Când macii leagănă povești

by Corina Ozon

Romanul Corinei Ozon suprapune istoria unor familii (a căror existență este strâns legată de poveștile unui spațiu anume – moșia de la Rânghilești, din Moldova) peste marea istorie românească și europeană, cu nenumăratele ei cotituri sociale, ce se ivesc în răstimpul unui veac deșirat de două războaie mondiale și de mai multe schimbări semnificative de regim politic. Simbolul acestei țesături de tip palimpsest, în care biografiile protagoniștilor se profilează pe contururile fluide ale vremurilor, este leagănul magic, în care se odihnesc pruncii fiecărei generații și de al cărui balans nefiresc se tem adulții.

Dimensiunea istorică a romanului, menită să lumineze creșterea și descreșterea unor moduri de existență și înlocuirea lor treptată cu altele noi, este dublată de cea psihologică, ce urmărește destinele eroilor și răspunsurile lor în fața dificultăților ce le jalonează parcursul.

290 pages, Paperback

Published January 1, 2025

About the author

Timişoreancă adoptată cu dragoste de Bucureşti. 10 ani de jurnalism de investigaţie în presa scrisă (ziarul „Ora”) şi televiziune (Antena 1), şi un update de 2 ani în producţie tv (Intact Media Group). Convertită de alţi 10 ani la PR&Comunicare, pe care le gestionează în prezent la CN Imprimeria Naţională SA. Absolventă a Programului MBA INDE-CNAM Paris, promoţia 2010, şi mama de liceană, Iulia, sunt cele două lucruri cu care se mândreşte cel mai mult. Al treilea va fi cartea „Zilele amanţilor”, probabil. Începută pe un blog, în stadiul de postare spre relaxarea cititorilor, care au cerut după fiecare episod continuarea. Şi după apariţia cărţii încă o mai cer. Alex Mazilu (care mi-a făcut fotografia) s-a întrebat mirat „cum cineva cu faţă îngerească a putut scrie o carte ca „Zilele amanţilor” „. MBA-ul te învaţă să-ţi provoci limitele şi să aplici inteligent. Chiar şi cuvintele deocheate ( a se citi „din viaţa de zi cu zi”).

Reviews

[Natalia Pana · Rating 4 out of 5]

"Când macii leagănă povești", de Corina Ozon.
O poveste de viață. Un leagăn pentru copii, și el o poveste, cu flori de mac roșii, pictate pe margini. Și un descântec.
O lume la început de secol.
Un loc, Rânghilești, care pare a fi "refugiul final, locul atât de bine ascuns, încât nu avea cum să ajungă răul sub nicio formă", pentru mulți dintre cei care ajung aici, prigoniți, fugiți din calea revoltelor, obosiți, speriați, dar cu credința într-un nou început. Moldoveni, basarabeni, armeni, nemți, polonezi, evrei, toți oameni ai locului, un mozaic uman de sentimente și istorii personale.
Povestea se așează uneori ușor, precum colbul pe uliță, alteori te amețește precum furtuna ivită din senin.
Te zdruncină cu zgomotul războiului. Te întărește în credința că totul va fi bine, că omul reușește nu să uite, dar să se obișnuiască "cu multe și repede" pentru a putea trăi mai departe. Cred că ăsta este, în final, dincolo de poveștile de viață ale personajelor, mesajul ce trebuie reținut: că indiferent de lipsuri, de dezamăgiri, de pierderi, de renunțări- trebuie să nu uiți cine ești și cine sunt cei de lângă tine. Că împreună se poate reconstrui. Orice. Oriunde.
Un fir nevăzut leagă iubiri peste timp, grijă și temeri ascunse, lacrimi și bucurii sfioase, curaj neștiut, tăceri și amintiri.

Autoarea se apleacă asupra personajelor cu delicatețe, le prezintă pe rând (de altfel, numele lor dau titlul capitolelor, Cleopatra, Mathias, Anastasia, Mihai, Antoneta, străbunici și bunici), le însoțește prin timp. Se întrezăresc prin aburii fabricii de spirt, prin praful verilor secetoase, plâng în noapte de furie, de teamă, de rușine, aleargă departe de gând, tot cu furie și teamă, dar cu speranță și iubire, luptă în războiul care nu-i al lor și privesc cum se destramă o lume care a fost a lor, cum dispar oameni și afaceri, cum se schimbă mentalități, cum apare comunismul și nu mai rămâne nimic. 

O carte care se citește ușor, dar care te tulbură, care îți reamintește că suntem cei ce suntem, o sumă a tuturor credințelor și experiențelor de viață, ale noastre și ale celor dinaintea noastră.
Mi-a plăcut cum a fost surprinsă viața de la sat, onestă în derularea ei între zori de zi și noapte, frumoasă prin unitatea oamenilor în fața tragediilor și în izolarea răului, unică prin diversitatea ei de credințe cu care mitul și magia s-au împletit perfect.
3.5*

[Mariana Necseriu · Rating 5 out of 5]

4,5*
Foarte mult mi-a plăcut această ficțiune istorică cu realism magic și o recomand din tot sufletul! Abia am terminat-o și îmi vine s-o recitesc.
Sunt multe momente emoționante de-a lungul cărții dar cred că cel care m-a atins foarte personal a fost foița aurie a bomboanei de ciocolată păstrată într-o carte. Doar pentru cunoscători! <3

[Casiana]

M-a lăsat cartea asta cu o dorință foarte mare să fi văzut și eu Rânghileștiul cu ochii mei. Nu spun că este cartea vieții mele, dar merită mai multă vizibilitate, chiar și pentru faptul că nu lasă să moară amintirea și poveștile unor oameni.

[Mihai Bălăceanu · Rating 4 out of 5]

O sagă de familie, cu o structură clasică și descrieri balzaciene, din care se întrevede pasiunea Corinei Ozon pentru detaliile de epocă. Povestea de dragoste dintre Anastasia și Mihai traversează tumultosul secol 20, supraviețuind celor două războaie mondiale și instaurării comunismului. Deși evenimentele prezentate în carte sunt mult comprimate, romanul putând fi lejer o trilogie sau chiar o tetralogie, mi-a plăcut în mod special simbolistica leagănului de la moșia din Rânghilești, locul unde începe și se termină povestea imaginată de autoare.

"Mă fac iar mică, mă las purtată într-un vârtej al vremurilor și mă regăsesc în leagănul verde, cu flori mici, roșii, pictate pe margini. Flori de mac ce-și răsturnaseră culoarea roșie pe câmpurile ce mărgineau drumul spre frontieră. Sângele de pe câmpii, sângele ce curge din răni care nu s-au vindecat complet."

[Mugur Ioniță · Rating 5 out of 5]

Corina Ozon nu încetează să ne surprindă prin varietatea tematică pe care o abordează în cărțile ei. „Când macii leagănă povești” este o adevărata saga de familie, ce se întinde pe mai multe decenii, bazată pe o documentare minuțioasă. Suntem martorii mai multor destine ale unor oameni de diferite etnii, împletite într-o poveste ce poate fi luată și ca ficțiune istorică și ca o odă adusă interculturalitații.