate anumite detalii în unele capitole care nu au mai fost dezvoltate , ne mai având logică ulterior. Pe alocuri dialogurile sunt puerile si unele replici nu își aveau rostul. Dar cel mai deranjant aspect a fost clar cel al greșelilor gramaticale ,foarte prezente in carte..cartea trebuia verificată mai bine înainte de publicare. Nu e carte rea , ci doar grăbită.